Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 2275/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2275/R/2009
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
- - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 36/A din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița - N în dosarul nr- privind și pe reclamanții -, -, și pârâții și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, având calitatea de reprezentantă și a pârâtei recurente și reprezentantul reclamanților intimați, avocat - cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții intimați, pârâta recurentă și pârâții intimați și
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru conform mențiunii din citativ.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâților recurenți face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei prin chitanța nr. - din 30.10.2009, aflată la fila 37 din dosar.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar un plan de situație ( fila 39 din dosar ), întocmit de domnul privind imobilul situat în orașul B,-, jud. B -
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, iar în principal în baza art. 312 alin. 3.pr.civ, casarea hotărârii atacate fiind necesară administrarea de probe noi constând în efectuarea unei noi expertize sau refacererea expertizei efectuată la instanța de fond și în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, admiterea în parte a acțiunii formulată și precizată de către intimații, și jr și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, în sensul desființării servituții de vedere creată contrar legii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită, în temeiul dispozițiilor art.312 pct.1 pr.civ, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor primelor două instanțe ca fiind legale și temeinice, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței depusă la dosar, fila 16.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 832 din 15 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Beclean s-a admis acțiunea completată formulată de reclamanții sr, jr. împotriva pârâților, și.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții, și în sensul că au fost obligați reclamanții să mențină obturarea ferestrelor dinspre proprietatea pârâților.
S-a constatat că reclamanții sr. și jr. au dobândit un drept de proprietate prin accesiune imobiliară artificială asupra imobilului construcție casă de locuit situat în B- edificată pe terenul înscris în CF 53 B potrivit autorizației de construire nr. 227/16 noiembrie 2006 eliberată de Primăria
S-a dispus radierea din coala A de CF a vechilor construcții, rectificarea suprafeței nr. top. 121 din CF 53 B cu 179 mp, de la 806 mp la 985 mp, cât figurează în TP nr. 1194/1999 eliberat pe numele lui 40 parcelele 843, 944 și înscrierea în CF B la nr. topo 121,123 nr. cadastral 855, dreptului de proprietate al reclamanților sr, (3/4 părți) și jr (1/4 părți) asupra imobilului construcție, casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 2223 mp conform tabelului de mișcare parcelare din raportul de expertiză întocmit de expertul.
S-a dispus grănițuirea imobilelor situate în B- proprietatea reclamanților și respectiv nr. 13 proprietatea pârâților și s-a stabilit linia de despărțire astfel: pct. 8A - stâlp gard, pct. 7B - stâlp gard, pct. 5C - stâlp metal în tulpina pomului, pct. 4D - Ť. lemn, pct.3E - Ť. lemn, pct. 2F - Ť. lemn, potrivit raportului de expertiză și schiței aferente (41).
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 150 lei cheltuieli de judecată reprezentând J din onorariul achitat expertului de reclamanți și compensarea restului cheltuielilor de judecată.
S-a disjuns cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâți în contradictoriu cu, și.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut în esență că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat, reclamanții au cumpărat întregi imobilele construcții și teren înscrise în CF 53 B, nr. topo 121 și 123, constând în casă, grajd și lemnărie, curte și gradină în suprafață de 2044 mp, imobilele fiind situate în B- și și-au înscris dreptul de proprietate în CF.
În baza autorizației de construire reclamanții au demolat vechea construcție existentă pe teren și au edificat în anul 2006, o casă de locuit D+ și anexă gospodărească.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a identificat amplasamentul celor două imobile situate în B, rezultând că imobilul reclamanților din-, este identificat în CF 53 nr. topo 121 și 123 și în TP nr. 1194/1999, 40, parcelele 843, 844, propunându-se majorarea suprafeței nr. topo 121 cu 179 mp și întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilelor construcții și teren în suprafață totală de 2223 mp.
În ce privește grănițuirea, prima instanță a avut în vedere că reclamanții folosesc în plus suprafața de 108 mp teren provenit de la nivelarea canalului existent pe latura dinspre Ocolul Silvic, însă terenul folosit de aceștia este cel corect înscris în TP nr. 1194/1999 parcelele 843 și 844 (2223 mp), conform schiței de punere în posesie, frontul la stradă fiind de 17,63 metri, iar frontul în adâncime fiind de 15,07 metri.
