Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.498/
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții recurenți și și intervenienții recurenți și împotriva deciziei civile 79/A din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru pârâții recurenți avocat, pentru intervenienții recurenți avocat, lipsă fiind reclamanții intimați și.
Procedura îndeplinită.
Recursurile declarate au fost legal timbrat cu 4,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil, fiecare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după s-au verificat actele și lucrările dosarului, nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța procedează la soluționarea recursurilor, acordând cuvântul părților.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului modificarea hotărârii recurate și menținerea în vigoare a sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara.
Reprezentantul intervenienților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 79/A/2007 a Tribunalului Timiș așa cum a fost motivat, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligarea efectuării unei noi expertize, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8610/17.09.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis in parte acțiunea civila formulata de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și .
A admis cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali și in contradictoriu cu reclamanții - pârâți reconvenționali și si in consecință s-a stabilit linia de hotar intre imobilul proprietatea reclamanților înscrisă in CF nr.- T, nr.top 31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2 si imobilul proprietatea pârâților înscris in CF nr.10660 T, nr. top 31155 pe aliniamentul 10- 11 din planul de situație anexat raportului de expertiza întocmit in cauza de expert G si care face parte integranta din prezenta hotărâre constatându-se existenta dreptului de servitute de trecere cu piciorul si auto instituit in favoarea pârâților asupra porțiunii de 52/270 mp din nr. top 31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2 înscrise in CF nr.-
S-a dispus înscrierea dreptului de servitute de trecere cu piciorul si auto asupra suprafeței de 52/270 mp din CF nr.- T, nr. top 31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2 obligând pârâții la plata sumei de 475 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că prin sentința civila nr.1662/2001 a Judecătoriei Timișoara rămasă irevocabila prin decizia civila nr.2622/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA Statul Raf ost obligat sa permită reclamanților și (pârâți in prezenta cauza) sa treacă pe terenul sau la calea publica, respectiv sa permită acestora, prin terenul sau cu nr. top 31148 si 31153 T, accesul la garajele proprietatea reclamanților, construite pe terenul acestora.
Prin dispoziția Primarului mun. T nr.2281/2005 s-a restituit in natura reclamanților terenul cu nr. top 31148/1/1/2 in suprafața de 52 mp, nr. top 31153/1/2 in suprafața de 92 mp si nr. top 31153/2 in suprafața de 126 mp, cu condiția unificării acestora.
Potrivit documentației de unificare a ternului întocmit de SC SA si avizata cu nr.8847/2005 de către OCPI T parcelele topo susmenționate s-au unificat, rezultând imobilul cu nr. top unificat 31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2 in suprafața tabulara de 270 mp.
Din întreaga suprafață a nr. top unificat porțiunea de 52 mp aferenta nr. top 31148/1/1/2 inițial (înaintea unificării) se regăsește in spatele imobilului proprietatea pârâților, situat in T, str. - nr.20, nr. top 31155.
Aceasta suprafață de teren de 52/270 mp din nr. top31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2 este folosita de către pârâți, fiind necesara pentru accesul auto la cele doua garaje edificate pe terenul proprietatea acestora potrivit hotărârii judecătorești antemenționată.
În consecință, dreptul de servitute de trecere instituit in favoarea pârâților, asupra nr. top 31148 si 31153 prin sentința civila nr.1662/2001 a Judecătoriei Timișoara își produce efectele si asupra parcelelor provenite din dezmembrarea celor doua nr. top, respectiv asupra nr. top 31148/1/1/2 si asupra nr. top 31153/1/2 care sunt incluse in nr. top unificat 31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2.
Urmare celor prezentate mai sus rezulta că pârâții au un drept de servitute de trecere asupra porțiunii de 52/270 mp, drept ce trebuie notat in foaia de sarcina a CF nr.-
Conform documentației de revendicare întocmita de SC SA T si avizata de OCPI T cu nr.8847/29.11.2005 si concluziilor raportului de expertiza linia de hotar intre proprietățile parților litigante este aliniamentul 10- 11 din planul de situație anexat.
Suprafața de 52/270 mp din nr. top unificat 31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2 asupra căreia pârâții au un drept de servitute de trecere este materializata in planul de situație anexat raportului de expertiza prin punctele de contur 6 -7 -8 -9 -10- 11.
In aceste condiții, potrivit concluziilor raportului de expertiza, linia de hotar ce se impune a fi stabilita intre proprietățile parților este aliniamentul 10 -11 din planul de situație întocmit de expert.
