Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/A/2009
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta AUTORITATEA PT. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 265/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru intimatul reclamant și consilier juridic cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă SC SA Câmpeni, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul intimatului, solicită respingerea apelului declarat de pârâta S B și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, motivat de faptul că sarcina de a propune acordarea despăgubirilor cuvenite revine acesteia, conform prevederilor legale. Susține că apelanta are calitate procesuală pasivă în cauza de față și ar fi fost îndreptățită să solicite casarea hotărârii dacă instanța de fond s-ar fi pronunțat pe excepție. Pe fondul cauzei consideră legală și temeinică hotărârea atacată.
Reprezentantul intimatei SC SA Câmpeni solicită respingerea apelului declarat de S și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la 27.09.2006, pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA, prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent la prețul de circulație, a imobilelor situate administrativ în Orașul Câmpeni,- Jud. A, înscrise în CF 1602 Câmpeni nr. top 3577/3/2 - arător în suprafață tabulară de 600 mp, respectiv în CF 1783 Cîmpeni, nr. top. 3577/3/1 arător suprafață tabulară de 1500 mp. cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că a trimis notificarea reclamantului instituției implicată în procesul de privatizare, respectiv AVAS-ului, competent să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent în ce privește imobilul în litigiu, formulând în acest sens și cerere de chemare în garanție a
Prin sentința civilă nr. 265/2009, Tribunalul Albaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtei SC, a admis cererea formulată de pârâtă, prin care a chemat în garanție pe S B, și în consecință:
A constatat că imobilul înscris în CF 1602 Câmpeni nr. top. 3577/3 în suprafață de 753. a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 70/23.01.1970 al Consiliului de Stat al
A obligat pârâta să înainteze notificarea reclamantului, împreună cu actele depuse, chematei în garanție S B, în vederea emiterii unei dispoziții motivate de această instituție implicată în procesul de privatizare.
A obligat chemata în garanție S B să emită dispoziție sau decizie motivată, prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, pentru suprafețele de 171,38. din CF 1602 Câmpeni nr. top. 3577/3/2 și de 335. din CF 1783 Câmpeni nr. top. 3577/3/1.
A respins în rest celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantului.
Pârâta și chemata în garanție au fost obligate să plătească reclamantului, suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin notificarea înregistrată la.J sub nr. 216/N/2001, reclamantul împreună cu numita, au solicitat să fie despăgubiți în echivalent bănesc pentru suprafața de 600 mp trecută în proprietatea Statului Român și care le-a aparținut, fiind înscrisă în CF 1602 Câmpeni și transcrisă în CF 1783 Câmpeni.
Instanța de fond a constatat că prin Decretul nr.70/23.02.1970 al Consiliului de Stat al R, a fost expropriată o suprafață de 753 mp de la antecesorii reclamantului și, astfel cum rezultă din anexa nr.9 (fila 218) și în extrasul de carte funciară în extenso (fila 183).
Pârâta și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1602 Câmpeni nr. top 3577/3, în baza decretului de expropriere, a certificatului de atestare Seria - nr.0121 la poziția, iar imobilul a fost dezmembrat în două parcele lotul nr. 1 cu nr. top nou 3577/3/1 arător de 1500 mp s-a transcris în altă carte funciară CF 1783 în favoarea Statului Român și ulterior al societății pârâte iar lotul nr. 2 cu nr. top 3577/3/2 arător de 600 mp s-a înscris în favoarea proprietarilor de sub -59, printre care figurează și antecesoarea reclamantului. Cota acesteia a fost dezbătută pe cale a procedurii succesorale notariale, eliberându-se certificatul de moștenitor nr.216/1998 reclamantului și notificatoarei.
Potrivit art.27 alin.(1) din Legea nr.10/2001 (în redactare inițială) pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
Prima instanță a reținut că această normă legală menționată, nu era incidentă în cazul în care imobilele erau preluate de stat fără titlu valabil ori dacă societățile deținătoare ale bunului nu au fost privatizate în conformitate cu dispozițiile legale, situație în care se putea dispune restituirea în natură.