În ce privește imobilul pârâților de la nr. 13, s-a arătat că potrivit schiței de punere în posesie, pârâtul trebuie sa folosească și suprafața de 95 mp arătată pe schiță, imobilul acestora fiind identificat în CF 824 B nr. topo 120 și 122, având suprafața totală de 2041 mp. De asemenea, s-a constatat că numerele parcelelor din nr. 28 eliberat pe numele pârâtei, respectiv 40 parcelele 843 și 844, coincid cu numerele parcelelor din nr. 1194/1999 eliberat pe numele lui. Însă, analizând schița de punere în posesie, s-a concluzionat că parcelele sunt corecte pentru TP eliberat pe numele, iar pentru se cuvin parcelele 845 și 846 pe care pârâtul le folosește în realitate. la stradă al imobilului pârâților este de 16,39 metri, iar frontul în adâncime este de 11,92 metri, pârâtul folosind real 2209 mp, față de 2041 înscriși în CF 824 B, adică 168 mp în plus.
În urma efectuării primei cercetări la fața locului, s-a constatat că vechile semne de hotar observate la fața locului și recunoscute de părți, au fost identificate de expert și materializate pe schiță, iar măsurătorile s-au făcut avându-se în vedere schițele de punere în posesie pentru terenurile reconstituite, astfel că la grănițuirea celor doua imobile s-a avut în vedere linia de despărțire trasată de expert pe schița anexată la raportul de expertiză, care respectă vechile semne de hotar.
Referitor la servitutea de vedere, s-a reținut că reclamanții au deschis 7 ferestre spre proprietatea pârâților, însă reclamanții au procedat la obturarea acestor ferestre prin aplicarea de panouri la o distanță de circa 40 cm de la zid, permițându-se doar iluminarea și aerisirea, iar ferestrele de la demisol-garaj sunt din sticlă mată, astfel că nu permit vizibilitatea, fiind amplasate și sub nivelul gardului dintre proprietăți.
S-a apreciat că în cauză nu mai sunt incidente prevederile art. 612 cod civil cu privire la servitutea de vedere directă întrucât, ferestrele de la mansardă au fost obturate, astfel că nu mai permit vizibilitatea directă, iar cele doua ferestre de la garaj sunt din termopan cu sticlă mată, fiind amplasate sub nivelul gardului dintre cele două proprietăți, astfel că nu există vizibilitate spre curtea pârâților.
În privința incidenței prev. art. 613 Cod civil s-a constat că distanța dintre zidul construcției pe care sunt amplasate ferestrele, și gardul ce desparte proprietățile este de 90 cm la colțul casei dinspre stradă, și respectiv de 65 de cm la celălalt al casei, astfel că este respectată distanța de 6 decimetri ( 60 cm), prevăzută de art. 613 Cod civil pentru vederea piezișă.
Prim instanță a avut în vedere și faptul că, anterior eliberării autorizației de construire reclamanților, pârâtul a dat o declarație autentificată prin care a fost de acord ca reclamanții să constituie un drept de servitute de vedere asupra imobilului din vecinătatea casei sale, iar declarația ulterioară dată în timpul desfășurării procesului, în care precizează dimensiunile de 0,50 metri înălțime/0,50 metri lățime pentru o singură fereastră de vedere, nu are nici o relevanță și nu poate fi luată în considerare, întrucât aceasta este dată după construirea imobilului reclamanților.
În ceea ce-i privește pe ceilalți pârâți, coproprietari ai imobilului vecin reclamanților, și, s-a constat că rezultă că acestea nu au locuit în ultimii 3 ani în imobilul de la nr. 13, au văzut imobilul reclamanților doar din stradă și au arătat că nu le afectează în mod direct aceste ferestre.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, și.
Prin decizia civilă nr. 36 din 16 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, și a, împotriva sentinței civile nr. 832/2008 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr-.
Apelanții au fost obligați în solidar să plătească intimaților sen. și jr. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că judicios a statuat prima instanță că, în lipsa ocupării imobilului învecinat, pârâtelor reclamante-reconvențional și a nu le-a fost afectat de către reclamanți dreptul protejat de art. 612, 613.civil.
S-a apreciat că starea de fapt reținută de judecătorie este conformă realității probate de dovezile administrate, înscrisuri și probe testimoniale, iar reclamanții au obținut în 9 octombrie 2006 acordul pârâtului la constituirea dreptului necondiționat de servitute de vedere, iar revenirea la declarația dată și condiționarea servituții de vedere după executarea construcției, nu poate avea semnificație.
Întrucât reclamanții au procedat la obturarea vederii la ferestrele superioare și la cele inferioare, ultimele amplasate sub nivelul gardului ce desparte proprietățile limitrofe, și văzând manifestarea de voință a reclamanților de a păstra în prezent obturarea, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, apreciindu-se ca fiind exclusă incidența în cauză a dispozițiilor art. 612 Cod civil.
În ceea ce privește încălcarea drepturilor ocrotite de art. 613 Cod civil, vizând vederea piezișă, și având în vedere raportul de expertiză topometrică s-a concluzionat că distanța dintre zidul construcției și gardul ce desparte proprietățile limitrofe este superioară celei de 60 cm instituită de textul legal.
Tribunalul a apreciat ca nefondate criticile vizând expertiza, ce afirmate doar în cererea inițială de recurs și nu au mai fost susținute ulterior, iar obiecțiunilor exprimate de pârâți li s-a răspuns, suficient de lămuritor, astfel că nu s-a mai formulat vreo obiecție și nici nu s-a solicitat efectuarea unei alte expertize. În privința aspectului contestat în apel, referitor la servitutea de vedere, nu s-a contestat vreo eroare de stabilire a distanțelor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții șisolicitând, în principal, în baza art. 312 alin. 3.pr.civ, casarea hotărârii fiind necesară administrarea de probe noi constând în efectuarea unei noi expertize sau refacerea celei efectuate, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii în parte a acțiunii formulată și precizată de reclamanți, și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale în sensul desființării servituții de vedere creată contrar legii, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții au arătat că:
folosite pentru efectuarea expertizei, nu au fost făcute avându-se în vedere terenul efectiv folosit de către reclamanți, deoarece în planurile de situație apare casa de locuit a reclamanților - în suprafață de 165 mp, a cărui perete se identifică cu gardul ce desparte terenul reclamanților de terenul statului, însă real între peretele casei - și gardul ce desparte proprietatea reclamanților de proprietatea statului există o distanță de cca 80 cm, distanța ce nu apare în planuri. " ciment", ce a fost folosit de către expert ca punct de reper la efectuarea măsurătorilor a fost pus de către reclamanți în ziua expertizei, fiind fixat la aproximativ 2 metri de la gard în interiorul proprietății reclamanților, iar ulterior a fost scos.
Prin concluziile raportului de expertiză s-a menționat faptul că reclamanții trebuie să ocupe suprafața de 95 mp, teren ce aparține actualmente vecinilor acestora, astfel că ei se află în imposibilitatea de a ocupa acel teren.
Cu privire la cererea reconvențională privind desființarea servituții de vedere s-a arată că, în raportul de expertiză s-a menționat că de la casa de locuit a reclamanților și până la gardul de despărțire dintre proprietari este o distanță de 1,1 ml, iar deschiderea de vedere este spre curtea pârâtului nu spre casa acestuia.
De la data efectuării expertizei și până în momentul de față distanța dintre proprietăți a scăzut considerabil deoarece intimații și-au izolat casa, fapt ce a dus ca distanța dintre cele două proprietăți să fie actualmente de circa 60 cm, motiv pentru care se impune, refacerea măsurătorilor sau efectuarea unei noi expertize.
S-a mai susținut că prohibiția instituită de art. 612.civ. există indiferent de materialul cu care a fost confecționată sau în ce mod fereastra de la o clădire, fiind suficient ca aceasta să dea asupra proprietății vecine fără respectarea distanței.
Intimații sen. și jr. prin întâmpinarea depusă la data de 18 septembrie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea hotărârilor primelor două instanțe ca fiind legale și temeinice (13-15).
La data de 26 octombrie 2009 pârâții și au depus răspuns la întâmpinarea depusă de către intimați ( 29-33).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În principal, recurenții au solicitat casarea deciziei recurate considerând că sunt necesare administrarea de probe noi, respectiv o altă expertiză sau refacerea celei efectuate la fond, motivat de faptul că expertul nu a măsurat terenul folosit și ulterior reclamanții și-au izolat construcția, însă această critică este nefondată.
Potrivit. art. 212 alin. 2.pr.civ. părțile interesate, dacă nu sunt mulțumite de concluziile raportului de expertiză, au posibilitatea să solicite motivat la primul termen după depunerea lucrării efectuarea unei contraexpertize.
În lipsa unei atare cereri formulată în termen legal, în vedere întocmirii unei noi expertize, sancțiunea aplicabilă este decăderea din probă.
În primă instanță, raportul de expertiză a fost depus pentru termenul de judecată din data de 12.03.2008, iar după precizările solicitate expertului și după lămuririle făcute de acesta pentru termenul din data de 28.05.2008 ( 64 dosar fond), părțile nu au formulat obiecțiuni și nu au înțeles să solicite efectuarea unei alte expertize - în condițiile impuse de prevederile art. 212 alin. 2.pr.civ - considerându-se lămurite de conținutul raportului de expertiză.
Criticile aduse de recurenți raportului de expertiză întocmit de expertul topograf, ulterior termenului în care se putea solicita completarea expertizei sau încuviințarea efectuării unei contraexpertize, sunt tardiv formulate.
