Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 390/
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, cu sediul în B, sector 2,-,.6,.165, împotriva deciziei civile nr. 193, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în M,-, județul C, domiciliată în M,-, județul C, - și, ambii cu domiciliul în M,-, -7,.D,.64, județul C, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Constanta la 22.06.1994 (sub nr. 7805/1994, în format nou nr-) reclamanta i-a chemat in judecata pe pârâtii si, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună granițuirea proprietarilor lor, cu obligarea pârâților de a retrage gardurile amplasate pe terenul proprietatea reclamantei si cu cheltuieli de judecata.
In susținerea acțiunii reclamanta a arătat ca a cumpărat prin contract notarial o suprafața de 386 mp in M,- in vederea edificării unui minihotel, terenul ce se învecinează cu cele ale pârâților care ocupa parte din terenul său.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că terenul pe care l-a dobândit prin decizia nr. 82/1992 a Consiliului Județean Constanta are suprafață totala de 420,46 mp, iar din adresa emisa de Consiliul Local M reiese ca stăpânește exact suprafața din acte, solicitând astfel respingerea cererii de granituire conform cererii reclamantei.
Separat, pârâta a introdus o acțiune pe rolul Judecătoriei Constanta, înregistrata sub nr. 14237/1994, prin care a chemat in judecata pe parata - SRL, solicitând instanței granituirea suprafeței de 420,46 mp ce este proprietatea sa, arătând ca este tulburata in posesia sa de către parata.
Prin încheierea de ședință din 21.03.1995, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 14237/1994 la dosarul nr. 7805/1994, conform art. 164.pr.civ.
La termenul de judecata din 29.10.1996 s-a dispus suspendarea cauzei in baza art.244 pct.2. iar in data de 13.03.2000 s-a dispus suspendarea cauzei in baza art.183. pentru ca prin decizia civila nr. 862/2002 a Tribunalului Constanta să se dispună continuarea judecații.
La data de 14.12.2004, pârâtul a decedat, astfel cum a reieșit din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, iar la termenul de judecata din 07.09.2004 reclamanta a solicitat introducerea in cauza in calitate de pârâți a moștenitorilor săi, respectiv, soție supraviețuitoare, si, fii.
Prin sentința civilă nr.1067/01.02.2007, astfel cum a fost rectificată prin încheierea de îndreptare de eroare materială din 23.07.2007, Judecătoria Constanțaa admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamanta - SRL, a admis cererea conexa formulata de și a stabilit linie de hotar între proprietatea paratei si proprietatea reclamantei - SRL pe aliniamentul A-B si a stabilit linie de hotar intre proprietatea reclamantei - SRL si proprietatea pârâților, și, pe aliniamentul E-F si pe aliniamentul C-D, astfel cum s-a identificat prin raportul de expertiza ing. (fila 169-172 dosar).
Prin decizia civilă nr.564/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, s-au respins apelurile declarate de părți împotriva hotărârii instanței de fond și s-a luat acte de renunțarea apelantei-pârâte la judecarea apelului.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, recurs admis prin decizia civilă nr.125/C/21.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, prin care s-au casat ambele hotărâri și s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Constanța, ca instanță de fond, pentru ca hotărârea să cuprindă motivele deduse judecății.
S-a reținut în considerentele deciziei curții de apel că, în mod greșit, a procedat instanța de fond la aplicarea dispozițiilor art. 281.pr.civ. în sensul că a considerat eroare materială înserarea unor motive și părți străine de cauza pendinte, pe calea prevăzută pentru îndreptarea erorilor materiale instanța nu putea să dispună completarea hotărârii cu elementele omise cum ar fi considerentele unei hotărâri deci motivarea pe care se sprijină. Tot în acest sens, greșit, și instanța de apel a trecut peste motivul privind omisiunea considerentelor hotărârii.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Constanța sub nr.12001/212/ 11.06.2008, dosar soluționat prin sentința civilă nr. 20079/11.11.2008 prin care s-a admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamanta, precum și cererea conexă; s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea pârâtei și proprietatea reclamantei pe aliniamentul A-B și linie de hotar între proprietatea reclamantei - SRL și proprietatea indiviză a pârâților, și, pe aliniamentul E-F si pe aliniamentul C-D, astfel cum s-a identificat prin raportul de expertiză ing..
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 36184/21.10.1993 reclamanta a cumpărat un teren in suprafață de 386mp si doua magazii ce formeaza loturile I si II din schița de plan anexata la contract, imobil situat in municipiul M,-, județul Constanta.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20314 din 24.11.1988, soții si au cumpărat construcția situata in municipiul M,-, județul Constanta, terenul aferent construcției in suprafața indiviza de 420,40 mp fiind proprietate de stat.
