Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.736
Ședința publică de la 04 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta Societatea Națională a Oltenia, împotriva deciziei civile nr.20 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.4745 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și și intimatele chemate în garanție Prefectura Județului G și Primăria comunei, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă Societatea Națională a Oltenia, reprezentată de consilier juridic, intimata reclamantă, asistată de avocat, intimata reclamantă, reprezentată de același avocat și intimata chemată în garanție Prefectura Județului G, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata chemată în garanție Primăria comunei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că intimata chemată în garanție Primăria comunei a răspuns la adresa emisă de instanță, după care;
Avocat, pentru intimatele reclamante și, a depus împuternicire avocațială nr.-, chitanța nr.55 din 01.06.2009, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat și copii de pe răspunsul la adresa emisă de instanță către intimata chemată în garanție Prefectura Județului G, răspunsul Tribunalului Gorj, prin care face dovada persoanei care a comunicat hotărârea către și răspunsul Prefecturii G cu privire la data înregistrării comunicării hotărârii. A invocat excepția tardivității recursului.
Instanța a pus în discuție cererea de repunere în dezbaterea părților a excepției tardivității recursului, formulată de avocat.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A depus o copie din registrul general de înregistrare a corespondenței instituției, pentru a face dovada momentului în care a fost înregistrată comunicarea.
Consilier juridic, pentru intimata chemată în garanție Prefectura Județului G, a depus delegație de reprezentare, arătând că lasă la aprecierea instanței, cu privire la cererea formulată.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de avocat, apreciind că excepția nu mai poate fi reluată în discuție, încheierea pronunțată fiind încheiere interlocutorie, în acest aspect.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Societatea Națională a Oltenia, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, în principal, casarea ambelor hotărâri, iar în subsidiar, modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
Avocat, pentru intimatele reclamante și, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru intimata chemată în garanție Prefectura Județului G, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
1. Prin sentința civilă nr. 4745din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta Tg.J, respingând cererile de chemare în garanție formulată de Tg.J împotriva Prefecturii G și Primăriei, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 57.158 lei ce reprezintă c/val. manoperei și a materialelor necesare construcției casei, suma de 3.126,22 lei reprezentând prețul transportului materialelor necesare refacerii gospodăriei și 5318 lei cheltuieli de judecată, obligând aceeași pârâtă să plătească reclamantei suma de 23777 lei ce reprezintă c/val. prejudiciului suferit ca urmare a afectării terenului în suprafață de 5,0887 ha suma de 4602 lei reprezentând c/val fruct pentru 2004-2007 și suma de 24.777 lei reprezentând c/val. materialelor și manoperei necesare reconstrucției anexelor gospodărești și a gardului împrejmuitor.
Pentru a pronunța sentința în cauză prima instanță a reținut următoarele împrejurări de fapt și de drept:
În apărare, pârâta OLTENIA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii cu următoarea motivare:
S-a arătat că familia M (soțul reclamantei și tatăl reclamantei ) a primit despăgubiri pentru locuința afectată în anul 1991, în cuantum de 181.544 lei, aceste despăgubiri fiind acordate în urma unei analize amănunțite a situației existente la fața locului și au fost aprobate prin hotărârea Consiliului de Administrație nr. 7/5.09.1991.
Că, în anul 1994, mai mulți locuitori din satul de au înaintat cereri către Tg-J, SM Berbești -, prin care solicitau deplasarea unei comisii de expertiză la fața locului pentru a se constata cauzele care au determinat deteriorarea construcțiilor și că, având în vedere acest fapt, o comisie de specialitate Tg-J, SM Berbești - și un reprezentant al SA C s-au deplasat în satul de, iar, în urma constatărilor de la fața locului, au conchis că se impune expertizarea vetrei satului din punct de vedere geotehnic, analiza de la laborator a probelor netulburate recoltate din furaje, etc.
S-a precizat că expertizarea vetrei satului s-a concretizat în studiul privind "delimitarea și starea pilierului pentru satul " efectuat de către SA C, iar concluziile studiului au fost că: lucrările miniere nu au avut nici o influență asupra vetrei satului; valorile tasărilor absolute sunt în limitele admisibile; existența în zonă a pământurilor contractile cu tendință de umflare și contractare în funcție de factorii climatici.