Dispoziția art.27 alin.(1) (devenit, după republicare, art.29) a fost modificată prin art. I pct.60 din titlul I al Legii nr.247/2001, legiuitorul suprimând distincția referitoare la preluarea imobilelor, cu sau fără titlu valabil, statuând că pentru toate imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1)-(2), persoanele îndreptățite au dreptul doar la despăgubiri în condițiile legii speciale, anume a Legii nr.247/2005.
Dispoziția art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr.247/2005 a fost declarată a fi neconstituțională prin decizia nr.830 din 8 iulie 2008 Curții.
Instanța de fond a concluzionat că cererile referitoare la imobilele preluate de stat în mod abuziv și care se află în patrimoniul societăților comerciale privatizate, sunt supuse în continuare dispozițiilor art. 29(fost art. 27) în redactarea avută anterior modificării prin dispoziția art. I pct.60, caz în care nu poate fi primită susținerea pârâtei și a chematei în garanție prin care se invocă aplicarea dispozițiilor art. 29, fără a observa modificările aduse acestui text de lege după dat de 31 ianuarie 2005.
Ca urmare, investită cu soluționarea unei cereri în retrocedarea unor astfel de imobile, instanța are îndatorirea de a verifica și stabili valabilitatea ori nevalabilitatea titlului statului, întrucât funcție de acest fapt urmează a se stabili felul măsurilor reparatorii, restituirea în natură ori despăgubiri, care pot fi acordate persoanei îndreptățite.
Fată de acesta considerente, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin expropriere dar fără titlu valabil deoarece antecesorii reclamantului nu au primit nici o justă și prealabilă despăgubire pentru lipsirea de proprietate iar decretul de expropriere nu a fost publicat în Buletinul Oficial al aspect care se încadrează la art.2 lit. f din Lg. 10/2001.
S-a apreciat că restituirea în natură a imobilului care face obiectul notificării nu este posibilă, deoarece, deși a solicitat, în principal, retrocedarea în natură, nu a contestat actul de trecere în proprietatea pârâtei, respectiv certificatul de atestare al dreptului de proprietate și contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, ceea ce duce la consolidarea dreptului în favoarea acesteia până la desființarea lor și a radierii lui din cartea funciară.
Prin notificare, reclamantul a cerut, ca modalitate alternativă de reparare, acordarea de despăgubirilor bănești. Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, B nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, iar modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmează a fi decide de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor, conform art. 29 pct. 3.
Cu privire la suprafețele în litigiu, s-a reținut că imobilul a fost identificat printr-o expertiză topografică, de unde rezultă că din CF 1602 Câmpeni nr. top 3577/3/2 în suprafață de 600 mp, o suprafață de 171,38 mp este ocupată de hala aflată în proprietatea pârâtei, iar din CF 1783 Câmpeni nr. top 3577/3/1 în suprafață de 335 mp și de carte funciară de 1500 mp, este ocupată în întregime de aceeași clădire.
Prima instanță a concluzionat că reclamantul este îndreptățit a i se face o propunere de către unitatea implicată în privatizare și care va fi înaintată Comisiei Centrale numai pentru aceste suprafețe de teren ocupate de către societatea pârâtă. Pentru restul de suprafață din CF 1602 Câmpeni nr. top 3577/3/2, reclamantul este coproprietar (-62), în calitate de moștenitor după mama sa, def..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel chemata în garanție B solicitând respingerea acțiunii principale și a cererii de chemare în garanție.
În expunerea motivelor, apelanta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a SB și a excepției inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant și a cererii de chemare în garanție.
Apelanta susține că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu are competența de a restitui în natură imobile și nici de a acorda despăgubiri bănești.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii principale, apelanta susține că reclamantul se putea adresa instanței cu o acțiune în obligarea emiterii deciziei și nu cu o acțiune în pretenții, instanța neputând să se substituie entității investite prin lege să soluționeze procedura administrativă.
