Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/2009
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 181/18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocatului, cu delegație la dosar pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile pentru acest termen de judecată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cerere formulată de intimatul - fiul al intimatului, prin care se solicită amânarea cauzei în scopul clarificării situației succesorale și a stabilirii succesorilor legali, ca urmare a decesului tatălui său, care a avut calitatea de intimat pârât în prezenta cauză.
Mandatarul intimatului pârât - avocat în substituirea avocatului titular, cu privire la cererea de amânare depusă la dosar, menționează că, fiind primul termen de judecată pentru intimatul care a formulat această cerere, nu se opune admiterii ei.
Instanța, în deliberare, constată că moștenitorii intimatului pârât au fost introduși și citați în cauză, fiind îndeplinită procedura de citare cu aceștia, iar dezbaterea moștenirii defunctului nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze, astfel că respinge cererea de amânare și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și repetarea apelului nominal făcut în ședință publică, se prezintă aceleași părți, urmând ca instanța, în deliberare, având în vedere și poziția mandatarului intimatului pârât, să lase cauza la ultima strigare.
La ultima strigare a cauzei, după redeschiderea dezbaterilor urmare a suspendării ședinței de judecată și repetarea apelului nominal se prezintă avocat în substituirea avocatului titular pentru intimatul pârât și avocat - cu delegație la dosar pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind părțile.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatara reclamanților recurenți - avocat - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și detaliat în scris.
Arată faptul că a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru lămurirea unor aspecte a stării de fapt, cerere respinsă în mod nelegal atât de instanța de fond cât și de instanța de apel. Din înscrisurile doveditoare aflate la dosarul cauzei, rezultă faptul că stâlpul amplasat la poarta recurenților a existat și există ca punct de reper a stabilirii liniei de graniță, de peste 50 de ani, aspect care avea intenția să-l dovedească prin administrarea probațiunii testimoniale în cauză, însă această cerere a fost respinsă. S-a reținut de asemenea în hotărârile pronunțate că reclamanții dețin și o poartă de acces auto, prezumție pe care o consideră nefondată și face precizarea că aceștia dețin doar o parte din această poară de acces auto și nu poate fi considerat ca argument în favoarea pârâților intimați. Menționează că această stare de fapt au fost în imposibilitate de aod emonstra, față de probatoriu solicitat și respins de către instanțe, iar din actele depuse la dosar (planuri, schițe) rezultă această stare de fapt care nu a fost reținută de instanțe în speța dedusă judecății. Concluzionând, raportat la documentația tehnică aflată la dosar și raportul de expertiză efectuat în cauză, solicită a se constata o eroare de interpretare a actului dedus judecății de către instanțele de judecată.
Pentru acest motiv, respectiv că au solicitat administrarea unor probe care au fost respinse de către instanțe, solicită admiterea recursului de față și în consecință, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se administra această probă testimonială referitoare la situația faptică dar și raportat la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatului pârât - avocat în substituirea avocatului titular învederează instanței că motivul invocat oral este unul nou, astfel că nu poate fi primit. Invocă de asemenea excepția tardivității recursului declarat și față de motivele de recurs formulate solicită respingerea recursului de față și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Învederează faptul că în mod corect au reținut instanțele că stâlpul porții nu a constituit niciodată semn de hotar între imobilele învecinate, iar cu privire la expertiza efectuată în cauză, arată că aceasta nu a fost contestată și nici nu s-a solicitat de către recurenți efectuarea unei contraexpertize, astfel că în fază de recurs nu se poate modifica linia de graniță, iar în altă ordine de idei arată că expertul a efectuat raportul de expertiză în mod corect.
Față de aceste considerente, expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările de la dosar, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 6158/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și și în consecință:
A fost stabilită linia de graniță între imobilul reclamanților înscris în CF 9220 Sibiu și cel al pârâților înscris în CF 52692 Sibiu și 7178 Sibiu prin punctele A-B-C-D din suplimentul de expertiză efectuat în cauză. S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate pentru expertiză și a fost obligat pârâtul la 651 lei iar ceilalți pârâți, în solidar, la 651 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a luat în considerare dezmembrarea ce a avut loc între imobilele de la nr. administrative 57 și 59 al pârâților cu raportare la situația din prezent a nr. administrativ 61 aparținând reclamanților și a reținut faptul că s-a stabilit că distanța dintre imobilele reclamanților și pârâților este de 1,05.
