Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1790/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1790/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, domiciliați în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.30 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, - și -, domiciliați în Pitești, str.- -, -.A,.4, județul A și, domiciliată în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă, asistată de avocat, care răspunde și pentru recurentul lipsă G, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.79/2007, eliberată de Baroul Argeș și avocat, pentru intimații-pârâți, și, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.457/2009, eliberată de Baroul Argeș, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 14 mai 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, întrebată fiind de către instanță, arată că nu a ajuns la o înțelegere cu privire la stabilirea liniei de hotar, însă indică valoarea manoperei de stabilire a liniei la suma de 200 lei.
Avocat arată că nu contestă valoarea precizată.
Curtea, în raport de valoarea manoperei de stabilire a liniei de hotar, precizată la acest termen de judecată, respectiv suma de 200 lei, pune în discuția părților excepția legalității și admisibilității căii de atac în raport și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat solicită respingerea excepției, dat fiind faptul că, legea nu prevede o evaluare ipotetică, iar acțiunea reclamanților nu este însoțită și de revendicare. De fapt, ne aflăm în situația prevăzută de art.3 lit."i" din Legea taxelor de timbru.
Avocat solicită admiterea excepției, în raport de valoarea precizată la acest termen de judecată, și, în consecință, respingerea recursului ca inadmisibil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat precizează că, în situația în care s-ar admite excepția legalității căii de atac, ne-am afla în situația unei practici neunitare.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Constată că la data de 12.02.2007 reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței ca în baza probelor ce le va administra să stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile lor situate în Pitești- jud.A, cu cheltuieli de judecată.
Au motivat reclamanții că toate părțile în proces (3 frați) au beneficiat din partea autorului lor I G de câte o suprafață de 300 mp, vecine între ele, însă delimitarea exactă vecinătăților lor nu s-a realizat.
Au fost depuse la dosar înscrisuri și s-a administrat proba cu interogatoriul pârâților și expertiză tehnică.
Prin sentința civilă nr.4423/2008 Judecătoria Piteștia admis acțiunea formulată de reclamanți și a procedat la stabilirea liniei de hotar astfel: între proprietatea reclamanților și cea a pârâților, și, pe aliniamentul 18-32-36-7 din raportul de expertiză omologat în cauză; între proprietatea pârâților, și și proprietatea, pe aliniamentul 17-31-33-35-8 din expertiza omologată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că autorii părților, numiții I G și au donat celor 3 fii ai lor câte o suprafață de 300 mp teren, învecinate între ele, situate în Pitești,-, jud.
Pe terenurile ce au laturi către exterior în raport cu cel deținut de Gh s-au executat anumite construcții ce au afectat, atât pe latura, cât și pe cea dreaptă, proprietatea acestuia, iar delimitarea liniei de hotar s-a realizat numai în raport de actul de dobândire prin donație a terenurilor.
Împotriva sentinței civile nr.4423/2008 a Judecătoriei Pitești au formulat apel reclamanții G și, apreciind că sentința este nelegală și netemeinică.
Critica adusă sentinței a fost aceea că prin delimitarea amplasamentului celor 3 laturi vecine, aliniamentul de grănițuire se situează pe sub construcția amplasată de aceștia, parțial pe terenul vecin și astfel o asemenea soluție nu poate fi pusă în aplicare.
Au arătat apelanții că instanța trebuia să țină cont de amplasamentul construcțiilor ridicate de bună credință chiar și pe porțiuni ale terenului vecin și astfel să traseze linia de hotar în raport de amplasamentul acestora.
În apel s-a depus la dosar sentința civilă nr.7033/2008 a Judecătoriei Pitești.
Prin decizia nr.30 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au dovedit dobândirea suprafeței de 300 mp teren intravilan situat în Pitești,-, prin donația de la autorii săi. În anul 1995, au primit tot prin donație câte o suprafață de 300 mp și celelalte părți în proces, respectiv frați ai reclamanților.
Suprafețele de teren dobândite de cele 3 părți sunt egale și au vecinătăți fixe pe latura de nord și cea de sud astfel că deschiderea fiecăruia la str.- fiind egală, are câte 5,07 mp.
. în părți egale potrivit voinței donatorului s-a realizat pe toată întinderea laturilor, astfel că peste tot s-a aplicat principiul împărțirii egale, în 3 părți egale.
În mod corect a stabilit prima instanță, prin intermediul expertizei topografice, că grănițuirea proprietăților se va realiza după actele de proprietate ale terenurilor și nu alte repere.
Au fost aplicate corect disp.art.584 cod civil care reglementează materia.
Critica adusă în apel este neîntemeiată și astfel a fost înlăturată deoarece vine să învingă principiile anterior amintite.
Faptul amplasării de către părțile ce dețin terenuri în latura de E și Vac elui atribuit lui Gh nu se va rezolva pe calea grănițuirii chiar dacă edificarea construcțiilor peste limita terenului deținut s-ar fi realizat cu bună credință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G și, înregistrat la data de 06.03.2009, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că sentința este nemotivată, necuprinzând elementele de fapt care să conducă la o motivație pertinentă și la convingerea soluției de respingere a apelului, impunându-se casarea cu trimitere pentru cercetarea fondului cauzei.
În altă ordine de idei se susține că instanța a dat o interpretare greșită a actelor deduse judecății și a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond a dispus grănițuirea pe aliniamentul prevăzut de pct.18, 32, 36, 7, linie care trece pe sub sau prin construcția recurenților, constructori de bună-credință, așa cum au confirmat și pârâții, care au fost de acord ca linia de hotar să ocolească construcția, solicitând chiar ei să se facă o astfel de variantă, atunci când au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, grănițuirea urmând a se face pe aliniamentul: 18, 32, 27, 30, 7.
În altă ordine de idei se susține că au fost interpretate greșit prevederile art.584 Cod civil.
În ședința publică din 26.11.2009, recurenta-reclamantă precizează că valoarea manoperei de grănițuire se ridică la suma de 200 lei, situație în care instanța, din oficiu, a pus în discuția părților legalitatea și admisibilitatea căii de atac a recursului, având în vedere valoarea precizată, precum și dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și, în primul rând a excepției inadmisibilității recursului, constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților. Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este 200 lei, așa cum a precizat reclamanta, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de reclamanții și, domiciliați în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.30 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții:, - și -, domiciliați în Pitești, str.- -, -.A,.4, județul A și, domiciliată în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - --
Grefier,
Red./14.12.2009
EM/8 ex.
Jud.apel. Gh.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
