Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 273/2009
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 28/A/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect grănițuire.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar în termenul de pronunțare acordat, un înscris intitulat "plângere" depus de reclamantul recurent.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 932/2008 pronunțată de Judecătoria Devas -a admis acțiunea civilă precizată de reclamantul, împotriva pârâților și SC Euro SRL.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtei SC Euro SRL, conturată de punctele topografice 6-9-11 în zona vestică a imobilelor în litigiu, respectiv de punctele topografice 30-24-25-26/1 în zona estică a imobilelor în litigiu, conform expertizei tehnice topografice întocmite în cauză de expert, care face parte integrantă din hotărâre.
A obligat pe pârâta SC Euro SRL la mutarea tuturor anexelor și utilităților care depășesc linia de hotar și care se află pe proprietatea reclamantului, conform expertizei tehnice topografice întocmite în cauză de expert, care face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează:
-anexa construită din BCA cu peretele sudic conturat de punctele topografice 11-12, cu 17 cm în punctul topografic 12, depășirea scăzând înspre punctul topografic 11, unde este egală cu 0;
-magazia din elemente de tablă conturată de punctele topografice 32- 33, cu 20 cm în punctul topografic 32 și cu 17 cm în punctul topografic 33;
-streașina de beton a anexei conturată de punctele topografice 33- 31, cu 10 cm;
-ceterna de la magazia de tablă, cu 30 cm în punctul topografic 32 și cu 25 cm în punctul topografic 33;
-conducta de gaz metan pe o lungime de 8,75 care depășește linia de graniță în punctul topografic 14 cu 25 cm, iar în punctele topografice 11 și 9/1 cu 12 cm;
-amplasamentul conductei de evacuare gaze cu tiraj forțat de la centrala termică.
S-a stabilit în sarcina J și în favoarea Baroului de Avocați H - D, plata sumei de 200 lei RON, onorariu pentru apărătorul din oficiu.
A fost obligată pârâta SC Euro SRL la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat pentru apărătorul din oficiu.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este proprietar al imobilului înscris în CF 1275 D, cu nr. top. (1472/1, 1472/2, 1473)/3 compus din casă veche, casă nouă, anexe și grădină intravilan de 1428 mp; că pârâta SC Euro SRL este proprietar al imobilului înscris în CF 1603/1/b D cu nr. cad. 1471/2/1/2/1)II care se învecinează cu proprietatea reclamantului; că așa cum rezultă din expertiza topo, linia de hotar dintre cele două imobile este conturată de punctele 6-9-11 în zona vestică și de punctele 30-24-25-26/1 în zona estică a imobilelor.
S-a reținut apoi că pârâta SC Euro SRL a edificat o serie de utilități și anexe pe terenul proprietatea reclamantului, cum ar fi: anexă din A, magazie de tablă, streașină de beton a anexei, ceternă la magazie, conductă gaz metan, astfel că potrivit art. 584 cod civil s-a găsit întemeiată acțiunea, s-a stabilit linia de graniță și pârâta a fost obligată să-și mute toate anexele și utilitățile ce depășesc linia de hotar și se găsesc astfel pe terenul reclamantului.
Împotriva hotărârii au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul a solicitat a se desființa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere vizând plata despăgubirilor și asupra cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că trebuia să i se acorde despăgubiri pentru gardul distrus ca urmare a construirii jgheabului de scurgere a apei și pentru deteriorarea peretelui din cărămidă care este crăpat; că nu i s-au acordat nici cheltuieli de judecată.
Pârâta a solicitat în principal a se modifica soluția în sensul de a se stabili linia de graniță pe aliniamentul punctelor 6-9-9/1-11-14 și a se respinge în rest acțiunea, iar în subsidiar a se desființa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea apelului său, societatea pârâtă a arătat că incorect a fost obligată să demoleze anexele care au fost ridicate în 1994 de fostul proprietar, pârâta cumpărând doar în 1995 imobilul; că linia de graniță s-a aflat tot timpul, de 14 ani de zile, de-a lungul zidului și nu a fost contestată de reclamant; că anexele s-au edificat în baza autorizației de construcție 345/1994 de.
