Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 300
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, - și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 342 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și în calitate de reprezentant al recurentei reclamante -, recurenta pârâtă, asistată de avocat, același avocat reprezentând și recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurenții reclamanți au depus întâmpinare, după care:
Recurentul reclamant a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârâții și .
Avocat, pentru recurenții pârâți, a înaintat instanței recipisa depunerii recursului de către pârâți, pe care este consemnată data de 06.02.2008 pentru a face dovada că recursul este declarat în termenul legal. A solicitat respingerea excepției.
Instanța, constatând că recursul formulat de pârâți este declarat în termen potrivit plicului aflat la fila nr. 13 din dosar și a recipisei depusă de pârâți prin care se face dovada că acesta a fost depus la poștă în data de 06.02.2008, deci în termenul legal de 15 zile de la data comunicării deciziei pronunțată în apel, a respins excepția tardivității invocată de recurentul reclamant.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul reclamant a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea completării probatoriului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului pârâților și pe fond admiterea cererii reconvenționale, în totalitate și stabilirea hotarului despărțitor dintre cele două proprietăți, precum și lăsarea liberă a celor două suprafețe ocupate, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul reclamanților a pus concluzii de respingere, ca nefondat.
Recurentul reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.97/29.10.2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de și - împotriva pârâților și, precum și cererea reconvențională formulată de pârâți, dispunându-se stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile părților. S-a dispus ca pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de 8,63 mp. teren.
Instanța de fond și-a fundamentat soluția pe probele testimoniale administrate în cauză și pe raportul de expertiză întocmit de expertul .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel și, criticând soluția sub aspectul modului de efectuare a expertizei cu raportare la vechile semne de hotar ale proprietăților și la faptul că expertul nu are specialitate "topo" ci "agricolă", probele fiind administrate incorect.
Prin decizia nr. 168/5.06.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul O l a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza pentru rejudecare.
Instanța de apel a avut în vedere faptul că raportul de expertiză a fost contestat de recurenți pentru calitatea/specialitatea expertului, efectuarea eronată a măsurătorilor, individualizarea greșită a limitelor proprietății, neexaminarea situației clădirii edificate de soții - obiecțiuni care nu au fost rezolvate/ examinate de instanța de fond, și, care, rezolvate puteau stabili exact situația juridică și faptică dedusă judecății, astfel că s-a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 129 al. 4 și 5 civ.
La data de 3.07.2007 a fost numit în cauză ca expert specializat în lucrări de topografie, ing..
Expertul a efectuat lucrarea dispusă de Tribunal și a depus-o în dosar cu actul nr. 1087/15.10.2007, specificând în act că la efectuarea lucrării au participat părțile - intimații reclamanți, fiind asistați de expertul asistent.
Expertul s-a conformat dispoziției instanței care a stabilit ca obiective: stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și examinarea revendicării făcută pentru 50 mp. raportând actul executat la măsurătorile făcute în teren și la actele oficiale examinate ( acte de proprietate, schițe cadastrale).
Concluziile raportului s-au concretizat în propunerea către instanță a stabilirii liniei de hotar - pe tronsoane, individualizate prin dimensiuni în ml. - indicate în schița ce face parte integrantă din lucrarea de specialitate.
Reclamanții și - au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză motivând că expertul asistent nu și-a exprimat părerea la expertiza efectuată, nu s-au folosit aparate speciale de măsurare, nu s-au examinat actele de proprietate ale părților, ghidul constituindu-l o schiță cadastrală veche, măsurătorile spre str. -.- au fost făcute cu ruleta, dimensiunea proprietății spre vest este stabilită greșit la fel ca și cea a lățimii dinspre str. -. -, nu s-au făcut calcule asupra întinderii proprietăților părților, s-a interpretat greșit amplasarea construcției cu raportare la autorizația de construcție.
Instanța a solicitat punctul de vedere al expertului asistent care a fost expert asistent al soților, care a depus actul nr. 1057/19.11.2007 prin care, în scris, și-a exprimat concluziile.
Punctul de vedere al expertului asistent este exprimat clar și concis în sensul că expertiza este corect efectuată cu raportare la obiectivele dispuse de instanță - cu verificarea actelor, compararea acestora, cu măsurători pe teren, examinarea CF și măsurători.
În raport de această situație instanța a considerat că obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate și a dispus respingerea acestora.
Prin decizia civilă nr.342 din 04 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și cererea reconvențională introdusă de pârâți, stabilindu-se hotarul despărțitor pe actualul amplasament (nord și vest proprietate ); a respins capetele de cerere având ca obiect revendicare teren și grănițuire formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și au fost obligați reclamanții la 150 lei către pârâți.
Pentru a hotărâ astfel instanța a reținut că raportat la întregul material probator administrat - acte de proprietate, probe testimoniale, lucrări de specialitate se impune stabilirea hotarului despărțitor dintre părți pe vechiul amplasament ( nord și vest proprietate soții ), întrucât între proprietățile părților exista un gard de mai mulți ani( plantat după ce a fost scoasă plantația de vie) scos de soții ( fila 22 martor - fost proprietar al terenului ) care au construit un gard din plasă sârmă ( martor V - 20 fond), aspect confirmat și de martorul ( 21 fond) care motivează că pe hotarul dintre proprietăți existau stâlpi de metal și de vie.
In ceea ce privește suprafața de teren revendicată de 50 mp. - martorul ( fost proprietar) a relatat că suprafața a fost trecută ca fiind 744,5 mp. ( probă ce se coroborează cu suprafața înscrisă în actul de vânzare ( de la fila 27 fond = 744,5 mp.), în realitate pe teren existând 743,8 mp. - terenul familiei nefiind ocupat ( după construirea gardului din ciment și plasă de sârmă) de familia și în raport de această situație instanța a respins cererea de revendicare ca neîntemeiată.
Referitor la cererea de stabilire a unei noi linii de hotar care implică și revendicare de teren, instanța a avut în vedere practica judiciară în materie prin care s-au statuat mijloacele de repartizare și recuperare, în raport de titlurile de proprietate, reținând că orice proprietate asupra unui teren are un contur, ceea ce în planul vecinătății înseamnă traiectoria liniei închise care o separă în spațiu și-i atribuie individualitate ( configurație), transmisiile de proprietate fiind totdeauna determinate în spațiu - producând efecte în limita acestui contur ( a se vedea schița raportului de expertiză și depoziția martorului ).
În această situație ( contracte vânzare/cumpărare) se pune problema dacă acțiunea în revendicare poate fi folosită în regularizarea diferenței de teren indicate.
Revendicarea implică ideea de deposedare a titularului bunului revendicat, care este ilicită și care impune solicitantului care se pretinde proprietar - să dovedească proprietatea - prin invocarea titlului sau compararea posesiilor în conflict, ori în cazul regularizării unor diferențe de proprietate, respectiv de delimitare în spațiu a conturului ( grănițuirii ) proprietății - nu există o acțiune de deposedare și nici interesul ca instanța să stabilească, efectiv, drept de proprietate asupra bunului în litigiu - pentru că în aceste acțiuni nu se dispută dreptul de proprietate - ci stabilirea conturului, în spațiu, a proprietății.
Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs reclamanții, - și pârâții și, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Se invocă de către recurenții reclamanți că deși în considerentele deciziei atacate instanța de apel stabilește hotarul despărțitor dintre părți pe vechiul amplasament, ceea ce este conform probatoriului administrat, din greșeală în dispozitiv s-a dispus stabilirea hotarului despărțitor pe actualul amplasament.
Se mai susține că deși la începutul dispozitivului s-a dispus admiterea în parte a acțiunii și a cererii reconvenționale în alineatul următor se menționează că se resping capetele de cerere având ca obiect revendicare teren și grănițuire.
Printr-o ultimă critică recurenții reclamanți arată că în cauză nu s-a administrat probatoriul necesar stabilirii unei corecte stări de fapt, măsurătorile făcute în cadrul expertizei fiind incorecte, neținându-se seama de actele acestora de proprietate.
