Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 265
Ședința publică de la 18 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Elena Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de reclamantul și de către pârâta, împotriva deciziei civile nr.33/A din 12 martie 2008 Tribunalului Vaslui; cauza având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-intimat asistat de av.; lipsă fiind intimata-recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța seria - nr.-/16.05.2008 în sumă de 229,04 lei emisă de Municipiul H și un timbru judiciar de 4,5 lei.
Nefiind formulate cereri, se dă cuvântul pe excepția inadmisibilității recursurilor, raportat la dispoziția înscrisă în art. 2821Cod procedură civilă.
Av. arată că prin încheierea de la termenul din 04 iunie 2008 s-a invocat excepția inadmisibilității ambelor cereri de recurs, însă punctul de vedere al recurentului-intimat este altul. Consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.282 indice 1 Cod procedură civilă; obiectul principal al acțiunii fiind acela de grănițuire, așa cum rezultă din economia dosarului. Este adevărat că acest litigiu a urmat mai multe faze procesuale, iar la termenul din 14.11.2006, reclamantul recurent-intimat și-a precizat acțiunea, menționând la acea vreme, astfel cum s-a consemnat și în încheierea de ședință de la termenul din 14.11.2006, că înțelege să se judece, pe lângă grănițuire, și pentru revendicare și despăgubiri. Deci, în atare situație nu sunt incidente dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, ci dimpotrivă, cele ale art.299 Cod procedură civilă, fiind vorba de o hotărâre ce a fost dată cu drept de apel d e către prima instanță. respingerea pe cale de consecință a excepției inadmisibilității invocată de către instanță din oficiu.
Cauza rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursurilor.
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 132/20.02.2006, Judecătoria Hușia respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 130/A/31.05.2006, Tribunalul Vasluia admis apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 132/2006 a Judecătoriei Huși pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Fiind investită cu rejudecarea cauzei, Judecătoria Huși, prin sentința civilă nr. 1057/16.10.2007, a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
A stabilit linia de hotar care desparte proprietățile reclamantului și a pârâtei pe aliniamentul punctelor 9,8,7,12,5, conform schiței anexă la raportul de expertiză topometrică întocmit de expert, schiță ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
A obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 22,44. situat în intravilanul municipiului H, str. -, conform schiței anexă la raportul de expertiză topografică din dispozitivul sentinței.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 5.555,03 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 2.180 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 7178/2000, reclamantul și soția sa, sunt proprietarii terenului în suprafață de 5.000. situat în intravilanul mun. H,-, în tarlaua12, parcelele 1452/7/1, 1452/7/2, 1452/7/5, 1452/7/6, 1452/7/4, cu următoarele vecinătăți: N-drum de exploatare; E-str. -; S-pârâta; V-Ps 1452/7/4.
În baza titlului de proprietate nr. 3101/51892/2003, pârâta și numiții, sunt proprietarii terenului în suprafață de 2 ha și 6.010. prin reconstituire, din care 2.900. teren dispus în intravilanul mun. H, punct -, în tarlaua 12, parcelele 1452/2/1 și 1452/1, cu următoarele vecinătăți: N-/1/1 și reclamantul; E-str. -; S--; V-A 1452/1/1.
Martorii și au confirmat susținerile reclamantului în sensul că, la data de 23 aprilie 2004, soțul pârâtei împreună cu martorii și au dărâmat vechiul gard ce despărțea proprietățile părților și au executat un nou gard despărțitor prin modificarea aliniamentului acestuia, mai precis prin ocuparea unei fâșii din terenul reclamantului.
Prin depozițiile martorilor și, coroborate cu răspunsul dat de către pârâtă la interogatoriu, instanța a reținut atunci când s-a executat gardul nou, cel vechi nu a fost dărâmat deoarece gardul nou a fost trasat pe lângă cel vechi, înspre proprietatea pârâtei.
Instanța a constatat că, lucrările și concluziile raportului de expertiză topografică întocmit de expert, susțin, în mod neechivoc, afirmațiile reclamantului confirmate de depozițiile martorilor și, în sensul că, la data de 23 aprilie 2004, cu ocazia construirii unui gard nou și demolarea celui vechi, linia de hotar dintre proprietățile părților litigante a fost modificată pe aliniamentul punctelor 9,8,7,12,5, conform schiței anexă la raport, prin această operațiune pârâta ocupând din proprietatea reclamantului terenul în suprafață de 22,44.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada că vechiul gard îi aparținea, fiind achiziționat odată cu terenul, împrejurare confirmată și de către pârâtă care a declarat că vechiul gard despărțitor a fost construit de "primul proprietar ".
În cauză, reclamantul a făcut dovada existenței atât a faptei ilicite a pârâtei care a demolat gardul fără acordul reclamantului-proprietar, a prejudiciului evaluat la suma de 5.555,03 lei cât și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciu.
Pentru cele ce preced, față de dispozițiile art. 480 și urm. Cod civil, art. 584 Cod civil, art. 998-999 Cod civil, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, fiind admisă.
Instanța a stabilit linia de hotar care desparte proprietățile reclamantului și a pârâtei pe aliniamentul punctelor 9,8,7,12,5, conform schiței anexă la raportul de expertiză topografică întocmit de expert, schiță ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
Instanța a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 22,44. situat în intravilanul mun. H, str. -, punct -, conform schiței anexă la raportul de expertiză topografică întocmit de expert, schiță ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
Instanța a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 5.555,03 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 2.180 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în contravaloare taxă de timbru, expertize și onorariu de apărător, conform dispozitivului sentinței.
Tribunalul Vasluia admis prin decizia civilă nr. 33/A din 12.03.2008 apelul declarat de, împotriva sentinței civile nr. 1057/16.10.2007 a Judecătoriei Huși, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.804,7 lei cu titlul de despăgubiri civile și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, iar intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
La termenul din 14.06.2008, Curtea de APEL IAȘIa pus în discuție excepția admisibilității prezentului recurs, în raport cu dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei (Ron) inclusiv -".
Acțiunea în speță este evaluabilă în bani și, în raport cu această valoare se stabilește, conform sus-menționatului text de lege, dacă hotărârea primei instanțe este sau nu supusă numai recursului, iar nu și apelului.
Așadar, în speță valoarea obiectului litigiului fiind sub 100.000 lei (Ron) hotărârea pronunțată de Judecătoria Huși, este supusă doar recursului, care, potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă se soluționează de tribunal.
Aceasta înseamnă că hotărârea astă de Judecătoria Huși este supusă unei singure căi de atac, aceea a recursului. Ori, în cauză, așa cum a rezultat din expunerea lucrărilor dosarului, s-a soluționat deja calea de atac permisă de lege, prin decizia Tribunalului Vaslui.
Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii. De aceea, văzând că un recurs în cauză a fost deja soluționat de Tribunalul Vaslui, (chiar dacă sub denumirea greșită de "apel"), prezentul recurs apare ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de și de împotriva deciziei civile nr. 33/ din 12.03.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
24.06.2008
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Elena Adriana Andronic, Georgeta
