Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 264
Ședința publică din data de 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei civile nr. 354 pronunțată la 14 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,45 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. 96078, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-pârâți asistată de avocat din Baroul Prahova și G reprezentat de avocat din Baroul Prahova și intimații-reclamanți și asistați de avocat din Baroul Buzău.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimații-reclamanți și au depus la dosar întâmpinare și copie de pe adresa nr. 1230/16.10.2007 emisă de Primăria comunei.
Avocat depune la dosar o planșă foto și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7-9.pr.civilă.
Tribunalul respins apelul fără a analiza cererea pârâților de completare a probatoriilor cu expertiză topo care să stabilească granița dintre cele două proprietăți cu respectarea vechiului aliniament și a dispozițiilor legale în materie, referitoare la distanța dintre granița dintre două proprietăți, la servitutea de picătură, precum și la obiceiul locului. Prin modul de soluționare al litigiului, se creează premiza unor alte procese între părți.
Hotărârea instanței de apel este nemotivată, în considerente reluându-se argumentele instanței de fond, fără a se face referire la cererea pârâților de completare a probatoriilor.
proprietăților s-a făcut în mod greșit, întrucât instanța a stabilit linia de hotar la doar 14 cm de casa pârâților, astfel că streșina acestora se află pe proprietatea intimaților.
Distanța dintre cele două proprietăți este de 3,55 m, iar intimații, prin întâmpinare, recunosc că ar trebui să aibă de la casă până la granița dintre cele două proprietăți o lățime de 2,80, astfel că rămâne o diferență de 0,61 m care nu se justifică în nici un fel. Diferența de 0,61 m ar trebui să se regăsească pe proprietatea pârâților.
Mai arată că, inițial, cele două proprietăți au fost separate de un gard, dar datorită intemperiilor acesta s-a distrus în.
Dovada că a existat un gard între cele două proprietăți și că răzorul nu a fost zidul casei pârâților, o constituie stâlpul din gardul de la stradă, precum și pomii fructiferi aflați pe proprietatea pârâților.
Imobilul pârâților are o vechime de cca 100 ani, configurația acestuia rămânând neschimbată până în prezent, inclusiv streașina, în ce imobilul reclamanților a fost construit ulterior.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la ribunalul Buzău, spre rejudecare, pentru a se efectua o nouă expertiză care să stabilească corect granița dintre cele două proprietăți, pe vechiul aliniament, respectând legislația în materie, privind servituțile de picătură și scurgerea apelor pluviale.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, arată că motivele de recurs invocate de pârâți au fost invocate și în apel, iar instanța le-a analizat și s-a pronunțat asupra acestora, respingându-le ca neîntemeiate.
Faptul că instanța de apel a considerat că solicitarea pârâților de completare a probatoriilor este neîntemeiată, nu înseamnă că nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel.
Solicită să se constate nul recursul întrucât motivele de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pr.civilă, fiind apărări de fond.
În subsidiar, în situația în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât ambele expertize efectuate în cauză au ajuns la aceeași concluzie, respectiv că granița dintre cele două proprietăți este la 14 cm de peretele casei pârâților.
Recurenții-pârâți deși au cumpărat imobilul în anul 2000 și nu au locuit niciodată în el, invocă situații din perioada în care nu erau proprietari, încercând să inducă în eroare instanța.
Intimații-reclamanți au achiziționat imobilul în anul 1964 și de la această dată au locuit neîntrerupt în el, neaducând modificări structurale. de 40 de ani au fost în bune relații cu numitul, de la care recurenții au cumpărat imobilul, acesta necontestând niciodată granița dintre cele două proprietăți.
Mai arată că, din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că, de-a lungul anilor, granița dintre proprietăți a fost stabilită prin stâlpul marcat pe schița de plan în punctul
Din documentația cadastrală și din actele depuse la dosar rezultă că intimații-reclamanți nu dețin în plus nicio suprafață de teren.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata sub nr. 7003 din 17.07.2006 la udecătoria Buzău, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții G și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proporietăților părților.
În motivarea acțiunii s-a susținut de reclamanți că proprietatea lor se învecinează cu proprietatea pârâților când în anul 2000 aceștia au cumpărat imobilul de la numitul, hotarul despărțitor îi reprezintă peretele casei fostului proprietar.
La data întocmirii cărții funciare pârâții și-au extins proprietatea fără să mai respecte linia de hotar.
În urma probelor administrate cu acte și expertiză, Judecătoria Pap ronunțat sentința civilă nr.3921/13.07.2007 prin care a admis acțiunea reclamanților și a stabilit linia de hotar între proprietățile părtilor pe aliniamentul A,B,QD conform schiței și raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că pârâții dețin în comuna o locuința cu teren aferent în suprafața de 1600. conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1869/2000 iar linia de hotar a fost stabilită în raport de actele de proprietate pe care le dețin părțile și pct. fix recunoscut de acestea respectiv intersecția gardurilor la drumul comunal.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții G și care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța de fond a stabilit hotarul dintre proprietățile părților fără să aibă în vedere actele de proprietate și fără a verifica susținerile pe care le-au făcut.
