Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 215
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gioacăș Jănică JUDECĂTOR 2: Romașcanu Sorina
- - - - JUDECĂTOR 3: Drăghin Camelia
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 193/AC/14.08.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul fiind asistat de avocat ; intimata
- moștenitoare a defunctului, asistată de avocat care are împuternicire avocațială și pentru ceilalți moștenitori, și, lipsă la termenul de astăzi.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cererii și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei noi expertize. La fond, s-a efectuat o expertiză care nu a fost concludentă, recurentul a formulat obiecțiuni la această expertiză care au fost respinse de instanță. Recurentul este proprietarul suprafețelor de 800. și 412. teren extravilan pentru care deține titlu de proprietate, și care nu au fost identificate de expert în raportul de expertiză. În mod greșit s-a identificat suprafața de 412. întrucât recurentul în baza figurează cu 800. teren, iar la măsurătoare s-au găsit 591. teren, astfel încât recurentul stăpânește mai puțin teren deoarece intimatul ocupă diferența de 209.p teren, mutându-și gardul și ocupând calea de acces. Suprafața de 412. teren se află în vecinătatea trupului de 2979. teren. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru toți intimații - moștenitori ai defunctului, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice. Arată că intimații nu se învecinează cu recurentul pe aliniamentul pe care acesta solicită grănițuirea. Primăria comunei a depus o adresă din care rezultă că pe acel aliniament era o potecă și nu un drum. Expertul când a efectuat măsurătorile în teren avut în vedere atât Titlul de proprietate al recurentului cât și Titlul de proprietate al intimaților. La instanța de apel recurentul a fost întrebat de către instanță dacă se învecinează cu intimații pe aliniamentul solicitat, iar acesta a arătat că nu se învecinează. Arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurent având cuvântul în replică, arată că drumul există și nu este doar o potecă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CU RTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.286/7.02.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantului împotriva pârâtului și stabilită linia de hotar între proprietatea reclamantului și drumul de exploatare din partea de sud, pe aliniamentul V - Z indicat în schița anexă la raportul de expertiză, precum și linia de hotar între terenul proprietatea pârâtului și calea de acces, în partea de nord a proprietății, pe aliniamentul L, P, R, 3, 4, 6, 5, 7, 8, 9, T, U, O, iar pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, moștenitor al lui, este proprietarul suprafeței de 2979 mp. teren curți-construcții și arabil, delimitată cu culoarea albastră în schița raportului de expertiză, teren situat în, comuna.
Suprafața rezultată din măsurători este de 3359 mp. mai mult cu 380 mp. decât cea cuprinsă în actul de proprietate.
Reclamantul mai deține în același loc și suprafața de 412 mp. teren pășuni (nr. topo 54/236/5), delimitată cu culoarea galbenă în raportul de expertiză, suprafața rezultată fiind de 591 mp. mai mare față de cea din act.
În același punct, pârâtul deține două trupuri de teren, despărțite de un drum de exploatare, respectiv suprafața de 4440 mp. teren arabil ( 54/236/71) și suprafața de 1007 mp. teren pășuni ( 54/236/189), terenuri delimitate cu culoarea portocalie și respectiv, în schița anexă a raportului de expertiză.
S-a reținut că, litigiul dintre părți privește doar limita proprietății pârâtului în partea de nord, care se învecinează cu drumul de exploatare, arătată în schița raportului de expertiză de punctele P _ R, peste acest drum aflându-se proprietatea reclamantului.
Reclamantul a invocat faptul că pârâtul a mutat hotarul spre nord, construind un nou gard, îngustând drumul de exploatare cu 2 metri, acesta având în prezent 2 metri în loc de 4. cum figurează în cadastrală.
Prin mutarea gardului, drumul a fost îngustat și nu mai poate fi folosit potrivit destinației sale.
Potrivit prevederilor art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii în grănițuire, având în vedere că proprietățile părților se învecinează, acestea fiind despărțite de o cale de acces fără semne de delimitare și orice schimbare a aliniamentului unei proprietăți de către o parte afectează proprietatea celeilalte părți.
Din concluziile expertizei tehnice topocadastrale efectuate în cauză s-a reținut că limita de hotar dintre proprietatea pârâtului și calea de acces, în partea de nord a proprietății pârâtului, este pe aliniamentul: L, P, R, 3, 4, 6, 5, 7, 8, 9, T, U, O, iar limita de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului (parcela 54/236/5) și drumul de exploatare din partea de sud este pe aliniamentul V - Z, indicat în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâtul, care a criticat sentința invocând faptul că în mod greșit a fost admisă acțiunea și stabilită linia de hotar, întrucât reclamantul ocupă mai mult teren decât cel cuprind în titlul său de proprietate, în timp ce el stăpânește cu 219. mai puțin.
