Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1520/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1520/
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, nr. 4. județul H, împotriva deciziei civile nr.53 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 27 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 4 noiembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1686, pronunțată la data de 21 septembrie 2006 de către Judecătoria Odorheiu -S a fost admisă acțiunea reclamantei O-S, în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, a stabilit linia de hotar dintre imobilul reclamantei înscris în 4535, sub nr. top. 7203/16/1 și 7202/2/1/3 și imobilul pârâtului situat în comuna, sat, nr. 39, conform raportului de expertiză întocmit de, ca fiind linia care unește punctele 203, 212, 215, 236, 234 din anexa 1 raportului de expertiză, cu raportare la anexa nr. 2.
De asemenea, pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei terenul în suprafață de 290. suprafață evidențiată în raportul de expertiză și anexe și să ridice gardul și să-l poziționeze pe linia de hotar stabilită iar în caz de refuz a obligat reclamanta să mute acest gard pe cheltuiala pârâtului.
Cheltuielile de judecată au fost stabilite în sarcina pârâtului.
Apelul declarat de către pârâtul a fost admis prin decizia civilă nr. 13 din 13 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, care în consecință, a schimbat hotărârea atacată, respingând acțiunea civilă și obligând reclamanta să suporte toate cheltuielile de judecată.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 993/R din 25 septembrie 2007 Curții de APEL TÂRGU MUREȘ și, în consecință, a dispus casarea deciziei dată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
În considerentele deciziei dată în recurs, s-a constatat că în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanta nu ar fi proprietara asupra terenului aflat în litigiu și, deci nu ar putea pretinde stabilirea liniei de hotar.
În rejudecare instanța de recurs a cerut ca în apel să se procedeze la compararea titlurilor pe care le dețin cele două părți din litigiu.
Tribunalul Harghita, procedând la rejudecare apelului, a constatat că acesta este nefondat și prin decizia civilă nr. 53 din 24.04.2008 a respins apelul și a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată.
Pârâtul a fost nemulțumit de dezlegarea dată pricinii de către instanța de apel și, ca urmare, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 53 din 24.04.2008, solicitând modificarea acestei decizii, în sensul admiterii apelului și a schimbării hotărârii instanței de fond iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
Pârâtul recurentul a solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele recursului pârâtul a arătat că, Tribunalul Harghita în rejudecarea cauzei, a încălcat normele de procedură, nerespectând principiul contradictorialității, a dispus efectuarea unei expertize topometrice, la termenul la care avocatul pârâtului a cerut luarea cauzei la a doua strigare, cerere care nu a fost luată în considerare.
Pârâtul a mai invocat în susținerea recursului că reclamanta nu este proprietară tabulară a unui teren care se află în vecinătatea proprietății sale pentru că nu a dovedit niciodată că ar fi proprietar tabular a terenului identificat cu numerele top. 7216/1, 7216/2, și că expertul, a tras concluzii greșite atunci când a stabilit vecinătatea proprietăților părților.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 9, 10 Cod procedură civilă, dar și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană privind Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului.
Reclamanta O-S, a formulat întâmpinare cerând respingerea ca nefondat a recursului, susținând în esență că proba cu expertiza topometrică a fost dispună în condițiile în care instanța de control a cerut să fie administrată în rejudecarea apelului. În privința celei de a doua critici reclamanta a arătat că raporturile de expertiză au constat fără putință de tăgadă dreptul său de proprietate asupra terenului, vecinătatea a celor două proprietăți precum și linia de hotar care trebuie să despartă aceste proprietăți.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
1. Primul argument pe care l-a avut în vedere pârâtul în susținerea nelegalității deciziei atacate este nerespectarea normelor de procedură care i-a cauzat o vătămare pârâtului.
Deși în considerentele de drept pârâtul face trimitere la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 Cod procedură civilă, Curtea în virtutea rolului său activ prevăzut de art. 129 cu raportare la art. 306 pct. 3 Cod procedură civilă, încadrează acest motiv de nelegalitate la pct. 5 de la acest articol.
Potrivit acestui motiv de nelegalitate, hotărârea atacată trebuie casată atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În esență, pârâtul susține că reprezentantul său legal nu a fost prezent atunci când s-a pus în discuție efectuarea unei expertize topometrice.