Prin titlul de proprietate nr.26030/574/11.06.1996 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, C s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele lui asupra imobilului teren intravilan in suprafață de 420,46 mp din municipiul M, cvartalul 71, județul Constanta.
Prin sentința civila nr.1328/12.10.2004 a Judecătoriei Mangalia, s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate de către pârâții si pentru terenul in suprafață de 483,53mp situat in M,-.
Judecătoria a mai observat că prin raportul de expertiza întocmit de ing. s-a constatat ca reclamanta stăpânește in fapt o suprafață de 396 mp (față de suprafața din acte de 386 mp), că parata stapaneste in fapt o suprafață de 410 mp (față de cea din acte de 420,46 mp), iar are conform măsurătorilor o suprafață de 489 mp (față de cea din acte de 483,53 mp).
Judecătoria a stabilit din adeverința nr.8127/26.04.2000 emisa de Primăria Municipiului M că pârâta are in proprietate o suprafața de 420,46 mp in M-, document în care se mai menționează că în planul de situație care a servit la vânzarea-cumpărarea imobilului in anul 1998 era prevăzută o de 60 cm latine pe fațada de nord a casei pe întreaga lungime a terenului (judecătoria a arătat că planul de situație la care face trimitere adeverință a fost încheiat la12.02.1988, pe când terenul aferent construcției pârâta, in suprafață de 420,46 mp a fost cumpărat de la numiții si care l-au dobandit in baza contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 4822 din14.04.1998.
Ulterior emiterii planului de situație din 12.02.1988 a fost emis un alt plan de situație datat 06.08.1988, in care casa paratei se afla pe hotar, nemaiexistand acea de teren de 60 cm despre care a făcut vorbire planul de situație anterior.
Având in vedere că, la data emiterii celui de-al doilea plan de situație, nu s-a dispus anularea primului plan de situație si având in vedere că nu s-a făcut vorbire de intervenirea vreunei modificări in situația juridica a imobilului pârâtei judecătoria a reținut ca fiind valabil si concordant realității primul plan de situație de la momentul dobândirii terenului de către pârâtă, in contextul in care titlul de proprietate nr.26030/574/11.06.1996 confirma suprafața de teren de 420,46 mp. Oricum, suprafața stăpânita in fapt de parata este mai decât cea menționată anterior, respectiv 410 mp fata de 420,46 mp din titlul de proprietate.
Judecătoria nu retine expertiza efectuata de ing. (filele 42-45, dos. 7805/1994 al Judecătoriei Constanta ) având in vedere faptul ca nu s-a răspuns in mod determinant la obiectivul privind granituirea imobilelor.
Dimpotrivă, judecătoria a dat eficiență concluziilor contraexpertizei întocmite ing. si. (fila 59-86, dos. 14237/1994 al Judecătoriei Constanta ), coroborată cu concluziile raportului de expertiza topo ing. sub aspectul faptului că hotarul dintre reclamanta si pârâta trebuie trasat la o distanta de 0,60 cm de imobilul proprietatea paratei, reieșind din suplimentului la contraexperiză că, deși in planul de cadastru nu apare împrejmuirea la 60 de cm de casa pârâtei, imobilul acesteia are exact aceeași configurație in acte cu cea actuala, situație de fapt care este concordanta si cu conținutul actului autentic de dobândire de catre aceasta parata.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul situației că judecătoria ar fi analizat superficial problema planului de situație aferent actului de proprietate al pârâtei, deși instanța de control judiciar, prin decizia de casare a solicitat rezolvarea acestei probleme.
S-a mai susținut că, în analiza realizată de către judecătorie, nu s-a verificat afectațiunea celor două planuri de situație, apreciind că, în măsura în care s-a făcut această verificare s-ar fi constatat că, planul de situație neluat în considerare era planul afectat actului de înstrăinare a construcției către, plan care atestă granițele reale ale terenului pe care este edificată construcția proprietatea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 193/23.03.2009, Tribunalul Constanțaa respins apelul, ca neîntemeiat, constatând că judecătoria a analizat și a explicitat motivul pentru care a apreciat că se impune luarea în considerare a planului de situație inițial, din data de 12.02.1988.
Tribunalul a reținut că planul de situație întocmit la data de 12.02.1988 este vizat de către fostul notariat de Stat Județean C și face parte integrantă din actul de partaj voluntar autentificat sub nr.4822/1988 despre care se face vorbire și în actul de proprietate al pârâtei pentru imobilul construcție, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20314/24.11.1988, contract în care se menționează expres și suprafața de teren aferentă imobilului și care este proprietate de stat.
Tribunalul a mai observat că, în calitate de fost proprietar al terenului, unitatea administrativ teritorială, prin adeverința nr.8127 din 26.04.2000 emisa de Primaria Municipiului M, a confirmat faptul că pârâta are in proprietate o suprafață de 420,46 mp în M-, menționându-se că, pe planul de situație care a servit la vânzarea - cumpărarea imobilului în 1998 era prevăzuta o de 60 cm lățime pe fațada de nord a casei pe întreaga lungime a terenului, plan de situație ce a fost încheiat la 12.02.1988, aspect ce a fost avut în vedere și de către instanța de fond la luarea în considerare a acestui plan de situație.
De asemenea, tribunalul a evidențiat că schița de plan la care face referire apelanta reclamantă, din la data 06.08.1988, (care nu mai menționează fâșia de 60 cm lățime pe fațada de nord a casei pe întreaga lungime a terenului proprietatea pârâtei ) nu are dată certă și nici nu cuprinde mențiuni referitoare la împrejurarea în care aceasta a fost întocmită pentru a se verifica premizele premizele încheierii ei.
În fine, tribunalul a arătat că, în măsura în care s-ar lua în considerare celălalt plan de situație din 06.08.1988, s-ar ajunge la situația de a se include în proprietatea reclamantei o suprafață de teren mai mare decât cea precizată în titlul său de proprietate, aceasta constituind un alt argument în susținerea faptului că, planul de situație întocmit inițial se impune a fi luat în considerare.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta-pârâtă, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța, pentru administrarea unei probe cu expertiza topografică.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că s-a solicitat instanței de apel să soluționeze problema planului de situație aferent actului de proprietate al pârâtei intimate, adică să verifice dacă planul de situație aferent actului de cumpărare al intimatei este planul nr. 285/1988 în care se precizează că terenul aferent construcției ce se înstrăinează - în proprietatea Consiliului Popular M - este de 414. și nu de 420. plan de situație care a stat la baza emiterii autorizației de înstrăinare nr. 5012 din 27 august 1988 în baza căreia s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20314 din 24 noiembrie 1988.
s-a mai învederat că instanțele de fond nu au reținut ceea ce recurenta reclamantă a încercat să explice și anume că a modificat actul de vânzare-cumpărare în sensul că în loc de 414. așa cum este trecut în autorizația de înstrăinare cât și în cele două planuri de situație a trecut 420. modificarea este vizibilă și nu poartă nicio semnătură sau o inserare în subsolul actului.
Referitor la raportul întocmit de expertul, s-a precizat că acesta a luat de bun planul de situație aferent actului de partaj voluntar unde apare acea porțiune de 0,60 în spatele construcției lui și nu planul de situație aferent actului de vânzare-cumpărare nr. 20314 din 24 noiembrie 1988 și a autorizației de înstrăinare nr. 5012 din 27 august 1988 unde acea de 0,60 nu mai figurează în plan, granița fiind calcanul construcției.
Din contră, expertiza respectă întocmai actele aferente contractului de vânzare-cumpărare și de aceea ea trebuie avută în vedere. Se pretind ca astfel există două expertize topografice cu concluzii contrare, fiecare dintre ele fiind părtinitoare uneia din părțile în conflict situație în care recurenta apreciază că se impunea efectuarea unei a treia expertize de către 3 experți pentru a tranșa în mod corect problema litigioasă.
Or, nici una dintre instanțele de fond nu a dispus în acest sens lăsând ca instanța să opteze pentru una dintre cele două expertize, în condițiile in care motivele care au stat la baza reținerii expertizei nu sunt de natură a da soluției o bază de temeinicie.
În final s-a arătat că pârâta ar fi obținut titlul de proprietate pentru teren prin fraudă și chiar dacă sub aspect penal fapta acesteia nu mai poate fi pedepsită, sub aspect civil instanța este în măsură că cenzureze actul întrucât sunt suficiente documente care atestă că în discuție au fost 414. teren și niciodată 420. De altfel, titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 nu este însoțit de un plan de situație sau un proces-verbal de punere în posesie care să susțină suprafața de 420.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, motivele invocate de reclamanta-pârâtă, se referă la greșita apreciere a Tribunalului Constanța asupra întinderii dreptului de proprietate al intimatei care ar fi dobândit doar 414 mp. și nu 420 mp. astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În principiu, prin abrogarea prevederilor pct. 10 și 11 ale art. 304 prin nr.OUG 138/2000, verificarea situației de fapt stabilită de instanța de fond, în condițiile în care aceasta s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de pct. 1-5 al art. 304 Cod procedură civilă, excede competențelor instanței de recurs.
Deoarece motivele de recurs vizează exclusiv nelegalitatea, recursul fiind o cale de atac extraordinară, instanța de recurs nu are dreptul de a face un control complet al hotărârii atacate, ci unul limitat la nelegalitate, pentru motivele invocate expres, legiuitorul înțelegând să excludă din atribuțiile instanței de recurs controlul oricărei netemeinicii, hotărârea pronunțându-se fără posibilitatea readministrării probelor și fără o nouă judecată în fond.