În ce privește cererea de chemare în garanție, apelanta o consideră inadmisibilă întrucât procedura administrativă față de S B nu a fost îndeplinită de către reclamant, acesta neconformându-se dispozițiilor Legii 10/2001. Apreciind că reclamantul este în culpă, apelanta consideră nelegală obligarea B la cheltuieli de judecată.
În drept se invocă art.282 și urm. proc. civ.
Pârâta SC SA Câmpeni a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului (filele 18-20).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță nu a analizat în mod expres excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a SB, dar pronunțând o soluție pe fondul acțiunii principale și a cererii de chemare în garanție, a constatat implicit că cele două excepții sunt nefondate, având în vedere că prin hotărârea atacată, cererile au fost admise, iar apelanta SBa fost obligată să emită dispoziție cu propuneri de măsuri reparatorii.
Apelanta a fost introdusă în proces de către pârâtă prin cererea de chemare în garanție (fl.26-28 fond). Conform art.60 alin.1 proc. civ. partea poate să cheme în garanție altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în despăgubire.
În speță, pârâta, în patrimoniul căreia se află imobilul ca urmare a privatizării, și-a exercitat dreptul instituit prin art.60 alin.1 proc. civ. chemând-o în garanție pe apelantă, ca instituție a statului implicată în privatizare.
Ca urmare, apelanta are calitate procesuală pasivă, iar acest motiv de apel este nefondat.
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii principale, Curtea constată că prin acțiunea promovată, reclamantul - care a formulat în termen legal, notificare în baza Legii 10/2001 - a solicitat, în contradictoriu cu deținătoarea imobilelor, obligarea acesteia la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv de la antecesorii lui.
Prin decizia XX/2007 a ICCJ, s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Față de această decizie, pronunțată de instanța supremă în soluționarea recursului în interesul legii, Curtea constată că acțiunea reclamantului, prin care a solicitat ca instanța să dispună cu privire la măsurile reparatorii, este admisibilă și, ca urmare, această critică adusă de apelantă este nefondată.
Raportat la inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, Curtea constată că prima instanță a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului și faptul că imobilele în litigiu nu pot fi restituite în natură, astfel că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești. Aceste constatări nu au fost atacate de niciuna dintre părți.
Imobilele în litigiu fac parte din patrimoniul societății pârâte privatizată în condițiile legii, prima instanță reținând că certificatul de atestare a dreptului de proprietate și contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu au fost contestate, ceea ce duce la consolidarea dreptului în favoarea pârâtei.
În acest condiții, în mod corect prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea 10/2001, care prevăd că pentru imobilele de natura celor în litigiu, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri.
Măsurile reparatorii pentru aceste imobile se propun, conform art.29 alin.3 din Legea 10/2001, de către instituția publică ce a efectuat privatizarea, în speță AVAS. Ca atare, cererea de chemare în garanție este admisibilă.
Mai mult, se observă că AVAS a primit notificarea reclamantului, în copie simplă așa cum susține, și a emis adrese către reclamant prin care i-a solicitat să depună o serie de înscrisuri, precizate expres în adresă, considerate de AVAS necesare pentru soluționarea notificării. Față de această situație, apelanta ar fi trebuit, conform dispozițiilor art.29 din Legea 10/2001, să soluționeze notificarea în baza actelor pe care reclamantul a înțeles să le depună în dovedirea dreptului său.
Pasivitatea apelantei, care a primit notificarea reclamantului de la pârâta SC SA încă din 2003, prin adresa nr.214/09.05.2003, justifică obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, care a formulat notificarea din anul 2001 și nici până în prezent nu a fost soluționată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.296 proc. civ. va respinge ca nefondat apelul chematei în garanție.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 265/20098 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Dact.
5 ex/9.12.2009
Jud.fond
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean
