Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 6118,-
DECIZIA NR. 425
Ședința publică din data de 12 mai 2009.
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii, domiciliată în Târgoviște, nr.2, județ D, domiciliată în Târgoviște, - -.5,.2,.12, județ D, domiciliat în Târgoviște,.1A,.8,.36, județ D, domiciliat în Mediaș,.18,.3,.15, județ S, împotriva deciziei nr.757 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații în contestație și, ambii domiciliați în Târgoviște, nr 4 Bis, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr.40/2009 din Baroul Dâmbovița, personal și asistată de avocat, personal și asistat de avocat, reprezentată de avocat, intimații personal și asistată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr.17/2009 din Baroul Dâmbovița, G reprezentat de avocat.
Procedura îndeplinită.
Contestația este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/19.03.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de intimații și
Curtea, comunică contestatorilor prin apărătorul lor un exemplar de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul arată că la pct. B din motivele contestației vizează de fapt cel de-al patrulea motiv de recurs potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, iar punctul C cel de-al șaselea motiv de recurs Depune la dosar practică judiciară. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr. 757/9 sept. 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI sau, după caz, anularea-retractarea totală a deciziei sus menționate, iar pe cale de consecință rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 108/13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și, urmare a rejudecării, admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 108/ 2008 prin care în urma respingerii apelului, a fost menținută sentința Judecătoriei Târgoviște și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ( ca inadmisibilă - în principal, iar în subsidiar ca neîntemeiată).
Un prim motiv de contestație în anulare privește greșeala materială flagrantă comisă de instanța de recurs în sensul că aceasta nu a observat că, la dosarul cauzei se află depusă sentința civilă nr. 2647/29 mai 2008 definitivă și irevocabilă, prin care Judecătoria Târgoviștea constatat dreptul contestatorilor de proprietate asupra suprafeței de teren de 59 mp teren intravilan curți-construcții, reprezentând diferența dintre suprafața de 585 mp cuprinsă în Ordinul prefectului nr. 128/8 nov. 1994 și cea existentă de fapt de 644 mp, ca urmare a uzucapiunii.
Un alt motiv de recurs de contestație în anulare privește aspectul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de recurenți. Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă. Prin cererea de recurs, la pct. 2 recurenții au arătat că în situația în care instanța este investită doar cu o acțiune în grănițuire nedublată de una în revendicare, iar în urma cercetării judecătorești rezultă că există o suprapunere a celor două proprietăți limitrofe, soluția este cea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, nefiind admisă soluția cercetării dreptului de proprietate mai favorabil asupra parcelei disputate, în acest din urmă caz, instanța depășind limitele investirii sale și a încălcat principiul disponibilități.
De asemenea instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra celui de-al patrulea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă. Astfel, prin cererea de recurs, la pct. 4, recurenții au arătat:" nu numai aspectul referitor la prescripție nu a fost analizat și motivat de instanța de apel, dar nici celelalte elemente ale cauzei nu au beneficiat de un tratament mai favorabil. Mai mult decât atât, singurul aspect pe care instanța de apel l-a motivat este cel referitor la revendicare, însă nu a fost investită cu o cerere în revendicare".
Un alt motiv al contestației în anulare este faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra celui de-al șaselea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă. Astfel, prin cererea de recurs, la pct. 6 recurenții au arătat că:" un alt aspect demn de reținut și menționat este și cel potrivit căruia, deși litigiul se poartă între recurenți și intimații și G, în toate fazele procesuale se discută despre proprietățile "" și " ". Întrebarea firească vine atunci, " de când este parte în proces?".
De fiecare dată când s-au analizat cuprinderea celor două proprietăți în litigiu se indică suprafețele de 679 pentru intimații-reclamanți și 644 pentru recurenții-pârâți. Dar trebuie observat că niciodată soții "" nu au stăpânit suprafața de 679 mp pentru simplul motiv că autorii lor - familia nu le-a înstrăinat decât 345,48 mp, atât cât, de altfel, dobândiseră și ei anterior de la familia.
Urmează a se observa că instanța de recurs a analizat aspectul conformității deciziei de apel cu dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă doar cu privire la critica adusă de recurenți la pct. 3 din cererea de recurs, atunci când a analizat dacă au examinat sau nu instanțele pe toate apărările invocate de recurenți.
Solicită admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului.
Avocat având cuvântul solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Susține că în mod constant în doctrină și practică s-a subliniat că, erorile materiale nu trebuie confundate cu eventualele greșeli de judecată, ce presupun reaprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale. materiale au în vedere aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat și altele.
Mai arată avocat că sentința civilă nr. 2647/2008 nu le este opozabilă intimaților, nefiind părți în proces, fiind obținută în mod fraudulos de către contestatori. Astfel, în ședința din 29 mai 2008, reprezentantul Primăriei Municipiului Târgoviște a solicitat introducerea în cauză a vecinilor terenului, " întrucât au existat litigii cu aceștia și ar exista posibilitatea ca posesia să fie viciată", însă apărătorul reclamanților, deși cunoștea de existența litigiului din anul 2004, afirmat că " între reclamanți și vecini nu au existat litigii".
A mai precizat avocat că atât în literatură cât și în practică, se face în mod constant deosebirea dintre motivele de recurs și argumente. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care se sprijină. Prin urmare, contestația în anulare este inadmisibilă în cazul în care, instanța de recurs a grupat argumentele pentru a răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun. Or, acesta este și în cazul de față. Recurenții au expus motivele de recurs în mod exhaustiv, astfel încât instanța de recurs a fost obligată să grupeze argumentele pentru fiecare motiv de recurs invocat și să răspundă printr-un singur considerent comun.
Practic intimații pentru 27 mp au fost nemulțumiți deoarece nu mai aveau cale de acces.
Solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, în subsidiar solicită respingerea contestației în anulare la neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare:
Prin înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 18.06.2004, reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta, solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și obligarea pârâtei la mutarea gardului pe aliniamentul ce se va stabili, iar în caz de refuz, să fie autorizați reclamanții, chiar și pe cheltuială proprie, să îndeplinească această obligație.
În motivarea cererii, s-a arătat că proprietățile părților sunt limitrofe, iar pârâta a refăcut gardul despărțitor pe alt aliniament, acaparând o porțiune din terenul reclamanților, de aproximativ 0,15-0,20, pe o lungime de circa 41,5, îngustând calea de acces către proprietatea reclamanților care nu mai pot pătrunde cu mașini și utilaje necesare edificării construcției sau cu alte utilaje de intervenție.
În cauză au fost introduși în calitate de pârâți, și, ca moștenitori ai defunctului.
Instanța de fond, prin sentința civilă nr.2471/15.06.2005, a admis cererea, stabilind linia de hotar conform variantei a IV-a a raportului de expertiză întocmit de, în linie dreaptă, între punctele 137 și 110, pe lungimea de 42,24, fiind obligați pârâții, pe cheltuiala proprie, să retragă gardul pe acest aliniament și să suporte cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a arătat că, la momentul cumpărării terenului de către reclamanți, hotarul dintre imobilele vecine era în linie dreaptă, iar reclamanții și-au întabulat proprietatea în cartea funciară, îndeplinind cerințele Legii nr.7/1996, în timp ce pârâții nu au respectat această cerință.
Prin decizia civilă nr.491/14.11.2005, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul pârâților și a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu argumentarea că din probele administrate în cauză, nu rezultă că amplasamentul gardului a fost modificat și nici faptul că reclamanții stăpânesc o suprafață de teren mai mică decât cea menționată în acte, nedovedindu-se că diferența de teren este stăpânită de pârâți.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.511/27.03.2006, a admis recursul reclamanților, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, reținând, în esență, că în condițiile în care s-a administrat un probatoriu complex-acte, depoziții testimoniale, expertiză topografică și cercetare la fața locului, iar actele de proprietate ale reclamanților sunt singurele care au fost transcrise în cartea funciară, căpătând opozabilitate erga omnes, conform dispozițiilor art.93 din Ordinul nr.2371/1997 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară.
