Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 391/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 88/A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant și pârâta intimată reprezentată de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare la acest termen de judecată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cerere formulată de mandatarul reclamantului recurent - avocat, prin care se solicită strigarea cauzei după ora 10.
De asemenea, se constată că nu s-a depus la dosar de către recurenți, înscrisurile solicitate prin încheiere, la termenul de judecată anterior.
Instanța, deliberând față de solicitarea mandatarului recurenților reclamanți și poziția părții adverse, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și repetarea apelului nominal, se prezintă în instanță și avocat cu delegație de substituire a avocatului titular al recurenților reclamanți.
Avocat solicită comunicarea întâmpinării depusă la dosar, învederează instanței că nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Instanța, procedează la comunicarea unui exemplar din întâmpinarea depusă la dosar, cu precizarea că și la termenul anterior s-a comunicat un exemplar al acestui înscris recurenților.
Mandatara intimatei pârâte - avocat depune la dosar adresa nr. 2063/15.10.2009 emisă de Primăria Comunei, prin care se comunică faptul că în arhiva instituției nu există documentul solicitat, respectiv procesul verbal din 1969, în baza căruia a fost rectificată suprafața în CF 70. Se atașează copie extras CF 70/a.
Mandatara recurenților reclamanți - avocat, învederează instanței, faptul că reprezentând partea în substituirea avocatului ales, nu are cunoștință despre această adresă și de asemenea nu avea cunoștință, despre faptul că pentru acest termen de judecată era necesară efectuarea acestei dovezi în cauză. Totodată arată faptul că are cunoștință despre faptul că în arhiva Primăriei comunei nu există procesul - verbal solicitat, încă de la judecarea cauzei în fața instanței de fond, și a depus la dosar schița obținută de la Primăria comunei, la acea instanță.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatara recurenților reclamanți - avocat, cu delegație în substituirea avocatului titular -, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Arată că decizia pronunțată de instanța de apel apare ca fiind în afara cauzei, deoarece apare ca fiind motivată că terenurile nu au suportat nici o modificare de suprafață. Instanța de apel nu a fost sesizată cu constatarea existenței unui drept de proprietate prealabil și nu există convenție încheiată care să fi statornicit poziția părților în proces. Dreptul reclamanților recurenți, de reconstituire a proprietății a fost constituit în 2005, prin ordin al prefectului, iar acțiunea în grănițuire a fost formulată în baza prevederilor art. 554 cod procedură civilă. Reconstituirea dreptului de proprietate a reclamanților s-a făcut în baza documentelor de proprietate pe care aceștia le dețineau, astfel că în mod corect s-a plecat de la cartea funciară ca și identificare în planul parcelat. În baza Ordinului Prefectului recurenții reclamanți au primit 595 mp, fapt necontestat de către părți, dar în realitate aceștia folosesc 540 mp și suprafața de CF reală este de 700 mp, diferența de teren nefiind solicitată până în acțiunea de față.
Mai precizează de asemenea, că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că acțiunea a fost formulată pe baza expertizei topografice, care de asemenea nu a fost contestată de către părți, și a ignorat că această expertiză a avut în vedere schița de carte funciară, care confirmă punerea în posesie a recurenților. Cu privire la suprafețele de teren contestate și faptul că s-a solicitat de către recurenți teren din proprietatea intimatei pârâte, vecina lor, este motivată de împrejurarea că aceasta folosește o suprafață aproape dublă decât are în proprietate, așa cum rezultă și din extrasele de carte funciară depuse de aceasta la dosar, aceasta folosește 969 mp și deține în proprietate 540 mp; intimații folosesc 510 mp și dețin în proprietate 270 mp și intimații dețin în proprietate 2715 mp și folosesc cu 335 mp în plus. În concluzie, recurenții sunt cei care folosesc cel mai puțin, și dețin mai mult în proprietate. Deși, expertul a arătat în lucrarea efectuată, aliniamentul pe care se poate stabili linia de graniță între imobile, instanța de apel a adus planul cadastral, peste schiță. Din probatoriul administrat în cauză: declarații de martori, cu privire la neschimbarea situației de carte funciară, și trecând și peste învoiala părților, care este consfințită, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a acestora în speța dedusă judecății. Într-adevăr, cu privire la aceste terenuri au avut loc înstrăinări succesive, neoperate în CF, dar această împrejurare nu poate fi privită ca una nouă, ala cum a reținut instanța de apel.
