Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire+revendicare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 66
Ședința publică din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul G domiciliat în sat Vama, comuna Vama, județul S, împotriva deciziei nr. 395 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 4 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 11 martie 2009.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamantul Gac hemat în judecată pârâții Gal ui și a lui, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile reclamantului și prim pârâtului, ce se identifică cu parcelele nr. 3839/2 din CF 2152 și nr. 3768/2 din CF 3763, ambele ale comunei cadastrale Vama, iar în măsura în care se va constata că una dintre părți deține teren din proprietatea celeilalte, să fie obligată la predarea terenului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se învecinează proprietatea sa cu terenul prim pârâtului, care a cumpărat de la secund pârât în anul 1996. Până la data înstrăinării, între cele două proprietăți nu a existat un gard, dar limitele hotarului erau cunoscute, reclamantul având acces direct la un izvor, acesta acces fiind interzis în prezent de către pârât care a îngrădit incorect terenul care-
aparține.
Pârâtul Gaa rătat în întâmpinare că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, terenurile părților fiind delimitate încă dinainte de 1996, la acea dată reclamantul neformulând vreo obiecție cu privire la linia de hotar, accesul la izvor fiind realizat printr-un jgheab aflat pe terenul pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 168 din 31 ianuarie 2007, Judecătoria Câmpulung Moldovenesca admis acțiunea și a stabilit hotarul pe aliniamentul 13-14-15-16-17-18-25-26-17-28-30-31-311, conform planului de situație anexat la raportul de expertiză (fila 60) și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere că prim pârâtul este cel care a dobândit posesia și dreptul de proprietate asupra terenului ce îi aparține înaintea reclamantului, din depozițiile martorilor audiați, în special a vânzătorului terenului, rezultând că a existat între cele două proprietăți un gard vechi de 50, 60 de ani, care nu a fost schimbat, că izvorul se află pe terenul aparținând pârâtului, stabilind hotarul pe aliniamentul actual.
Prin decizia civilă nr. 226 din 17 mai 2007, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamantului și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că prin acțiune s-a formulat și un capăt de cerere privind revendicarea unei suprafețe de teren, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul care a susținut că hotărârea este dată cu interpretarea greșită a cuprinsului acțiunii și cu încălcarea legii, apreciind că instanța s-a pronunțat în mod corect cu privire la acțiunea formulată, reclamantul precizând că solicită stabilirea hotarului dintre proprietăți. De asemenea, instanța de apel s-a pronunțat în limita cererii de apel în care nu s-a criticat greșita calificare a obiectului acțiunii, părțile neformulând critici reciproce cu privire la întinderea dreptului de proprietate.
Prin decizia nr. 363 din 26 septembrie 2007, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul pârâtului, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, reținând că atât la prima instanță cât și prin motivele de apel reclamantul a indicat o anumită linie de demarcație între proprietăți, urmărind conturul parcelelor cadastrale ce formează obiectul dreptului de proprietate, în care se include terenul pe care se află izvorul, fără a contesta dreptul de proprietate al pârâtului asupra parcelei cadastrale dobândită de acesta. La rândul său, pârâtul a susținut un traseu diferit al hotarului, materializat în gardul vechi existent, ridicat de fostul proprietar de la care au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate, ambele părți, de asemenea fără a nega dreptul de proprietate al reclamantului. Instanța a apreciat că acțiunea promovată este numai în stabilirea hotarului, implicând o pretinsă ocupare de teren, iar nu în revendicare și hotărnicie cum a statuat instanța de apel.
În rejudecarea apelului, prin decizia nr. 395 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis apelul, a schimbat în parte sentința criticată și a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 13-14-15-16-17-18-25-26-27-281-301-311din planul de situație anexă la raportul de expertiză, obligând pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 507 mp în perimetrul cuprins între punctele 26-27-28-29-30-31-311-301-281-271.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților nu poate fi stabilită decât prin raportarea la planurile de situație ce au stat la baza intabulării drepturilor de proprietate, în aceste context hotarul actual necorespunzând hotarului real, cadastral dintre cele două proprietăți. Instanța de apel a stabilit noua linie de hotar, apreciind că posesia actuală exercitată de părți nu poate prevala, pârâtul fiind dator să predea reclamantului terenul ce-i aparține acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul care a susținut că în mod greșit a fost ignorat de către instanță gardul ce există actualmente între terenurile proprietatea părților, acesta indicând hotarul stabilit convențional de către proprietari, păstrat și respectat prin întreținerea periodică a gardului, neînțelegerile dintre părți fiind declanșate doar de un an de zile de către reclamantul care a insistat că este proprietarul izvorului aflat pe terenul posedat de pârât. Martorii audiați au confirmat faptul că acest gard nu și-a schimbat aliniamentul de peste 60 de ani, apreciind că nu poate fi stabilit un alt hotar doar prin raportarea la un contur artificial dintr-un plan de situație. Pârâtul a considerat că hotarul real este cel existent în teren la momentul dobândirii dreptului de proprietate, indiferent de cuprinsul planului de situație întocmit la momentul vânzării. În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în raport de obiecțiunile formulate de pârât, supliment care nu a fost finalizat, instanța revenind de la acesta.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre terenurile proprietatea părților, invocând faptul că amplasamentul gardului existent în teren nu este în concordanță cu linia reală de hotar înscrisă în planurile de situație cadastrale. Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin sentința civilă nr. 2881 din 7 octombrie 1994 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar pârâtul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2595 din 14 octombrie 1997, raporturile dintre părți cu privire la dreptul de proprietate invocat fiind guvernate de dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938.
Fără a ignora faptul că pârâtul a exercitat timp de mai mulți ani posesia asupra parcelei în suprafață de 507 mp, identificată prin raportul de expertiză aflat la fila 60 dosar, la stabilirea hotarului dintre cele două proprietăți instanța este obligată să verifice limitele dreptului de proprietate dobândit de părți prin raportare la planurile de situație cadastrale. Această raportare este obligatorie, întrucât înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară are caracter constitutiv asupra dreptului de proprietate înscris, limitele dreptului de proprietate astfel dobândit neputând fi altele decât cele din planul de situație cadastral. Existența în teren a unui gard amplasat pe un alt aliniament al hotarului, nu este de natură a face admisibilă stabilirea hotarului pe acest amplasament, întrucât dreptul de proprietate a fost dobândit de părți la momentul înscrierii în evidențele de publicitate imobiliară, întinderea dreptului de proprietate fiind cea din planul de situație întocmit cu această ocazie, depus la Biroul de carte funciară.
Constatând că instanța de apel a stabilit în mod corect dispozițiile legale aplicabile situației de fapt reținute, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, art. 584 din Codul civil și art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatului G suma de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G domiciliat în sat Vama, comuna Vama, județul S, împotriva deciziei nr. 395 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatului G suma de 1190 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/13.04.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