Se mai reține că două dintre depozițiile testimoniale aparținând foștilor proprietari ai imobilului ce constituie în prezent proprietatea recurenților, confirmă modificarea liniei de hotar, soluția instanței de apel fiind motivată confuz, fapt ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. Instanța de recurs a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize corespunzător actelor de proprietate depuse la dosar și care să stabilească dacă există semne pe teren de modificare a hotarului dintre proprietățile părților.
Cu prilejul rejudecării, s-a efectuat o nouă expertiză de către expert și s-a efectuat o cercetare la fața locului, iar prin decizia nr.132/23.03.2007 s-a admis apelul pârâților și s-a schimbat sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
A reținut instanța de apel că gardul ce separă proprietățile limitrofe nu a fost modificat, chiar reclamantul G, învederând că porțiunea de gard situată între primul stâlp de la stradă până la stâlpul reper nr.5 nu s-a modificat, iar suprafața de teren lipsă a reclamanților se regăsește pe latura de sud, unde aceștia se învecinează cu familia.
Prin decizia civilă nr.954/05.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a admis recursul reclamanților, a fost casată decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că tribunalul nu a respectat prevederile art.315(19 Cod procedură civilă prin reținerea faptului că nu s-a modificat gardul ce delimitează proprietățile părților, pronunțând o decizie nelegală.
S-a mai reținut că, față de recunoașterea reclamanților, pe porțiunea cuprinsă între punctul 137, corespunzător stâlpului de la stradă și stâlpul reper nr.5 de la stradă și față de faptul că forma sinusoidală a gardului începe de la stâlpul nr.5, până la ultimul stâlp corespunzător pct.110 de pe schițele de plan, urmează a se stabili linia de hotar pe aliniamentul pct.137-stâlpul nr.5 de la stradă-pct.110 și nu pe aliniamentul stabilit de instanța de fond, apelul pârâților fiind întemeiat numai pe acest aspect, dar pentru punerea în executare a hotărârii se impune întocmirea unei alte schițe de plan.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul tribunalului la data de 1.11.2007 și, față de decizia de îndrumare, s-a dispus completarea raportului de expertiză, în sensul celor precizate.
Prin decizia civilă nr.108 pronunțată la 13 martie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea de suspendare a judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Totodată, s-a respins ca nefondat apelul, s-a păstrat hotărârea atacată și au fost obligați apelanții la 1523 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului, împrejurare în care s-a efectuat completarea raportului de expertiză de către expertul.
S-a mai reținut că prin lucrarea completată, astfel cum rezultă și din schița anexă a lucrării, linia de hotar trece prin zidul anexei pârâților (polată), agravându-se situația acestora în raport cu sentința instanței de fond, ei fiind singurii care au declarat cale a de atac a apelului.
Criticile pârâților în sensul că instanța de fond nu a analizat susținerile referitoare la nemodificarea liniei de hotar, la dobândirea terenului prin uzucapiune în actuala configurație și la neevaluarea probei testimoniale care ar fi condus la soluția contrară celei pronunțate, nu au fost primite întrucât, așa cum s-a subliniat și în decizia instanței de recurs, chiar autorii reclamaților au declarat, în calitate de martori, că față de amplasamentul inițial al gardului ce delimita proprietatea care a fost înstrăinată reclamanților, noua linie a gardului despărțitor nu mai respectă traseul inițial, realizându-se o acaparare a unei porțiuni din terenul acestora.
De asemenea, s-a apreciat că reținerea instanței de fond potrivit căreia reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate după cumpărare, nu este lipsită de relevanță juridică, știut fiind că efectul înscrierii în cartea funciară constă în opozabilitatea dreptului față de cel de-al treilea, dovezile administrate de instanța de fond și aliniamentul liniei de hotar determinat prin expertiza inițială sunt cele conforme situației de fapt, acest aspect fiind subliniat și de intimații reclamanți prin notele scrise.