Având în vedere aceste concluzii, s-au dat unele recomandări care trebuiau respectate pe viitor și care au fost aduse la cunoștința locuitorilor din satul de, dar, cu toate acestea, în anul 1998, reclamanta a obținut autorizația de construire nr. 21/21.08.1998 (pe numele mamei sale) și a construit în aceeași zonă, satul de, o casă de locuit la care nu a respectat recomandările din studiul mai sus menționat, astfel că această construcție s-a degradat.
S-a mai învederat că - panourile 1,2,3,4 și-a încetat activitatea de producție în anul 1998 ca urmare a epuizării de cărbune, prin HG nr. 1846/2004, a fost închisă în totalitate.
Că, în luna mai 2006, în zona minei au avut loc alunecări de teren, astfel că la fața locului s-a deplasat o comisie de specialitate din cadrul pârâtei, care a stabilit că alunecările de teren din zonă nu se datorează lucrărilor miniere subterane, ci morfologiei terenului care este predispus la alunecări în condiții de umiditate excesivă și că toate aceste alunecări, scufundări ale terenului s-au produs la circa 20 de ani de la încetarea activității din panourile 1 și 2 de la (nota de constatare nr. 3103/12.05.2006 a pârâtei - Direcția producție)
Având în vedere acest lucru, prin HG nr. 810/2006 pentru aprobarea programului de reconstrucție a caselor de locuit afectate de calamități naturale - inundații și alunecări de teren - în localitățile riverane fluviului Dunărea și în județul G, s-a stabilit reconstituirea, cu finanțare de la bugetul de stat, a unor case distruse sau grav avariate și care nu mai pot fi utilizate pentru locuit în urma alunecărilor de teren în județul G și că reclamantele au fost strămutate de către Primăria și le-au fost atribuite câte un lot în noua vatră de sat din comuna Cîmpu M, iar reclamantei i-a fost construită de către ANL și o casă de locuit (adresa nr. 5106/11.12.2006).
În concluzie, s-a considerat că, având în vedere aceste ultime aspecte, în temeiul art. 63.pr.civ, pârâta a chemat în garanție Prefectura județului G și Primăria, și, pe cale de consecință a solicitat ca aceste două instituții să fie introduse în cauza de față.
La întâmpinare, pârâta a anexat în copie: stat de plată din 1991; studiu privind "delimitarea și starea pilierul satului - Județul G " -, G nr. 810/2006, nota de constatare nr. 3103/12.05.2006, adresa nr. 2531/7.12.2006 emisă de pârâtă și adresa nr. 5106/11.12.2006 a Primăriei.
Prin cererea de chemare în garanție aflată la dosarul cauzei la filele 42 și 43, pârâta Oltenia a chemat în garanție pe Prefectura județului G în contradictoriu cu reclamantele, precizând că în întâmpinare a arătat că nu este de acord cu pretențiile reclamantelor, deoarece reclamantele au fost strămutate de către Primăria ca urmare a alunecărilor de teren produse în satul de, în luna aprilie 2006.
S-a precizat că, în luna mai 2006, în zona Minei, au avut loc alunecări de teren, astfel că, la fața locului s-a deplasat o comisie de specialitate din cadrul pârâtei, care a stabilit că alunecările de teren din zonă nu se datorează lucrărilor miniere subterane, ci morfologiei terenului care este predispus la alunecări în condiții de umiditate excesivă. Că toate aceste alunecări, scufundări ale terenului s-au produs la circa 20 de ani după încetarea activității din panourile 1 și 2 de la (nota de constatare nr. 3103/12.05.2006 a pârâtei - Direcția producție).
S-a mai menționat că prin HG nr. 810/2006 pentru aprobarea programului de reconstrucție a caselor de locuit afectate de calamități naturale - inundații și alunecări de teren - în localitățile riverane fluviului Dunărea și în județul G, s-a stabilit reconstituirea, cu finanțare de la bugetul de stat, a unor case distruse sau grav avariate și care nu mai pot fi utilizate pentru locuit în urma alunecărilor de teren în județul G, iar Prefectura Gaf ost numită ca instituție ce trebuia să monitorizeze situația respectivă și că reclamantele au fost strămutate de către Primăria și le-au fost atribuite câte un lot în noua vatră de sat din comuna Cîmpu M, iar reclamantei i-a fost construită de către ANL și o casă de locuit (adresa nr. 5106/11.12.2006).
Prin cererea de chemare în garanție aflată la dosarul cauzei la filele 44 și 45, pârâta Oltenia a chemat în garanție Primăria, în contradictoriu cu reclamantele, precizând că în întâmpinare a arătat că nu este de acord cu pretențiile reclamantelor, deoarece reclamantele au fost strămutate de către Primăria ca urmare a alunecărilor de teren produse în satul de, în luna aprilie 2006.
S-a precizat că în luna mai 2006, în zona Minei, au avut loc alunecări de teren, astfel că, la fața locului, s-a deplasat o comisie de specialitate din cadrul pârâtei, care a stabilit că alunecările de teren din zonă nu se datorează lucrărilor miniere subterane, ci morfologiei terenului care este predispus la alunecări în condiții de umiditate excesivă. Că toate aceste alunecări, scufundări ale terenului s-au produs la circa 20 de ani după încetarea activității din panourile 1 și 2 de la (nota de constatare nr. 3103/12.05.2006 a pârâtei - Direcția producție).
S-a mai menționat că prin HG nr. 810/2006 pentru aprobarea programului de reconstrucție a caselor de locuit afectate de calamități naturale - inundații și alunecări de teren - în localitățile riverane fluviului Dunărea și în județul G, s-a stabilit reconstituirea, cu finanțare de la bugetul de stat, a unor case distruse sau grav avariate și care nu mai pot fi utilizate pentru locuit în urma alunecărilor de teren în județul G, iar Prefectura Gaf ost numită ca instituție ce trebuia să monitorizeze situația respectivă și că reclamantele au fost strămutate de către Primăria și le-au fost atribuite câte un lot în noua vatră de sat din comuna Cîmpu M, iar reclamantei i-a fost construită de către ANL și o casă de locuit (adresa nr. 5106/11.12.2006).
În drept, cererile de chemare în garanție au fost întemeiate pe disp. art. 60-63.pr.civ.
În ședința publică din 10.10.2007, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiză.
În ședința publică din 24.10.2007, a fost numit expert agricol dl. I și expert constructor.
În ședința publică din 7.11.2007, reclamanta a solicitat încuviințarea și a unei expertize în minerit și geodezie, iar în ședința publică din 21.11.2007 a fost numit expert pentru efectuarea expertizei în minerit și geologie dl..
La data de 12.02.2008, s-a depus la dosarul cauzei de către reclamante note de ședință - precizări, prin care au arătat că înțeleg să majoreze cuantumul pretențiilor deduse judecății având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei față de reclamanta la plata sumei de 57.158 lei manoperă și materiale plus 3126,22 lei cheltuieli de transport, sume necesare reconstrucției casei aduse în stadiul de inutilizare din culpa pârâtei; obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5318 lei, constând în cuantumul taxei de timbru, onorarii de experți și avocat, obligarea pârâtei față de reclamanta la plata sumelor de 23.777 lei și 4.602 lei, reprezentând prejudiciul și uzufruct pentru distrugerea terenului de 5,0887 ha proprietatea sa și la plata sumei de 24.777 lei reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei necesare reconstrucției anexelor gospodărești.
S-a învederat că susținerile pârâtei expuse în notele de ședință de la termenul anterior nu sunt reale, în sensul că s-a ascuns permanent faptul că în zona în care sunt amplasate imobilele proprietatea lor există o mulțime de abataje dezafectate așa cum rezultă din depusă de către expert, lucrări miniere ce determină alunecări masive și continue de teren și că procesul de surpare este evident și continuă în mod permanent an de an, aspect reliefat de către expert.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța a admis acțiunea și a respins cererile de chemare în garanție cu următoarea motivare:
Art. 480.civ. prevede că "roprietatea p. este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa in limitele determinate de lege".
În urma efectuării expertizei specialitatea mine - geologie de către expert I, acesta a arătat că lucrările miniere au afectat decisiv comportamentul imobilelor din zonă, de (atât terenurile, cât și construcții), că se cunoștea gradul de risc ridicat înainte de începerea exploatării, fapt prin care s-a prevăzut în documentațiile inițiale, cât și la menținere despăgubiri și că, așa cum rezultă din topografică, pe sub imobilele reclamantelor trec galeriile 1400 și 401 - iar la limita așa zisului pilier sunt abatajele exploatate ale căror deschidere îl afectează.
Că exploatarea cu surparea dirijată a acoperișului zăcământului a condus indubitabil la degradarea imobilelor și că pilierul de siguranță a fost stabilit ulterior și este unul provizoriu, astfel nu ar fi fost afectat de lucrări miniere.
La capitolul concluzii, domnul expert a arătat că exploatarea zăcământului de la, în zona de, a afectat stabilitatea imobilelor reclamantelor (din context rezultă că dl. expert în mod greșit a spus imobilelor pârâtelor, în loc de imobilelor reclamantelor), provocând fisurarea și deteriorarea acestora și că, în toate cazurile, devizele au prevăzut despăgubiri, în vederea mutării satelor din zonele colinare afectate de exploatări.
Eexpertul a subliniat că este situat cătunul de în zona colinară, în interiorul perimetrului minier -, din care au fost parțial strămutate locuințe și că, zonele colinare în perimetrul minier, odată puse în mișcare nu mai pot fi stabilizate decât după mulți ani și după executarea lucrărilor necesare refacerii terenurilor, ele nereprezentând amplasamente sigure pentru locuințe.
De asemenea și-a menținut punctul de vedere și în răspunsul la obiecțiuni, arătând că încă din faza studiului de fezabilitate se cunoștea că zona colinară prezintă risc ridicat de alunecări ale terenului, fapt pentru care s-a prevăzut în documentații strămutarea satului. Că s-a exploatat de la deschidere spre limita zăcământului, făcând ca apele și surpările să urmărească frontul de lucru care a condus la abandonarea exploatării în subteran, că lucrările miniere subterane, precum și cele de suprafață au schimbat morfologia terenului și hidrodinamica apelor din straturile agvifere din coperta zăcământului. A mai arătat că își menține punctul de vedere din raport că activitatea miniere din zonă a condus la defrișarea pădurilor, alunecarea și scufundarea straturilor din coperta zăcământului, lucru ce implică strămutarea satului și a precizat încă odată că indubitabil activitatea de minerit din zonă a pus masele miniere în mișcare care continuă și care a pus și pune în pericol construcțiile de suprafață, existând risc de catastrofe.
Din cele expuse mai sus, a rezultat că imobile reclamantelor au fost afectate de către pârâtă, fiind dovedită culpa acesteia, în cauză fiind aplicabile disp. art. 998-999.civ. instanța reținând în acest sens și studiul efectuat de către SA C, unde s-a arătat la fila 34 din studiu, aliniatul 5 că, Conform planului de situație 00 și profilelor geologice (1-1 apostrof - III - III apostrof) se poate observa că zona de influență a abatajelor nu afectează perimetrul de protecție (obiective plus borna de siguranță p1.01), cu o excepție, în paranteză s-a scris M, care este tatăl reclamantei și soțul reclamantei.
Pe cale de consecință, au fost respinse cererile de chemare în garanție.
În urma efectuării expertizei de către dl. expert, a fost evaluată casa reclamantei la suma de 57.158 lei, din care 13718 lei, reprezentând manopera și 43.440 lei, reprezentând materialele. Au fost evaluate anexele și gardul împrejmuitor ale reclamantei și anume manopera și materialele, rezultând o valoarea totală de 24777 lei.
Expertul a mai stabilit că total preț estimat pentru transportul materialelor necesare refacerii gospodăriilor reclamantelor este în valoarea totală de 3126,22 lei.
În urma efectuării expertizei specialitatea agricultură, dl. expert a stabilit că suprafața afectată este de 5,0887 ha, din care 3,0887 ha pășune și 2 ha neproductivi. A mai stabilit că valoarea prejudiciului cauzat de scoaterea din circuitul agricol a terenurilor este de 23.778 lei, însă prin notele de ședință - precizări formulate de către reclamante s-a solicitat de către reclamanta suma de 23.777 lei.
Expertul a mai stabilit că suma de 4602 lei, reprezintă contravaloarea uzufructului.
Împotriva acestei sentințe pârâta Tg.J a declarat recurs, care ulterior a fost calificat drept apel criticând sentința în cauză, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată și admiterea cererilor de chemare în garanție.
Motivele de apel reținute au fost următoarele: la 26.09.2007 TG.J a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Comunei și Prefecturii G, cerere asupra cărora prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din 12.03.2008.