Art.584 cod civil prevede ca orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuire proprietății lipite cu a sa.
Textul consacra un drept subiectiv real si o obligație corelativa de a face, ambele cu caracter de reciprocitate - create de vecinătate - în temeiul cărora proprietarul sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective si marcarea acesteia prin semne materiale.
Prin operația de fixare a liniei despărțitoare dintre cele doua proprietăți se urmărește restabilirea hotarului real, ceea ce înseamnă o operație de reconstituire, declarativa de drepturi.
Așadar, în sens material, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art.584 Cod civil circumscrie posibilitatea pentru reclamanți de a cere să se stabilească hotarul real, cel avut in vedere de către dobânditori in momentul in care a operat transmisiunea.
Așa fiind, grănițuirea proprietăților limitrofe poate fi cerută când aceste proprietăți ar fi despărțite prin hotare anterioare, de cate ori aceste hotare n-au fost așezate prin înțelegerea comuna a parților sau in virtutea unei hotărâri judecătorești, ori când nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ori când atare semne, deși există, ele sunt controversate.
de cele ce preced, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiata acțiunea in grănițuire, față de neînțelegerile intervenite intre părți referitoare la limita de proprietate, si ca atare a admis-
In ceea ce privește cheltuielile, ținând seama de natura raportului de drept dintre părți, așa cum rezulta din interpretarea dispozițiilor art.584 Cod civil cat și de faptul că interesele părților la grănițuire sunt egale, acestea se deduc, atât cheltuielile de grănițuire, cat si cele de judecata suportându-se in mod egal, astfel că pârâții au fost obligați la plata sumei de 475 lei către reclamanți reprezentând din onorariul de expert.
Împotriva hotărârii au formulat apel reclamanții și, precum și și, în calitate de cumpărători ai terenului în litigiu, înscris în CF - T, nr. top. 31148/1/1/2, 31153/1/2, 31153/2, conform contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu vânzătorii și și autentificat sub nr. 237/15.10.2007 de către BNP,
Atât apelanții și cât și apelanții și au solicitat desființarea hotărârii apelate și admiterea în întregime a cererii principale și respingerea cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr- din 6 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis apelurile declarate de reclamanții - apelanți și și de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 8610/17.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați Serba și, ambii cu domiciliul în T-, județ
A desființat hotărârea apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
pelanții au arătat că în mod greșit prima instanță a procedat la judecarea fondului, deși reclamanții nu aveau apărare, avocatul acestora fiind în concediu la acel termen, împiedicând partea să conteste expertiza și pronunțând o soluție nelegală. De asemenea, s-a apreciat că soluția judecătoriei este nelegală întrucât, deși fiind o acțiune în grănițuire, prin dispozitiv modifică drepturile reale supuse grănițuirii și linia de contur a proprietății. S-a invocat dreptul de accesiune al reclamanților asupra garajului, potrivit art. 498 Cod civil și faptul că în mod greșit prima instanță a constatat existența unui drept de servitute cu titlu gratuit, pronunțându-se nelegal și parțial prin omisiunea de a stabili o justă despăgubire pentru acest drept de servitute. S-a mai invocat de către apelanți și faptul că este inadmisibilă constituirea unui drept de servitute în favoarea unor persoane fizice, acesta putând fi constituit doar în favoarea unui imobil și că, prin constatarea existenței dreptului de servitute prima instanță a încălcat disp. art. 111 Cod procedură civilă, în condițiile în care exista posibilitatea unei acțiuni în realizarea dreptului.
În dovedirea apelului, apelanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și o nouă expertiză topografică.
Intimații și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanți și motivat de numiții și, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că apărătorul reclamanților nu a făcut dovada imposibilității de prezentare la termenul la care s-a soluționat pricina în fond și că, oricum, ar fi avut posibilitatea substituirii de către un alt avocat, că reclamanții au avut timp suficient pentru a depune obiecțiuni la raportul de expertiză, care a fost depus la dosar încă de la termenul de judecată din 18.06.2007, în vreme ce fondul pricinii s-a soluționat la 17.09.2007. S-a invocat de asemenea faptul că apelanții sunt în eroare asupra stării de fapt, neînțelegând concluziile raportului de expertiză și făcând confuzii între instituțiile de drept.
În apel, apelanții au depus copia contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 237/15.10.2007 de către BNP având ca obiect terenul în litigiu, contract încheiat cu pârâții și, în calitate de vânzători.