Prin decizia civilă nr. 28/A/2009, Tribunalul Hunedoaraa admis ca fondat apelul introdus de pârâta SC Euro SRL D împotriva sentinței civile nr. 932/2008 a Judecătoriei Deva, pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul împotriva pârâtei SC Euro SRL D și în consecință, a stabilit linia de graniță între proprietatea reclamantului înscris în CF 1275 D cu nr. top.1472/1,1472/2,1473 -imobilul proprietatea pârâtei înscris în CF 1603/1/b D,
3
cu nr. top. 1471/2/1/2/1/II, 1471/2/1/2/2/2 pe aliniamentul punctelor 6,9,11,33/1, 33, 32, 31, 30 evidențiate în planșa anexă nr. 1 raportului de expertiză topografică întocmit de expert. A fost respinsă în rest acțiunea reclamantului inclusiv față de pârâtul. A fost obligată pârâta SC Euro SRL D la plata a 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat din oficiu, către stat.
Prin aceiași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe. S-a stabilit în sarcina Ministerului Justiției plata sumei de 200 lei ( RON) reprezentând onorariu avocat pentru asistența juridică gratuită în favoarea lui, pentru apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Față de apelul declarat de reclamant s-a arătat că acesta nu a solicitat despăgubiri decât prin concluziile scrise ori prima instanță nu putea să se pronunțe asupra unei completări de acțiune după închiderea dezbaterilor, această completare nefiind de altfel nici timbrată la valoare.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel a reținut că în mod corect pârâta a fost obligată la plata onorariului de avocat din oficiu către stat, iar costul expertizei trebuiau compensate cu cheltuielile onorariului de avocat, respectiv de părți întrucât pârâtul nu are calitate procesuală pasivă și linia de graniță nu a fost încălcată de societatea pârâtă.
Apelul declarat de pârâta SC Euro SRL s-a găsit fondat.
Linia de graniță ce separă cele două imobile s-a dovedit a nu fi fost încălcată vreodată, de-a lungul timpului existenței imobilelor.
Pârâta EC Euro SRL a cumpărat imobilul înscris în CF 1603/1/b D în anul 1995, iar la imobil au fost demarate lucrări de extindere din 1994 în baza autorizației emisă fostului proprietar ( fila 137 dosar fond).
Reclamantul dacă s-a considerat lezat în dreptul de proprietar asupra imobilului său învecinat cu al pârâtei, trebuia să solicite sistarea lucrărilor la imobilul învecinat atunci când ele au fost demarate în 1994 și să nu aștepte 12 ani pentru a solicita stabilirea liniei de graniță și demolarea anexelor ce i-ar încălca proprietatea.
Acționând în acest fel, demersul reclamantului îmbracă aspectul unui abuz de drept.
Așa fiind și reținându-se că potrivit probelor testimoniale, linia ce demarchează imobilele părților nu a fost modificată ca traseu de-a lungul timpului, s-a admis ca fondat apelul pârâtei și s-a modificat sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului.
Ținând seama de concluziile expertizei ca și de completarea la aceasta depusă în apel, s-a trasat aliniamentul liniei de graniță ca fiind cel cuprins între punctele 6,9,11,33/1, 33,32, 31, 30, așa cum rezultă din planșa anexă nr. 1 raportului de expertiză întocmit de. Stabilirea liniei de graniță făcută de prima instanță și de a lungul punctelor 24-25-26/1 nu își are explicație deoarece ea vizează vecinătatea imobilului reclamantului cu imobilul unei terțe persoane, respectiv -, care nu e parte în litigiul de față.
S-a respins în rest acțiunea neexistând nici un temei juridic pentru demolarea anexei și utilităților la imobilul pârâtei, care anexe se situează în prelungirea casei acesteia și pe terenul pârâtei, dat fiind că linia de graniță se întinde de-a lungul zidului, așa cum s-a observat și cu ocazia cercetării locale.
Față de pârâtul acțiunea a fost respinsă pe considerentul lipsei calității procesuale pasive a acestuia, pârâtul nefiind proprietar al imobilului înscris în CF 1603/1/b
După compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 200 lei către stat, reprezentând onorariu avocat din oficiu al reclamantului pentru prima instanță.
Pentru apel, onorariul de avocat pentru asistența juridică gratuită în favoarea reclamantului, a fost suportat de Ministerul Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând în drept prevederile art. 304 pct. 4, 6-9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
1. - instanța de apel a depășit atributele puterii judecătorești efectuând o cercetare la fața locului fără a vedea și situația de la imobilul reclamantului;
2. - prin acțiunea introductivă s-a solicitat atât stabilirea liniei de hotar cât și obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile ce se impun ca și contravaloare a gardului distrus, iar instanța de apel eronat a reținut că cererea nu a fost timbrată la valoare;
3. - prin probele testimoniale și rapoartele de expertiză judiciară și extrajudiciară s-a dovedit că pârâtul a ridicat mai multe construcții pe terenul aflat în proprietatea reclamantului - respectiv anexa din BCA, magazia din tablă, streașina de beton a anexei, cetârna, astfel sentința este legală.
