Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.732
Ședința publică de la 04 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta - și de intervenientul în numele altei persoane, împotriva deciziei civile nr. 85 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.1613 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă - și intervenientul în numele altei persoane, ambii reprezentați de avocat substituent, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de art. 301.civ.Cod Penal coroborat cu art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, netimbrate, după care;
Avocat a depus delegație de substituire pentru avocat, împuterniciri avocațiale nr.-, - din 01.06.2009 și chitanțele nr.135, 136 din 16 aprilie 2009, fiecare în sumă de câte 400 lei, reprezentând onorariu avocat, taxele judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbre judiciare de 0,3 lei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat substituent a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând instanței să stabilească linia de hotar dintre proprietățile lor pe partea de și de Nord a terenului reclamantului.
În motivarea acțiunii, a arătat că, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1092/11.07.2002 Judecătoriei Novaci, reclamantul cumpărat de la pârâtă și soțul acesteia un teren cu lungimea de 200 și lățimea de 16 m vecin la cu, A- rest proprietate, care are lățimea de 9 la stradă, la - cu saivanul CAP ce se află pe proprietatea vândută și la Sud cu Drumul național Tg-J -Rm-
S-a mai arătat că din dispozitivul sentinței civile menționate mai sus rezultă că lungimea terenului cumpărat este de 200 m pe direcția sud-nord, măsurată de la șosea națională Tg- -Rm-, că astfel limita de nord proprietății sale, respectiv linia de hotar, trebuie amplasată la o distanță de 41,2 spre sud față de stâlpul de curent electric (acest stâlp fiind situat la Nord de proprietatea sa).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că dimensiunea de 200 înscrisă în chitanța întocmită cu reclamantul la data de 22.02.2000, fost "strecurată " de acesta, că în realitate această dimensiune între limita de nord și sud este doar de 167 m conform expertizei din dosarul nr. 749/l997, aspect cunoscut de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1613/25.09.2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pornind de la punctul notat cu A pe planul de situație anexă la raportul de expertiză pe lungimea de 90,64, pe direcția S-N, până la pct. notat cu B care este chiar zidul saivanului, apoi încă 10,72 până în punctul notat cu C și încă 38,16 până în punctul notat cu D de către expert. Au fost compensate cheltuielile de judecată, pârâta urmând a achita reclamantului suma de 211 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, pârâta și soțul ei au înstrăinat reclamantului un teren situat în V satului, pentru care s- încheiat la data de 22 februarie 2000 un înscris sub semnătură privată. Pe baza acestui înscris cu valoare de antecontract de vânzare-cumpărare a fost pronunțată sentința civilă nr. l092/11.07.2002 a Judecătoriei Novaci jud G, ce ține loc de act autentic de vânzare -cumpărare privind terenul cu lungimea de 200 și lățimea de 16 cu vecini: la -, la - cu proprietate cu lățimea de 9 ml la stradă, la Nord- cu saivanul CAP ce se află pe proprietatea vândută, și la S-cu Drumul Național Tg-J -Rm.
S-a mai reținut că părțile au proprietăți învecinate, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, învecinându-se numai pe lungimea de 139,4 m datorită faptului că pârâta mai înstrăinat din terenul său suprafață cu lungimea de 60,60
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în motivele de apel că în anul 2000 înstrăinat reclamantului un teren în suprafață de 990.p situat în comuna - care, conform sentinței civile nr. 1092/2002 a Judecătoriei Novaci ce ține loc de act de proprietate al reclamantului, se învecinează la R-, la A- proprietate, la N-saivanul CAP și la S- drumul național Tg-J - Rm. V, însă nu are lungimea de 200 ml, distanța dintre punctul sudic DN Tg-J-Rm. V și punctul nordic - saivanul CAP, nefiind de 200 ml.
Un alt motiv de apel invocat de către apelantă este acela că, probele administrate la instanța de fond sunt insuficiente, motiv pentru care solicită efectuarea unei noi expertize.
Prin decizia nr.85 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă - împotriva sentinței civile nr. 1613/25.09.2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr-. S-a respins cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de.
S-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și a pârâtei -, situate în intravilanul com. -, jud. G, întemeindu-și acțiunea pe disp. art. 584.civil potrivit căruia, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Din probatoriile dosarului a rezultat că pârâta și soțul ei au înstrăinat reclamantului un teren situat în V satului -, încheind un pre-contract de vânzare-cumpărare la data de 22.02.2000 pe baza căruia a fost pronunțată sentința civilă nr. 1092/11.07.2002 a Judecătoriei Novaci ce ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Susținerea apelantei cum că lungimea terenului nu ar fi fost de 200 ml ci mai mică, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. S-a reținut că atât din sentința civilă nr. 1092/2002 cât și din contractul de vânzare cumpărare încheiat la 22.02.2000 semnat atât de către apelantă cât și de soțul acesteia în calitate de vânzători ai terenului în suprafață de 3200.p, rezultă că lungimea terenului este de 200 ml.
Nici celălalt aspect invocat de apelantă privind efectuarea unei noi expertize nu este întemeiat atâta timp cât, la instanța de fond, apelanta pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză ceea ce presupune că a fost de acord cu lucrarea efectuată în cauză de expertul desemnat de instanță.
Față de cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de intervenientul, aceasta a fost respinsă, reținându-se că aspectele invocate de acesta sunt contrazise de actele depuse la dosar.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta - și intervenientul.