În ceea ce privește solicitarea apelanților de suspendare a judecății apelului în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Târgoviște, având ca obiect modificarea titlului de proprietate eliberat proprietarei inițiale, anularea contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanții și constatarea dobândirii prin uzucapiune a terenului, tribunalul a apreciat că, față de stadiul administrării probelor în cauza pendinte și de împrejurarea că suspendarea judecății este facultativă, nu se impune o asemenea măsură, tinzându-se la tergiversarea judecății, cei interesați putând uza de alte mijloace procedurale pentru valorificarea drepturilor pretinse.
Tribunalul a concluzionat că ultima completare a raportului de expertiză nu poate fi omologată deoarece se ajunge la ipoteza neîngăduită de art.296 Cod procedură civilă, a agravării situației apelanților în propria cale de atac.
Împotriva deciziei Tribunalului Dâmbovița pârâții, și au formulat recurs pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs invocata fost cel prevăzut de art. 304 pct. 6 pr.civilă întrucât instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
S-a susținut de recurenți că prin admiterea cererii de chemare în judecată s-a stabilit linia dintre cele două proprietăți potrivit variantei a IV- a raportului de expertiză, fiind obligați pârâții, pe cheltuială proprie, să retragă gardul pe aliniamentul indicat, astfel că, o suprafață de 38 mp ce se afla în proprietatea lor, a fost trecută în partea stăpânită de reclamanții-intimați.
De asemenea, recurenții au precizat că în situația în care instanța era investită doar cu o acțiune în grănițuire, nedublată de una în revendicare, iar în urma cercetării judecătorești rezultă că există o suprapunere a celor două proprietăți limitrofe, soluția este cea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, situație în care instanța a depășit limitele investirii sale, astfel că, au fost nesocotite dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă.
Un alt motiv de recurs a fost acela că, instanțele anterioare nu au examinat toate apărările invocate de ei, întrucât au invocat prescripția achizitivă, însă, instanțele nu s-au aplecat asupra acestei excepții, iar instanța de apel nu a motivat nici în fapt și nici în drept de ce critica lor referitoare la dobândirea terenului prin uzucapiune nu poate fi primită, fiind incidente, astfel, dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civilă.
Au mai precizat recurenții că nu numai aspectul referitor la prescripție nu a fost analizat și motivat de instanța de apel, dar nici celelalte elemente ale cauzei nu au fost analizate și, mai mult, singurul aspect motivat de instanța de apel este cel referitor la revendicare, dar instanța nu a fost investită cu o revendicare, fiind incidente, astfel, dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civilă.
S-a criticat decizia și pentru faptul că instanța de apel nesocotește statuările instanței de casare și validează varianta a IV-a a expertizei efectuată la fond.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că, deși, instanța de casare indică Tribunalului Dâmbovița că, cel puțin până la stâlpul 5 hotarul este corect amplasat, cu toate acestea instanța de apel decide că hotarul poate fi și altul.
Un alt aspect pe care l-au menționat recurenții este că deși litigiul se poartă între recurenții-pârâți și intimații-reclamanți, în toate fazele procesuale se discută despre proprietățile și, motiv pentru care, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8.pr.civilă.
Au arătat recurenții că schița de plan pe care își întemeiază intimații-reclamanți pretențiile, nu corespunde cu actul pe care își întemeiază pretențiile întrucât, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, ar fi trebuit ca hotarul să măsoare 41,24 însă, potrivit schiței, măsoară 37,19, iar din toate expertizele și măsurătorile efectuate, singurul hotar care corespunde ca lungime celui prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare este cel existent în fapt și evidențiat în expertiza prin linia sinuoasă între punctele 137-110.
S-a susținut de recurenți că, prin contractul de vânzare-cumpărare, intimații-reclamanți au dobândit un teren ce pornește la stradă cu suprafața de 3 m, iar pe parcurs se "sugrumă" până la 2,30 m, ei au făcut dovada că hotarul nu a suferit modificări cu privire la amplasarea sa în teren, declarațiile martorilor, dublate de fotografiile depuse la dosarul cauzei, confirmând acest lucru.
