Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 191/2009
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător: - - -vicepreședinte
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 55/A/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții pârâți și, personal și asistați de avocat și avocat G cu împuternicire în reprezentarea intimatului, lipsind acesta.
Având în vedere absența motivată a titularului completului de recursuri C3, doamna judecător, care lipsește din motive obiective potrivit procesului verbal de absență întocmit, conform art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu desemnat pentru data de 10 Aprilie 2009, respectiv doamna: - - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat și s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de către intimat.
Avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. - și - în valoare de 10 RON fiecare.
Instanța comunică cu mandatara recurenților un exemplar al întâmpinării depuse la dosar.
Avocat declară că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat G, de asemenea, declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului modificarea în parte a deciziei atacate cu consecința stabilirii dreptului de acces conform traseului stabilit prin expertiza topo în 2007, completată în 2008. Mai arată că accesul pe terenul reclamantului se face de trei ori pe an pentru efectuarea lucrărilor agricole, însă Tribunalul Hunedoara încalcă principiile echității și bunei credințe, reclamanții exercitând un abuz de drept, iar raportat la primul principiu, instanța avut în vedere analizarea exercitării dreptului de proprietate la fondurile învecinate, situația părților în speță fiind una în care exercitarea dreptului de proprietate al părților asupra terenului se efectuează prin stabilirea căii de acces la drumul public, iar suprafața afectată servituții are cca 400 mp. Pentru pârâții calea de acces aleasă este mai dezavantajoasă, proprietatea acestora fiind afectată, însă terenul reclamanților este ce înfundat, sens în care există o cale de acces pe un teren învecinat, cumpărat de reclamanți, dovadă că există un antecontract pe care aceștia l-au recunoscut la interogator, însă au precizat că n-au încheiat contract autentic. În concluzie, față de faptul că solicitarea drumului de acces la calea publică, pârâții nefiind înscriși în CF cu titlu, sens în care nu se poate vorbi de o servitute - sarcină reală, consideră că a da o soluție de acces permanentă pentru o suprafață de teren agricolă este un abuz de drept, sens în care solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată de 400 RON în apel și 100 RON la fond.
Avocat G, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată de 1100 RON, hotărârile date fiind legale și temeinice, principiile pretins a fi încălcate nefiind vorba decât de rude care de cinci ani pe acest traseu stabilit au practicat trecerea, până când li s-a interzis aceasta, sens în care solicită să se observe că traseul de acces la drumul public este o normalitate pentru reclamanți, iar varianta nr. 4 n-ar debloca situația, servitutea neputându-se realiza prin trecere pe terenul altora, făcându-se vorbire despre un act sub semnătură privată, neîntabulat, încheiat de reclamanți cu un terț. Astfel, solicită instanței să constate că traseul propus conform variantei 4 este unul mai puțin economicos, varianta 1 nu ar necesita nici o cheltuială din partea reclamanților, expertul propunând ca reclamanții să cedeze o bucată de teren, pârâții fiind de acord, în concluzie apreciind că varianta I este traseul cel mai direct și mai economicos și nu pricinuiește nici o pagubă frontului aservit, să se rețină nevoia de servitute permanentă, cu atât mai mult cu cât reclamanții dețin animale care trebuie îngrijite, solicită respingerea recursului de față.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților prezente, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1512/2008 a Judecătoriei Deva a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și și în consecință:
A stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamantului nr. cadastral 6998/13 și 6998/14 și terenul proprietatea pârâților și nr. cadastral 6998/1 și 6998/12 pe linia conturată de punctele top 28-29-58-59-60-48, anexa grafică nr. 1 din raportul de expertiză topografică expert..
A stabilit o servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantului nr. cadastral 6998/13 și 6998/14, cu piciorul, cu utilaj, cu animale pe terenul proprietatea pârâților nr. cadastral 6998/12 pe traseul cuprins între punctele top 15-21-39-36-38-28/1-36/1-39/1-21/1-16 conform anexei grafice nr. 1 din raportul de expertiză topografică..
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1098 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că terenurile părților sunt fonduri învecinate și că terenul reclamanților este loc înfundat, conform art. 616 civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea de motive s- arătat că expertul nu a propus mai multe variante traseului servituții de trecere care era mai economicos și scurt a fi stabilită pe traseul propus de ei la fond.
Prin decizia civilă nr. 55/A/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondat apelul introdus de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1512/2008 pronunțată de judecătoria Deva, județul
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamantul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În calea de atac apelului s-a dispus completarea raportului de expertiză topografică judiciară, efectuat la fond, prin expunerea mai multor variante de stabilire a traseului servituții, cu evidențierea celui mai scurt și economicos, chiar dacă aceasta din urmă ar implica trecerea și peste terenul unor terțe persoane.
Rațiunea acestei din urmă solicitări rezidă din susținerile pârâților, conform cărora, cel mai scurt și economicos traseu ar fi cel trasat peste terenul unui terț numit, teren care potrivit răspunsului la interogator al pârâtului, la fond, a făcut obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare între acesta din urmă și numitul.
Conform completării la raportul de expertiză, s-a concluzionat că traseul servituții de trecere propus în varianta I (împărtășită și de instanța de fond) - deși mai cu 10, este mai economicos întrucât nu necesită construirea a 3 podețe (2 în opinia pârâților) peste cele 3 șanțuri existente pe traseul variantei IV- solicitată de pârâți.
Aceasta a IV-a variantă nici nu poate fi luată în considerare având în vedere împrejurarea conform căreia traseul servituții de trecere ar traversa terenul terțului (a se vedea planul de situație de la fila 18 dos. apel).
