Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia nr. 279
Ședința publică din 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții recurenți, toți cu domiciliul în comuna nr. 2916, județul S, împotriva deciziei civile nr. 194 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
Deliberând,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți, reclamanții și au chemat în judecată pârâții și Comuna - prin primar solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească linia hotar dintre terenul proprietatea lor, în suprafață de 1.803 mp ce se identifică cadastral cu 3396/5 din CF 7386, și servitutea de trecere creată în favoarea pârâtului pe o suprafață de 420 mp pe aliniament A-B-C-D, prin decizia civilă nr. 3723/2001 a Tribunalului Suceava.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii 3396/5 din CF 7386, teren pe care l-au cumpărat de la numitul Într-un alt proces, finalizat prin decizia civilă nr. 3723/2001 a Tribunalului Suceava, s-a stabilit în favoarea pârâtului o servitute de trecere constând într-o de teren cu suprafața de 420 mp teren, care conform considerentelor sus-menționatei decizii trebuia să fie parte din 3395 din CF 1002/1. Din eroare, au susținut reclamanții, această servitute a fost stabilită pe terenul proprietatea lor, astfel încât s-au văzut nevoiți să promoveze prezenta acțiune.
Prin sentința civilă 1023/19.03.2007, Judecătoria Rădăuția respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, cu motivarea că prin acțiunea de față, reclamanții solicită de fapt să modifice traseul servituții stabilite în favoarea pârâtului, astfel încât să treacă pe 3395 din CF 1002/1, iar nu pe terenul lor, fapt imposibil.
Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat recurs reclamanții arătând că prin acțiunea inițială au solicitat să se stabilească linia de hotar între proprietatea lor, constând în pf. 3396/5 în suprafață de 1.803 mp și servitutea creată în favoarea pârâtului pe o suprafață de 420 mp, conform deciziei civile nr. 3723/2001 a Tribunalului Suceava.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 1535 din 26.06.2007, a admis recursul formulat de reclamanți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului dintre cele două proprietăți limitrofe, trasarea topometrică a acesteia și așezarea semnelor de hotar prin examinarea titlului de proprietate, ascultarea părților și a martorilor și administrarea probei cu expertiză topometrică.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, la termenul de judecată din data de 18.10.2007, soția pârâtului învederând instanței că acesta a decedat, depunând la dosar certificatul de deces. Au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, moștenitorii defunctului, respectiv, în calitate de soție supraviețuitoare, și, în calitate de descendenți.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice cadastrale, având ca obiective stabilirea aliniamentului hotarului dintre proprietățile reclamanților și pârâților.
Prin sentința civilă nr. 5065 din 8.12.2008, Judecătoria Rădăuția admis acțiunea reclamanților și, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile reclamanților și pârâților, pe aliniamentul A - B din planul de situație întocmit de expert și din raportul de expertiză din 30.11.2008, obligând pe pârâți să plătească reclamanților suma de 1.320 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut din conținutul raportului de expertiză că servitutea de trecere în favoarea pârâtului, stabilită prin decizia nr. 3723/2001 a Tribunalului Suceava, pe o suprafață de 420 mp, face parte din nr.3395 din CF 1002/1, pe aliniamentul A-B-C-D, conform planului de situație întocmit de expert. În raport de această situație și în raport de planul întocmit pentru intabularea reclamanților, a rezultat că limita de hotar între proprietatea acestora și servitutea de trecere stabilită este chiar limita dintre parcela veche nr. 334/2 (actualmente devenită nr. 3396/5 prin modificarea făcută în planul mai sus-amintit)și parcela 3395. Astfel, s-a stabilit în mod corect linia de hotar între punctele A și B după cum este prevăzut în planul de situație întocmit de expert și după cum este redat în planul de situație întocmit în urma prezentelor măsurători făcute și anexate prezentului raport de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, și solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu cercetarea la fata locului.