O altă critică este că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 8 pr.civilă, interpretând greșit actul juridic dedus judecății și schimbând natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
În cadrul acestui motiv de recurs, recurenții au arătat că judecătorul nu trebuie să se pronunțe asupra existenței și a întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului în litigiu al cărui contur este fixat prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Și, mai mult, au susținut recurenții, acțiunea reclamanților trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă datorită faptului că s-a făcut dovada că hotarul avea aceeași formă la data dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra fondului lor, nesuferind modificări în timp.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond în vederea cercetării tuturor apărărilor părților și soluționării tuturor excepțiilor invocate.
La data de 2 septembrie 2008, intimații și au formulat întâmpinare, solicitând admiterea în parte a recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii lor și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor pe aliniamentul 137 -stâlpul nr. 5 de la stradă, pct. 110 așa cum s-a dispus prin decizia de casare nr. 954/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și conform raportului de expertiză întocmit de expert la ribunalul Dâmbovița, precum și obligarea pârâților-recurenți să-și mute gradul pe acest aliniament, iar în cazul în care refuză, să fie ei autorizați să-l mute.
S-a mai arătat de intimați că nu se agravează situația apelanților, așa cum s-a arătat prin decizia nr. 108/2008 a Tribunalului Dâmbovița, întrucât sentința civilă nr. 2471/2005 a Judecătoriei Târgoviște prevede hotarul pe aliniamentul pct.137-110, în linie dreaptă, care de asemenea trece prin copertina construită de pârâți, pe când, în noua variantă, trece mai puțin prin copertină.
Intimații au susținut că celelalte critici sunt nefondate, solicitând respingerea acestora.
Prin decizia civilă nr. 757/9 sept. 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.108 pronunțată la 13 martie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și.
Au fost obligați recurenții-pârâți, și la plata sumei 500 lei către intimații-reclamanți și
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că, este nefondată critica bazată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 pr.civilă, întrucât nici instanța de fond și nici instanța de apel nu s-au pronunțat decât pe cererea cu care au fost investite, respectiv pe obligația recurenților-pârâți de a-și muta gardul pe linia stabilită, iar în caz de refuz, să fie autorizați intimații-reclamanți să-l mute pe cheltuială proprie.
Acțiunea în grănițuire nu putea fi respinsă ca inadmisibilă, din moment ce art. 584 cod civil permite oricărei persoane să solicite grănițuirea proprietății sale de cea limitrofă, în condițiile în care, prin expertiza efectuată la instanța de fond, expertul a stabilit că linia de hotar dintre proprietățile părților se află pe coordonatele de la pct. 137 la pct. 110, conform schiței de plan de la fila 106 dosar fond.
La stabilirea acestui aliniament s-a avut în vedere titlul de proprietate al reclamanților, înscris în Cartea funciară conform contractului de vânzare-cumpărare și planul cadastral întocmit la momentul înstrăinării.
S-a respins și critica întemeiată pe faptul că instanțele anterioare nu au examinat apărările invocate de ei, respectiv nu s-au pronunțat pe prescripția achizitivă, întrucât, potrivit art. 129 alin.6 pr.civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Atât timp cât recurenții-pârâți nu au formulat o cerere reconvențională, în sensul de a se constata prescripția achizitivă, instanțele nu se pot pronunța pe apărări formulate de recurenți în acest sens.
Curtea a reținut că nu sunt incidente nici motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 pr.civilă, întrucât, așa cum s-a mai arătat, instanțele de judecată se pronunță numai asupra cererilor deduse judecății și nu și pe apărările formulate de părți.