De aceea, motivele faptice de recurs invocate de reclamanta-pârâtă, vor conduce la o verificare tangențială a situației de fapt stabilite de tribunal doar prin art. 304 pct. 8 - instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - care nu sunt indicate în cererea de recurs, dar care ar fi singurele aplicabile cererii recurentei, având în vedere dezvoltarea criticilor care se referă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20314/24.11.1988 și autorizația de înstrăinare nr. 5012/27.08.1988
Cu referire la acest motiv de recurs justificat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, curtea constată că recurent nu au indicat expres care a fost înscrisul asupra căruia a căzut interpretarea greșită; pentru reținerea acestui motiv trebuie ca instanțele să fi trecut dincolo de clauzele clare ale documentului în cauză astfel că au schimbat natura sa juridică sau au dat o interpretare ce atribuie termenilor înscrisului un înțeles care, în loc să se sprijine pe cuprinsul textului, este exclus în mod clar și vădit neîndoielnic de înscris.
Când însă din probele administrate ar rezulta un dubiu cu privire la natura juridică sau conținutul actului juridic dedus judecății, interpretarea dată de judecătorii fondului nu poate fi atacată în fața instanței de recurs, deoarece motivul de casare nu o permite.
Este și situația dovedirii dreptului de proprietate al intimatei.
După cum reiese în mod evident din conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20314/24.11.1988 la Notariatul de Stat C, intimata își justifică dreptul să de proprietate în baza acestui act doar pentru construcții, în contract menționându-se expres că terenul aferent construcției în suprafață de 420,46. era proprietate de stat.
Dovada proprietății asupra terenului o constituie nu acest act de cumpărare, ci titlul de proprietate nr. 26030/574/11.- emis de C, prin care s-a reconstituit urmașilor lui dreptul de proprietate pentru terenul măsurând 420,46. situat în M,-, având ca vecinătăți: la Vest pe, la pe și la Nord un teren proprietatea municipalității.
Este adevărat că în autorizația de înstrăinare nr. 5012 din 27 august 2008 (fila 32 dosar judecătorie) se menționează că terenul aferent construcției care se înstrăinează prin contractul nr. 20314/1988 măsura 414. dar în contextul pronunțării grănițuirii în baza titlul de proprietate nr. 26030/574/11.-, această situație nu are absolut nicio relevanță.
Potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietarii lipite cu a sa; cheltuielile grănituirii se vor face pe Acțiunea în grănițuire reprezintă o limitare a dreptului de proprietate - calificată de codul civil drept o servitute naturală (născută din situația naturală lucrurilor) - prin care reclamantul, în lipsa unei înțelegeri cu pârâtul proprietar al fondului limitrof, cere instanței ca, prin verificarea titlurilor de proprietate ale celor doi vecini, să stabilească prin semne exterioare vizibile linia despărțitoare, de hotar dintre cele două proprietăți.
Cum, printr-o astfel de cerere se stabilesc în mod definitiv întinderile a două proprietăți, titularii lor fiind obligați în continuare la respectarea celor hotărâte de instanță, este evident că pot sta în judecată în acțiunea în grănițuire în calitate de reclamanți și respectiv pârâți doar proprietarii fondurilor limitrofe care solicită grănițuirea; această constatare impune o altă concluzie și anume că hotărârea instanței se pronunță doar în urma analizării titlurilor de proprietate pe care le exhibă titularii fondurilor învecinate.
Or, instanțele de fond tocmai aceasta au făcut folosindu-se și de concluziile raportului de expertiză topografică care se coroborau - deși trecuse o lungă perioadă de timp cu raportul întocmit în dosarul nr. 14237/94 la 5 iunie 1995 - cu cele ale lucrării întocmite de trei experți,.
În mod justificat judecătoria a ignorat concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. (în dosar 7804/1994) deoarece, deși se solicitase acestuia identificarea terenurilor vecine și trasarea graniței dintre cele două proprietăți, expertul nu a răspuns solicitărilor instanței; mai mult, acesta trebuia să observe că pârâta nu putea dovedi dreptul său de proprietate pentru teren, la acea epocă - 21 martie 1995 - această persoană nefiind proprietara terenului în discuție (titlul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 fiind emis la 11 iunie 1996).
De aceea, edificatoare - și fără nicio contradicție cu alte probe administrate în cauză - este expertiza întocmită de dl. expert care, printr-o judicioasă comparare a titlurilor produse de părți a procedat la grănițuirea proprietăților părților în cauză conform limitelor acestora astfel cum reieșeau din actele doveditoare ale drepturilor lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu sediul în B, sector 2,-,.6,.165, împotriva deciziei civile nr. 193, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în M,-, județul C, domiciliată în M,-, județul C, - și, ambii cu domiciliul în M,-, -7,. D,.64, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. /08.02.2010
gref.
2 ex./09.20.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă
