Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 415
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 533 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 3162 din 5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat care reprezintă și pe recurentul reclamant și procurator, reprezentând-o pe intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, procuratorului atrăgându-i atenția acestuia asupra prevederilor art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral în raport de care a solicitat, în principal, în temeiul adrt.312 alin.5, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de apel. În subsidiar, în temeiul art.312 alin.1 și 3 a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond admiterea cererii introductive și stabilirea liniei de hotar conform cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
Procurator, pentru intimata pârâtă, a solicitat a se avea în vedere întâmpinarea depusă cât și respingerea cererii formulată de apărătorul recurenților reclamanți, privind cheltuielile de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 05.03.2008, reclamanții, au chemat în judecată pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia corectă de hotar între proprietăți.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin actul autentificat sub nr. 17346/28.08.1992 au cumpărat de la și suprafața de 1000 mp și o casă de locuit, situate în comuna, sat, având următoarele vecinătăți: N- teren arabil, proprietate și; S - proprietatea; E - teren arabil proprietate ; V - dr.național 65 În anul 2005 au efectuat și cadastru cu toată documentația tehnică necesară pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Reclamanții au mai arătat că în ultima perioadă de timp, pârâta, profitând că au lipsit perioade îndelungate de acasă și pretinzând că reface gardul a intrat în proprietatea lor pe toată lungimea, pe o lățime cuprinsă între 10 cm până la 1,2 m, ocupând fără drept aproximativ 50 mp.
La data de 04.10.2007, pârâta a depus la dosar întâmpinare arătând că acest gard care delimitează proprietatea sa și implicit proprietatea reclamanților este construit pe vechiul amplasament.
Prin sentința civilă nr. 3162 din 5 martie 20008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei.
A fost stabilită linia de hotar pe actualul amplasament.
fost respinsă cererea de acordare cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17346/1992, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna, compus din teren loc de casă în suprafață de 1000 mp și casă de locuit, terenul dobândit nefiind individualizat prin dimensiuni, imobilul dobândit fiind înscris în cartea funciară a localității sub nr. 199 la 26.09.2005.
S- mai reținut că pârâtei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5,7 ha teren pe raza localității din care intravilan 3194 mp, teren individualizat prin titlul de proprietate 491-44329/1996.
Din declarația martorului audiat în cauză s-a reținut că proprietățile părților au fost delimitate cu un gard din scândură pe care martorul personal l-a refăcut la solicitarea pârâtei pe același amplasament, montând noii stâlpi ai gardului alăturat de vechile urme ale amplasamentului stâlpilor. A mai reținut instanța că nici vechiul gard și nici actualul nu este în linie dreaptă. Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert s-a reținut că terenul deținut de reclamanți are suprafața de 1156 mp în loc de 1000 mp iar terenul deținut de pârâtă are suprafața de 2915 mp cu 321 mp mai mult față de suprafața din titlul de proprietate și că în raport de linia de hotar din documentația cadastrală imobilului reclamanților, linia de hotar actuală este deviată către proprietatea acestora pe o distanță de 35.
Instanța apreciat că linia de hotar stabilită de documentația cadastrală, document ce nu constituie act juridic de dobândire a dreptului de proprietate pentru reclamanți, nu prezintă relevanță juridică având în vedere că ambele părți posedă plusuri de teren, iar prin actele de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 17346/28.08.1992 pentru reclamanți și titlul de proprietate nr. 491-44329/16.04.1996 pentru pârâți nu au fost stabilite dimensiunile terenurilor ce au intrat în patrimoniul părților.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.533 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect linia de hotar dintre proprietățile părților conform întinderii proprietăților și nu documentației cadastrale care nu face dovada dreptului de proprietate sau a limitelor proprietății.
Instanța de apel a avut în vedere în acest sens art.35 din Legea nr.7/1996 potrivit cărora "efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu privire la suprafața terenurilor, categoria de folosință, valoarea sau alte asemenea aspecte, restricții aduse dreptului de proprietate prin raporturile de vecinătate.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, solicitând într-o primă teză casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. iar într-o teză subsidiară modificarea soluției dată pe fond, în sensul stabilirii liniei de hotar potrivit solicitărilor din cererea de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs au criticat decizia pentru că a acordat valoare probantă absolută declarațiilor testimoniale fără a le corobora cu celelalte probe administrate în cauză - recurenții invocând și lipsa de rol activ a instanței.