S-a susținut că în luna mai 2006 în zona minei au avut loc alunecări de teren, situație în care la fața locului s-a deplasat o comisie de specialitate a apelantei stabilindu-se că, alunecările de teren din zonă nu se datorează lucrărilor miniere subterane, ci morfologiei terenului care este predispus la alunecări în condiții de umiditate excesivă iar alunecările și scufundările din zonă s-au produs la cca. 20 de ani după încetarea activității panourilor 1 și 2 de la, prin HG 810 din 2006 privind aprobarea programului de reconstrucție a caselor de locuit afectate de calamități naturale, inundații și alunecări de teren în localitățile riverane fluviului Dunărea și în Jud. G s-a stabilit reconstruirea cu finanțare de la bugetul de stat al unor case grav avariate care nu mai puteau fi utilizate pentru locuit în urm,a alunecărilor de teren produse în județul
Reclamantele și au fost strămutate de Primăria și le-a fost atribuit câte un lot în noua vatră a satului din Câmpul M, lui fiindu-i construită de ANL o casă de locuit iar instanța nu a luat în calcul această motivare și a respins cererea de chemare în garanție, cu toate că se impunea admiterea acesteia.
S-a mai susținut că, familia din care făcea parte și au primit despăgubiri pentru locuința afectată în 1991 în cuantum de 181.544 lei, despăgubiri aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 7 din 5.09.1991
În această situație, a primit despăgubiri în anul 1991 cât și prin construcția unei case de ANL în 2006 astfel că, acordarea unor noi despăgubiri ar fi ilegale și imorale, instanța putându-i acorda cel mult diferența între ceea ce a primit și valoarea bunurilor proprietatea sa.
În ceea ce o privește pe reclamanta s-a susținut că aceasta a primit autorizație de construcție nr. 21 din 21.08.1998 și și-a construit o casă de locuit în comuna fără a respecta studiul privind delimitarea și starea pilierului pentru satul, astfel, că activitatea de construire a casei este culpabilă, situație în care nu se justifică acordarea de despăgubiri.
2. Prin decizia civilă nr. 20 din 29 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente.
Prin sentința civilă 4745 din 18 iunie 2008 lui nu i se acordă despăgubiri pentru casă, despăgubirile acordate reprezintă distrugerea terenului agricol în suprafață de 5,0888 ha, uzufructul pe perioada 2004-1007 și c/val. materialelor și manoperei ce privesc reconstrucția anexelor gospodărești și a gardului împrejmuitor și nicidecum a casei despre care se vorbește în motivele de apel că nu s-ar mai impune întrucât i-a fost reconstruită de ANL.
Cu privire la intimata reclamantă, s-a constatat a fi nefondate motivele de apel atâta vreme cât aceasta și-a construit casă pe baza autorizației de construcție nr.21 din 21.08.1998, ori în situația în care zona pe care și-a construit casa nu se afla în perimetrul construibil nu i se putea acorda autorizație de construire astfel că, într-o atare situație nu se justifică cererea de chemare în garanție a primăriei care a eliberat actul de construire în mod legal și cu atât mai mult a Prefecturii Județului G, având în vedere atribuțiile instituției prefectului.
Despăgubirile despre care apelanta a susținut că au fost primite de în 1991 nu o privesc pe, ci pe acesta pentru bunurile sale, ori din moment ce intimata și-a construit o casă pe baza unei autorizații de construcție, iar această locuință nu mai poate fi utilizată conform destinației sale din cauza lucrărilor de exploatare minieră care așa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică ca urmare a efectuării unei lucrări necorespunzătoare de conservare a galeriilor miniere au avut drept efect alunecări și scufundări masive de terenuri, este demonstrat că reclamanta a suferit un prejudiciu, între prejudiciu suferit de aceasta prin aducerea casei în stare de neutilizare conform destinației sale și lucrările miniere din zonă, la care se adaugă neluarea măsurilor de conservare a galeriilor miniere aflate în subteran există un raport de cauzalitate, consecința fiind afectarea casei proprietate personală, situație în care hotărârea primei instanțe este legală și temeinică drept pentru care în conf. dispa.rt.296 pr.civ, instanța de apel a păstrat în totalitate sentința civilă nr.4745 din 18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. și a respinge apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen, motivat și timbrat, pârâta Societatea Națională a Oltenia.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit tribunalul a respins apelul declarat în cauză și a menținut ca legală și temeinică sentința primei instanțe, deși în cauză nu trebuia să se rețină în sarcina pârâtei obligația de a suporta vreun prejudiciu și de a plăti despăgubiri în favoarea reclamantelor, nefiind îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii sale civile delictuale, cu privire la existența prejudiciului, a faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate; în mod greșit și fără motiv s-a respins efectuarea unei noi expertize în fața instanței de apel;
Arată că în ceea ce o privește pe reclamanta, acesteia nu i se cuvine valoarea manoperei, a materialelor necesare și a transportului acestora pentru refacerea gospodăriei, întrucât aceasta a construit în baza autorizației de construire 21/1998, emisă ulterior expertizării din punct de vedere geotehnic a vetrei satului de, ce s-a concretizat în efectuat de
Subliniază că acest Studiu a relevat faptul că lucrările miniere nu au avut nicio influență asupra vetrei satului, V fiind influențată de existența în zonă pământurilor contractile cu tendințe de umflare și contractare sub influența factorilor climatici. Arată astfel că, factorii care au cauzat alunecările de teren erau preexistenți lucrărilor miniere, ca studiul a fost comunicat primăriei și locuitorilor din zonă cu recomandările de rigoare, iar Primăria în mod culpabil a emis autorizație de construcție. Prin urmare, se impunea admiterea cererii de chemare în garanție.