În motivare au arătat că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât se bazează pe expertiza topo care nu a avut în vedere aspecte esențiale. Prin decizia nr. 3723/2001 a Tribunalului Suceavas -a creat în favoarea autorului apelanților o servitute de trecere în suprafață de 420. decizia fiind pusă în executare și fiind întocmit procesul verbal din 22.09.2004 de executorul judecătoresc C-tin. Cu acel prilej terenul a fost măsurat și înțărușat, dar semnele de hotar au fost distruse de reclamanți, astfel încât expertul C-tin nu le-a mai găsit. Expertul topo nu a ținut cont și nu și-a formulat concluziile și în raport de procesul verbal de executare, care a fost probabil sustras de la dosar de către reclamanți. Deși apelanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză având în vedere procesul verbal de executare și, deși era necesar a se efectua un supliment la raportul de expertiză, prima instanță s-a considerat lămurită. Expertul topo nu a ținut cont că punerea în executare a deciziei a avut loc la 22.09.2004 și a formulat concluziile în raport de un plan de situație întocmit la cererea reclamanților și datat 11.01.2005 care nu le este opozabil apelanților, aceștia neparticipând la măsurători. Apelanții nu pot ajunge la terenul lor deoarece culoarul de trecere se îngustează, având forma unui triunghi.
Intimații nu au depus întâmpinare, dar s-au prezentat în instanță și au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Pârâta - intimată comuna prin primar nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 194 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pentru grănițuirea a două proprietăți este necesar a se identifica hotarul dintre acestea și a se fixa semnele de hotar raportat la titlurile de proprietate, identificarea terenului realizându-se doar în funcție de titlurile de proprietate, nu în funcție de alte înscrisuri ulterioare, în măsura în care nu fac dovada dreptului de proprietate. În prezenta cauză, reclamanții intimați sunt proprietarii suprafeței de 1803. teren identic cu 3396/5 din CF 7386 comunei cadastrale. Terenul a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 380/22.02.2005 de Biroul Notarului Public, fiind identificat anterior cumpărării prin planul de amplasament nr. 298/11.01.2005, iar în favoarea autorului reclamanților intimați (defunctul ) s-a stabilit prin decizia nr. 3723/28.11.2001 pronunțată de Tribunalul Suceava un drum de acces de la terenul său la calea publică pe o suprafață de 420. pe aliniamentul conform planului de situație efectuat de expert. Expertiza efectuată de expert a stabilit hotarul dintre cele două suprafețe de teren (de 1803. respectiv 420.) în funcție de actele ce atestă dreptul de proprietate al părților (contract de vânzare-cumpărare, respectiv hotărâre judecătorească). S-a apreciat că în mod corect prima instanță a respins obiecțiunile la raportul de expertiză și cererea de efectuare a unui supliment la acest raport în funcție de cuprinsul procesului verbal de executare din 22.09.2004 (întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a deciziei nr. 3723/2001), considerându-se că acest înscris nu constituie titlu de proprietate și nu dovedește dreptul de proprietate al apelanților. De asemenea, s-a apreciat ca fiind irelevantă mutarea semnelor de hotar la care au făcut referire prin motivele de apel, având în vedere că expertul a trasat hotarul dintre proprietăți în funcție de actele de proprietate ale părților (printre care nu se regăsește și procesul verbal din 22.09.2004), respectiv la planul de situație din 11.01.2005 înscris avut în vedere la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 380/2005 și la intabularea reclamanților intimați.
Motivul de apel privind imposibilitatea de a ajunge la terenul proprietatea apelanților nu a fost probat, iar comparând planurile de situație întocmite de experții și (acesta din urmă fiind avut în vedere la stabilirea dreptului de servitute), tribunalul a constatat că reflectă aceeași situație.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții care au susținut că prin soluția pronunțată se ajunge la desființarea servituții constituite anterior prin hotărâre judecătorească. Prin stabilirea hotarului dintre proprietățile învecinate nu se menține calea de acces recunoscută anterior recurenților, în prezent pe amplasamentul servituții reclamanții cultivând cartofi. Proprietatea reclamanților se afla în posesia acestora, singurul scop al prezentei acțiuni fiind crearea de confuzii și desființarea servituții.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată întemeiat din următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 5065 din 8 decembrie 2008 Judecătoriei Rădăuția fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile reclamanților și pârâților în considerentele acestei decizii reținându-se că în ceea ce privește pârâții, și, terenul deținut de aceștia este constituit de servitutea de trecere stabilită anterior prin decizia nr. 3723/2001 a Tribunalului Suceava.