Instanța de fond, diferit de instanța de apel, a reținut linia de graniță în raport de emiterea Ordinului Prefectului, astfel că solicită desființarea hotărârii instanței de apel și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, justificate cu chitanță la dosar.
Mandatara intimatei pârâte - avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Arată că primul motiv de recurs invocat este nefondat, judecarea unei acțiuni în grănițuire, întrucât instanța a reconstituit vechiul hotar dintre imobile, nelitigios, fiind invocate prevederile art. 584 cod civil, așa cum rezultă și din probele testimoniale administrate în cauză, ținând cont totodată și de limitele proprietăților care nu au fost modificate de peste 80 de ani.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv expertiza efectuată în cauză, arată că aceasta nu a fost corect întocmită, față de faptul că expertul nu a avut în vedere de la cartea funciară a imobilelor, ci s-a bazat doar pe discuțiile purtate de acesta cu reprezentanți ai Comisiei Locale Centrale din cadrul Primăriei Comunei, de reconstituire a dreptului de proprietate. Împrejurarea că a fost reconstituit recurenților dreptul de proprietate prin ordin al prefectului, nu poate conduce la concluzia că diferența de teren poate fi luată de la intimata pârâtă. Ar fi trebuit să se promoveze de către recurenți o acțiune în revendicare pentru aceasta și nu o acțiune în grănițuire. Împrejurarea că în CF este trecută o altă suprafață decât cea pe care o dețin recurenții, nu poate fi avută în vedere, față de împrejurarea că, cartea funciară doar atestă existența dreptului de proprietate, nu și întinderea acestuia.
Cu privire la punerea în posesie a recurenților, potrivit înscrisurilor existente la dosar ( 146, 139 dosar fond), consideră că în mod corect s-a făcut această operațiune, pentru suprafața de 494 mp și nu pentru suprafața de 720 mp. Deși s-a solicitat recurenților, de nenumărate ori chiar și pentru acest termen de judecată, să depună la dosar documentația în baza căruia li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceștia nu au înțeles să își îndeplinească această obligație, pe când, dovada proprietății intimatei s-a făcut cu extras de carte funciară, încă din fața instanței de fond.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea ca nefondat a recursului.
In replică, mandatara recurenților reclamanți arată că nu a specificat că de la intimata doresc recurenții a se reconstitui suprafața de CF care le lipsește și pe care nu o pot folosi, iar cu privire la titlul de proprietate al intimatei, arată că acesta nu a fost depus la dosar. Precizează că s-a dorit și s-a solicitat de către reclamanții recurenți doar stabilirea liniei de graniță între imobile, conform documentelor fiecăruia dintre părțile litigante.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 820/2008 dată de Judecătoria O, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, G, născută, Consiliul Local al comunei și Comuna prin Primarul comunei, și în consecință:
S-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF 121, nr. top. 179/b și imobilele proprietatea pârâților și înscris în CF nr. 70/a, nr. cad. 177, pârâților și înscrisă în CF 121/1, nr. cad. 179/a și a pârâtei Comuna - prin Primarul comunei, pe aliniamentul punctelor topografice 20, 21, 23, 45, 64, 63, 42, 43, 61, 58, 62, 32, 31, 30, 29, 28, 27, 20 conform anexei nr. 3 raportului de expertiză tehnică topografică efectuată de expertul, colorată cu galben și situată pe nr. top. 179/b, evidențiat în cf 121, cu suprafața tabulară de 720 mp.
Raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de expertul, s-a dispus să facă parte integrantă din sentință.
S-a respins acțiunea față de pârâții G și, pentru lipsa calității procesuale pasive în cauză.
