Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 301
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 5 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți SC C și PRIMĂRIA COMUNEI DE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și consilier juridic G reprezentând pe intimata pârâtă SC CAl ipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI DE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, după care:
A fost depusă întâmpinare de reprezentantul intimatei pârâte SC C A, care a fost observată de către recurentul reclamant care nu a solicitat acordarea unui termen în acest sens.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a susținut că litigiul dintre părți nu este de natură comercială, ci exclusiv de natură civilă. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la secția civilă a Tribunalului Dolj în vederea continuării judecății.
Consilier juridic G, pentru intimata pârâtă, a arătat că în mod corect s-a reținut de instanța de apel că litigiul este de natură comercială. A pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1497/24.09.2007 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar -, a fost admisă acțiunea civilă cu precizările ulterioare, formulată de reclamantul, domiciliat în comuna de, satul, jud G, împotriva pârâtei SC Energetic SA,în contradictoriu cu chemata în garanție Primăria comunei de,județul
A fost obligată pârâta să reconstruiască reclamantului imobilul casă de locuit distrus, situat în satul, comuna de, judetul
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC Energetic SA, fiind obligată pârâta la l300 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în baza autorizației de construcție nr.25 /31 nov.2005 reclamantul și-a construit în satul, comuna de, un imobil casă de locuit, autorizația având la bază actele depuse de reclamant și certificatul de urbanism nr.27 din 7 august l994.
În luna mai 2006, terenul aferent casei de locuit a suferit alunecări și scufundări imobilul fiind în situația de ase distruge sau prăbuși.
Expertizele întocmite în cauză au stabilit că în amonte de locuința reclamantului existat un lac din care apa fost evacuată prin execuția unui canal de drenare, operațiune făcută de către pârâtă pe motiv că periclita stabilitatea transportorului cu, fapt confirmat prin adresa nr 7228 din 28.07.2006 trimisă de pârâtă către reclamant.
S-a apreciat prin expertiză că lacul avea rol regulator reținând apa din precipitațiile atmosferice, descărcând-o prin infiltrații lente cu curgere subterană spre capetele de din versanți în echilibrul cu mediul înconjurător.
S-a stabilit de asemenea, că fiind un volum M de apă ce s-a scurs s-au îmbibat pînă la suprasaturație rocile, creându-se goluri in versant, declanșând alunecările și prăbușirile de teren din aval, cu implicații majore asupra gospodăriei reclamantului.
Au fost infirmate de către expertize susținerile pârâtei conform cu care scurgerea apei ar fi fost dirijată în timp, în realitate apa din lac fiind evacuată într-o singură zi peste drumul adiacent înspre zona cu locuințe din aval, rigola drumului fiind înfundată și nedimensionată, pentru prelua volumul de apă evacuat din lac, semnalându-se și faptul că reprezentanții pârâtei cunoșteau faptul că zona respectivă prezenta un grad ridicat de instabilitate, ceea ce impunea o acționare cu prudență în evacuarea apei.
Ambii experți, în fapt concluziile expertizelor fiind identice, au concluzionat că susținerile pârâtei conform cu care cauza distrugerii imobilului s-ar datora numai unor cauze naturale, nu pot fi reținute având în vedere coincidența producerii alunecărilor de teren cu evacuarea apei din lac.
S- mai arătat că nu existat un proiect de evacuare a apei din lac și impactul asupra imobilelor din zonă, că evacuarea a fost făcută fără aprobare a Inspectoratului Mediului și Apelor.
Cu privire la situația actuală a imobilului casă de locuit s-a constatat că fundațiile, planșeele și pereții construcției au fost fisurate, că terenul din jur cu acces la locuință, fântână, grădina de zarzavat și gardurile s-au prăbușit la cote inferioare de până la 5-6 m diferență de nivel.
Situația construcției făcut ca prin procesul verbal de inspecție înregistrat sub nr. 782/11.o6.2006, întocmit de Inspectoratul Județean în Construcții să interzică utilizarea spațiilor locuinței.
Existența lacului și faptul că fost executat drenajul și evacuarea apei din lac au confirmat- si cei trei martori audiați în cauză propuși de către pârâtă, chiar dacă în declarațiile lor, ei fiind salariați ai pârâtei au încercat să prezinte o altă stare de fapt a modalității de evacuare și influenței apei evacuate la alunecările de teren și distrugerile suferite de gospodăria reclamantului.
Față de aceste constatări s-a apreciat că prejudiciile suferite de gospodăria reclamantului sunt cauzate de evacuarea necontrolată apei din lacul de acumulare, evacuare realizată de către pârâtă.
Este evidentă astfel că o susținere contrarie încercată de pârâtă prin întâmpinările depuse și obiecțiunile la rapoartele de expertiză nu are suport probator, că acestea urmăresc doar o exonerare de răspundere.
Referitor la cererea de chemare în garanție, având în vedere documentația avută în vedere la eliberarea autorizației de construcție și faptul că vinovăția în distrugerile de la gospodăria reclamantului revine în totalitate pârâtei s-a apreciat că această cerere este nefondată.
Constatându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sensul că, pârâta prin reprezentanții săi a săvârșit faptă ilicită care provocat reclamantului prejudiciul constând în distrugerile la imobilul casă de locuit, vinovăția pârâtei fiind evidentă se apreciază, având în vedere prevederile art. 998 -999 cod civil și ale art. 1000 alin.2 cod civil, că acțiunea formulată de reclamant, cu precizările ulterioare este întemeiată admițându-se acțiunea și dispunându-se obligarea pârâtei să reconstruiască imobilul casă de locuit, pentru reclamant.
