Anulare act. Decizia 193/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 193/2009
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător: - - -vicepreședinte
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 222/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu intimații - SRL, STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN CONSILIUL LOCAL, -. SRL,.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea recurenților reclamanți, avocat în reprezentarea pârâților intimați și - SRL și consilier juridic în reprezentarea intimatului pârât Statul Român prin Consiliul Local A I, lipsind celelalte părți.
Având în vedere absența motivată a titularului completului de recursuri C3, doamna judecător, care lipsește din motive obiective potrivit procesului verbal de absență întocmit, conform art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu desemnat din lista de permanență pentru data de 10 Aprilie 2009, respectiv doamna: - - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat declară că nu are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, arată că nu are alte cereri.
Consilier juridic, arată că nu are cereri de formulată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, anularea deciziei atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul admiterii cererii reclamanților, conform motivelor care au fost prezentate și în scris. În primul rând susține că există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus cu privire la imobilele preluate, situate administrativ în A I,- și s-a constatat că Statul Român nu a fost proprietar, sens în care toate actele subsidiare sunt fără obiect, sens în care s-a solicitat anularea acestora. În al doilea rând, reclamanții au solicita anularea înstrăinării imobilului raportat la buna credință, marea majoritate a locuințelor fiind preluate fără titlu și vândute conform Legii nr. 4/1973, imobilele fiind în proprietate la stat. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului reclamanților, menținerea hotărârii Tribunalului Alba, învederând instanței că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticile formulate, care formează recursul, neimpunând casarea și desființarea deciziei atacate, aproape toate aceste motive fiind preluate din cele de apel, fără o critică a considerentelor deciziei Tribunalului Alba, existând însă aspecte suplimentare. În fapt, cu privire la modul de dobândire al imobilului, este relevantă buna credință, hotărârea judecătorească despre care se face vorbire instituind faptul că preluarea fost abuzivă, sens în care anularea actelor de dobândire nu se mai impune față de terții subdobânditori, neavând efecte. În cauză, reclamanții nu sunt primii proprietari, imobilul fiind preluat în 1979 de la cu titlu de proprietate față de investițiile la fondul de stat - sens în care se impune a se constata dreptul de proprietate al statului și evoluția modificărilor din CF de unde rezultă că dreptul de proprietate este conform hotărârii nr. 341/1977 a Tribunalului Alba, asupra imobilelor se întabulează dreptul de proprietate al Statului Român. În concluzie, față de această operare în CF, care nu putea fi pusă la îndoială de primii dobânditori, drept de proprietate dobândit prin succesiunea mamei lui în 1992, situația intimaților fiind similară cu privire la imobilul care se transmite ulterior prin contract de vânzare-cumpărare, raportat la toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului de față ca nefondat.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului reclamanților, rezultând din probe că aceștia au formulat cerere în baza Legii 112/1995 și imobilul intră sub incidența Legii 1/2009, sens în care se impune respingerea recursului de față.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de reprezentanții părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4069/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iuliaa fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, - SRL A I, și, și, și STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local al Municipiului AI.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta - SRL A I și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamanții, și împotriva pârâtei - SRL ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În baza art. 274 Cod pr.civ. au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 1952 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat:
- să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare referitoare la imobilul înscris în CF 1474 I și revenirea la situația anterioară vânzării acestuia, respectiv pe Statul Român;
- să se dispună anularea încheierii de întabulare nr. 2884/1979 înscris în CF 8798 - colectivă pe numele și soția, asupra imobilului cu nr. topo 820/I - apartamentul 1 - situat pe-, cu titlu cumpărare;
- să se dispună anularea încheierii de întabulare nr. 2884/1979 înscris în CF nr. 8799 I pe numele și soția, asupra imobilului cu nr. topo 820/I - apartamentul 1 ( transcris în CF nr. 8798 I - colectivă ) situat pe-, cu titlu cumpărare;
- să se dispună anularea încheierii de întabulare nr. 172/1980 înscris în CF 8799 I pe numele, asupra imobilului cu nr. topo 820/I - apartamentul 1 - situat pe-, cu titlu moștenire;
