Drepturi salariale (banesti). Decizia 183/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr.183/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin N, împotriva sentinței civile nr. 990 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimații-reclamanți au depus concluzii scrise, după care;
Instanța, având în vedere lipsa părților și faptul că recurenții, prin motivele de recurs, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 990 din 30 noiembrie 2007 Tribunalului Neamț pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească fiecăreia dintre reclamante câte 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective. A mai fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
Prin încheierea din 6 decembrie 2007 pronunțată în aceeași cauză s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 590 din 30 noiembrie 2007, în sensul că alin.2 și 5 ale acesteia vor avea următorul conținut:
"Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească fiecăreia dintre reclamante câte 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, în cuantum actualizat la indicele de inflație la data executării efective, reprezentând stimulente acordate prin nr. 1921/C/15 decembrie 2005.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantele, în calitate de asistenți judiciari la Tribunalul Neamț au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a se constata discriminarea lor cauzată de prevederile adresei nr. 3861/25A/2005 înaintată de Ministerul Justiției, anularea situației create prin discriminare, prin acordarea acestor despăgubiri în sumă de 1700 lei pentru fiecare dintre reclamante, reprezentând echivalentul stimulentelor acordate personalului din sistemul justiției în luna decembrie 2005, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective, precum și obligarea Tribunalului Neamț la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la asigurarea sumelor necesare acordării acestor despăgubiri.
La data de 19 noiembrie 2007, reclamantele au renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Tribunalul Neamț la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Instanța de fond a reținut că reclamantele îndeplinesc funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Neamț iar conform dispozițiilor din Legea 92/1992 cât și a Legii nr. 304/2004 republicată, asistenții judiciari sunt asimilați magistraților la vechime în magistratură și mod de salarizare, făcând parte din personalul judiciar.
S-a apreciat, că întrucât reclamantele au aceleași obligații și interdicții profesionale, nu pot fi tratate diferit având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei, inclusiv dreptul de a beneficia de stimulentele acordate prin nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
S-a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1922 din15 decembrie 2005 s-a dispus acordarea din fondul constituit potrivit art. 25 alin.2 din Legea nr. 146/1997 a unor stimulente pentru personalul din sistemul justiției, în baza mai multor criterii, acordându-se 1700 lei pentru judecătorii cu o vechime cuprinsă între 0 - 3 ani.
Instanța de fond a apreciat că, procedând în acest mod Ministerul Justiției a aplicat un tratament discriminatoriu atât între judecători cu o vechime de până la 3 ani și judecătorii care aveau o vechime mai mare, dar și între aceștia din urmă și celelalte categorii de personal din sistemul justiției, în speță asistenții judiciari.
S-a considerat că, tratamentul discriminatoriu instituit prin - nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu a avut un scop legitim, justificat obiectiv, iar metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, așa cum s-a reținut și prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, motiv pentru care reclamanții sunt îndreptățiți să primească sumele reprezentând stimulente.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției și pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin N, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului, pârâta Ministerul Justiției arată în esență că hotărârea pronunțată este criticabilă pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale (art.304 pct. 9 Cod procedură civilă) întrucât chiar dacă asistenții judiciari se bucură temporar de unul dintre drepturile prevăzute de lege pentru magistrați, nu se pune problema unei egalități, asimilări ori situații comparabile între cele două categorii profesionale diferite, atribuțiile conferite de lege celor două funcții fiind profund diferite.
S-a arătat că, asistenții judiciari au rol de secundanți ai judecătorului, având doar vot consultativ la soluționarea în primă instanță a litigiilor de muncă iar între aceștia și magistrați există diferențe și în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor disciplinare și eliberarea din funcție.
S-a mai susținut că, referitor la natura acestor stimulente greșit s-a apreciat că ar avea caracterul unui premiu anual neimpozabil, sau un drept salarial impozabil ocazional și că reclamantele în calitate de asistenți judiciari nu se regăsesc printre categoriile de personal pentru care sumele constituite în temeiul art. 25 din Legea nr. 146/1997 pot fi acordate ca stimulente de personal.
Recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor în motivarea recursului, arată în esență că instanța de fond a soluționat cauza, deși s-a formulat cerere de strămutare a acesteia și că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, neavând calitate procesuală pasivă, neputând fi obligat să includă în buget sumele menționate întrucât răspunzător de rectificarea bugetului nu este
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs și a probelor de la dosar Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției se va aprecia că nu este fondat, considerând că în mod corect prima instanță a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători, potrivit criteriului de vechime reprezintă o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.2 din nr.OG 137/2000.
Conform art.25 alin.2 din Legea nr. 146/1997 din sumele prevăzute la aliniatul 1, se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Față de textul menționat, se va aprecia că asistenții judiciari fac parte din personalul din sistemul justiției, netrebuind a se face și urmări distincțiile dintre magistrații-judecători și asistenții judiciari. Deci, nu prezintă relevanță în cauză diferențele privitoare la atribuții, mod de sancționare și eliberare din funcție dintre judecători și asistenți judiciari, sau alte diferențe, cu atât mai mult cu cât în domeniul salarizării asistenții judiciari sunt asimilați magistraților (Legea nr. 45/2007 de aplicare a nr.OUG 27/2006).
Referitor, la natura stimulentelor, cele reținute în considerentele hotărârii recurate, nu fac altceva decât evidențiază modul de apreciere a naturii stimulentelor în raport de Normele Interne și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/23 august 2004, nefiind relevantă stabilirea naturii acestora, în raport de obiectul cauzei, cu ceea ce s-a urmărit prin acțiunea promovată, respectiv recunoașterea dreptului intimatelor de a încasa aceste sume reprezentând stimulente.
Cert este, însă, în raport de dispozițiile art.155 din Codul muncii că aceste stimulente constituie drepturi salariale, iar prin neacordarea acestor sporuri și asistenților judiciari s-a instituit un tratament discriminatoriu față de aceștia, intimatele fiind îndreptățite să încaseze drepturile bănești solicitate.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, se va considera că recursul este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind corectă.
Deși recurenta a susținut, că nu putea fi obligată să asigure sumele necesare acordării despăgubirilor reprezentând stimulente, neavând calitate procesuală pasivă, aceste susțineri nu pot fi reținute întrucât conform art.19 din Legea nr. 500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare, etc, ceea ce înseamnă că în acțiunea prin care se solicită obligarea recurentei să asigure sumele necesare acordării despăgubirilor în cauză, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemeni, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, recurenta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din Legea nr. 500/2002).
De aceea se va aprecia că în mod corect s-a considerat că recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la faptul că s-a formulat cerere de strămutare în cauză, nesoluționată până la data pronunțării hotărârii, se va considera că nu poate fi reținut în sprijinul recursului formulat, întrucât nu s-a făcut dovada că s-ar fi solicitat și s-ar fi admis suspendarea judecății în cauză.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge ambele recursuri ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondate recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin N, împotriva sentinței civile nr. 990 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent./
red.DP/28.02
tehn.DM/ex.2
28.02/03.03.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