Recurenta pârâtă a susținut că nu sunt probleme cu privire la amplasamentul liniei de hotar; discuțiile vizează lungimea liniei de hotar, aceasta fiind greșit stabilită (respectiv recurenta se învecinează cu intimatul în partea de nord numai până la drumul menționat în actul sub semnătură privată din 22 februarie 2002 și în sentința nr.1092/2002, acte în care este trecut în mod clar ca vecin în partea de nord CAP). Terenul care se află peste drumul menționat aparține. În sprijinul susținerilor sale recurenta a invocat și apărările formulate de intervenientul.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor legale din materia grănițuirii.
Recurentul intervenient a susținut că decizia din apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de apel omițând să se pronunțe cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, fiind încălcate astfel prevederile din art.52 Cod pr.civilă. Cererea de intervenție a fost respinsă cu o motivare echivocă în considerente iar în dispozitiv nu s-a precizat dacă este inadmisibilă, lipsită de interes sau altfel. A precizat că formulând cererea de intervenție a urmărit să sprijine apărările pârâtei, apărând astfel în mod indirect un interes al său deoarece este inadmisibil ca linia de hotar dintre două proprietăți să se prelungească pe proprietatea sa care nu are nici o legătură cu cele două fonduri limitrofe. A susținut, de asemenea, recurentul interevenient că linia de hotar stabilită traversează drumul public (ca și cum acesta ar fi proprietatea intimatului reclamant) și se prelungește pe proprietate recurentului pe o lungime considerabilă. Recurentul a învederat instanței că a avut pe rolul instanțelor un litigiu având ca obiect acțiune în revendicare promovată de intimatul reclamant împotriva recurentului, acțiune respinsă prin sentința civilă 2129/2007 pronunțată de Judecătoria Novaci, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.1000/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj. Intimatul reclamant a încercat să înglobeze în proprietatea sa drumul comunal însă demersurile sale s-au soldat cu respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de anulare în parte a HG nr.973/2002 anexa 23 poziția 8 referitor la destinația de drum comunal a drumului ce desparte proprietățile intimatului și recurentului. Același drum, DC 28, fost redeschis prin decizia Tribunalului Gorj nr.2702/21 dec.2006.
Criticile formulate de recurenta pârâtă nu se încadrează în cerințele art.304 pct.9 Cod pr.civilă. Astfel, deși se invocă aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale în materia grănițuirii, în realitate recurenta contestă starea de fapt care a stat la baza soluționării cauzei și în raport de care instanțele au aplicat prevederile art.584 și urm. din Codul civil. Potrivit celor menționate în sentință și în decizia pronunțată în apel, proprietatea intimatului reclamant se învecinează cu proprietatea recurentei pârâte pe o distanță de 139,52. din totalul de 200 cât a fost inițial hotarul comun al părților (înainte ca recurenta pârâtă să înstrăineze în partea de sud, pe o lungime de 60,6. o suprafață de teren către alte persoane).
Această stare de fapt este contestată de recurenta pârâtă și de recurentul intervenient, situație în care este indiscutabil faptul că în realitate criticile din recursnu vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art.584 și urm. din Codul civilîn raport de o stare de fapt necontestată, ci faptul că situația de fapt reținută la fond și în apel nu corespunde realității; verificarea stării de fapt de la fond și apel nu poate fi făcută în recurs, această cale de atac fiind reglementată pentru verificarea aspectelor de nelegalitate, nu a celor de netemeinicie, strecurate în hotărârile pronunțate la fond și în apel.
În măsura în care recurentul intervenient s-a judecat cu intimatul reclamant în cadrul unei acțiuni având ca obiect revendicare teren, efectele hotărârii respective nu sunt anihilate ca urmare a soluționării litigiului de față; soluția pronunțată îngrănițuireîn cauza de față este opozabilă numai pârâtei.
Cât privește omisiunea instanței de apel dea soluționa în principiu cererea de intervenție Curtea apreciază că aceasta nu este în măsură să afecteze legalitatea deciziei pronunțată în apel, câtă vreme recurentul intervenient nu face dovada prejudicierii sale ca urmare a intervenirii acestei omisiuni.
Potrivit art. 105 alin. 2 din Codul d e pr. civilă actele îndeplinite fără observarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege vătămare se presupune până la dovada contrarie.
Potrivit art.52 Cod pr.civilă după ascultarea părților și acelui care intervine în proces instanța va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției. În art.55 s-a prevăzut că intervenția se judecă odată cu cererea principală.
În speță, cererea de intervenție accesorie a fost formulată de la termenul din 13 februarie 2009, termen la care instanța a dispus amânarea cauzei în temeiul art.156 Cod pr.civilă pentru lipsă de apărare invocată de intimatul reclamant. S-a menționat că cererea de intervenție va fi luată în discuție la termenul următor.
În ședința publică din 6 martie 2009, potrivit preambulului deciziei, instanța a omis să analizeze admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție. În condițiile în care aceasta cerere a fost analizată pe fond iar intervenientul nu susține și dovedește un prejudiciu pentru faptul că instanța de apel a omis să analizeze în principiu cererea de intervenție, Curtea apreciază că acest aspect nu este în măsură să ducă la modificarea sau casarea deciziei.
În temeiul art. 312 Cod pr.civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta - și de intervenientul în numele altei persoane, împotriva deciziei civile nr. 85 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.1613 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
10.06.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