Au fost obligați pârâții și să plătească pârâtei 300 lei cheltuieli de judecată și 100 lei reclamanților și cu același titlu și pârâții și să plătească reclamanților 400 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că imobilul deținut de reclamanți este înscris în CF 121, nr. top. 179/b cu suprafața tabulară de 720 mp, că acesta a fost identificat de expertiză ca imobilele pârâților, astfel: - teren înscris în CF 70/a ( transferat din CF 70/a) cu nr. top. 177 cu suprafața rectificată de 540 mp; și - teren înscris în CF 596 cu nr. top. 178 și suprafața tabulară de 360 mp; și - teren înscris în CF 121/1 cu nr. top. 179/a cu suprafața de 2380 mp ( rectificată prin sentință judecătorească).
S-a reținut apoi că în urma măsurătorilor topo, expertul a propus ca traseu al liniei de graniță între imobilul reclamanților și imobilele pârâților aliniamentul din planșa anexă nr. 3 expertizei, că linia de graniță nu a mai fost anterior stabilită prin hotărâre judecătorească, iar cea existentă este contestată de reclamanți, așa încât în conformitate cu art. 584 cod civil, trebuie admisă acțiunea.
Față de pârâții G și s-a respins acțiunea deoarece ei nu dețineau imobile în vecinătate cu cel al reclamanților.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta, solicitând a se modifica sentința în sensul de a se respinge acțiunea față de ea.
În motivarea apelului pârâta a arătat că prin acceptarea variantei din anexa nr. 3 expertizei topografice, s-a reîntregit suprafața tabulară a reclamanților cu 168 mp din terenul apelantei; că în cauză nu s-a dovedit cu nimic împrejurarea că apelanta ar fi ocupat vreodată o suprafață din cea deținută de reclamanți, linia despărțitoare dintre proprietăți fiind aceeași ca și în urmă cu 30 de ani. S-a mai precizat că prin sentință nu se poate stabili o altă linie de graniță decât cea existentă deja,m fiind fără relevanță suprafața tabulară din CF, iar cu ocazia punerii în posesie a reclamanților, măsurătorile au evidențiat conform cadastrului, suprafața de 0,0466 ha.
Prin decizia civilă nr. 88/A/2009, Tribunalul Hunedoaraa admis apelul introdus de pârâta împotriva sentinței civile nr. 820/2008 pronunțată de Judecătoria O, pe care a modificat-o parțial, în sensul că s-a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea pârâtei înscris în CF 70/a cu nr. top. 177 și imobilul proprietatea reclamanților și înscris în CF 121 cu nr. top. 179/b, pe aliniamentul punctelor 43 - 44- 45. Totodată, s-a stabilit linia de graniță între același imobil al reclamanților și imobilul proprietatea pârâților și înscris în CF 121/1 cu nr. top 179/a pe aliniamentul punctelor 29-30-31-32-62-58-61-43; linia de graniță între imobilul reclamanților și cel al pârâților și înscris în CF 596, nr. top. 178 pe aliniamentul punctelor 20-21-22-23-45, iar linia de graniță între același imobil al reclamanților și imobilul proprietatea comunei ( drum județean) pe aliniamentul punctelor 20-27-28-29, aliniamentele punctelor mai sus menționate fiind evidențiate în planșa nr. 2 anexă la raportul de expertiză topografică întocmit de expert, ce face parte din hotărâre. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate și obligați intimații și la plata sumei de 500 lei către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Hotărârea trebuia să stabilească linia de demarcație între imobilul proprietatea reclamanților față de imobilele pârâților, în mod separat, respectiv printr-un aliniament separat față de fiecare imobil învecinat cu cel al reclamanților, pentru a se evita orice confuzie posibilă prin trasarea unei linii continue care să vizeze toate imobilele pârâților la un loc.
În ce privește stabilirea liniei de graniță între imobilul reclamanților, și imobilul proprietatea pârâtei apelante, înscrise primul în CF 121 cu nr. top. 179/b și al doilea în CF 70/a cu nr. top. 177, critica adusă hotărârii în apel, este una întemeiată.
