Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 340/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 340
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna G, sat Săcuieni,-, jud.D, împotriva deciziei civile nr.7 pronunțată la data de 7 ianuarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna G, sat Săcuieni, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât personal și intimatul-reclamant asistat de avocat din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 5.00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr.61156/2008 și cu 0,15 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Recurentul -pârât având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Invederează că în mod corect instanța de fond a reținut existența autorități de lucru judecat.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant susține că motivele de recurs nu sunt fondate, iar tribunalul în mod corect a reținut că se impune grănițuirea proprietăților, întrucât situația de fapt s-a schimbat, apărând modificări ale hotarului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Moreni sub nr.506/19.02.2007, reclamantul, domiciliat în com.G, sat Săcuieni, str.- -. nr.113 jud.D, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul, domiciliat în com., satul Săcuieni,
-2-
str.- -. nr.115 jud.D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor, iar pârâtul să fie obligat să-și modifice acoperișul de la garaj și bucătărie, așa încât apele pluviale să nu se mai scurgă pe proprietatea sa.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este fratele său, iar proprietățile lor se învecinează. Arată reclamantul că terenul proprietatea sa, în suprafață de 440 mp. situat în com.G, sat Săcuieni, este deținut în baza titlului de proprietate nr.36381/30.01.1996, că acoperișul garajului și al bucătăriei pârâtului au cădere înspre proprietatea sa pe o suprafață de 45. ceea ce face ca apele pluviale să se scurgă pe acesta, motive pentru care a promovat prezenta acțiune și solicită admiterea acesteia.
Reclamantul a depus la dosar copie de pe titlul de proprietate nr.36381/1996 și dovada achitării taxei de timbru.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată și abuzivă și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată și de daune morale.
Arată în întâmpinare că prin acțiunea înregistrată sub nr.399/2001 a fost chemat de reclamant în instanță pentru aceleași motive pe care le-a invocat și în acțiunea de față, prin sentința civilă nr.477/03.06.2002 definitivă și irevocabilă, fiind respins capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților întrucât linia de hotar a fost stabilită cu cca. 20 ani în urmă de părți de comun acord iar între timp nu s-au produs modificări care să impună restabilirea acesteia.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, a fost obligat de instanță să monteze jgheaburi, așa încât picătura streașinii să cadă pe proprietatea sa. Precizează pârâtul că în decurs de 6 ani a fost chemat în instanță în 5 dosare civile cu același obiect, acțiune pe care o apreciează ca fiind formulată în scop șicanator, situație în care solicită obligarea reclamantului la 500 lei daune morale.
Pârâtul a depus la dosar copii de pe sentința civilă nr.477/03.06.2002 a Judecătoriei Moreni, de pe sentința civilă nr.446/26.05.2006 a Judecătoriei Moreni și de pe raportul de expertiză efectuat în dosarul 47/2003 al Judecătoriei Moreni.
Prin sentința civilă nr.187/13.03.2007, Judecătoria Morenia admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.477/2003 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin respingerea apelului și a recursului de către Tribunalul Dâmbovița și respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, a fost soluționată acțiunea reclamantului din prezenta cauză împotriva pârâtului, în sensul respingerii capătului de cerere privind grănițuirea proprietăților celor două părți și obligării pârâtului să monteze jgheaburi la construcțiile edificate pe hotar, astfel ca apele pluviale să se scurgă în proprietatea sa; că din analiza considerentelor respectivei sentințe rezultă că obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr.477/2002 a Judecătoriei Moreni, este identic cu obiectul prezentului dosar, că părțile sunt aceleași ca în prezentul dosar, având aceeași calitate iar cauza este de asemenea identică; că în aceste condiții există tripla identitate de părți, obiect și cauză iar în raport de disp. art.1201 cod civil există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea acțiunii; că în ce privește daunele morale solicitate de pârât, acestea au fost cerute prin
-3-
întâmpinare și nu printr-o cerere reconvențională timbrată corespunzător, astfel încât instanța nu se va pronunța asupra acestui aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, care a criticat sentința, arătând că prin demolarea unui zid din imobilul ce-i revenise printr-o sentință de partaj pronunțată în dosar nr.47/2003, în mod nejustificat pârâtul și-a mărit suprafața de teren stăpânită; că pârâtul a ajuns să stăpânească mai mult decât are în titlul de proprietate în timp ce el are mai puțin cu 30 mp. stăpânind 410 mp. în loc de 440 mp. și că prin demolare nu există hotar despărțitor și ca urmare au intervenit elemente noi care duc la necesitatea restabilirii liniei de hotar.
S-au atașat la motivele de apel, somația nr.3/02.04.2007 emisă în dosarul executorului judecătoresc - nr.3/2007; raportul de expertiză tehnică-judiciară efectuat în dosarul nr.399/2001; schița anexă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, arătând că după desființarea restului de construcție a imobilului aflat pe linia de hotar, gardul despărțitor a fost completat pe vechiul aliniament existent de peste 20 ani.
