Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR.33
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și, toți cu domiciliul ales în B,-,. 1-2,.3-5, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 197/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când la solicitarea apărătorilor recurenților pentru a se depune concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 19 ianuarie 2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 05.12.2007 sub nr- reclamanta Comuna, prin reprezentantul legal Primarul Comunei, a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și, ca prin hotărârea ce se va pronunța să delimiteze proprietatea sa de a pârâților și să stabilească linia de hotar.
În motivarea cererii a arătat că prin notificarea nr. 1431/06.11.2007 emisă de BEJ - pârâtul prin reprezentanta sa " și Asociații" a făcut cunoscut reclamantei faptul că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat, sub nr. 326/20.11.2007 a devenit coproprietar, alături de ceilalți pârâți asupra terenului în suprafață de 20963 astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 5843/20.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 9569/2001 rămasă irevocabilă.
De asemenea reclamanta în cerere a mai arătat că în urma verificărilor a constatat că o partea din acest teren este limitrof sau se suprapune cu terenul din domeniul public al com., teren ce figurează în registru parcelelor - cadastru funciar la poziția 79, în suprafață de 4,6800 ha, având categoria de folosință pășune comunală.
Totodată a mai arătat că i-a comunicat pârâtului că, suprafața pentru care poate elibera certificat de atestare fiscală este de 15,963 mp.
În susținerea cererii reclamanta a propus proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză topo.
Prin întâmpinare pârâții, au solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală activă și în subsidiar respingerea ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acesteia au arătat faptul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că este proprietara sau măcar posesoarea vreunui teren învecinat cu terenul care le aparține și ca atare nu are calitatea necesară pentru a putea promova o acțiune în grănițuire iar pe de altă parte faptul că toți pârâții sunt proprietarii acestui teren pe care l-au dobândit prin cumpărare de la vânzătoarea - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3260/06.09.2007, la rândul ei vânzătoarea deținând acest teren în temeiul Sentinței civile nr. 5843/20.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
De asemenea au arătat că au intabulat în cartea funciară dreptul lor de proprietate asupra acestui teren iar Primăria com. a refuzat să le elibereze certificat de atestare fiscală pentru întreaga suprafață de teren pe care o dețin în proprietate și că în realitate, deși reclamanta nu formulează și o acțiune în revendicare, aceasta ridică în fapt pretenții asupra terenului în litigiu.
În apărare pârâții au propus proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială și proba cu expertiză.
Instanța de fond la termenul de judecată din data de 20.02.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5548/26.11.2008, Judecătoria Târgoviștea respins cererea de grănițuire formulată de reclamanta Comuna reprezentată prin Primar, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art. 584.civ. circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), stabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile; că într-o asemenea acțiune, instanța nu a avut a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur urma a fi fixat decisiv, prin linia hotarului despărțitor determinată prin semne vizibile. A mai reținut instanța de fond că, n cauza dedusă judecății reclamanta Comuna a solicitat instanței delimitarea terenului ce face parte din proprietatea publică sa în suprafață de 4,68 ha categoria de folosință pășune, de terenul proprietatea pârâților în suprafață de 20 963 ambele situate pe raza teritorială a com., jud. D; că din probele administrate în cauză reiese că pârâții dețin în coproprietate suprafața de 20 963. teren precum și construcțiile edificate pe acestea, bunuri imobile situate în com., jud. D dobândite prin cumpărare de la vânzătoarea -- potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3260/06.09.2007 de către " ". A mai reținut că, la rândul său, vânzătoarea -- a deținut în proprietate terenul în cauză în temeiul Sentinței civile nr. 5843/20.