Prealabil discutării și administrării probatoriului, tribunalul a pus în discuția părților, la termenul din 06.02.2008, motivul de apel d e ordine publică privind nesoluționarea de către prima instanță a capetelor de cerere vizând obligarea pârâților la lăsarea în liberă posesie și folosință reclamanților a suprafeței de teren de 52 mp, identificată prin nr. top. 31148/1/1/2 și la a permite reclamanților ridicarea gardului despărțitor între proprietățile părților.
Deliberând asupra apelurilor, prin prisma motivelor de apel invocate precum și din perspectiva art. 295 și 296 pr.civ. și a motivelor de apel d e ordine publică invocate din oficiu, tribunalul constată că prima instanță nu s-a pronunțat de loc asupra capetelor de cerere din acțiunea principală vizând obligarea pârâților la lăsarea în liberă posesie și folosință reclamanților a suprafeței de teren de 52 mp, identificată prin nr. top. 31148/1/1/2 și la a permite reclamanților ridicarea gardului despărțitor între proprietățile părților, încălcând astfel prev. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul dreptului reclamanților ca o instanță să se pronunțe asupra cererii lor de chemare în judecată.
Conform art. 297 alin. 1 pr.civ. nesoluționarea, în mod greșit, de către prima instanță, a fondului pricinii, atrage desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare acesteia.
Astfel fiind, în baza articolelor anterior menționate, tribunalul va admite apelurile, va desființa hotărârea apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, neputându-se reține că judecătoria ar fi soluționat "implicit" toate capetele de cerere, după cum a arătat apărătorul intimaților.
Cât privește faptul că prima instanță a soluționat pricina în lipsa apărătorului reclamanților, în opinia apelanților împiedicând astfel reclamanții să conteste expertiza, tribunalul constată că raportul de expertiză a fost depus la dosar la termenul din 18.06.2007, termen la care reclamanta a fost prezentă, pricina fiind amânată la data de 03.09.2007 tocmai ca părțile să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză; la data de 03.09.2007 s-a dispus amânarea judecării pricinii pentru data de 17.09.2007, la cererea reclamantei, prezentă la acest termen, din pricina unei pretinse imposibilități de prezentare a apărătorului ales al acesteia, nedovedită însă potrivit art. 156 Cod pr.civ. fără ca la termenul din 03.09.2007 reclamanții să depună obiecțiuni la raportul de expertiză. La termenul din 17.09.2007 s-a prezentat în instanță aceeași reclamantă, depunând obiecțiuni la raportul de expertiză, care însă au fost respinse ca tardive potrivit art. 212 alin 2 Cod pr.civ. instanța reținând în mod corect că aceste obiecțiuni trebuiau depuse la primul termen de judecată după depunerea lucrării, respectiv la termenul din 03.09.2007. Chiar dacă apărătorul reclamanților nu s-a putut prezenta la acel termen, reclamanta fiind prezentă putea depune la dosar obiecțiunile pe care înțelegeau să le invoce, având în vedere că, între data depunerii raportului de expertiză și termenul următor de judecată, a existat un interval de 2 luni și J, timp suficient pentru ca reclamanții, prin apărător, să formuleze obiecțiuni.
Cât privește lipsa de apărare a reclamanților la termenul de judecată din 17.09.2007, tribunalul constată că în cauză nu a fost formulată vreo cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare a avocatului acestora; chiar astfel să fi fost, această amânare nu mai putea fi dispusă, potrivit art. 156 Cod pr.civ. cătă vreme, la termenul anterior, reclamanții mai beneficiaseră de amânare pentru același motiv.
că prin stabilirea liniei de hotar s-a dispus în mod greșit modificarea liniei de contur a proprietății, apelanții omit faptul că esența acțiunii în grănițuire este însăși stabilirea liniei de hotar între proprietăți.
Cât privește omisiunea instanței de a stabili o despăgubire pentru dreptul de servitute, tribunalul constată că reclamanții nu au formulat vreun capăt de cerere în acest sens.
Nefondate sunt și motivele de apel vizând inadmisibilitatea capătului de cerere privind constatarea dreptului de servitute al pârâților întrucât acest drept poate fi constituit doar în favoarea unui imobil, acest aspect neținând de admisibilitatea cererii.