La rândul lor pârâții critică decizia susținând că actului juridic dedus judecății instanța de apel i-a dat o greșită interpretare, că deși sentința primei instanțe a fost anulată cu reținere spre rejudecare pentru efectuarea unui raport de expertiză de specialitate topometrie, soluționând pricina instanța nu a făcut nici o referire la concluziile emise de expert.
Arată recurenții pârâți că motivarea deciziei se bazează în principal pe depozițiile martorilor audiați la instanța de fond care nu au fost concludente, excluzându-se punctul de vedere al expertului.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din examinarea deciziei supuse recursului se constată că sunt justificate criticile recurenților vizând existența unor contradicții evidente între mențiunile cuprinse în considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia.
Motivarea deciziei este contradictorie, ceea ce echivalează cu o nemotivare și conduce la concluzia neanalizării fondului procesului.
Astfel, în conformitate cu dispoz.art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. considerntele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Așadar, motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate, motivarea unei hotărâri nefiind o problemă de volum, ci una de conținut.
În acest sens instanța trebuie să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, iar nu stări descriptive, fără relevanță pentru rezolvarea pricinii, nefiind suficientă redarea în rezumat a probelor administrate, ci, este necesar să se înfățișeze temeiurile pentru care s-a respins o probă, ori pentru care, din două probe contradictorii s-a ales una, înlăturându-se cealaltă.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de redactare.
Dispozitivul hotărârii cuprinde soluția pronunțată în cauză, fiind o reproducere dezvoltată a minutei întocmită cu ocazia deliberării, prin care instanța este obligată să rezolve în concret toate cererile formulate de părți, trebuind să cuprindă toate mențiunile necesare pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare.
În cauza de față se constată că este corectă critica recurenților reclamanți vizând folosirea de către instanță, referitor la stabilirea liniei de hotar, a termenilor de " vechiul amplasament" în considerente și "actualul amplasament" în dispozitiv, reprezentând de fapt o contradicție între considerente și dispozitiv, litigiul fiind generat tocmai de susținerile reclamanților vizând schimbarea de către pârâți a vechiului amplasament al hotarului despărțitor.
Totodată, este evidentă existența unei contradicții între mențiunile cuprinse în dispozitiv, tribunalul precizând în primul alineat că admite în parte acțiunea formulată de reclamanți și stabilește hotarul despărțitor pe actualul amplasament ( N și V - proprietate ), pentru ca în alineatul 2 să se arate că se resping capetele de cerere având ca obiect revendicare teren și grănițuire formulate de reclamanți, ca neîntemeiate.
Or, aceste mențiuni contradictorii cuprinse în dispozitivul deciziei, fac practic imposibilă punerea în executare a hotărârii.
Totodată se constată că motivând decizia tribunalul s-a mărginit în a rezuma conținutul declarațiilor martorilor fără a arăta însă temeiurile pentru care a dat relevanță unei probe în detrimentul celeilalte, iar la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză nu s-a făcut nici o referire, deși motivul anulării sentinței judecătoriei l-a constituit tocmai faptul că această probă nu a fost efectuată de un expert de specialitate topo.
Față de aceste considerente, constatându-se că instanța că a dat o motivare contradictorie petitelor examinate, existând contradicție între considerente și dispozitiv, precum și contradicții între mențiunile cuprinse în dispozitiv, rezultă că hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate.
De menționat că examinarea aspectelor susmenționate pentru prima dată în recurs nu este posibilă, întrucât s-ar încălca principiul beneficiului triplului grad de jurisidicție al părților, ce reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din CEDO, așa cum stabilit și instanța de contencios european a drepturilor omului, în cauza Buzo contra României (hotărârea din 04 martie 2008).
Referitor la celelalte motive invocate în recurs de părți, se constată că este de prisos a fi examinate, câtă vreme pricina este trimisă spre rejudecare, urmând însă a fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei.
Așa fiind, urmează ca potrivit art.312 alin.5 pr.civ. recursurile formulate în cauză să fie admise.
Se va casa decizia atacată, trimițându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt pentru soluționarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții, - și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 342 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex./11.04.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