Mai arată că, tocmai în considerarea acestor cauze naturale, s-a emis și HG 810/2006, locuitorii satului fiind strămutați și sprijiniți de Guvern în reconstruirea imobilelor. De aceea, reclamanta se va îmbogăți fără just temei beneficiind și de o reconstrucție din fonduri bugetare, creând în patrimoniul pârâtei un prejudiciu.
În ceea ce o privește pe reclamanta, acesteia nu i se cuveneau sumele la care a fost pârâta obligată reprezentând prejudiciul ca urmare a afectării terenului, uzufructul pentru perioada 2004-2007, materialele și manopera reconstrucției anexelor gospodărești, a gardului împrejmuitor. Arată că alunecările de teren s-au produs in luna mai 2006, uzufructul fiind dat și pentru doi ani anteriori, despăgubirile sunt acordate pentru o suprafață mai M decât s-a cerut, s-a nesocotit principiul disponibilității întrucât reclamanta nu a solicitat valoarea gardului și nu în ultimul rând, anexele gospodărești au fost afectate de alunecările de teren din cauza sistemului deficitar de construire, fără fundații și a vechimii lor.
În drept sunt invocate cazurile de recurs de casare și modificare prev. de art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului casarea hotărârilor, sau modificarea și pe fond, respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
S-au depus: delegație de împuternicire, taxă timbru, planșă fotografică, adresa nr. 3628/2009 a Primăriei și adresa nr. 3088/2009 a Prefecturii G, ca urmare a solicitării instanței cu privire la aplicarea HG 810/2006 în ceea ce o privește pe reclamanta intimată, împuternicire și chitanță avocațială.
Din aceste adrese rezultă că locuința intimatei reclamante nu a fost cuprinsă în Programul ANL derulat în baza HG 810/2006 de reconstrucție a caselor de locuit, aceasta primind in urma strămutării ca facilitate, un lot de casă, pe care a edificat din fonduri proprii fundația unei locuințe, împrejmuire și magazie de materiale.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Critica referitoare la plata contravalorii uzufructului pentru o perioadă de 3 ani este întemeiată.
Conform art. 517 Cod civil, "uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insa cu indatorirea de a le conserva substanta". Uzufructul este un mijloc de a procura folosinta complexa asupra lucrului, fara ca proprietarul sa piarda dreptul de proprietate asupra lucrului. Pot face obiectul dreptului de uzufruct orice fel de bunuri, mobile si imobile, corporale si incorporale, fungibile si nefungibile, ca, de exemplu, case, terenuri, masini, animale, marfuri, creante, actiuni etc.
În cauză, reclamanta este proprietara terenului în discuție ce a fost afectat de aluncările de teren, nemaifiind posibilă utilizarea și exploatarea acestuia cu destinația agricolă pe care a avut-o inițial, respectiv în scop de cultură și de obținere de produse agricole.
Prin urmare, în acest caz, titularului dreptului de proprietate asupra unui astfel de imobil i se cuvine contravaloarea lipsei de folosință a terenului cu destinația agricolă, ce a fost scos din circuitul agricol.
Or. Contravaloarea lipsei de folosință a terenului cauzată de scoaterea din circuitul agricol a fost determinată și cuantificată prin expertiza realizată în cauză, reprezentând producția agricolă de care estelipsită reclamanta pe o perioadă de 25 de ani. Așadar, lipsirea de acest folos s-a produs din momentul, respectiv din anul agricol în care nu a mai fost posibilă cultivarea și recoltarea, fiind determinată de expert ca reperezentând în total producția pe 25 de ani.