În faza de judecată a apelului, s-a dispus de către instanță și s-a efectuat în cauză un raport de expertiză în specialitatea topografie, obiectivul principal fiind acela de a se stabili dacă prin ulterioarele modificări concretizate în demolarea respectivei construcții, s-au adus modificări liniei de hotar stabilite irevocabil prin hotărâre judecătorească.
După administrarea probelor, prin decizia civilă nr.7/07.01.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de decătre apelantul-reclamant, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a se pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că imobilul-construcție (casă bătrânească) aflat pre hotarul dintre terenurile ce aparțin celor două părți a fost demolat iar, pe porțiunea de hotar a fost construit un gard al cărui amplasament este contestat de apelantul-reclamant.
În lumina celor reținute, tribunalul a considerat că după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr.477/2002 a Judecătoriei Moreni, situația de fapt avută în vedere la pronunțarea acestei sentințe s-a schimbat, apărând modificări ale hotarului, contestate de către una din părți, astfel că nu poate fi vorba în nici un caz de autoritatea de lucru judecat de care se prevalează pârâții. Ca atare, în mod greșit prima instanță a admis această excepție și a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului ei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâtul, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea acestuia, s-a reținut că hotărârea tribunalului este nelegală întrucât la momentul investirii cu soluționarea apelului, instanța de control judiciar a considerat oportună verificarea susținerilor părții adverse în sensul modificării liniei de hotar, verificare care s-a realizat prin efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, pe baza căreia s-a stabilit că în realitate porțiunea de gard neconstruită a respectat vechea linie de hotar.
-4-
Ceea ce a greșit instanța de apel, susține recurentul, este faptul că deși avea toate datele pentru a constata că nu a intervenit în linia de hotar nici o schimbare după pronunțarea sentinței civile nr.477/2002 a Judecătoriei Moreni, cu toate acestea, în mod nejustificat a desființat această din urmă sentință, pronunțând o decizie nelegală.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei tribunalului, câtă vreme din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese cu claritate că imobilul aflat pe hotarul dintre cele două proprietăți a fost dărâmat iar pe linia de hotar a fost amplasat un nou gard, respectarea vechii granițe fiind contestată de către părți.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a textelor de lege incidente, Curtea constată caracterul nefondat al acestuia pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.297 alin.1 cod pr.civilă, "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului -, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe." Textul citat are caracter imperativ, astfel încât nu permite o derogare în sensul pronunțării de către instanța de apel a unei alte soluții, ori de câte ori constată că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, situație existentă și în cazul în care instanța de fond, în mod greșit a soluționat cauza prin admiterea unei excepții peremptorii și absolute și nu prin cercetarea fondului ei.
Articolul de lege mai sus citat este aplicabil și cauzei de față, cîtâ vreme judecătoria a soluționat dosarul prin admiterea excepției autorității de lucru judecat și nu după cercetarea fondului cererii. Aceasta întrucât, așa cum a apreciat în mod corect instanța de apel, situația de fapt avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr.477/2002 a Judecătoriei Morenis -a schimbat prin demolarea construcției și ridicarea unui gard, al cărui amplasament este contestat de către una dintre părți; motivul acestei contestări susținut ca fiind modificarea liniei de hotar prin amplasarea noului gard și încălcarea prin aceasta a graniței stabilite irevocabil prin hotărârea judecătorească mai sus citată, fac ca în prezenta situație să nu se întrunească condițiile imperative pe care le reclamă instituția autorității de lucru judecat, așa cum este reglementată de disp. art.1201 cod civil, sub aspectul identității celor trei elemente.
Așa cum a apreciat în mod corect instanța de apel, obiectul noului litigiu este diferit de acela ce a făcut obiectul dosarului nr.399/2001 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.477/2002, cîtâ vreme prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, apelantul reclamant solicită o nouă grănițuire față de noua situație de fapt determinată de demolarea construcției aflată pe hotar și ridicarea de către partea adversă a unui gard a cărui amplasare este contestată.
Nemulțumirea recurentului, care se prevalează de concluziile raportului de expertiză în sensul că gardul pe care l-a ridicat respectă linia de hotar stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, vizează fondul cauzei și urmează a fi invocată în rejudecare în fața primei instanțe, eventual ca un motiv de a solicita respingerea ca neântemeiată a cererii introductive de instanță.
Această nemulțumire însă nu poate conduce la concluzia nelegalității deciziei de apel prin care dosarul a fost trimis spre rejudecare primei instanțe, atâta
-5-
vreme cât, așa cum am arătat, "ținută" fiind de dispozițiile imperative ale art.297 alin.1 cod pr.civilă instanța de apel nu putea pronunța o soluție pe fondul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, va menține ca legală și temeinică decizia instanței de apel, iar prezentul dosar va fi trimis Judecătoriei Moreni pentru rejudecarea cauzei, potrivit considerentelor acestei din urmă decizii.
Pe de altă parte, fiind în culpă procesuală ca parte care a pierdut procesul, în baza art.274 cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna G, sat Săcuieni,-, jud.D, împotriva deciziei civile nr.7 pronunțată la data de 7 ianuarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna G, sat Săcuieni, jud.
Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON (onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
C - --- - -
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.ART /tehnored.VM
ex./24.03.2008
f- Judecătoria Moreni
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