Prin decizia civilă nr.193/14.08.2008 Tribunalul Neamța admis apelul, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Reclamantul - intimat nu deține cu nici un titlu vreo suprafață de teren care să se învecineze cu teren proprietatea pârâtului - apelant. În dovedirea acțiunii, reclamantul a invocat titlul de proprietate nr.44/941/2.07.2002, al cărui beneficiar nu este el, ci tatăl său,. in contractul autentic nr.13364/6.07/1994, depus la dosar abia în faza procesuală a apelului, reiese că reclamantul și soția sa, au dobândit în proprietate, prin cumpărare de la părinții lui, un imobil compus din casă, anexe gospodărești și terenul aferent, în suprafață de 2.979. situat în intravilanul satului, comuna, județul N, învecinat la sud cu drumul satului, la vest cu, la nord cu vânzătorul și la est cu proprietatea moștenitorilor defunctului (în număr de opt, printre care se numără și apelantul - pârât). Înstrăinarea s-a făcut numai pe bază de proces - verbal de punere în posesie, dar terenul obiect al contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de uzufruct viager se regăsește înscris în titlul de proprietate emis pe numele vânzătorului 8 ani mai târziu, fiind vorba despre parcela curți, construcții și arabil cu numerele topo 7/185/1,2, identificată și conturată de expertul tehnic cu albastru în schița anexă raportului de expertiză, parcelă care în realitate măsoară cu 380. mai mult decât suprafața menționată în titlu și contract.
În litigiu însă, nu este delimitarea dintre acest teren al intimatului - reclamant și parcela nr.54/236/71 teren arabil proprietatea pârâtului (conturată de expert cu portocaliu). În realitate, așa cum a precizat și expertul în lucrarea de specialitate întocmită, conflictul a fost generat de reclamantul însuși, care a gardul de sârmă amplasat de pârât pe aliniamentul P - R, în lungime de 33,79. cu scopul de a-l muta înspre sud (în proprietatea pârâtului) cu circa 90 cm. Ori, intimatul - reclamant nu a justificat cu acte niciun drept real asupra parcelei nr.54/236/5 pășune, conturată de expert cu galben și înscrisă în titlul tatălui său la categoria arabil extravilan, cu suprafața de 412. (în fapt, existând 591. adică mai mult cu 179. decât în act), astfel încât s-a reținut că în mod neîntemeiat s-a solicitat grănițuirea, deoarece părțile nu dețin fonduri învecinate cu privire la care să fie necesară identificarea hotarului real, trasarea acestuia și așezarea unor semne materiale vizibile de hotar. Mai mult s-a reținut că, prin sentința penală rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț la data de 17.01.2007, în dosarul penal nr-, intimatul - reclamant din cauza de față a fost condamnat la pedeapsa de 300 lei amendă penală, tocmai pentru distrugerea respectivului gard, cu privire la care organele penale au stabilit că fusese amplasat de către pârâtpe linia de hotar.
Împotriva hotărârii instanței de apel reclamantul a declarat recurs, prin care a criticat decizia Tribunalului Neamț pentru nelegalitate, invocând faptul că în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa de grănițuire, întrucât terenul în litigiu este suprafața de 800. cuprinsă în titlul său de proprietate în 54 parcela 236/4, teren din care, prin construirea unui gard, pârâtul i-a ocupat 209. Astfel, recurentul a susținut că se impunea admiterea acțiunii sale în grănițuire și delimitate proprietatea sa de cea a pârâtului, prin identificarea totodată a drumului de acces dintre cele două proprietăți, conform celui existent în planul cadastral.
De asemenea, recurentul a invocat lipsa de apărare, susținând că prin lipsa unui apărător și datorită faptului că nu are cunoștințe de specialitate, nu a putut solicita probatoriile necesare pentru dovedirea acțiunii, solicitând instanței de recurs casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
La prima instanță, reclamantul a susținut că terenurile pentru care solicită grănițuirea se află în intravilan, situație de fapt pe care a precizat-o și la termenul de judecată din data de 7.02.2008, când părților li s-a acordat cuvântul la fond. Pe tot parcursul soluționării litigiului nu s-a invocat faptul că terenul pentru care s-a solicitat grănițuirea se află în extravilan, astfel cum apare menționat prin cererea de recurs. Criticile formulate de reclamant față de expertiza tehnică efectuată la prima instanță nu a vizat acest aspect.
De altfel, astfel cum a reținut și instanța de apel, reclamantul are în proprietate suprafața de 2979. teren, dobândit conform contractului de vânzare - cumpărare nr.13.364/ 6.07.1994. Ulterior încheierii acestui contract, vânzătorul a dobândit titlul de proprietate nr.44/941 din 2.07.2002. Terenul cumpărat de reclamant se află în intravilan, astfel încât nu se poate reține ca întemeiată susținerea formulată prin cererea de recurs, potrivit căruia terenul în litigiu nu a fost corect identificat și se află în extravilan, respectiv suprafața de 800. cuprinsă în 54 parcela 236/4 în titlul de proprietate menționat anterior, emis pe numele vânzătorului din contractul de vânzare-cumpărare 13.364/1994.
Prin expertiza efectuată la prima instanță au fost identificate terenurile aflate în proprietatea părților și astfel cum s-a reținut și de către instanța de apel, față de actele depuse la dosar în dovedirea dreptului de proprietate, recurentul-reclamant nu a făcut dovada că terenul aflat în extravilan se află în proprietatea sa, pentru a fi astfel îndreptățit să solicite grănițuirea, în condițiile prevăzute de art.584 Cod civil.
Celelalte critici formulate prin cererea de recurs, referitor la lipsa de apărare și imposibilitatea astfel a formulării la prima instanță și în fața instanței de apel a unor cereri de administrare probatorii pentru dovedirea acțiunii formulate, sunt de asemenea neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art.67 al.1 Cod procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 al.1 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 193/AC/14.08.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. -
red.dec.apel - /
red.dec.rec. -
tehnored.- BC/ 2 ex/ 12.03.2009
Președinte:Gioacăș JănicăJudecători:Gioacăș Jănică, Romașcanu Sorina, Drăghin Camelia