Din cercetarea încheierilor de ședință se observă că necesitatea administrării acestei probe a fost pusă în discuție la termenul din 17 ianuarie 2008, este adevărat în lipsa reprezentantului pârâtului, însă, după terminarea dezbaterilor acestui reprezentant i se aduce la cunoștință că în cauză instanța a pus în discuție efectuarea unei astfel de probe cerându-i acestui reprezentant ca la următorul termen de judecată să-și exprime poziția, mai mult dezbaterile cu privire la această probă au fost reluate la data de 31 ianuarie 2008.
Nu există nici o dovadă că pentru acest termen de judecată din 31 ianuarie 2008, s-a solicitat judecarea cauzei pentru o anumită oră, și prin acest fel i s-a încălcat dreptul pârâtului să-și exercite apărarea.
Trebuie subliniat faptul că, reprezentantul pârâtului avea cunoștință despre dezbaterea cu privire la administrarea acestei probe încă din data de 17 ianuarie 2008, iar în cazul în care ar fi existat vreo ca acest reprezentant să se prezinte în fața instanței, fie trebuia să aducă la cunoștință instanței despre această cerând amânarea ori strigarea cauzei la o anumită oră, fie putea să-și exprime punctul de vedere în scris până la data de 31 ianuarie 2008.
Curtea reamintește că potrivit art. 85 Cod procedură civilă, orice cerere nu poate fi dezbătută decât după citarea sau înfățișarea părților. În speță, pârâtul a fost citat iar reprezentantul acestuia avea cunoștință despre termenul de judecată și obiectul cererii ce urma să fie pusă în discuție pentru data de 31 ianuarie 2008.
De altfel trebuie subliniat și faptul că, ulterior acestui termen de judecată, reprezentantul pârâtului nu a formulat critici cu privire la admiterea cererii de efectuare a expertizei în lipsa sa, iar pe de altă parte în conf. cu art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile direct sau prin reprezentant au obligația să urmărească desfășurarea procesului, să-și îndeplinească toate actele de procedură în ordinea și termenele stabilite de lege sau JUDECĂTOR 1: Nemenționat
În concluzie, Curtea consideră că instanța de apel a respectat principiul contradictorialității că nu a încălcat normele de procedură lezând drepturile pârâtului și deci în speță nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
2. Al doilea argument pe care l-a avut în vedere pârâtul este acela că, reclamanta nu și-a putut dovedi dreptul său de proprietate. Deși aceasta este o chestiune de fond ce nu face obiectul unor verificări în cadrul cercetării motivelor de nelegalitate, Curtea apreciază că nici această susținere nu poate fi primită.
La dosarul cauzei a fost depus extrasul de carte funciară nr. 4535, din care rezultă că reclamanta este proprietar tabular asupra unui imobil teren și construcții, imobil dobândit prin vânzare cumpărare de la Mai mult, raportul de expertiză tehnică a identificat atât imobilul proprietatea reclamantului cât și imobilul proprietatea pârâtului. Instanța de apel, după ce a constatat că cele două proprietăți se suprapun în parte a concluzionat în mod legal că este preferabil titlul reclamantului fiind anterior celui pe care îl are pârâtul.
În concluzie, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale iar în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea subliniază, de asemenea că pârâtul este în eroare atunci când susține că proprietatea reclamantului nu se suprapune cu cea a pârâtului, făcând referire la cele două numere topografice indicate în cererea de recurs.
Se observă faptul că, cele două numere topografice sunt înscrise în titlul de proprietate și nu există o identitate între aceste numere topografice și cel după care este identificat imobilul în cartea funciară. Tocmai pentru aceste motive, pentru ca pârâtul să-și poată înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară este nevoie de o expertiză de identificare după evidențele de carte funciară a imobilului înscris în titlu.
3. Pârâtul nu a argumentat incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 7 de la art. 304 Cod procedură civilă, însă analizând hotărârea instanței de apel, Curtea constată că ea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină în dezlegarea pricini, iar motivele nu sunt străine de cauză și nici măcar nu sunt contradictorii.
4. În fine, pârâtul a invocat în susținerea nelegalității hotărârii pct. 10 de la art. 304 Cod procedură civilă, însă pârâtul nu a observat faptul că acest text de lege a fost abrogat la data de 17 iulie 2005, prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtului și pentru că el este cel care a căzut în pretenții, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, instanța îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, nr. 4. județul H, împotriva deciziei civile nr.53/24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita.
Obligă recurentul să plătească intimatei, cu sediul în O-S,-, județul H, suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./04.12.2008
Jud.fond.
Jud.tr. Sz.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