Deși instanța a reținut că această linie de hotar respectă servitutea de trecere constituită în favoarea pârâților, din raportul de expertiză întocmit în cauză nu rezultă cu certitudine acest aspect. Pârâții au susținut că drumul de trecere nu poate fi utilizat întrucât reclamanții ocupă parțial amplasamentul acestei căi de trecere, punerea în executare a hotărârii judecătorești de constituire a servituții nefiind respectată.
În dosarul în care s-a dispus constituirea servituții de trecere, a fost depus procesul verbal întocmit la data de 5 iulie 1994, întocmit de către membrii Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în care se consemnează că terenul necesar pentru constituirea servituții de trecere este parțial deținut de către, în raportul de expertiză întocmit de menționându-se că din punct de vedere cadastral terenul afectat servituții aparține Comunei, fiind deținut la momentul constituirii servituții de trecere de către și La momentul respectiv, G ocupa în plus față de titlul de proprietate suprafața de 295 mp teren, acest teren deși îngrădit de către fiind aferent căii de trecere constituite în favoarea pârâților.
Reclamanții din prezentul litigiu au cumpărat terenul aparținând lui G, înscriindu-și dreptul de proprietate astfel dobândit asupra terenului în suprafață de 1803 mp în CF nr. 7386 comunei cadastrale, 3396/5. Din probele administrate la dosar nu a rezultat însă dacă reclamanții dețin în prezent cei 295 mp aflați în posesia vânzătorului la momentul constituirii servituții de trecere în favoarea pârâților, respectiv dacă este respectat de către aceștia hotarul cadastral astfel cum a fost acesta identificat de către experta. În raportul de expertiză întocmit de către expertul, se menționează că linia de hotar este stabilită între parcela 3396/5 aparținând reclamanților și calea de trecere stabilită în favoarea pârâților. Nu se face nici o mențiune cu privire la modificarea liniei de hotar după rămânerea definitivă a deciziei prin care a fost constituită această servitute, și nici dacă la momentul deplasării la fața locului servitutea era efectiv folosită de către pârâți. Aceste precizări ar fi fost de natură a lămuri situația existentă în teren și a înlătura susținerile constante ale pârâților privind nerespectarea servituții de trecere de către reclamanți, respectiv desființarea acestei servituți prin menținerea împrejmuirilor actuale. Practic expertul nu a făcut nici o mențiune referitoare la eventuale modificări ale împrejmuirilor existente în teren, astfel încât nu există certitudinea că linia de hotar stabilită prin raportul de expertiză este sau nu identică cu amplasamentul hotarului actual din teren.
Instanțele de fond au respins solicitările pârâților privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză prin care să se constate în ce măsură a fost respectat de către reclamanți procesul verbal de punere în executare a deciziei civile nr. 3723/2001, cu motivarea că acest înscris nu se încadrează în categoria înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate ale părților. Această reținere a instanțelor se dovedește a fi eronată, întrucât linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și calea de acces ar fi trebuit să coincidă cu limita parcelei cadastrale 3396/5 aparținând reclamanților. În acest context, procesul verbal de punere în executare a hotărârii judecătorești pronunțate anterior ar fi fost de natură să identifice practic limita terenului proprietatea reclamanților, astfel cum a fost el dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 380 din 22 februarie 2005 de Biroul notarului public.
Pârâții au susținut în mod constant că împrejmuirea reclamanților nu a fost modificată de la momentul constituirii servituții de trecere, reclamanții nefăcând nici un fel de precizare cu privire la acest aspect, limitându-se a susține că dețin doar terenul pe care l-au cumpărat de la Având în vedere că la momentul constituirii căii de trecere, atât instanțele cât și experta au reținut că parte din terenul afectat servituții de trecere era deținut, fără acte, de G este important ca instanțele să verifice în ce măsură punerea în executare a deciziei de constituire a servituții este sau nu respectată.
Constatând că situația de fapt a terenului afectat servituții de trecere constituită în favoarea pârâților nu a fost pe deplin lămurită, fiind necesară administrarea unui supliment la raportul de expertiză în care să se clarifice situația hotarului actual și să se indice în ce măsură este necesară modificarea împrejmuirilor existente în teren, în baza art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul pârâților și va casa în totalitate ambele hotărâri pronunțate și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pentru lămurirea deplină a situației de fapt a terenului în litigiu.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții recurenți, toți cu domiciliul în comuna nr. 2916, județul S, împotriva deciziei civile nr. 194 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud. apel: -
Tehnored.
2ex/06.11.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