Prin urmare cei trei ani pentru care se cere lipsa de folosință se includ în cei 25 de ani așa cum au fost stabiliți de expert ca parametru de calcul.
Modalitatea de calcul nu a fost contestată de niciuna dintre părți.
Așadar, în mod greșit a fost obligată pârâta la plata separată a contravalorii lipsei de folosință a terenului în discuție pentru o perioada de 3 ani care nu a fost inclusă în total 25 de ani, neexistând niciun temei legal pentru a se calcula două categorii de sume reprezentând lipsa de folosință, câtă vreme ca element obiectiv lipsa de folosință este uina singură și s-a instalat la un moment dat și perpetuându-se pe o perioadă estimată la 25 de ani.
În consecință se va înlătura obligarea pârâtei la plata sumei de 4602 lei "reprezentând contravaloare uzufruct teren".
2. Critica referitoare la plata contravalorii gardului împrejmuitor este, de asemenea, întemeiată.
În procesul civil, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual cu privire la obiect, iar instanța trebuie să se pronunțe în aceste limite.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta enumeră limitativ bunurile a căror contravaloare o solicită, descriind și numind fără echivoc fiecare bun, inclusiv anexele gospodărești. Cererea de chemare în judecată, în această privință nu a fost precizată, complinită, modificată și nu se poate susține ideea că după efectuarea expertizei, reclamanta și-a precizat câtimea pretențiilor, fiind inclusă în acest mod și contravaloarea gradului împrejmuitor. O asemenea precizare a câtimii pretențiilor nu echivalează cu cea la care se referă art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă și s-ar fi încadrat în această ipoteză legală numai în situația în care reclamanta ar fi indicat în cererea de chemare în judecată și gardul împrejmuitor printre celelalte bunuri, cu sau fără valoare, a cărei câtime ar fi precizat-o ulterior, după efectuarea expertizei.
Prin urmare, în cauză instanțele de fond în mod greșit au dat mai mult decât s-a cerut și au obligat pârâta la plata contravalorii gardului împrejmuitor, urmând a fi înlăturată obligarea acesteia la plata sumei de 9661 lei reprezentând contravaloarea gardului împrejmuitor, situație în care despăgubirile menționate în sentință în cuantum de 24.777 lei se reduc la 15.116 lei, prin scăderea acestei sume.
3. Celelalte critici formulate de pârâtă sunt neîntemeiate.
Stabilirea măsurii în care în cauză de față este îndeplinită cerința întrunirii cumulative regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, respectiv existența prejudiciului, a culpei și a legăturii de cauzalitate, stabilirea culpei Primăriei în emiterea autorizației de construire - au la bază determinarea în mod exclusiv a unor coordonate ale stării de fapt, fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.
Așadar, în recurs - cale extraordinară de atac prin care se realizează controlul judiciar asupra deciziei recurate exclusiv prin prisma legalității, potrivit art. 312 partea introductivă Cod procedură civilă, numai în cazurile de casare și modificare prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 și 9 Cod procedură civilă.
În cauză, s-ar putea constata o eventuală nelegalitate a hotărârii pronunțate în materia răspunderii civile delictuale, numai dacă pornind de la starea de fapt stabilită de instanțele de fond, se constată că s-a angajat răspunderea civilă a pârâtului, dar nu s-a analizat existența prejudiciului, sau a culpei, sau a legăturii de cauzalitate, lipsind unul din elementele ce trebuie întrunite cumulativ- potrivit art. 998 și urm. Cod civil, sau deși s-a stabilit culpa Primăriei, s-a respins cererea de chemare în garanție.
Or, în cauză nu se constată o asemenea deficiență, hotărârile fiind legale în această privință.
În ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului, existența culpei și a legăturii de cauzalitate, acestea au fost evidențiate și identificate prin solicitarea, încuviințarea și administrarea de probe utile și concludente, apte să le demonstreze.
Orice apreciere, reevaluare a acestor probe în recurs, în lipsa unor înscrisuri administrate în recurs în sensul art. 305 Cod procedură civilă, care să conducă la o reconfigurare a stării de fapt cu consecințe în planul raporturilor juridice dintre părți, provoacă un control al netemeiniciei hotărârii pronunțate, ceea ce nu este admisibil în calea extraordinară de atac a recursului.