Sub aspectul nelegalității deciziei, recurenții au susținut că decizia este rezultatul insuficientei cercetări a fondului cauzei, iar în subsidiar al incorectei interpretări și aplicări a art.35 din Lg.7/1996, întrucât instanța de apel a menținut punctul de vedere al primei instanțe în privința deținerii de către părți a unor suprafețe de teren mai mari decât cele înscrise în titlurile lor și în privința nemodificării liniei de hotar existentă între proprietățile părților doar pe baza depoziției de martor.
Au susținut recurenții că trebuia observat faptul că documentația cadastrală realizată în vederea înscrierii dreptului reclamanților în cartea funciară a stabilit o suprafață mai mare decât cea din contract și instanța trebuia să aibă în vedere suprafața astfel determinată, iar nu cea stabilită prin expertiza efectuată cu mijloace rudimentare, precum și linia dreaptă de hotar din aceeași documentație cadastrală.
Prin motivele suplimentare de recurs formulate de reclamanți s-a arătat că instanța nu a avut în vedere concluziile expertizei, potrivit cărora pârâta ocupă o suprafață de 50 mp.din terenul reclamanților și că modalitatea de stabilire a liniei de hotar va genera noi litigii având ca obiect servitutea de distanță a construcțiilor, servitutea de vedere, reclamanții edificând construcțiile cu reprezentarea hotarului din documentația cadastrală.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât corect instanțele au stabilit hotarul pe amplasamentul actual - ce corespunde vechiului amplasament.
Prin concluziile scrise depuse de recurenți s-a mai susținut că instanțele au calificat greșit cererea ca fiind o acțiune în grănițuire întrucât acțiunea viza restabilirea vechiului hotar modificat de către pârâtă.
Recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, care nu a fost modificată ulterior, reclamanții au investit instanța cu soluționarea unei acțiuni în grănițuire, această calificare rezultând atât din motivarea în fapt, cât și din motivarea în drept a acțiunii.
se poate cere atât în ipoteza inexistenței liniei de hotar determinată prin semne externe vizibile, între proprietățile părților, cât și în situația în care deși există semne exterioare de delimitare, sunt totuși îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului.
Acțiunea în grănițuire se poate promova și în situația în care pârâtul a desființat semnele vizibile de hotar care separau proprietățile și a stabilit hotarul pe alt amplasament - deci când hotarul existent este contestat.
În speță, instanțele - pe baza probatoriilor administrate au stabilit că între proprietățile părților este stabilită linia de hotar prin gardul edificat de către pârâtă pe reperele ce nu au fost modificate prin construirea gardului și au concluzionat că acest amplasament reprezintă hotarul dintre proprietățile părților.
Instanțele au dat forță probantă declarației dată de martorul care a edificat gardul în lipsa altor date din titlurile părților privitoare la dimensiunile terenurilor părților.
Reclamanții au susținut și pretind în continuare ca hotarul să se stabilească pe baza documentației cadastrale întocmită - la 13 ani de la data contractului de vânzare-cumpărare ce constituie titlul lor de proprietate în care terenul s-a identificat doar prin suprafața de 1000 mp. și indicarea vecinătăților acestuia.
Corect instanțele au reținut că documentația cadastrală nu produce efecte juridice sub aspectul întinderii dreptului de proprietate, respectiv că indicarea în documentație a unei suprafețe mai mari decât cea transmisă prin actul juridic de dobândire a proprietății nu are relevanță sub aspectul întinderii proprietății.
Dispozițiile art.32 din Lg.7/1996 republicată, potrivit cărora efectul de opozabilitate al înscrisurilor în CF este inoperant cu referire la suprafața terenului - au fost interpretate și aplicate corect în speță.
Instanțele au analizat toate probatoriile administrate în cauză au reținut că ambele părți dețin suprafețe mari, dar au acordat valoare probatorie acelor probe concludente în determinarea liniei de hotar.
Nu se poate reține lipsa de rol activ a instanței - în cauză fiind încuviințate și administrate toate probele necesare stabilirii situației de fapt - și cum în apel nu s-au depus alte înscrisuri din care să rezulte date noi pentru determinarea hotarului nu se impunea efectuarea altei expertize.
Soluția s-a pronunțat pe fondul cauzei, astfel că nu există temeiuri de casare a deciziei și de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Nu se constată nici temeiuri de modificare a deciziei - instanța de apel aplicând corect dispozițiile legale.
Față de considerentele arătate și în baza art.312 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 533 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 3162 din 5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
06.04.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