Prin decizia civilă nr. 181/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței primei instanțe. Apelanții au fost obligați la 1300 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
În considerentele deciziei s-a reținut că în litigiul privind grănițuirea, expertiza topografică efectuată de către specialiști atestați, constituie o probă cu mare greutate juridică, motivat de pregătirea de specialitate a celor care efectuează lucrarea. Alte probe aduse de către părți, cu caracter extrajudiciar, constituie indicii de care instanța va ține cont cu rezerve, dacă aceste indicii nu au fost confirmate de expertiza de specialitate. În prezenta cauză, apelanții au depus lucrări extrajudiciare, care contrazic opinia expertului. Aceste lucrări însă nu sunt relevante în fond pentru că nu menționează criteriile de referință, care au întemeiat măsurătorile, cât timp imobilele în litigiu au format anterior un singur corp funciar, părțile au operat dezmembrări și, anterior litigiului, au folosit imobilul împreună, fără limitări sau granițe. De aceea, soluția găsită de expert este echitabilă și ține seamă de necesitățile părților. Chiar apelanții, aducând critici sentinței, practic, pentru 0,30 din cei aproape 40 ai imobilelor, recunosc folosirea negrănițuită a imobilelor și tensiunile de dată recentă care au generat litigiul.
S-a mai reținut că:
-susținerea privind stabilirea punctului A al graniței la distanța de 1,35 de casa reclamanților și la 4 de casa intimaților nu are suport probatoriu și nici temei legal;
-expertul nu a ignorat existența stâlpului, "ale cărui dimensiuni erau incluse în distanța dintre casă și limita proprietății de 1,35m", dar a apreciat că acesta este un însemn al existenței porții de acces, edificat de parte și nu un semn de graniță; nu s-a făcut nici o probă în acest sens, iar proba cu martori pentru a dovedi acest aspect nu poate fi admisă;
-afirmația că prin modul de interpretare al dezmembrării dintre nr. 57 și 59 s-a produs o denaturare a situației juridice a imobilului nu este susținută de nici o probă administrată, iar dezmembrarea respectivă nu a fost atacată;
-afirmația că între proprietari nu a intervenit nici o dezmembrare este contrazisă de probe, care există în mapa imobilului de Carte funciară;
-în ce privește acordul lor la dezmembrare, odată ce nu au fost parte în această operațiune juridică, nu puteau fi parte; este însă cunoscut efectul pe care-l produc dezmembrările, sub aspectul formei, dimensiunilor, limitelor imobilelor;
-invocarea documentațiilor (de autorizare construire, plan de amplasare - la vânzare, schița cu regimul de aliniere din 1967), așa cum s-a pronunțat și expertul, omite destinația pe care au avut-o acele lucrări; este știut faptul că, efectuând o lucrare pe o temă dată (de ex. pentru canalizare sau sistematizare) lucrările efectuate pot avea diferențe notabile, în funcție de scopul lucrării: probleme de topografie sau de utilitate ori de aspect general (de ex. pentru vânzare);
-faptul că expertul a modificat limitele proprietății prin repartizarea plusului de teren către cele două părți, este un beneficiu adus ambelor imobile, căci stabilește suprafața reală, adaugă un plus la suprafața reținută, astfel încât critica este excesivă;
-între cele două variante la expertiză sunt diferențe prea mari, deși s-a stabilit că cele două imobile au suprafață egală; trebuie studiați termenii expertizei, observat faptul că nu există semne de graniță, astfel încât expertul a stabilit o graniță echitabilă în funcție și omițând încheierea nr. 4954 din 20.05.2002; din acest motiv există diferențe între cele două variante de expertiză;
-Cartea funciară nu garantează suprafețele, de aceea se generează litigii de grănițuire;
-afirmația că trebuia suplimentat probatoriul nu a fost susținută cu cereri și propuneri în acest sens, singura propunere de probațiune fiind, la fond, cu un martor pentru a dovedi granița, iar în apel, cu doi martori, pentru a dovedi același aspect; Proba nu a fost considerată relevantă, față de constatările la fața locului ale instanței și ale expertului.
-compensarea cheltuielilor de judecată s-a făcut în funcție de poziția părților în litigiu, de contribuția bănească a fiecărei părți și de împrejurarea că, în litigiu de grănițuire, proprietarii limitrofi datorează parte din cheltuielile necesare întreținerii și stabilirii graniței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, modificarea hotărârii și admiterea apelului în sensul stabilirii punctului A al liniei de graniță așa cum a fost solicitat.