De asemenea raportul de expertiza întocmit în cauză nu este lămuritor.
Mai mult, între cele două proprietăți nu a existat gard deoarece inițial a fost doar un singur proprietar care a împărțit terenul în două prin înzestrarea celor doi copii.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului deoarece prin stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul A,B,C,D s-a ținut cont de realitate și situația din teren în sensul de a avea acces în curte iar apelanții să-și poată face gard la spatele casei.
În modalitatea stabilită de instanță nu s-a respectat vechile amplasament însă prin aceasta soluție apelanții au posibilitatea să-și facă gard la spatele casei.
De asemenea, apelanții nu au avut obiecțiuni la răspunsul dat de expert fiind de acord cu propunerea de granițuire a proprietăților pe acest aliniament.
S-a solicitat respingerea apelului cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
La dosar s-a depus documentația cadastrală, precizări la întâmpinare și la motivele de apel, somația din 26.07.2007, adresa nr. 963/2006, planșe fotografice, contractul de vânzare -cumpărare nr.1869/2000.
Prin decizia civilă nr.354 pronunțată la 14 noiembrie 2007, Tribunalul Buzău a respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Din actele de proprietate atașate la dosar rezultă că reclamanții și au cumpărat în data de 24.12.1964 prin contractul de vânzare cumpărare 3797 o construcție din paiantă învelită cu țiglă compusă din 7 camere, o pivnița din piatră cioplită o polată, locuință ce se afla pe un teren dat în folosința vânzătorilor.
Conform titlurilor de proprietate nr.23272/92/24.08.1995 reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2400 mp. teren intravilan.
Pârâții prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1869/16.05.2000 au dobândit în proprietate un imobil casă de locuit compus din 2 camere, bucătărie, hol și verandă, imobil construit din cărămidă pe fundație de piatră și terenul aferent în suprafață de 1600. din care 1100. teren arabil și 500. teren curți construcții.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert rezultă că hotarul despărțitor dintre cele doua proprietăți a fost întodeauna marcat de peretele celor două construcții C1 și C2 ale pârâților și este pe aliniamentul 6,14,13 conform schiței tehnice.
A mai concluzionat expertul că hotarul este marcat prin stâlp de gard iar colțul construcției și pct. de frângere este marcat cu gard despărțitor din șipcă.
Întrucât părțile au avut obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța a dispus ca expertul să răspundă și prin răspunsul din 8 decembrie 2006 a concluzionat că hotarul este cel menționat în raportul de expertiză și care corespunde cu realitatea din teren.
Prin încheiertea din 19.01.2007 părțile au solicitat efectuarea unei alte expertize, expertiză ce a fost întocmită de expert care a concluzionat că potrivit măsurătorilor efectuate în teren a rezultat că reclamanții au în proprietate 2509. iar pârâții au 2.025. față de actul de proprietate și anume 1600.
Proprietățile părților sunt împrejmuite cu gard din lemn și sârmă excepție făcând latura cuprinsă între pct. D, C,B (planșa 2).
Dat fiind amplasamentul construcțiilor, răzorul dintre proprietăți este linia dreaptă între pct. A si B, pct. A este răzorul recunoscut de părți la drumul comunal (intersecția gardurilor) iar pct.B este proiecția acoperișului anexei gospodărești a pârâtului, anexă lipită de locuință și construită în aceeași perioadă cu casa.
Cu privire la raportul de expertiză întocmit de expert s-au formulat obiecțiuni de pârâții deoarece expertul nu a stabilit în concret care este proiecția acoperișului anexei gospodărești. Reclamanții au formulat obiecțiuni în sensul ca expertul să întocmească o varianta prin care linia de hotar să fie trasată pe vechile amplasamente avându-se ca pct. de reper nu doar peretele casei pârâților și distanța de la pct. A,E,D la linia de hotar a proprietății lor dinspre latura cu.
De asemenea, expertul să aibă în vedere stabilirea tuturor coordonatelor și a pct. de frântura, să se întocmească schițele corespunzătoare.
Prin răspunsul la obiecțiuni din data de 15 iunie 2007 expertul a concluzionat că pct.B care reprezintă colțul acoperișului se afla la 14 cm de colțul fundației, anexei proprietatea pârâților și acest punct reprezintă proiecția acoperișului pe sol după verticala locului, pct. E este colțul casei pârâților din partea de N-E, pct.A este răzorul recunoscut de părți la drumul comunal.
În situația în care limita ar trece prin pct.E parte din acoperișul casei lui s-ar afla pe proprietatea reclamanților, astfel că limita propusă urmează linia picăturii de apa, iar pct.A reprezintă limita gardului celor două proprietăți în raport de punctul fix recunoscut de părți.
Având în vedere amplasamentul construcțiilor proprietatea părților, precum și terenurile pe care le au în proprietate acestea, constatate la măsurătoare raportat la actele de proprietate, tribunalul a apreciat că linia de hotar dintre proprietățile acestora între pct. A,B,C,D a fost stabilită corect, determinată și de vechimea construcției proprietatea reclamanților, că această construcție nu a suferit modificări structurale și că până în prezent aceștia au folosit terenul până la fundația casei.
Mai mult, pct.A este limita gardurilor celor două proprietăți la drumul comunal, iar construcțiile erau edificate și amplasate pe proprietate astfel încât picătura de apă de pe acoperiș să cadă pe răzor.
În aceasta modalitate părțile nu sunt prejudiciate, linia de hotar fiind stabilită just și ca atare, în conformitate cu art. 296 cod pr.civila tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Buzău au declarat recurs pârâții G și, considerând-o nelegală și nelegală deoarece instanțele nu au soluționat corect capătul de cerere privind grănițuirea celor două proprietăți, nu a stabilit în nici o manieră pe care proprietate au fost sădiți și au crecut arborii aflați în imediata vecinătate a casei lor, nu a stabilit care este lungimea streașinei.
Au mai arătat recurenții că, așa cum s-au întocmit rapoartele de expertiză, distanța dintre cele două construcții este de 3,55 m, iar granița a fost stabilită la 0,14 m, rămânând 0,61 care nu apar nicăieri și nu se justifică, întrucât această suprafață ar trebui să se regăsească în proprietatea lor.
Având în vedere criticile formulate, recurenții au mai arătat că nu există nicio pronunțare asupra cererilor lor, instanța nu a rezolvat fondul cauzei, considerente pentru care în baza disp.art.312 alin.3 cod pr.civilă au solicitat prelungirea probatoriilor cu o nouă expertiză, ca o consecință a casării cu trimitere la tribunal pentru a se ține cont de nemulțumirile arătate mai sus.
Intimații și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de apel care a ținut cont nu numai de probatoriile administrate cu ocazia primei judecăți, dar și de probatoriile ce au fost administrate în fața acesteia.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului așa cum au fost prezentate mai sus, prin prisma deciziei pronunțate de Tribunalul Buzău, apreciază că aceasta din urmă este legală și temeinică, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, Curtea apreciază că toate criticile formulate de recurenți sunt nefondate, având în vedere faptul că, din toate probele administrate în cauză nu rezultă o altă situația de fapt decât cea reținută de instanță.
Nu s-a făcut dovada existenței vechiului aliniament, nu s-au produs dovezi cu privire la lungimea sau lățimea streașinei, iar referitor la existența pomilor, în sensul că aceștia ar fi foarte vechi, dimpotrivă la dosar s-au depus planșe foto din care rezultă că aceștia sunt tineri, fiind răsăriți spontan.
Toate aceste aspecte sus menționate, precum și cele legate de servitutea de trecere pe care și-au creat-o recurenții au fost verificate de către experții numiți în cauză, experți care au ținut cont în primul rînd de actele de vânzare-cumpărare ale părților, titlul de proprietate ale acestora, adresele emise de Primăria care confirmă că prin Legea 18/1991 s-a retrocedat întreg terenul intimaților până la zidul clădirii, precum și ce s-a atribuit fiecărei părți, hărțile cadastrale, documentația cadastrală care oglindește hotarul existent.
Nu în ultimul rând, în funcție de aceste probatorii sunt relevante concluziile experților ce au întocmit rapoartele de expertiză și anume că hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți a fost întotdeauna marcat de construcțiile 1 și 2 ale pârâtului, iar din anul 1964 și până în prezent reclamanții intimați au folosit terenul până la fundația casei recurentului, în acea perioadă existând un gard între punctele A și E, așa cum a fost individualizat pe schițele de plan anexe.
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că recurentul G, cu ocazia primei judecăți, a solicitat ca linia de hotar să se stabilească așa cum a fost propusă de către experți în rapoartele de expertiză întocmite în cauză, iar în ceea ce o privește pe rcurenta, aceasta nu s- prezentat cu oaczia soluționării în fond pentru a-și spune punctul de vedere cu privire la expertizele efectuate în cauză.
În concluzie, istanța apreciază că nu este necesară o prelungire a probatoriilor cu expertiză, având în vedere că, în cauză, au fost efectuate două rapoarte de expertiză care au ținut cont de actele de proprietate deținute de părți, în raport de care, ambii experți au efectuat lucrările, fără să semnaleze vreo porțiune de teren lipsă, așa cum pretind recurenții, s-a apreciat că semnul de hotar a fost de 100 de ani pe lângă peretele casei, lucrările experților coroborându-se cu restul actelor depuse în dosar de către Primărie, care confirmă această situație a probatoriilor administrate în cauză.
Pentru toate considerentele sus menționate în baza dispoz. art.312 cod pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat, întrucât nu sunt incidente niciunul din motivele de casare sau modificare hotărârii pronunțate, prevăzute de disp.art 304 cod pr.civilă, de natură a afecta legalitatea și temeinicia acesteia, iar în baza dispoz. art.274 cod pr.civilă, urmează a obliga recurenții să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei civile nr. 354 pronunțată la 14 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ B, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
Grefier,
red.dact.AP/CC
2.ex.21.03.2008
apel - Tr.
apel.
fond 7003/2006 Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