Critica vizând împrejurarea că instanța de apel nu a încuviințat o nouă expertiză în apel, nu este întemeiată.
În conformitate cu disp. art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă Cod procedură civilă, a verificat în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și a făcut aplicarea disp. art. 296 Cod procedură civilă.
Legiuitorul nu a stabilit necesitatea și obligativitatea administrării unor probe în judecarea apelului, ci reglementând caracterul devolutiv al tribunalului ca instanță de apel, prevede posibilitatea de a reface și completa probele administrate la prima instanță, dar numai dacă sunt considerate necesare pentru lămurire și soluționarea cauzei.
Această regulă se desprinde din art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă se consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Or, expertiza judiciară realizată în cauză de expert în specialitate desemnat de instanță, în condiții de legalitate în raport cu disp. art. 201 și urm. Cod procedură civilă, este o probă utilă și concludentă, administrată în condiții de opozabilitate și contradictorialitate cu toate părțile, astfel că invocat de către pârâtă nu are valoarea probatorie a expertizei și nu o poate înlătura.
În aceeași ordine de idei, se înscrie și discuția cu privire la semnificația emiterii HG 810/2006 pentru aprobarea Programului de reconstrucție a caselor de locuit afectate de calamități naturale - inundații și alunecări de teren - în localitățile riverane fluviului Dunărea și în județul G, în sensul că prin definirea alunecărilor de teren ca fiind calamități naturale, ar fi exclusă vreo vinovăție a pârâtei în privința faptului că lucrările miniere nu le-ar fi putut cauza.
Or, prin probele judiciare administrate în cauză s-a demonstrat contrariul, iar actul normativ emis, a avut ca scop instituirea programului social de sprijinire a familiilor ale căror gospodării au fost afectate de inundații și alunecări de teren, aceste fenomene fiind într-adevăr pentru persoanele afectate, calamități naturale ce au reclamat intervenția statului. Scopul actului normativ nu a fost acela de a arăta cauzele unor asemenea fenomene, în sensul că s-ar exclude culpa sau responsabilități ale anumitor entități ce au atribuții sau desfășoară activități în zonele afectate, ci de a constata efectele și de a le înlătura sau minimiza.
Critica vizând dubla despăgubire acordată reclamantei este neîntemeiată.
Așa cum rezultă din adresele nr. 3628/2009 a Primăriei și nr. 3088/2009 a Prefecturii G, ca urmare a solicitării instanței cu privire la aplicarea HG 810/2006 în ceea ce o privește pe reclamanta intimată, locuința intimatei reclamante nu a fost cuprinsă în Programul ANL derulat în baza HG 810/2006 de reconstrucție a caselor de locuit, aceasta primind in urma strămutării ca facilitate, un lot de casă, pe care a edificat din fonduri proprii fundația unei locuințe, împrejmuire și magazie de materiale. Deci, reclamanta nu a beneficiat în paralel și de fonduri de stat pentru reconstruirea locuinței.
Acestea sunt considerentele în baza cărora, fiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâta Societatea Națională a Oltenia, împotriva deciziei civile nr.20 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.4745 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și și intimatele chemate în garanție Prefectura Județului G și Primăria comunei, având ca obiect pretenții.
Se va modifica în tot decizia menționată.
Se va admite apelul declarat de pârâta Tg.J împotriva sentinței civile nr. 4745 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-.
Se va schimba în parte această sentința în sensul că se va înlătura obligația pârâtei de a achita reclamantei: suma de 4602 lei reprezentând contravaloare uzufruct teren; 9661 lei reprezentând contravaloarea gardului împrejmuitor, situație în care despăgubirile menționate în sentință în cuantum de 24.777 lei se reduc la 15.116 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Societatea Națională a Oltenia, împotriva deciziei civile nr.20 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.4745 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și și intimatele chemate în garanție Prefectura Județului G și Primăria comunei, având ca obiect pretenții.
Modifică în tot decizia menționată.
Admite apelul declarat de pârâta Tg.J împotriva sentinței civile nr. 4745 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-.
Schimbă în parte această sentința în sensul că înlătură obligația pârâtei de a achita reclamantei: suma de 4602 lei reprezentând contravaloare uzufruct teren; 9661 lei reprezentând contravaloarea gardului împrejmuitor, situație în care despăgubirile menționate în sentință în cuantum de 24.777 lei se reduc la 15.116 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
03.07.09
Tehn.AL/4 ex.
Gh.,
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