- să se dispună anularea încheierii de întabulare nr. 76/1990 înscris în CF 8799 I, pe numele u, asupra imobilului cu nr. topo 820/I - apartamentul 1 - situat pe-, cu titlu cumpărare;
- anularea încheierii de întabulare 3364/1992 înscris în CF 8799 I pe numele de u, asupra imobilului cu nr. topo 820/I - apartamentul 1 - situat pe-, cu titlu moștenire;
- anularea încheierii de întabulare 2882/1979 înscris în CF 8798 I - colective, pe numele de, asupra imobilului cu nr. topo 820/II - apartamentul 2 - situat pe-, cu titlu cumpărare;
- anularea încheierii de întabulare 2882/1979 înscris în CF 8800 I, pe numele de, asupra imobilului cu nr. topo 820/II - apartamentul 2 ( transcris din CF nr. 8798 I ) situat pe-, cu titlu cumpărare;
- anularea încheierii de întabulare 3450/1985 înscris în CF 8800 I, pe numele și, asupra imobilului cu nr. topo 820/II - apartamentul 2 - situat pe-, cu titlu moștenire;
- anularea încheierii de întabulare 3250/1995 înscris în CF 8800 I, pe numele - SRL asupra imobilului cu nr. topo 820/II - apartamentul 2 - situat pe-, cu titlu cumpărare;
- anularea încheierii de întabulare 2883/1979 înscris în CF 8798 I - colectivă, pe numele, asupra imobilului cu nr. topo 820/III - apartamentul 3 - situat pe-, cu titlu cumpărare;
- anularea încheierii de întabulare 2883/1979 înscris în CF 8801 I, pe numele, asupra imobilului cu nr. topo 820/III - apartamentul 3 - ( transcris din CF nr. 8798 I - colectivă ), situat pe-, cu titlu cumpărare;
- anularea încheierii de întabulare 958/1980 înscris în CF nr. 8801 I, pe numele, asupra imobilului cu nr. topo 820/III - apartamentul 3 - situat pe-, cu titlu moștenire;
- anularea încheierii de întabulare 3450/1985 înscris în CF 8801 A I, pe numele și soția, asupra imobilului cu nr. topo 820/III - apartamentul 3 - situat pe-, cu titlu moștenire;
- anularea încheierii de întabulare 3250/1995 înscris în CF 8801 A I, pe numele - SRL A I, asupra imobilului cu nr. topo 820/III - apartamentul 3 - situat pe-, cu titlu cumpărare;
- anularea încheierii de întabulare nr. 4/5.01.1976 din CF 1474 și a încheierii nr. 2349/16.09.1977.
Imobilul înscris inițial în CF 1474 I nr. top 820 fost proprietatea defunctei, donat lui Gr. care s-a întabulat în anul 1945. Acest imobil a fost preluat de Statul Român în baza Decretului 92/1950.
În anul 1979 Consiliul Popular AIa dispus asupra acestui imobil prin retranscrieri în alte cărți funciare, inclusiv ca urmare a formării a 5 apartamente distincte. În perioada 1973- 1995 au fost vândute 3 apartamente.
Prin sentința civilă nr. 1967 /2002 pronunțată de Judecătoria Alba Iulias -a constatat că acest imobil a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil și s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 82/1958 prin care Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate în Cf 1474
Din analiza probelor dosarului a rezultat că la momentul încheierii actelor juridice de cumpărare a celor 3 apartamente ce provin din imobilul în litigiu, cumpărătorii au fost de bună credință, iar reclamanții nu au făcut nici o dovadă a relei credințe a acestora cf. art.1899 art.2 Cod civil. Actele de vânzare cumpărare au fost încheiate conform legislației în vigoare la momentul perfectării lor, iar ca urmare a respingerii capetelor de cerere vizând constatarea nulității capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare succesive, au fost respinse și capetele de cerere privind anularea încheierilor din cartea funciară prin care cumpărătorii și-au întabulat dreptul de proprietate. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SRL deoarece această pârâtă nu a fost subiect al nici unui raport juridic privind acest imobil, întrucât actele inițiale de vânzare-cumpărare s-au produs anterior înființării acestei pârâte și a fost respinsă aceeași excepție invocată de Consiliul Local al municipiului AIî ntrucât acesta este succesorul fostului Consiliu Popular al municipiului A
Împotriva acestei sentinței au declarat apel reclamanții, care a fost respins de Tribunalul Alba prin decizia civilă nr. 222/A/2008.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că este de necontestat reaua credință a Statului Român în dobândirea imobilului în litigiu, iar acest aspect a fost confirmat inclusiv printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă. Odată înscris dreptul de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cumpărătorul imobilului astfel identificat întâmpină dificultăți în aprecierea relei credințe a proprietarului din cartea funciară, cu atât mai mult cu cât acesta este o instituție statală.
Principiul care guvernează raporturile juridice între persoane este principiul bunei credințe. Cu atât mai mult acest principiu este aplicabil raportului dintre cetățeni și statul din care fac parte. Cumpărătorii persoane fizice ar întâmpina serioase dificultăți în verificarea bunei credințe a instituției statale inclusiv în ceea ce privește dobândirea bunurilor, asta pentru că statul avea posibilitatea de a regla raporturile juridice cu foștii proprietari prin alte forme compensatorii despre care terțul dobânditor nu avea de unde să aibă cunoștință.