Critica referitoare la faptul că instanța de apel a nesocotit dispozițiile instanței de casare, a fost respinsă întrucât din raportul de expertiză-completare efectuat în instanța de apel, după casare cu trimitere spre rejudecare și schița de plan reiese că se îngreunează situația recurenților în sensul că linia de hotar ar trebui să treacă prin imobilul intitulat "polată", pe când în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, linia de hotar nu trece prin această polată.
Conform principiuluinon reformatio in pejus, respectiv nu se poate agrava situația în propria cale de atac, se va respinge critica că nu au fost respectate dispozițiile deciziei de casare.
S-a respins și susținerea recurenților că deși litigiul se poartă doar între recurenții-pârâți și intimații-reclamanți, în toate fazele procesuale se discută și despre proprietățile altor persoane, deoarece nicio instanță nu s-a pronunțat decât în ceea ce privește părțile din litigiu, chiar dacă se discută și de proprietatea altor persoane.
Criticile bazate pe faptul că schița de plan pe care își întemeiază intimații-reclamanți pretențiile nu corespunde cu actul respectiv, a fost respinsă întrucât recurenții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la instanța de apel, după casare și nici la instanța de fond.
Critica bazată pe faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare intimații-reclamanți au dobândit un teren ce pornește la stradă cu suprafața de 3 m, iar pe parcurs ajunge la 2,30 m, făcând dovadă că terenul nu a suferit modificări pe parcurs, a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 304 pct.10 pr.civilă, a fost abrogat, text de lege care prevedea că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau a unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 pr.civilă, s-a constatat a fi nefondat întrucât nicio instanță de fond nu s-a pronunțat pe acțiunea în revendicare ci pe acțiunea în grănițuire.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, contestatorii, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut contestatorii în motivarea contestației în anulare că un prim motiv privește greșeala materială flagrantă comisă de instanța de recurs în sensul că aceasta nu a observat că, la dosarul cauzei se află depusă sentința civilă nr. 2647/29 mai 2008 definitivă și irevocabilă, prin care Judecătoria Târgoviștea constatat dreptul contestatorilor de proprietate asupra suprafeței de teren de 59 mp teren intravilan curți-construcții, reprezentând diferența dintre suprafața de 585 mp cuprinsă în Ordinul prefectului nr. 128/8 nov. 1994 și cea existentă de fapt de 644 mp, ca urmare a uzucapiunii.
Un alt motiv de contestație în anulare privește aspectul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de recurenți. Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă. Prin cererea de recurs, la pct. 2 recurenții au arătat că în situația în care instanța este investită doar cu o acțiune în grănițuire nedublată de una în revendicare, iar în urma cercetării judecătorești rezultă că există o suprapunere a celor două proprietăți limitrofe, soluția este cea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, nefiind admisă soluția cercetării dreptului de proprietate mai favorabil asupra parcelei disputate, în acest din urmă caz, instanța depășind limitele investirii sale și a încălcat principiul disponibilității".
De asemenea instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra celui de-al patrulea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă. Astfel, prin cererea de recurs la pct. 4 recurenții au arătat:" nu numai aspectul referitor la prescripție nu a fost analizat și motivat de instanța de apel, dar nici celelalte elemente ale cauzei nu au beneficiat de un tratament mai favorabil. Mai mult decât atât, singurul aspect pe care instanța de apel l-a motivat este cel referitor la revendicare, însă nu a fost investită cu o cerere în revendicare".
Un alt motiv al contestației în anulare este faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra celui de-al șaselea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă. Astfel, prin cererea de recurs, la pct. 6 recurenții au arătat că:" un alt aspect demn de reținut și menționat este și cel potrivit căruia deși litigiul se poartă între recurenți și intimații și G, în toate fazele procesuale se discută despre proprietățile "" și " ". Întrebarea firească vine atunci, " de când este parte în proces?".
De fiecare dată când s-au analizat cuprinderea celor două proprietăți în litigiu se indică suprafețele de 679 pentru intimații-reclamanți și 644 pentru recurenții-pârâți. Dar trebuie observat că niciodată soții "" nu au stăpânit suprafața de 679 mp pentru simplul motiv că autorii lor - familia nu le-a înstrăinat decât 345,48 mp, atât cât de altfel, dobândiseră și ei anterior de la familia.