Cererea pârâților - reclamanți reconvenționali de a se dispune înscrierea unui drept de servitute de trecere în favoarea domniilor lor asupra parcelelor reclamanților, în urma efectuării unei expertize topografice, nu poate fi calificată drept o acțiune în constatare, inadmisibilă potrivit art. 111 Cod pr.civ. după cum au pretins apelanții, ci ca o acțiune în realizarea dreptului.
Având în vedere soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, în această fază procesuală nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, urmând ca aceste cheltuieli să fie avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a pricinii, potrivit arz. 274 Cod pr.civ.
Împotriva deciziei au declarat recurs, și.
Recurenții pârâți și au criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei admiteri a apelului, deoarece soluția Judecătoriei Timișoara este una legală și temeinică, instanța de fond pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea formulată de reclamanți.
S-a arătat că prima instanță a făcut o corectă interpretare probatoriului administrat, s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, astfel că nu se justifică desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
În drept au fost invocate motivele de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurenții și au formulat recurs, criticând hotărârea atacată sub aspectul necesității efectuării în cauză a unei noi expertize tehnice și a reinterpretării probatoriului administrat.
recurenți au solicitat modificarea în parte a deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei către instanța de fond (a se vedea 3 dosar recurs).
În drept recurenții au invocat dispozițiile art.304 pct.6, 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând ambele recursuri prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acestea sunt nefondate.
În primul rând, motivul de nelegalitate al hotărârii instanței de apel, prev. la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, comun ambelor recursuri, nu se regăsește în speță, deoarece Tribunalul Timiș în mod corect a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capetelor din cererea principală, vizând obligarea pârâților la lăsarea în liberă posesie și folosință, reclamanților, a suprafeței de teren de 52., identificată cu nr.top.31148/1/1/2 și la a permite reclamanților ridicarea gardului despărțitor între proprietățile părților.
Nesoluționarea tuturor petitelor principale, echivalează, în sensul art. 297 alin.1 Cod.pr.civilă cu nesoluționarea fondului procesului, fapt ce atrage desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Instanța de apel a procedat în sensul celor arătate mai sus, soluția sa fiind și în sensul prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul justițiabilului la a i se examina, de către instanța competentă, toate petitele cererii de chemare în judecată.
Din acest punct de vedere hotărârea instanței de apel este legală.
Recurenții și au mai invocat în recursul declarat chestiuni legate de necesitatea efectuării unei noi expertize, de către prima instanță deoarece expertiza efectuată nu este lămuritoare și legală.
S-a mai contestat linia de hotar stabilită de prima instanță; ridicarea unei excepții de prescripție extinctivă, cu privire la un pretins drept de servitute.
În drept, recurenții au invocat prevederile art.304 pct.6-8 Cod.pr.civilă.
Motivele de recurs menționate la art. 304 pct. 6-8 Cod pr,civilă nu se regăsesc în speță, starea de fapt prezentată în sinteză, mai sus, susținută de recurenții, neîncadrându-se în motivele de recurs prev. la art. 304 pct. 6-8 sau 9 Cod pr.civilă.
Astfel, instanța de apel nu a acordat mai decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut ( art. 304 pct.6 Cod pr.civilă), tribunalul, desființând cu trimitere la prima instanță hotărârea atacată cu apel, pentru necercetarea fondului cauzei.
Hotărârea instanței de apel a fost motivată în sensul susținerii soluției adoptate, motivarea nefiind contradictorie ori străină de natura pricinii (art. 304 pct.7 Cod pr.civilă), iar instanța de apel, nu a schimbat natura sau înșelesul lămurit al actului juridic dedus judecății, dimpotrivă pronunțându-se asupra necesității soluționării fondului procesului, în funcție de întregul obiect al acestuia, determinat de petitele cererii de chemare în judecată (art.304 pct.8 Cod pr.civilă).
legate de efectuarea unei noi expertize sau cele privind modalitatea de stabilire a liniei de hotar, privesc stabilirea stării de fapt și probatoriul administrat, aspecte ce exced materiei recursului iar eventualele excepții de prescripție pot fi ridicate, în condițiile normelor procesuale civile în fața instanței de trimitere, aceste aspecte neafectând în nici un mod legalitatea hotărârii instanței de apel.
Față de cele arătate, Curtea va proceda la respingerea ambelor recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către și, și,împotriva deciziei civile nr. 79/A/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.LL/ 4.06.2008
Thred.NF/4.06.2008
Ex.2
Trib. T- Președinte, Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