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 9569/2001, hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții și cu Consiliul Local al Comunei; că dreptul de proprietate asupra terenului aparținând pârâților a fost întabulat în Cartea funciară nr. 119 com. pe baza Planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de SRL Târgoviște, plan din care rezultă că terenul deținut de pârâți se învecinează pe latura de Vest cu tern aflat în administrarea Primăriei com. pe o distanță totală de 168,13. A mai constatat că, reclamanta Comuna reprezentată prin Primar a justificat existența dreptului său de proprietate asupra suprafeței învecinate cu terenul proprietatea pârâților doar printr -un plan parcelar de evidență funciară întocmit la scara de 1:10 000 în anul 1986 deținut în arhivele Primăriei com. și prin Hotărârea nr. 11/08.07.1991 a Comisiei Județene de aplicare a legii fondului funciar și anexa nr. 16 la aceasta prin care au fost reconstituite islazurile comunale date în administrarea primăriilor. S-a mai arătat că, din analiza acestor înscrisuri nu a rezultat cu certitudine amplasamentul acestei suprafețe de teren arătată de reclamantă ca fiind fondul învecinat cu terenul proprietatea reclamanților și cu atât mai puțin vecinătățile acestui fond limitrof; că referitor la concluziile expertului desemnat în cauză acestea au fost contradictorii în condițiile în care expertul a arătat pe de o parte faptul că Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de SRL Târgoviște corespundea planului expertului care a efectuat expertiza ce a stat la baza pronunțării pe Sentinței civile nr. 5843/20.11.2001 iar pe de altă parte a reținut că terenurile părților se suprapun pe latura de nord pentru o suprafață de 5 699. această constatare a fost motivată în mod lapidar doar pe actele de evidență ale Primăriei com. respectiv planul parcelar de evidență funciară întocmit la scara de 1:10 000 în anul 1986, fără a se arăta în ce mod s-a stabilit această suprapunere. A mai reținut că, în aceste condiții cele două terenuri limitrofe se învecinează doar pe latura de vest în raport de terenul proprietatea pârâților, latură pe care cele două terenuri au fost clar delimitate, hotarul dintre acestea a rezultat din Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de SRL Târgoviște pe baza titlului deținut de vânzătoarea --, respectiv Sentința civilă nr. 5843/20.11.2001, situație în care acțiunea reclamantei apărea ca fiind neîntemeiată; că reclamanta nu a făcut în nici un mod dovada faptului că cele două terenuri limitrofe s-ar învecina și pe latura de Nord raportată la terenul aparținând pârâților și cu atât mai puțin dovada faptului că pârâții ar ocupa pe această latură o suprafață de 5 699. din terenul aflat în proprietatea sa prin suprapunerea celor două suprafețe de teren în această zonă;
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamanta care a arătat că acțiunea fost întemeiată pe dispozițiile art.584 Cod civil; că unica condiție de admitere a unei acțiuni în grănițuire este aceea a existenței a două fonduri ( proprietăți) limitrofe. A mai susținut că, atâta timp cât cele două terenuri sunt limitrofe și chiar dacă se învecinează doar pe latura de vest, unde terenurile au hotar clar delimitat, instanța trebuia să admită acțiunea, raportat la dispozițiile art.584 cod civil și să constate linia de hotar dintre cele două proprietăți, soluția devenind astfel opozabilă ambelor părți; că planul de amplasament și de delimitare a corpului de proprietate realizat de SC SRL delimitează doar proprietatea pârâților, delimitare pe care a contestat-o prin prezenta acțiune; că nu se putea respinge acțiunea dacă pentru coproprietatea pârâților este delimitată clar. A mai susținut că, judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."; că instanța considerând probele administrate ca incerte, putea să dispună noi probe, până la elucidarea aspectelor controversate; că instanța a considerat concluziile expertului drept "contradictorii", dar nu a stăruit în aflarea adevărului, prin ordonarea de noi obiective.
Prin întâmpinare, intimații pârâți și au solicitat respingerea apelului, au arătat că, pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că imobilul a fost preluat în mod abuziv de stat prin Decretul nr.126/1957, fără nicio despăgubire; că el nu face obiectul unei reconstituiri de proprietate în baza legilor proprietății; că imobilul nu s-a aflat niciodată în proprietatea Primăriei, potrivit documentației de la dosar învecinându-se pe toată latura nordică ( 175,84 ml) cu pârâul și pe toată latura vestică ( 135,27 + 32,86 ml) cu terenul aflat în administrarea primăriei.. Au mai arătat intimatele că, Primăria este lipsită de calitatea procesuală activă, acțiunea acesteia fiind inadmisibilă; că expertul desemnat nu s-a rezumat la obiectivul stabilit de instanță, respectiv delimitarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, ci cu de la sine putere s-a pronunțat asupra proprietății cu privire la terenul cu nr. cadastral 509, fără să aibă acte de proprietate de la reclamantă și fără să țină seama de actele de proprietate, care dovedesc în mod evident că pe toată latura nordică (175,84 ml) se învecinează cu pârâul, expertiza fiind înlăturată.
Prin decizia civilă nr. 197/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Comuna - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 5548/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, - și.
A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis acțiunea și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul a,b,e,d potrivit raportului de expertiză întocmit de expert.
A respins cererea intimaților pârâți de acordare a cheltuielilor de judecată cu privire la judecata în fond, a cauzei, precum și a celor ocazionate de judecata în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, potrivit art. 584 din Codul civil "Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe "
În speță, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată prin răspunsul la interogatoriu de la fila 69 din dosar, apelanta reclamantă a solicitat delimitarea terenului proprietatea intimaților pârâți de terenul provenind din fostele izlazuri comunale - pajiște - aflat în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza art. 32 din Legea nr. 18/1991, prin Hotărârea nr. 11/8 iulie 1991 Comisiei Județene D de aplicare a Legii nr. 18/1991 (filele 70-72).
Din înscrisurile de la filele 22-24 și 26-36 a rezultat că intimații pârâți dețin în coproprietate suprafața de 20 963. teren precum și construcțiile edificate pe acestea, bunuri imobile situate în comuna, jud. D dobândite prin cumpărare de la vânzătoarea -- potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3260/06.09.2007 de către " "; că, la rândul său, vânzătoarea -- a deținut în proprietate terenul în cauză în temeiul Sentinței civile nr. 5843/20.11.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 9569/2001, hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții și cu Consiliul Local al Comunei și a fost obligată pârâta SC să lase în deplină proprietate și posesie o casă și o clădire și terenul aferent în suprafață de 19752 mp. situat în comuna, sat, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert. A mai reținut instanța de apel că dreptul de proprietate asupra terenului aparținând intimaților pârâți a fost intabulat în Cartea funciară nr. 119 a comunei pe baza Planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de SRL Târgoviște, plan din care rezultă că terenul deținut de intimații pârâți se învecinează pe latura de Vest cu teren aflat în administrarea Primăriei comunei pe o distanță totală de 168,13. iar pe latura de nord cu Pârâul.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere că acțiunea de grănițuire poate fi poate fi utilizată nu numai de proprietar sau uzufructuar dar chiar și de către posesor, tribunalul a apreciat că nu poate fi primită susținerea intimaților în sensul că acțiune în grănițuire ar fi inadmisibilă și că se impunea, în cauză, stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul câtă vreme delimitarea existentă dintre terenuri a fost contestată.
Ca urmare, s-a impus admiterea acțiunii și stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul a,b,e,d potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, ținând seama că terenul intimaților pârâți se învecinează pe latura de vest cu un teren aflat în administrarea Primăriei comunei și că, pentru suprafața de 5699 mp. cu privire la care expertul pretinde că ar fi proprietatea apelantei reclamante deoarece ar figura ca pășune pe un plan parcelar datând din 1986, doar intimații reclamanți au prezentat un titlu de proprietate dreptul acestora asupra terenului fiind și intabulat în Cartea funciară nr. 119 comunei, în timp ce apelanta reclamanta nu avea decât o Hotărâre a Comisiei Județene D de aplicare a Legii nr. 18/1991 (nr. 11/8 iulie 1991) prin care pretindea că i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în baza art. 32 din Legea nr. 18/1991 pentru terenul provenind din fostele izlazuri comunale - pajiște.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, întrucât cuprinde motive contradictorii. Astfel, se arată că în considerente se reține că urmează a se schimba în parte sentința apelată, iar în dispozitiv menționează că se schimbă în tot sentința apelată, astfel că nu se poate determina intenția instanței.
