Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 182/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții și -, împotriva deciziei civile nr. 334 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns av. pentru recurenți, și intimatul asistat de AV..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că recursul se află la primul termen, este declarat și motivat în termen legal, timbrat și semnat.
Intimatul, se identifică în fața instanței cu <CI seria - nr.- și CNP - iar av. pentru intimat a depus împuternicire avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Ambii apărători au arătat că nu mai au de formulat alte cereri, solicitând cuvântul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Av., pentru recurenți, având cuvântul, a precizat temeiul legal al recursului promovat, respectiv art.304 pct.9 Cod procedură civilă și susținând oral motivele de recurs, a arătat că instanțele anterioare au dat soluții nelegale și netemeinice prin interpretarea greșită a probelor administrate în cauză și a expertizelor efectuate. La Judecătoria Buhuși, reclamanții au solicitat să se folosească de expertiza, unde pârâtul prin avocat a lăsat soluția la aprecierea instanței ca apoi, când s-au pus concluzii finale, apărătorul pârâtului a precizat că înțelege să se folosească de expertiza pentru că suprafața de teren pe care o solicită recurenții nu ar rezulta din expertiza. Astfel poziția pârâtul nu lasă îndoiala că se folosește de cele două expertize. În fapt, recurentul a cumpărat, a renovat o casă, la distanța de 50 de gardul vecin al pârâtului. Când a făcut canalizarea cu șanț pentru conductă, să treacă prin spatele casei, au mai rămas 20. Conform ambelor expertize efectuate, exp și, se precizează că la intrarea în curte sunt 50 cm și apoi în spatele casei sunt 30 cm. Cum recurenții sunt mai mult plecați, a precizat că intimatul a profitat de această situație și când gardul a căzut înspre canalizare, datorită vechimii, acesta a profitat și a mutat linia de hotar la distanța rezultată de la capătul superior al gardului căzut. Și potrivit declarațiilor de martori, a rezultat că gardul a fost mutat. La instanța de fond, intimatul a folosit un martor care ulterior s-a contrazis în depoziții, deoarece martora locuiește cu pârâtul și își păstrează uzufruct viager. A arătat că declarația de martori, expertizele efectuate și logica sunt relevante pentru a concluziona faptul că intimatul a deviat linia de hotar pe distanța de 12, și canalul recurenților se află sub gardul de delimitare a proprietăților. Față de cele arătate, a solicitat admiterea recursului, schimbarea celor două soluții date de instanțele anterioare, schimbarea hotarului în linie dreapta pentru suprafața de 12,06 ml și ca revendicare pentru suprafața de 2 mp și pe lungimea de 12,06. Cu cheltuieli de judecată.
., pentru intimat, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat. A arătat pentru motivul de recurs că nu s-a luat exp. în considerare, că instanța de fond a admis acțiunea și a trimis cauza spre rejudecare, acest motiv fiind învederat și la instanța de apel, care a motivat-o cu privire la imposibilitatea luării în considerare a unei expertize desființate deoarece nu mai produce efecte. Astfel expertiza, a rămas o expertiză extrajudiciară și doar expertiza rămâne valabilă. Deși recurenții solicită 2 mp teren, intimatul, conform expertizei efectuate, nu ocupă nici 1 din terenul recurenților și față de această situație, corect s-au pronunțat cele două instanțe având în vedere expertiza, probele și declarația de martori. Cu privire la aliniamentul gardului, acesta este cel care a existat și în urmă cu 40 de ani, astfel cum s-a reținut de instanța de apel, când proprietar era numita care a plantat vie, pe lângă gardul montat de soțul ei, pe vechiul aliniament. Situația cu înclinarea gardului nu are legătură cu cauza, nu s-a modificat aliniamentul liniei de hotar, nu există motiv de casare ori de desființare a celor două hotărâri ale instanțelor și expertiza este concludentă și pentru cele arătat se impune respingerea recursului ca neîntemeiat cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar și depune concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 81 din 13 februarie 2007 Judecătoriei Buhuși pronunțată în dosarul nr. 1248/2006, s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul, s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în nume propriu prin procurator av., în contradictoriu cu pârâtul și s-a admis capătul de cerere având ca obiect grănițuire formulată de reclamantul și de intervenienta în nume propriu, în contradictoriu cu pârâtul, fiind stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și intervenientei și proprietatea pârâtului din- - 29, oraș B, jud. B pe aliniamentul 5-7-8-2 conform raportului de expertiză ing., care face parte integrantă din hotărâre.
S-a mai respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect revendicare formulat de reclamant și intervenient, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului 185 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâtul pentru a se stabili linia de hotar dintre proprietățile lor, iar pârâtul să fie obligat să respecte dreptul de proprietate asupra fâșiei de teren pe care a ocupat-o din proprietatea sa.
Cauza a fost soluționată inițial prin sentința civilă nr. 113/2005 prin care s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, s-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind revendicarea, a admis acțiunea privind grănițuirea, stabilind linia de hotar dintre cele două proprietăți conform raportului de expertiză efectuat de expertul.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, în apel efectuându-se o nouă expertiză.
Instanța de apel prin decizia civilă nr. 175 din 27 martie 2006 admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Buhuși, întrucât procura judiciară autentificată sub nr. 2653/27 august 2004 este un mandat general insuficient pentru îndeplinirea acelor acte de dispoziție care conțin elementul de dispoziție cum este renunțarea.
În rejudecare, la termenul din 12 septembrie 2006 reclamantul prin avocat a precizat obiectul acțiunii, respectiv grănițuirea și revendicare, precizare față de care pârâtul a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind revendicarea, întrucât nu a fost formulată de ambii coproprietari.
Ulterior, la termenul din 17 octombrie 2006 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de numita - soția reclamantului, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cererea acesteia fiind admisă în principiu de instanță, la data de 17 octombrie 2006. Față de această situație, instanța a constatat că nu se mai impune a se pronunța asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere privind revendicarea.
S-a reținut că, proprietățile părților sunt vecine, reclamantul și intervenienta fiind proprietari pentru o casă și 785 mp situate în- conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11315/30 iulie 1992 iar pârâtul fiind proprietar pentru o casă și suprafața de 527 mp situate în- B, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6047 din 9 iulie 1996.
S-a mai reținut că, din concluziile raportului de expertiză efectuat de ing. rezultă că, pârâtul nu ocupă vreo suprafață din terenul reclamantului, iar martorii nu au putut preciza dacă pârâtul ocupă teren din terenul proprietatea reclamantului. Față de aceste probe s-a apreciat că se impune a fi respins capătul de cerere referitor la revendicare.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea instanța a constatat că proprietățile părților sunt separate de un gard, care constituie hotarul dintre părți, iar gardul înlocuit de pârât nu a fost montat pe alt aliniament față de cel vechi.
Instanța nu a avut în vedere expertiza efectuată inițial întrucât cauza a fost trimisă spre rejudecare fiind desființate toate actele.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul și intervenienta iar Tribunalul Bacău prin decizia civilă nr.334 din 3 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- a respins apelul, ca nefondat reținând că apărările apelanților cu privire la pronunțarea unei soluții având în vedere expertiza efectuată într-o cauză desființată, nu pot fi primite, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi ocupat teren din terenul proprietatea reclamantului și nici că pârâtul ar fi mutat gardul de pe vechiul amplasament.
Și împotriva hotărârii pronunțate în apel s-a formulat recurs de reclamant și intervenientă, recursul fiind declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxă de timbru de 23 lei și 0,30 lei timbru judiciar.
În motivarea recursului, se arată, în esență că, instanța de apel a aplicat greșit legea considerând că în situația în care s-a desființat în totalitate prima sentință instanța de apel nu mai putea avea în vedere expertiza tehnică efectuată de expert.
Susține și că pârâtul a fost de acord să fie avute în vedere la pronunțarea hotărârii, ambele rapoarte de expertiză - situație în care instanța ar fi trebuit să aibă în vedere ambele expertize și că instanțele nu au analizat cu atenție depozițiile martorilor.
Arată recurentul că pârâtul a construit o magazie din materiale vechi, la fel și gardul l-a înlocuit cu materiale vechi astfel încât a dus în eroare expertul, modificând poziția gardului pe o lungime de 12,06.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs, Curtea de Apel reține următoarele:
Recurentul este nemulțumit de faptul că instanțele nu au avut în vedere la pronunțarea hotărârii și concluziile din raportul de expertiză efectuat de expertul.
Se va aprecia că, instanțele ce au soluționat cauza putea să aibă în vedere și această expertiză, întrucât prin desființarea primei sentințe pronunțate în cauză nu s-a desființat și expertiza efectuată, probele efectuate fiind câștigate cauzei, cu atât mai mult cu cât motivul desființării sentinței privea limitele procurii acordate de reclamant în raport de renunțarea făcută de procurator la capătul de cerere privind revendicarea.
Cu toate acestea, nu poate fi reținut acest motiv ca fiind întemeiat pentru a fi admis recursul formulat în cauză, întrucât instanța este aceea ce apreciază probele și le coroborează la pronunțarea unei hotărâri.
De asemeni, verificându-se și concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul, se constată că și în acesta se concluzionează că pârâtul nu ocupă nici o suprafață de teren din terenul reclamantului - ceea ce conduce la concluzia că în mod corect s-a apreciat că acțiunea în revendicare trebuie a fi respinsă.
Referitor la hotarul dintre proprietățile părților esențial este faptul că hotarul reprezentat de gard despărțitor nu a fost modificat - concluzie rezultată atât din concluziile celor două expertize dar și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
În această situație se va aprecia că situația existentă cu privire la hotar nu s-a modificat după dobândirea proprietăților de către părțile din cauză.
Este adevărat că în prima expertiză se prevăd două aliniamente ale hotarului, respectiv unul în linie frântă existent în prezent și unul în linie dreaptă, paralel cu construcțiile, solicitat a fi stabilit, însă întrucât în schițele la actele de vânzare-cumpărare ale ambelor părți nu sunt indicate lățimile terenurilor în partea de sud a proprietăților și nici lățimea la stradă pentru contractul de vânzare-cumpărare al reclamantului, nu se poate stabili limita dintre proprietăți decât pe vechiul amplasament.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în actul de proprietate al pârâtului deschiderea la stradă este prevăzută de 12,20 iar în partea de sud ( deși netrecută în act deschiderea) nu s-a depășit distanța de 12,20.
De aceea, se va aprecia că și în situația în care s-ar fi avut în vedere și prima expertiză efectuată în cauză soluția pronunțată în cauză nu ar fi trebuit să fie modificată, fiind corectă.
Referitor la declarația martorului care ar fi arătat că distanța de la construcție la gard ar fi fost de 50 - 60, aceasta a fost coroborată cu celelalte acte și cu raportul de expertiză efectuate în cauză, iar faptul că pârâtul ar fi construit magazia și o parte din gard cu materiale vechi nu este de natură să conducă la concluzia că s-ar fi mutat gardul, atât timp cât din probe nu rezultă acest aspect.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenții să plătească intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții și -, împotriva deciziei civile nr. 334 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent.
red. /
red.DP/29.02
tehn.DP/ex.2
29.02/06.03.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