În acest sens, s-a observat că din toate declarațiile de martori audiați în primă instanță a rezultat că grădina pârâtei a fost bine delimitată cu garduri, care ca și amplasament nu s-au modificat în timp, astfel că din 1980 încoace, limitele de proprietate ale imobilului pârâtei nu au suferit schimbări.
Împrejurarea că reclamanților li s-a acordat prin ordin al prefectului suprafața de 595 mp, însă în teren nu există și nu dețin în întregime cei 595 mp, ci doar 552 mp, nu presupune că suprafața de 43 mp sau una de 168 mp s-ar afla la vecina acestora, pârâta.
Expertiza a omis a reține că în CF 121 cu nr. top. 179/b unde sunt proprietari pe construcție și o parte din teren reclamanții, aceștia nu figurează înscriși decât cu parte teren plus 125 mp, și nu cu întreaga suprafață tabulară.
Singurul act de proprietate al reclamanților fiind ordinul prefectului pentru 595 mp, la stabilirea liniei de graniță între grădina reclamanților și cea a pârâtei apelante s-a reținut că nu se putea lua în considerare pentru reclamanți o altă suprafață mai mare și mai ales cea tabulară totală de 720 mp.
În situația în care, prin Ordinul Prefectului s-a atribuit reclamanților teren, doar pentru suprafața din CF trecută la stat, aceasta s-a constatat că viza 1/1 din 720 mp plus 125 mp, adică 485 mp, ca suprafață tabulară, aproximativ aceeași ce rezultă din evidențele cadastrale ( 170 dosar fond).
Cum însă CF-ul face doar dovada proprietății nu și a întinderii ca atare a dreptului, suprafața reală din teren se poate stabili doar cu ocazia unor măsurători topo de specialitate.
Expertul a reținut că în teren reclamanții dețin 552 mp suprafață ce se constată a fi apropiată de cea tabulară de 485 mp, la care erau îndreptățiți, prin raportare la suprafața tabulară de 720 mp și nu la cea reală.
Așa cum s-a arătat, faptul că Ordinul Prefectului vizează 595 mp în favoarea reclamanților, nu-i îndreptățește pe aceștia a obține de la vecini, în speța de față apelanta, vreo suprafață de teren în plus și pentru care nu o pot justifica a le aparține sau a fi proprietari asupra acesteia.
În consecință, s-a reținut că incorect a stabilit expertiza și apoi instanța de fond, împrejurarea că diferența între 720 mp și 552 mp, adică 168 mp s-ar cuveni reclamanților și că această suprafață s-ar afla în posesia pârâtei.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții și, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7 - 9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor, recurenții arată următoarele:
-acțiunea în grănițuire este admisibilă atunci când între proprietatea părților nu există posibilitatea unei linii de hotar sau atunci când, deși există o astfel de linie, aceasta este contestată de părți, ori în speță, ca urmare a trecerii terenului în proprietatea statului și a schimbării de proprietari, nu există o hotărâre judecătorească de stabilire a liniei de graniță iar cea existentă în prezent este contestată de recurenți, în condițiile în care folosesc o suprafață reală mai mică decât cea la care au dreptul. Din raportul de expertiză rezultă că toate părțile folosesc suprafața de teren în plus față de cele la care au dreptul, cu excepția recurenților care folosesc 552 mp:
-instanța de apel a stabilit linia de graniță pe actualul amplasament și comite o gravă eroare în condițiile în care trece sub tăcere că dreptul de proprietate al recurenților a fost reconstituit în 2005 prin Ordinul Prefectului, dată după care nu s-a stabilit vreo linie de graniță, astfel că nu are relevanță existența unui gard a delimita proprietatea pârâților anterior.
-instanța a admis apelul pentru alte considerente decât cele invocate de către pârâtă.
-linia de graniță a fost stabilită de expert, raportat la schița de carte funciară, pe aliniamentul unde au fost puși recurenții în posesie or, instanța de apel modifică indirect titlul de proprietate, procesul verbal de punere în posesie.
