Anulare act. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 280
Ședința publică din 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta domiciliată în R,-, județul S, prin avocat, R,-, împotriva deciziei nr. 181 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 7 octombrie 2009, ora 12,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin adresa nr. 1554/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 12 octombrie 2006, a fost sesizată această instanță cu privire la desființarea înscrisurilor emise în baza declarației nereale, făcută de învinuita.
La termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2006 au fost introduse în cauză, în calitate de reclamante și, cele care au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți în legătură cu infracțiunea de fals în declarații săvârșită de pârâta și cele care au fost afectate de această declarație a pârâtei.
Reclamantele au confirmat și în scris faptul că își însușesc această acțiune în anularea unor acte, motiv pentru care, la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2008, reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuția precizat că nu se mai impune prezența unui reprezentant al Ministerului Public, întrucât acest dosar a sesizat instanța cu prezenta cauză, reclamantele însușindu-și această sesizare.
Prin sentința civilă nr. 5285 din 17 decembrie 2008, Judecătoria Rădăuția respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes, a admis în parte acțiunea civilă pentru anulare act, formulată de reclamantele și și, în consecință, a anulat actele ce au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor nr. 17/2002, respectiv anexa nr. 1 și declarația dată de pârâtă, precum și declarația dată de pârâtă pe propria răspundere.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că, prin Ordonanța din data de 19 iunie 2008 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuția fost modificată ordonanța procurorului din data de 27 martie 2008, a fost infirmată dispoziția de încetare a urmăririi penale și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (latura subiectivă).
S- reținut că declarația pe propria răspundere a pârâtei, dată pentru eliberarea certificatului de moștenitor nr. 17/2002, nu corespunde realității, însă pârâta nu a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege pentru a fi întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzut de art. 292 Cod penal.
Soluția dată în această acțiune penală are putere de lucru judecat în acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a făptuitorului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta.
În motivarea apelului, a arătat că reclamantele și au fost introduse nelegal în cauză la termenul din 10 noiembrie 2006, în condițiile în care Parchetul nu are calitate procesuală activă, acțiunea acestuia fiind inadmisibilă. Prin ultima ordonanță, Parchetul nu a analizat latura obiectivă și nici dreptul de proprietate al părților, apelanta fiind proprietară prin uzucapiune, fiind intabulată în baza certificatului de moștenitor, act prefect valabil.
Prin decizia civilă nr. 181 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat și a luat act că pârâții - intimați nu solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în mod corect acțiunea a fost însușită de către numitele și, titularele plângerii penale formulate împotriva apelantei. Contrar susținerilor apelantei, prin Ordonanța nr. 647/II/2/19.06.2008 s-a stabilit că există latura obiectivă, respectiv că există o declarație care nu corespunde realității, falsă, a apelantei, în sensul că ar fi moștenit de la părinții săi, o suprafață de 3500 mp teren cu casă și anexe la locul "", deși în realitate moștenise doar 1100 mp, conform evidențelor agricole 1959-1963.
Împotriva deciziei civile mai-sus arătate, a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului, se arată că instanța de apel a reținut motive străine de natura pricinii. Astfel, decizia nr. 478 din 11 septembrie 2004 a Tribunalului Suceavaa fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție iar Tribunalul Suceava, în rejudecare, a respins apelul prin decizia nr. 18 din 13 ianuarie 2009, decizie rămasă definitivă și irevocabilă. Adeverința nr. 126/1932 emisă de Judecătoria rurală atestă că, autorul intimaților nu a avut în proprietate parcela nr. 2093 pe care o revendică. Recurenta a mai precizat că este inadmisibilă însușirea acțiunii de părțile interesate care, concomitent au promovat și s-au judecat într-o acțiune în anulare certificat de moștenitor pe cale civilă. Acțiunea aparținea doar procurorului.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și,în conformitate cu art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Primul motiv invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, nu este fondat, întrucât hotărârea este motivată iar argumentele reținute în cuprinsul acesteia au legătură cu cauza. Astfel, Tribunalul, în afară de faptul că invocă în considerente decizia nr. 478 din 11 august 2004 a Tribunalului Suceava, decizie casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul finalizându-se, irevocabil prin decizia civilă nr. 169 din 27 mai 2009 a Curții de Apel, reține și faptul că Ordonanța nr. 647/II/2/19 iunie 2008 stabilește că există o declarație care nu corespunde realității a pârâtei, în sensul că ar fi moștenit de la părinții săi suprafața de 3500 mp teren cu casă și anexe la locul "", deși în realitate moștenise doar 1100 mp, conform evidențelor agricole 1959-1963.
Nici al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut, neexistând în cauză nici un motiv de inadmisibilitate, față de faptul că părțile s-au judecat, separat, într-o acțiune pentru anularea certificatului de moștenitor, întrucât această acțiune nu a avut ca temei juridic art. 184 Cod procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în R,-, județul S, prin avocat, R,-, împotriva deciziei nr. 181 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/22.10.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