În expunerea motivelor de recurs se arată sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă că instanța de apel, deși a încuviințat efectuarea unei cercetări locale a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanți din care rezultă starea de fapt susținută de aceștia pe tot parcursul soluționării cauzei.
Din documentațiile tehnice depuse de aceștia rezultă că distanța dintre construcția de la nr. 61 și limita de proprietate cu imobilul de la nr. 59 este de 1,35, că expertul în mod cu totul aleatoriu stabilește această distanță la 1,05 și că le-a fost respinsă proba cu martori cu care intenționau să dovedească că există un însemn material (stâlpul porții de acces la imobilul lor) al vechii delimitări dintre imobile.
Mai susțin că instanțele fondului au luat în considerare doar actele de partaj din 1985 între proprietarii de la nr. 57 și 59 care nu sunt opozabile reclamanților deoarece nu au fost părți în aceste acte.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece concluziile expertizei nu au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, instanța nefiind ținută să accepte fără rezerve concluziile expertului.
Consideră că atâta vreme cât punctele B și C ale liniei de graniță au fost acceptate ca existând dintotdeauna în acest fel nu putea fi ignorat însemnul material de la stradă ( stâlpul porții).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului arătând că modul de apreciere a unor elemente probatorii din dosar nu înseamnă că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății așa cum impune art. 304 pct. 8 cod procedură civilă iar sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă susține că stâlpul porții sale a fost întotdeauna o parte componentă a proprietății sale și că linia de graniță stabilită este corectă, fiind puțin probabil și nelegal din punctul de vedere al normelor de sistematizare ca linia de graniță să fie una oblică și nu una perpendiculară pe calea publică.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate se rețin următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă vizează situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului juridic supus cenzurii instanței prin petitele acțiunii, instanța de apel ar reține un cu totul alt act juridic și conținut.
Acest motiv nu-și găsește însă aplicabilitatea în speță deoarece instanțele, prin acțiunea promovată au fost investite cu o acțiune în grănițuire iar nu cu verificarea legalității vreunui act juridic căreia să i se poată
interpreta diferit natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic așa cum susțin recurenții.
Ceea ce invocă de fapt recurenții este greșita interpretare de către instanțe a probelor cauzei, respectiv neluarea în considerare a documentației tehnice și a planului de situație pe care își bazează susținerile, ori, așa cum s-a reținut mai sus, în această situație nu se poate reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă nu poate fi reținut ca fondat.
Recurenții afirmă că în cauză nu au fost coroborate în mod concludent concluziile expertizei tehnice cu celelalte probe administrate în cauză și că le-a fost respinsă proba testimonială.
Curtea constată că sub aspectul modului în care instanțele au analizat probatoriul cauzei nu se poate reține greșita aplicare a legii deoarece s-a ținut corect și, au fost cercetate atât probele la care au făcut referire reclamanții cât și cele ale pârâților. Este atributul instanței de judecată să considere concludente anumite probe în defavoarea altora și în acest mod să adopte o anumită soluție.
Dealtfel instanța de apel a indicat care sunt motivele pentru care consideră concludentă proba cu expertiza tehnică și nu se poate reține nelegalitatea înlăturării celorlalte probe.
Sub un alt aspect se impune a se face precizarea că față de prevederile art. 304 cod procedură civilă care permite reformarea unei hotărâri judecătorești în recurs numai pentru motive de nelegalitate nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele așa cum urmăresc reclamanții recurenți în încercarea de a demonstra că la stabilirea liniei de graniță trebuia luat în considerare stâlpul porții de acces la imobilul lor ca punct
Criticile prin care se tinde la schimbarea situației de fapt nu se încadrează în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, astfel că ele nu vor fi analizate.
Raportat la situația de fapt definitiv stabilită în etapa procesuală anterioară, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 584 - 585 cod civil.
Față de cele ce preced, nu se poate constata că instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri nelegale, neputând fi reținute ca fondate motivele invocate de recurenți și prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă. În consecință, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă recurenții vor fi obligați să plătească intimatului 1800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ( 12).
Pentru aceste motive:
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 481/27.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 181/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil -.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
8 ex/06.01.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