Recurenții mai susțin că expertul a apreciat că se impune amplasarea liniei de hotar spre terenul pârâtei iar în cadrul unei acțiuni în grănițuire nu aveau obligația să facă dovada că pârâta le-a ocupat vreo suprafață de teren, atâta timp cât nu au formulat capete de cerere relative la revendicarea terenurilor.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In recurs s-a depus copia CF 70/A.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
E de precizat că recurenții deși își întemeiază cererea de recurs pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 cod procedură civilă, nu arată distinct criticile care fundamentează fiecare motiv de recurs.
Din analizarea motivelor de recurs ar rezulta încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă,
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 cod procedură civilă, modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză. De altfel recurenții nici nu formulează vreo critică care să fundamenteze acest motiv de recurs.
Susținerea referitoare la motivarea deciziei care cuprinde alte considerente decât cele invocate de pârâtă prin motivele de apel nu se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
E de menționat că față de prevederile art. 295 cod procedură civilă, care impun instanțelor de apel să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și având în vedere caracterul devolutiv a căii de atac ordinare a apelului, această susținere excede dispozițiilor art. 304 cod procedură civilă.
Critica referitoare la linia de graniță stabilită de instanța de apel și prin care instanța modifică indirect titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie, ce se vrea a justifica motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, este de neprimit.
Dispozițiile art. 304 pct. 8 cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situațiile în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a reținut un cu totul alt act juridic -in sens de negotium- ceea ce în speță nu s-a dovedit.
De asemenea, criticile ce vizează netemeinicia hotărârii atacate nu pot fi analizate în prezenta cale de atac în condițiile în care pct. 10 și 11 ale art. 304 cod procedură civilă au fost expres abrogate, întrucât controlul judiciar efectuat de instanța de recurs este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Instanța de recurs verifică modul în care s-a interpretat și aplicat legea de procedură și legea substanțială unei situații de fapt cu certitudine stabilită prin hotărârile instanțelor de fond.
E de menționat însă că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de apel prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru cele ce succed:
Deși recurenții nu arată textele legale care au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, se constată că prima critică nu poate fi primită.
Potrivit dispozițiilor art. 584 cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii vor fi suportate pe
Astfel, într-adevăr, acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul cere instanței de judecată ca în cadrul unui proces să determine prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine.
Dreptul fiecărui proprietar de a-l obliga pe vecinul său la grănițuire este o facultate, iar în raport de titularul dreptului real asupra celor două fonduri vecine, grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală și, pe de altă parte, este un atribuit al dreptului real, un atribuit esențial al dreptului de proprietate ocrotit de legea civilă prin dispozițiile art. 480 cod civil.
În situația în care unul din titularii fondurilor vecine nu este de acord cu grănițuirea, ea poate fi hotărâtă numai de instanța competentă, care are obligația, în conformitate cu prevederile art. 584 cod civil, de a stabili linia de graniță între fondurile vecine.
În cauză, soluția pronunțată de instanța de apel respectă aceste dispoziții legale.
Întrucât reclamanții, cum de altfel arată în motivarea recursului, nu au formulat capăt de cerere în revendicarea suprafeței de teren de 168 mp, corect instanța de apel a schimbat soluția instanței de fond.
Singura variantă de grănițuire care se putea acorda este cea reținută de instanța de apel, întrucât față de dispozițiile art. 584 cod civil, stabilirea liniei de graniță nu se poate realiza decât potrivit folosinței faptice, a semnelor clare exterioare reținute în lipsa acțiunii în revendicare.
Prin urmare, toate susținerile recurenților referitoare la linia de graniță reținută de instanța de apel nu pot fi primite.
De asemenea, nu prezintă relevanță suprafețele de teren deținute și folosite de proprietarii fondurilor vecine față de cele reținute mai sus.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă va respinge ca nefundat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.
Față de dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile 88/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
13 ex/18.11.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