Se mai arată că și motivarea deciziei este contradictorie în sensul că pe de o parte se arată că acțiunea e inadmisibilă neputând fi cerută de o instituție care nu a probat sub nicio formă posesia sa asupra suprafeței de teren învecinată, iar pe de altă parte, se admite acțiunea în grănițuire.
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind încălcate dispozițiile art. 584 Cod civil, întrucât intimata- reclamantă nu a făcut dovada existenței unei vecinătăți a terenului pârâților cu terenul proprietatea comunei, vecinătate care să fie existentă la nivelul anului 2008, iar nu în 1986, planul cadastral din 1986 prezentat de reclamantă neconstituind titlu de proprietate.
Un alt motiv de recurs se referă la plata cheltuielilor de judecată, pe care instanța nu le-a acordat, deși nu s-au aflat în culpă procesuală.
Față de recursul formulat intimata reclamantă comuna prin Primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind susținerea că nu justifică un drept real asupra terenului limitrof proprietății recurenților, atâta timp cât terenul este inclus în Anexa la nr.HG 1350/2001 în care islazul comunal pășune a fost înscris în inventarul bunurilor aparținând domeniului public, iar inexistența unui plan cadastral exact al localității nu exclude dreptul de proprietate al acesteia.
Se mai arată de intimată că motivarea deciziei este contradictorie întrucât instanța recunoaște implicit că deține teren în nordul proprietății recurenților, prin admiterea acțiunii în grănițuire însă validează schița de plan a raportului de expertiză care elimină orice proprietate a comunei în zona aliniamentului indicat, astfel încât se impune casarea deciziei,
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de recurenți prin care se invocă existența unor motive contradictorii este fondat având în vedere că prin decizia recurată se admite acțiunea în grănițuire formulată de reclamanta comuna prin Primar, însă linia de hotar este stabilită astfel încât, în partea de Nord a terenului recurenților-pârâți, apare ca vecin pârâul " " și nu comuna.
Prin urmare, în cauză este incident motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că și aceste este fondat, fiind încălcate dispozițiile art. 584 Cod civil, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit acestui text de lege, pentru a fi admisibilă acțiunea în grănițuire, părțile trebuie să producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează să se fixeze semnele exterioare dintrefondurile învecinate.
Or, prin probele administrate în cauză reclamanta nu a făcut dovada că se învecinează cu terenul pârâților pe latura de Nord a acestuia, unde este contestată linia de hotar.
Astfel, din actele invocate de intimata reclamantă în dovedirea dreptului de proprietate, respectiv Hotărârea Comisiei Județene nr. 11/1991 și Anexa la nr.HG 1350/2001 nu rezultă cu certitudine amplasamentul suprafeței de teren indicată de reclamantă ca fiind fondul învecinat cu terenul proprietatea reclamantei și nu sunt indicate vecinătățile acestui fond limitrof.
Pe de altă parte, din actele de proprietate ale pârâților, care au fost intabulate ( drepturile autoarei fiind dobândite prin hotărâre judecătorească pronunțată în contradictoriu și cu Consiliul Local al comunei ) și din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pe latura Nord terenul pârâților se învecinează cu pârâul și nu cu comune.
În concluzie, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 584 Cod civil pentru a fi admisibilă acțiunea în grănițuire, respectiv existența a două fonduri învecinate, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Pe cale de consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice în tot decizia tribunalului în sensul că va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimata-reclamantă Comuna prin Primar să plătească recurenților pârâți, și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursului declarat de pârâții, și, toți cu domiciliul ales în B,-,. 1-2,.3-5, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 197/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul
Modifică în tot decizia civilă nr.197/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul că respinge apelul și păstrează sentința civilă nr. 5548/26 nov. 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă intimata-reclamantă Comuna prin Primar să plătească recurenților pârâți, și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
C - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
7 ex/8.02.2010.
f- - Judecătoria Târgoviște
a- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu, Eliza Marin