Nici măcar susținerile recurenților cu privire la faptul că schimbarea situației de fapt ulterior măsurări terenului nu ar justifica o atare cerere, acestea fiind lipsite de relevanță.
De asemenea, faptul că pârâții se află în imposibilitatea de a ocupa o suprafață de 95 mp, din terenul ce aparține actualmente vecinilor acestora, concluzie la care a ajuns expertul, nu constituie temei al refacerii lucrării întocmite de acesta.
Așadar, Curtea reține că în dosarul de fond s-a efectuat o expertiză topo și s-au făcut două cercetări locale din aceste probe rezultând fără dubiu că distanța dintre zidul construcției reclamanților și gardul ce desparte cele două proprietăți este de 0,90, și respectiv 0,65, împrejurare ce nu a fost contestată de recurenți în condițiile în care nici la fond și nici în apel nu au solicitat refacerea expertizei sau efectuarea uneia noi.
De altfel, față de probele administrate în cauză și de distanțele stabilite prin expertiza efectuată nu se impune administrarea altei probe.
În ceea ce privește nemulțumirea recurenților legată de modul de soluționare a capătului de cerere privitor la servitutea de vedere, curtea reține următoarele:
Conform art. 612 Cod civil, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanta de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecina.
Aceste prevederi legale impun deci ca în cazul vederii directe către proprietatea învecinata, distanța dintre ferestre și granița fondurilor sa fie de cel puțin 1,9 metri.
Așa cum corect a reținut tribunalul reclamanții au obturat vederea de la construcția lor prin aplicarea unor panouri de policarbonat la ferestrele superioare și de sticlă mată la cele inferioare, aspecte constatate și cu ocazia cercetărilor locale și prin planșele fotografice depuse la dosar.
Față de acestea, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 612.civ. ce reglementează servitutea de vedere directă, avându-se în vedere faptul că reclamanții procedând la obturarea vederii prin aplicarea panourilor și geamurilor cu sticlă mată, nu au vedere directă asupra proprietății pârâților.
Instanțele de fond au făcut o aplicare corectă și a prevederilor art. 613 Cod civil, potrivit cărora nimeni nu poate avea vederi piezișe pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanță de 6 decimetri, distanțe socotite potrivit art. 614.civ. de la fața zidului pe care s-a deschis vederea.
În condițiile în care raportul de expertiză topometrică a concluzionat că distanțele dintre zidul construcției în care au fost reclamanții au amplasate ferestrele și gardul ce desparte proprietățile limitrofe sunt superioare celei de 60 cm instituită prin textul legal evocat, nefiind astfel încălcată distanța prevăzută de art. 613.civ. și nefiind adus atingere drepturilor pârâților, nu se impune zidirea acestor ferestre.
Pe de altă parte, dispozițiile legale sus evocate sunt însă de interes privat, iar nu de ordine publica - ele ocrotindu-l pe acela care este proprietar al fondului supus vederii - astfel ca distanta cerută de lege poate fi redusă cu acordul proprietarilor vecini.
În speță, din probatoriul administrat cu prilejul judecării cauzei în prima instanța rezultă că la data realizării de către reclamanți a construcție în care s-au practicat ferestrele în litigiu, relațiile dintre părți erau de buna înțelegere, neexistând opoziție a pârâților la edificarea construcției și realizarea ferestrelor.
Ambele instanțe au reținut în mod corect că prin înscrisul autentificat sub nr. 861/2006 reclamanții au obținut acordul pârâtului la constituirea dreptului necondiționat de servitute de vedere, act ce a stat la baza eliberării ulterioare a autorizației de construire a casei de locuit edificată de reclamanți.
Astfel fiind, se afla în afară îndoielii ca deși ferestrele deschise de pârâți către proprietatea reclamantului nu respecta distanta legală de 1,9 metri la granița dintre proprietățile părților, realizarea lor s-a făcut cu acordul pârâtului, acord ce nu poate fi retras, el valorând manifestare unilaterala de voința nesusceptibila de revocare și fiindu-i în prezent opozabil celui care l-a dat.
Astfel că față de manifestarea de voință a intimaților de a păstra și în prezent obturarea, soluția instanței de apel d e menținere a hotărârii pronunțate la fond, prin care s-a admis în parte cererea reconvenționale, este legală.
Criticile aduse deciziei nefiind întemeiate și văzând că nu există motive de nelegalitate, în baza art. 312 alin. 1 și art. 299 și următoarele Cod procedură civilă recursul declarat de pârâți va fi respins ca nefondat.
Recurenții aflându-se în culpă procesuală în temeiul art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați să plătească intimaților sr. jr. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 36/A din 16 aprilie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților sr. jr. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
9 ex./22.12.2009
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Sergiu Cătălin