Urmează a se observa că instanța de recurs a analizat aspectul conformității deciziei de apel cu dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă doar cu privire la critica adusă de recurenți la pct. 3 din cererea de recurs, atunci când a analizat dacă au examinat sau nu instanțele pe toate apărările invocate de recurenți.
S-a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr. 757/9 sept. 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI sau, după caz, anularea-retractarea totală a deciziei sus menționate și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 108/13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, iar, urmare a rejudecării, admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 108/ 2008 prin care în urma respingerii apelului, a fost menținută sentința Judecătoriei Târgoviște și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ( ca inadmisibilă - în principal, iar în subsidiar ca neîntemeiată).
Intimații prin apărătorul lor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Au susținut că în mod constant în doctrină și practică s-a subliniat că, erorile materiale nu trebuie confundate cu eventualele greșeli de judecată, ce presupun reaprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale. materiale au în vedere aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat și altele.
Au mai arătat intimații că sentința civilă nr. 2647/2008 nu le este opozabilă intimaților, nefiind părți în proces, fiind obținută în mod fraudulos de către contestatori. Astfel, în ședința din 29 mai 2008, reprezentantul Primăriei Municipiului Târgoviște a solicitat introducerea în cauză a vecinilor terenului, " întrucât au existat litigii cu aceștia și ar exista posibilitatea ca posesia să fie viciată", însă apărătorul reclamanților, deși cunoștea de existența litigiului din anul 2004, a afirmat că " între reclamanți și vecini nu au existat litigii".
Au precizat că, atât în literatură cât și în practică, se face în mod constant deosebirea dintre motivele de recurs și argumente. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care se sprijină. Prin urmare, contestația în anulare este inadmisibilă în cazul în care, instanța de recurs a grupat argumentele pentru a răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun. Or, acesta este și în cazul de față. Recurenții au expus motivele de recurs în mod exhaustiv, astfel încât instanța de recurs a fost obligată să grupeze argumentele pentru fiecare motiv de recurs invocat și să răspundă printr-un singur considerent comun.
Practic intimații pentru 27 mp au fost nemulțumiți deoarece nu mai avea cale de acces.
Curtea, examinând contestația în anulare, în raport de susținerile formulate și de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, constată că prezenta cerere este nefondată pentru următoarele considerente:
E adevărat că potrivit art. 318 proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată e rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,respingând recursul,a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificarea sau casare.
Curtea urmează a constata că,în condițiile în care din practicaua deciziei atacate cu contestație în anulare reiese că în această fază procesuală părțile au făcut vorbire de existența sentinței nr.2467/29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște,este evident că nu se poate reține existența cazului de contestație în anulare reglementat de art.318 teza I proc.civ.în practică acesta putând fi reținut numai în cazul erorile materiale ce au în vedere aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat.
Nu poate fi reținută nici existența cauzei de contestație în anulare reglementată de art. 318 teza II proc.civ.din examinarea deciziei contestate reieșind că instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate,inclusiv asupra acelora pe care contestatorii susțin că a omis a le analiza.Această analiză s-a efectuat în cauză prin gruparea argumentelor invocate în dezvoltarea motivelor de recurs și răspunzând printr-un considerent comun.
Din considerentele susmenționate,în baza art. 317 și urm.proc.civ.Curtea urmează a respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorii, și împotriva deciziei nr.757/09.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Văzând și disp.art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii, domiciliată în Târgoviște, nr.2, județ D, domiciliată în Târgoviște, - -.5,.2,.12, județ D, domiciliat în Târgoviște,.1A,.8,.36, județ D, domiciliat în Mediaș,.18,.3,.15, județ S, împotriva deciziei nr.757 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații în contestație și, ambii domiciliați în Târgoviște, nr 4 Bis, județ D, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorii la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./04.06.2009
r- - Curtea de APEL PLOIEȘTI
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