Reclamantul nu este proprietar asupra acestui teren, contrar susținerilor pârâților, întrucât reclamantul are, potrivit răspunsului său la interogator ( 89 fond - întrebarea 2), doar o promisiune de vânzare a acestui teren din partea numitului, care nu a fost atras în proces.
Pârâții au învederat că intenționează ca,în viitor, să construiască o casă pe terenul lor, care este în prezent liber de orice construcții, și că prin stabilirea servituții de trecere în varianta I, le scade valoarea fondului lor datorită micșorării frontului de stradă.
Tribunalul reține că aceste susțineri sunt,în prezent, absolut nefondate în condițiile în care terenul proprietatea pârâților are categoria de folosință " fânaț" ( 15 apel) și nu au făcut dovada că ar exista măcar un proiect de construcție în derulare că acest proiect ar necesita un front la stradă, mai mare decât cel rezultat în urma instituirii servituții de trecere în varianta
Mai mult frontul la stradă a parcelei cadastrale nr. 6998/12, aparținând pârâților este de30, astfel încât s-a apreciat că servitutea de trecere în varianta I nu diminuează valoarea proprietății acestora( 72 fond).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenții arată că hotărârea este nelegală în legătură cu modul de soluționare a capătului de cerere privind drumul de acces deoarece s-au încălcat principiile echității și bunei credințe. Reclamantul nu a solicitat crearea unei servituți de trecere - sarcină reală - ci drum de acces la calea publică, cerere ce trebuie soluționată pe baza principiului echității. Este normal ca reclamantul să aibă acces la calea publică dar acest lucru trebuie să se facă producându-se o pagubă cât mai mică. propus de recurenți se susține că este cel mai scurt și care chiar dacă traversează terenul unor terți, acesta a fost cumpărat cu act sub semnătură privată de către reclamant, acesta refuză să se prezinte la notariat tocmai pentru a se putea stabili servitutea pe un amplasament foarte avantajos și cu inconveniente majore pentru recurenți astfel că se poate vorbi de rea credință și abuz în executarea drepturilor civile.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul intimat a investit instanțele de judecată cu o acțiune având două capete de cerere și anume stabilirea liniei de graniță între imobilul proprietatea sa și imobilul proprietatea pârâților recurenți și respectiv stabilirea unei servituți de trecere asupra imobilului proprietatea pârâților pentru uzul propriului imobil, întemeiată pe dispozițiile art. 616 Cod civil.
În căile de atac pârâții au contestat doar soluția dată de către prima instanță capătului de cerere privind instituirea servituții de trecere.
Potrivit dispozițiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-i folosi propriul fond.
Așa cum prevede art. 616 Cod civil, prin loc înfundat se înțelege acel fond care nu are nici o ieșire la calea publică. Trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și pe locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit, conform art. 617 Cod civil.
Instanțele de fond greșit au aplicat aceste texte legale, raportând dreptul de servitute la fondul dominant și nu la cel aservit.
Dreptul de servitute solicitat de reclamant pentru utilizarea proprietății sale, întemeiat pe dispozițiile art. 616 Cod civil, necontestat de părți, este un drept real, principal, derivat, indivizibil, constituit asupra unui imobil fond aservit sau dominat pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobil ce aparține la proprietari diferiți.
Astfel cum s-a arătat, potrivit dispozițiilor codului civil, la alegerea trecerii trebuie să se aleagă varianta care este calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și pe locul ce ar pricinui ce mai mică pagubă fondului aservit.
Ori în speță, trecerea s-a stabilit de către instanța de fond pe terenul proprietatea pârâților pe calea cea mai lungă și care pricinuiește cele mai mari pagube fondului aservit, ceea ce încalcă dispozițiile legale citate mai sus. Instanța de apel, deși a reținut că traseul servituții de trecere în varianta I este mai cu 10 și este mai economicos întrucât nu necesită construirea a trei podețe peste cele trei șanțuri existente - nu a observat că aceste aspecte, față de textele legale, prezintă relevanță pentru fondul aservit și nu dominant.
Este adevărat că varianta IV este în concordanță cu textele legale ce instituie servitutea locului înfundat, însă traseul ar urma să traverseze un imobil a unei terțe persoane care nu este parte în proces.
Chiar dacă reclamantul a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul terțului, nefiind parte în proces, pe acest teren nu se poate institui servitute de trecere, în prezentul cadrul procesual, altfel s-ar încălca dispozițiile art. 480 Cod civil, iar hotărârea nu-i este opozabilă.
Prin urmare, pentru stabilirea unei servituți de trecere în condițiile art. 616 cod civil și alegerea trecerii în conformitate cu cerințele art. 617 Cod civil, era imperios necesar stabilirea cadrului procesual și chemarea în judecată a celorlalți vecini.
Întrucât reclamantul a înțeles să cheme în judecată numai prezenții recurenți, iar trecerea pe terenul proprietatea lor nu respectă cerințele legale, se impunea ca acest capăt de cerere să fie respins.
Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârile atacate fiind nelegale, urmează a fi reformate.
Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica decizia instanței de apel și va admite apelul pârâților împotriva sentinței primei instanțe pe care o va schimba în parte numai în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind servitutea de trecere stabilită în favoarea terenului proprietatea reclamantului, capăt de cerere ce va fi respins.
Dispozițiile privind stabilirea liniei de graniță și cheltuielile de judecată vor fi menținute.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul intimat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâții recurenți atât în fața instanței de apel cât și în recurs reprezentând onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâții și împotriva deciziei civile nr. 55/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de către pârâții împotriva sentinței civile nr. 1512/2008 pronunțată de judecătoria Deva pe care o schimbă în parte numai în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind servitutea de trecere stabilită în favoarea terenului proprietatea reclamantului pe care îl respinge.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimatul să plătească recurenților suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored/ 2 ex/ 30 Aprilie 2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Carla Maria Cojocaru