- greșit s-a reținut că expertiza s-a făcut doar în contradictoriu cu pârâtul, care nu are calitate procesuală pasivă atât timp cât este unic asociat și administrator al societății proprietară tabulară.
- tendențios se arată că reclamantul trebuia să solicite sistarea lucrărilor când au fost demarate în 1994 fără a se avea în vedere demersurile la, Primăria D, tocmai pentru a împiedica încălcarea liniei de hotar;
4. - greșit nu s-au acordat cheltuielile de judecată;
5. - hotărârea e contradictorie întrucât, pe de o parte, instanța a motivat că lucrările au fost demarate în 1994, și apoi a reținut că linia ce demarchează imobilele nu a fost modificată ca traseu de-a lungul timpului.
Intimații nu au depus întâmpinare.
La dosar s-au depus în copie înscrisuri, respectiv: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4004/18.12.1977 și proiect 254 77.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
E de precizat că recurentul, deși își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, nu arată distinct criticile care fundamentează fiecare motiv de recurs.
Din dezvoltarea motivelor de recurs ar rezulta încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă nu sunt incidente în speță întrucât acest motiv de recurs se concretizează într-o imixtiune a instanței de judecată în sfera autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau lege organică și nicidecum prin administrarea unei probe de către instanță, cum greșit susține recurentul.
Nici dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile cauzei întrucât acesta este incident în situațiile în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, respectiv instanța a reținut un cu totul alt act juridic sau contract în sens denegotiumceea ce în speță nu s-a dovedit.
De altfel, nici dispozițiile art. 304 pct. 6 nu sunt incidente în cauză întrucât instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ce nu s-a cerut.
A doua critică referitoare la cererea de despăgubiri este nefondată. Verificând cererea de chemare în judecată și precizările ulterioare, se constată că reclamantul nu a investit instanța de judecată cu un astfel de petit.
Prin urmare, corect nu s-a pronunțat în sensul arătat de recurent.
Este adevărat că nu prezintă relevanță reținerea instanței de apel privitoare la timbrarea cererii de despăgubiri, însă corect s-a reținut în considerentele deciziei că această completare s-a făcut de reclamant după închiderea dezbaterilor și lăsarea în pronunțare a cauzei.
Celelalte critici se vor a fundamenta motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, astfel că instanța, analizând recursul prin prisma acestor motive, constată că sunt fondate pentru următoarele:
Critica referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond, ce a constituit și motiv de apel, este fondată.
Greșit a reținut instanța de apel că expertiza s-a efectuat doar în contradictoriu cu pârâtul, care nu are calitate procesuală pasivă în cauză, societatea pârâtă fiind introdusă doar la termenul din 02.10.2007, după efectuarea expertizei, pe de o parte, iar pe de altă parte, acțiunea reclamantului s-a dovedit întemeiată doar în parte.
Instanța de apel a omis a reține că pârâtul este administrator și acționar unic al societății pârâte.
Mai mult, această expertiză tehnică a fost comunicată societății pârâte după introducerea în cauză, aspect ce rezultă din încheierea de ședință din 11.12.2007, iar societatea a formulat obiecțiuni la două termene ulterioare de judecată, obiecțiuni încuviințate și administrate de către instanța de fond.
Prin urmare, costurile acestei expertize, dat fiind obiectul principal al cererii de chemare în judecată, grănițuire, se impun a fi suportate de ambii proprietari tabulari conform art. 584 teza a II-a Cod civil, potrivit căruia cheltuielile de grănițuire se vor face pe
Astfel, sub acest aspect, apelul reclamantului era fondat și se impunea a fi admis.
De asemenea, se impunea a fi acordată și contravaloarea facturilor de la pag. 35 și chitanței de la pag. 38 dosar fond.
Greșit a reținut instanța de apel critica referitoare la onorariu avocat ales. Reclamantul nu a solicitat onorariul stabilit de către instanță prin încuviințarea asistenței judiciare ci onorariul apărătorului pentru redactarea și introducerea acțiunii conform chitanței depuse la fila 38 dosar fond.
Referitor la celelalte critici aduse deciziei sub aspectul soluționării apelului declarat de către pârâta SC EURO SRL, se rețin următoarele:
Verificând motivele de apel se constată că societatea pârâtă a criticat hotărârea sub aspectul stabilirii liniei de graniță, arătând în esență că toate anexele au fost făcute pe baza unei autorizații date în 1994, astfel linia de graniță trebuia să fie dincolo de aceste ziduri, iar cu privire la clădirea veche, este clară linia de graniță de-a lungul zidului.