Pentru perioada comunistă au fost aplicabile mai multe prezumții pe lângă cea invocată de reclamanții apelanți, în documentele acelei vremi fiind incluse și referiri la despăgubirile pe care statul le acorda celorlalte state care preluau cetățeni români ce doreau să-și stabilească domiciliul în străinătate, sau multe alte susțineri propagandistice de natură să confere unui terț dobânditor garanția că toate problemele au fost rezolvate și că statul acționează cu bună credință în toate actele pe care le face.
Doar în momentul în care s-a încheiat evoluția acestei forme organizatorice s-a putu aprecia corect asupra modalităților în care statul a acționat împotriva proprietății și asupra faptului că persoanele deposedate nu au fost just despăgubite. Pentru acest motiv, prin sentința civilă nr. 1967/2002 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a și stabilit nevalabilitatea titlului statului, de preluare a imobilului în litigiu din proprietatea antecesorului reclamanților.
În privința terților dobânditori, instanța de fond nu putea să aprecieze raportat la buna credința, decât elementele pe care aceștia le-au cunoscut, sau le-ar fi putu cunoaște la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.1898 Cod civil, buna credință reprezintă credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a putea transmite proprietatea, iar potrivit art.1899 al.2 Cod civil, buna credință se presupune și sarcina cade asupra celui ce invocă reaua credință.
Statul, ca și vânzător, era proprietarul tabular al imobilului în baza unui text de lege, aspecte necontestate de nici una din părți. Pentru motivele pe care le-am arătat cumpărătorii imobilului nu aveau posibilitatea să aprecieze valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, care a dispus asupra imobilului în litigiu, prin parcelări și apoi prin înstrăinări.
Imobilul înscris în CF 8799 Iaf ost cumpărat în anul 1979 de către soții și apoi transmis prin succesiune soției supraviețuitoare, apoi numitei și apoi pârâtului.
În ce privește acest imobil se observă că prin sentința civilă nr. 1967/2002, instanța nu s-a pronunțat și asupra încheierilor de întabulare, ulterioare încheierii nr. 86/21.01.1958 prin care imobilul înscris în CF 1474 Iaf ost parcelat, apoi retranscris în CF 8798 și apoi înstrăinat în favoarea soților
Apartamentele din CF 8798 I au fost dobândite cu titlu de cumpărare de la Statul Român de numiții și în anul 1979. Ulterior, în anul 1980, a vândut cota sa din aceste două apartamente coproprietarei, aceasta devenind unic proprietar asupra celor două apartamente. La decesul său, prin testament, a transmis dreptul său de proprietate în favoarea numiților și ( proprietari sb B 12-13). În anul 1995 (223 Martie) cei doi proprietari au vândut imobilul prin act autentic de vânzare-cumpărare în favoarea intimatei - SRL AIc are a devenit astfel proprietara tabulară sub B 15 asupra apartamentelor nr. 2 și 3 ale imobilului.
Inițial întregul imobil a fost înscris în CF 1474 Prin Decizia nr. 210/1979 a Consiliului Popular A I și a planului de situație și parcelare imobilele de sub B 2-5 se transformă în apartamente și se transcriu în CF 8798 Deși recurenta a obținut constatarea de către instanță a inaplicabilității 92/1950 cu privire la imobilul înscris în CF 1474 I prin sentința pronunțată (sentința civilă nr. 1967/2002) s-a dispus doar anularea încheierii de întabulare nr. 86 din 1958, fără a se observa și nota că ulterior acestei încheieri au fost făcute modificările mai sus amintite, respectiv parcelarea și transcrierea în altă foaie funciară.
B credință a dobânditorilor succesivi ai dreptului de proprietate asupra acestor imobile este pe deplin dovedită. subdobânditori au dobândit imobilele fie prin succesiune, fie cu titlu oneros, dovada proprietății antecesorilor lor fiind pe deplin făcută prin înscrierile din cărțile funciare. Anularea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun, în speță, Statul Român, nu atrage nulitatea actului în ce-l privește pe subdobânditor când acesta este de bună credință, asta cu atât mai mult cu cât în cazul de față pârâții sunt cei de al treilea de subdobânditori ai imobilului.
Se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut incidența prevederilor legale privind buna credință a cumpărătorilor și apoi a terților dobânditori ai imobilului, așa cum rezultă acest principiu din dispozițiile legii generale, Codul civil, dar și din cuprinsul legii speciale respectiv Legea 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei în fond și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
În expunerea de motive s-a arătat că buna credință pe care a reținut-o instanța de fond este o prezumție relativă, are poate fi combătută prin orice mijloc de probă. abuzurilor statului comunist cu ocazia "lichidării claselor exploatatoare" dă naștere unei prezumții simple de preluare fără titlu. Cu alte cuvinte, orice subdobânditor al unui imobil preluat de stat în perioada comunistă trebuia să aibă un dubiu, o îndoială cu privire la legalitatea titlului statului asupra acelui bun, adică însuși asupra aparenței de drept, simpla ignoranță afirmată, nefiind suficientă pentru a-i conferi statutul de dobânditor de bună credință.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimații și - SRL au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamanților și menținerea deciziei și sentinței ca fiind legale și temeinice.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că prezentul recurs nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile recurenților se întemeiază pe faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1898 și art. 1899 alin 2 Cod civil, care reglementează buna credință.