În baza art. 274 cod pr. civilă fost obligată pârâta la 1300 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar,onorariu expertiză și zile prezente la instanță.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC Energetic C SA, susținând că alunecările de teren din zonă nu sunt generate de exploatările minere, iar studiile și cercetările efectuate de institute specializate, ca urmare a alunecărilor de teren ce au avut loc în noaptea de 4/5 mai 2006, ce au stat la baza emiterii actului normativ ce reglementează programul de reconstrucție a caselor de locuit afectate de calamități naturale( HG 810/2006) au arătat că principala cauză a acestui fenomen o constituie factorul geologic, determinat de eroziunea intensă a văilor din zonă, datorită acțiunii dinamice a precipitațiilor abundente, evidențiate de rețeaua hidrografică a țării, debitele atingând valori în perioada 2005-2006 ca pentru gradul de asigurare de 100 ani.
A mai susținut că în programul de reconstrucție al caselor de locuit din stabilit de Guvernul României a fost inclusă și casa reclamantului, oferindu-i-se acestuia 1000. teren intravilan în zona - Câmpu M și posibilitatea de a i se construi casa pe acest teren.
Prin decizia civilă nr.5 din 18 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja admis apelul declarat de apelant, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Secției Comerciale a Tribunalului Gorj.
Pronunțându-se astfel instanța a constatat că pârâta este comerciant și toate obligațiile acesteia sunt prezumate a fi comerciale, conform art. 4 din codul comercial. Cu excepțiile menționate expres de lege, toate obligațiile comerciantului, indiferent de izvorul lor (contractual, derivând din fapte ilicite sau licite etc.) au caracter comercial și sunt supuse legii comerciale, conform art. 56 din codul comercial.
Acțiunea, așa cum a fost reprecizată de către reclamant este neevaluabilă în bani, constând dintr-o obligație de a face, astfel încât competența materială în primă instanță revine potrivit art. 2 pct. 1 lit. a cod pr. civ. tribunalului -secția comercială.
Fiind incidente disp. art. 297 (2) pr.civ. tribunalul a admis apelul, stabilind că instanța de fond nu era competentă să soluționeze cauza în primă instanță, astfel că s-a anulat sentința apelată, trimitându-se cauza spre judecare instanței competente, Secției Comerciale a Tribunalului Gorj.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.
Într-o primă critică recurentul susține că în raport de obiectul pricinii deduse judecății calea de atac promovată împotriva instanței de fond trebuia calificată ca fiind recurs, iar nu apel.
Se mai invocă de recurent că în mod greșit s-a apreciat de Tribunalul Gorj că natura litigiului ar fi comercială întrucât izvorul litigiului este exclusiv de natură civilă.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică formulată de recurent se constată că este lipsită de temei legal, în raport de obiectul acțiunii cauza fiind judicios soluționată de Tribunalul Gorj ca instanță de apel.
Astfel, împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute în Codul d e procedură civilă, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
În acest sens, prin dispozițiile art.2 pct.2 cod procedură civilă se arată că tribunalele ca instanțe de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, iar potrivit punctului 3 al aceluiași articol tribunalele ca instanțe de recurs judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Totodată, prin dispozițiile art.282 cod procedură civilă se menționează că hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, prin dispozițiile art.2821cod procedură civilă arătându-se expres situațiile în care nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, respectiv: în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
Or, în cauza de față obiectul pricinii supus judecății îl reprezintă obligație de a face, cerere neevaluabilă în bani, nefăcând parte deci din situațiile de excepție prevăzute de art.2821cod procedură civilă, așa încât în mod corect pricina a fost soluționată de tribunal ca instanță de apel.
Cât privește cea de-a doua critică invocată de recurent se constată că este întemeiată, litigiul din cauza de față fiind de natură civilă, iar nu comercială, dispozițiile invocate de instața de apel -art.4 și art.56 din codul comercial - nefiind incidente.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost ulterior precizată, reclamantul a investit instanța cu o acțiune având ca obiect obligație de a face, constând într-o prestație pozitivă a pârâtei de reparare a pagubei produse reclamantului, faptul juridic generator al acestei obligații constituindu-l fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.
Împrejurarea că litigiul se poartă între o persoană fizică și o societate comercială nu conduce automat la concluzia că litigiul este comercial, câtă vreme între părți nu a existat nici un fel de convenție de natură comercială, neputându-se ca un fapt juridic izvorât dintr-o răspundere civilă delictuală, bazată pe un fapt ilicit civil să fie confundat cu o obligație comercială.
Rezultă așadar că în speța dedusă judecății natura juridică generată de izvorul obligațional este civilă, fiind vorba de un fapt juridic, ca izvor de obligații, iar nu de un act juridic de natură comercială.
Așa fiind, constatându-se că în mod greșit prin decizia supusă recursului s-a stabilit compența rezolvării pricinii în primă instanță secției comerciale a Tribunalului Gorj, urmează ca potrivit art.312 alin.5 cod procedură civilă recursul să fie admis.
Se va casa decizia atacată trimițându-se cauza pentru judecarea apelului la secția civilă a Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 5 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți SC C și PRIMĂRIA COMUNEI DE.
Casează decizia menționată și trimite cauza pentru judecarea apelului la Secția civilă a Tribunalului Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Data red.:10.04.2008
Jud.apel:
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