Instanța de apel, nelegal, printr-o motivare contradictorie și fără a analiza în concret susținerile apelantei, a schimbat sentința instanței de fond.
Sentința instanței de fond se impunea a fi schimbată doar în ceea ce privește punctele 24 - 25 - 26/1, linia ce vizează vecinătatea cu imobilul unei terțe persoane ce nu este parte în cauză.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică și se impunea a fi menținută cu excepția arătată mai sus și sub aspectul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.
Instanța de apel avea îndrituirea legală, în conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Ori, se constată că instanța de apel nu a respectat aceste dispoziții legale. Nu a arătat care dispoziții au fost încălcate de către prima instanță și motivele care justificau greșita reținere de către instanța fondului a situației de fapt.
Calificarea demersurilor reclamantului - de solicitare a stabilirii liniei de graniță ca fiind un abuz de drept excede dispozițiile legale care reglementează acțiunea în grănițuire.
Mai mult, nici chiar apelanta pârâtă nu a invocat acest aspect.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără dubiu toate demersurile întreprinse de reclamant referitoare la încălcarea liniei de graniță, prin construirea anexelor de către societatea pârâtă.
Din raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, din răspunsurile la obiecțiunile formulate de societatea pârâtă și completările la raportul de expertiză efectuate în fața instanței de apel, rezultă fără echivoc - unica linie de graniță prin unirea punctelor 6 - 9 - 11 cu punctul topografic 30 și încălcarea acestei linii de graniță prin anexele corect reținute de prima instanță.
Această expertiză topografică corect a coroborat-o prima instanță cu probele administrate.
Prin urmare, corect prima instanță a dispus mutarea anexelor de pe terenul proprietatea reclamantului, conform raportului de expertiză și cele trei anexe la acesta.
E de precizat că dispozițiile instanței de apel referitoare la calitatea procesuală a pârâtului este nelegală.
Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că această excepție nu a fost pusă în discuția părților, contrar dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța de apel pronunțându-se direct prin hotărâre, încălcând principiul dreptului la apărare.
Deși instanța de fond a admis acțiunea și față de pârâtul, acesta din urmă nu a declarat apel, iar prin motivele de apel formulate de societatea pârâtă nu se face nici o referire la lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Însă, întrucât acest aspect nu a fost invocat de către recurent prin motivele de recurs, soluția referitoare la pârâtul, deși greșită, se va menține.
Pentru considerentele expuse, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către reclamant, va modifica în parte decizia atacată și va admite și apelul declarat de către reclamant împotriva sentinței civile 932/2008 pe care o schimbă în parte în ceea ce privește linia de graniță stabilită și pe aliniamentul 24 - 25 - 26/1, dispoziție pe care o înlătură, și sub aspectul cheltuielilor de judecată. - fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant constând în din contravaloarea expertizei, contravaloarea eliberării extraselor CF (fila 35) și suma de 200 lei (fila 38) conform chitanței 31/2007 reprezentând onorariu apărător pentru redactare și întocmire acțiune.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond.
Vor fi menținute dispozițiile instanței de apel referitoare la soluția de respingere față de pârâtul și cele referitoare la cheltuielile de judecată.
Întrucât ambele apeluri au fost admise, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat numit va rămâne în sarcina statului conform art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008.
Suma de 500 lei reprezentând onorariu apărător ales, desemnat conform art. 6 din OUG nr. 51/2008 în recurs, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
- fi obligată intimata în favoarea Statului la plata sumei de 500 lei, conform art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Pentru aceste motive,
(continuare minuta deciziei civile nr. 273/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 28/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil - pe care o modifică în parte în sensul admiterii și a apelului declarat de către reclamant împotriva sentinței civile nr. 932/2008 a Judecătoriei Deva, pe care o schimbă în parte în ceea ce privește linia de graniță stabilită și pe aliniamentul 24-25-26/1, dispoziție pe care o înlătură, și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta SC Euro SRL la plata către reclamant a sumei de 465 lei, cheltuieli de judecată.
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței.
Menține dispozițiile instanței de apel referitoare la soluția de respingere față de pârâtul și cele referitoare la cheltuielile de judecată în favoarea statului și Ministerului Justiției.
Suma de 500 lei reprezentând onorariu apărător desemnat conform art. 6 din OUG 51/2008 va fi avansată din fondurile L către Baroul d e Avocați
Obligă intimata la plata sumei de 500 lei, în favoarea statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/17.06.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