Având în vedere principiul de drept potrivit căruia buna-credință se prezumă în orice raport juridic civil, iar reaua-credință trebuie dovedită, reclamanții trebuiau să probeze că la momentul dobândirii proprietății intimații pârâți cunoșteau situația juridică reală a imobilului. În cauză, prezumția de bună-credință nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probă. Dobândirea proprietății de către intimați a avut loc în considerarea calității de proprietar tabular a înstrăinătorului, înscrierile în cartea funciară în acest sens, de la momentul dobândirii proprietății, fiind suficiente pentru a crea convingerea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului.
Decretul lege nr. 115/1938 instituie în art. 32 și art. 33 două principii, și anume: dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că acel drept există în folosul ei, iar cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă n-a cunoscut pe altă cale această inexactitate.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 1169 Cod civil, recurenții aveau obligația să probeze reaua credință a intimaților la momentul dobândirii dreptului de proprietate. Statutul de adevărat proprietar al statului ca și vânzător era demonstrat și de împrejurarea că titlul asupra imobilului în litigiu își avea sorgintea într-un text de lege din perioada supusă analizării. Intimații nu aveau nici o calitate în baza căreia să analizeze valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului ci pur și simplu obligația acestora era de a depune diligența în a cunoaște dacă vânzătorul era proprietarul bunului înstrăinat. În regim de publicitate imobiliară prin cărți funciare, buna-credință există atunci când cumpărătorul a depus diligențe minime pentru a cunoaște situația juridică a imobilului ce urmează a fi înstrăinat.
Încă de la data publicării Decretului nr. 92/1950 în Buletinul Oficial, statul a devenit titularul dreptului de proprietate, dobândind bunul ope legis, putând exercita în plenitudinea lor atributele conferite de acest drept, respectiv posesia, folosința și dispoziția. Prin efectul unei asemenea preluări, proprietarul inițial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în această calitate, este îndreptățit să-și exercite toate prerogativele dreptului său asupra bunului. Titularul inițial al dreptului, nemaiavând calitatea de proprietar la acest moment, nu are cum să invoce încălcarea unui drept pe care nu-l mai are.
Inițial imobilul a făcut parte din CF 1474 I, soții devenind proprietari în baza Titlului de proprietate nr. 4/1979, numita devenind proprietară ca urmare a dezbaterii succesorale după, care, la rândul său, l-a moștenit pe soțul său,. Imobilul înscris în prezent în CF 8799 - Iaf ost dobândit de intimatul prin moștenire de la mama sa,.
Apartamentele din CF 8798 I au fost dobândite cu titlu cumpărare de la Statul Român de numiții și în anul 1979. Ulterior, în 1980 a vândut cota sa coproprietarei, care a transmis dreptul său, prin testament numiților și, iar aceștia au vândut imobilul intimatei - în anul 1995, aceasta devenind proprietară tabulară asupra apartamentelor 2 și 3 din imobil. Toate aceste transmisiuni succesive au fost făcute cu respectarea dispozițiilor în vigoare, buna credință a dobânditorilor succesivi fiind evidentă.
Prin sentința civilă nr. 1967/2002 s-a constatat inaplicabilitatea Decretului nr. 92/1950 și s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 86/1958, însă ulterior acestei încheieri în CF au fost făcute mai multe modificări a căror valabilitate nu a fost contestată.
Așadar, în speță sunt deplin aplicabile dispozițiile art. 46 alin 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Față de împrejurarea că dovada proprietății se face cu cartea funciară, primii dobânditori ai imobilului au avut credința certă că Statul Român este proprietarul imobilului, buna credință a tuturor dobânditorilor succesivi ai dreptului de proprietate asupra imobilului este mai mult decât evidentă.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada unei convenții frauduloase între stat, în calitate de vânzător și pârâți, în calitate de cumpărători, prin urmare nu există motiv de nulitate absolută pentru cauză ilicită.
Nu se poate reține nici frauda la lege ca motiv de nulitate, atâta timp cât înstrăinările succesive s-au făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data perfectării lor.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 312 cod pr. Civilă, Curtea apreciază că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și urmează a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să plătească intimaților suma de 2380 lei ( 58-59) și - SRL suma de 2975 lei ( 60), reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 222/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 2380 lei și - SRL suma de 2975 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/07.05.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Carla Maria Cojocaru
