Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 779/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.779
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recV. declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.116 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.2983 din 24.11.2006 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art.301 civ.Cod Penal coroborat cu art.303 alin. 1 Cod procedură civilă, netimbrat, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării formulate de intimata reclamantă, către recurentul pârât.
Recurentul pârât a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei. A arătat că a observat întâmpinarea și nu solicită termen, în acest sens.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recV. de față.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recV. așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Motru.
CURTEA:
Asupra recV. de față;
1. Prin sentința civilă nr. 2983/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul -, a fost admisă acțiunea civilă în grănițuire formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză tehnică, aliniament între punctele A - B pe o lungime de 131,12.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu expert și onorariu avocat.
A fost admisă cererea de reexaminare formulată de expert și s-a dispus anularea amenzii aplicată prin încheierea de ședință din 22.09.2008 și comunicată Administrației Finanțelor Publice Tg-
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta este proprietar asupra unei suprafețe de teren cu vegetație forestieră de 1 ha. conform titlului de proprietate nr. 233 din 5.05.2005.
Expertul desemnat în cauză a identificat în teren poziția proprietății reclamantei, a fost măsurat în raport cu vecinătatea de la partea de vest unde există delimitare prin marcaje cu vopsea, în funcție de aceste constatări stabilindu-se o linie de hotar pe aliniamentul A-B și o lungime de 131,12. grănițuirea fiind pusă pe schemă grafică la fila 96.
Potrivit art. 584.civ. proprietarul poate obliga orice vecin la grănițuirea proprietăților alipite.
Așadar, o acțiune în grănițuire întemeiată pe dispoz. art. 584 cod civil presupune determinarea, prin semne exterioare, a întinderii celor două fonduri învecinate. Această acțiune se întemeiază și pe dispoz. art. 480.civ. text de lege care stabilește că proprietarul se poate bucura în totalitate de proprietatea sa.
Față de cele mai sus arătate s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus grănițuirea proprietății părților conform raportului de expertiză.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deși este în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai defuncților și, acțiunea fiind calificată greșit ca grănițuire și nu ca revendicare, pretinzându-se și ocuparea terenului, acțiunea fiind prematură, întrucât nu se cunoaște în lotul cărui coindivizar intră zona limitrofă.
A mai susținut că nu este nevoie de o hotărâre judecătorească de grănițuire, de vreme ce limitele proprietăților părților sunt stabilite prin chiar procesul verbal de punere în posesie, ambele terenuri limitrofe fiind reconstituite în condițiile legii fondului funciar.
2. Prin decizia civilă nr. 116 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. - s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 2983/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul -.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În apel s-a pus în vedere apelantului pârât să depună la dosar titlul de proprietate, acesta neconformându-se, susținând în ședința publică din 20.03.2009 că nu i-a fost eliberat până în prezent procesul verbal de punere în posesie.
În atare situație a fost observat procesul verbal de punere în posesie depus doar de către intimata reclamantă, constatându-se că grănițuirea proprietăților părților propusă de expert prin raportul de expertiză și schița însoțitoare respectă limitele proprietății reclamantei, stabilite prin chiar schița însoțitoare a procesului verbal de punere în posesie, fiind transpus în teren de către expert și extrasul din planul cadastral unde terenul reclamantei a fost marcat cu contur de culoare roșie, iar cel al pârâtului cu contur de culoare albastră.
S-a constatat așadar că instanța de fond a stabilit situația de fapt ca fiind cea rezultată din probe și a aplicat corect dispozițiile art. 584 civ. neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili cu exactitate obiectul cererii dedusă judecății, așa cum a solicitat apelantul pârât, de vreme ce prin acțiune s-a solicitat doar grănițuirea proprietăților, nu și revendicarea vreunei suprafețe de teren, situație în raport de care nu se impunea respingerea acțiunii ca prematur formulată, acțiunea fiind admisibilă.
3. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit s-a reținut că în cauză acțiunea nu comportă și o revendicare imobiliară, deși se vorbește de un teren în litigiu; nu s-a avut în vedere că pârâtul nu este proprietar exclusiv asupra terenului, așa cum rezultă din 165/2003 și din procesul verbal de punere în posesie, astfel că stabilirea liniei de hotar trebuie să se facă față de toți proprietarii printr-o hotărâre opozabilă tuturor.
Solicită în principal, admiterea rec și pe fond respingerea acțiunii ca prematur introdusă, întrucât nu se știe in lotul cărui coinidivizar va fi terenul limitrof și în subsidiar, reluarea judecății în primă instanță, întrucât acțiunea introdusă comportă și revendicare de teren, nu numai grănițuire.
Invocă în drept disp. art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
S-au depus: taxă timbru, de punere în posesie din 21.11.2002.
Intimata reclamantă a formulat în termen întâmpinare, solicitând respingerea recV. ca nefondat.Arată că pârâtul i-a tulburat posesia prin tăierea de arbori de pe proprietatea sa, ca a sesizat în acest sens autoritățile locale, deplasându-se o comisie la fața locului care a procedat la măsurători și a constatat că arborii au fost tăiați de pe proprietatea sa. Mai arată că expertiza dispusă a stabilit la data de 19.07.2006 că pârâtul nu a respectat amplasamentul stabilit de Comisia locală de fond funciar și a solicitat marcarea arborilor la, pe suprafața de teren a reclamantei. Susține că, în continuare pârâtul a tăiat încă 10 arbori, aspect sesizat și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, motiv pentru care a promovat în final, acțiunea de față, pentru grănițuirea proprietăților. Invocă faptul că pârâtul a mai tăiat 16 arbori și în oct. 2007, iar Parchetul i-a aplicat o amendă administrativă, motiv pentru care reclamanta a atacat în instanță soluția procurorului și prin 551/2007, s-a admis plângerea, s-a desființat ordonanța și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pentru efectuarea unei noi expertize tehnice de stabilire a volumului total de masă lemnoasă. Arată în final că, faptele pârâtului de tulburare de posesie în anii 2004-2008 sunt clare, astfel că acțiunea în grănițuirea proprietăților prin stabilirea unor semne vizibile de hotar, nu poate fi prematură, față de abuzurile săvârșite de pârât. Subliniază că pârâtul este cel care administrează pădurea și că ceilalți moștenitori sunt plecați în străinătate.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat grănițuirea proprietăților, motivând prin aceea că pe latura de vest se învecinează cu pârâtul, că pe această latură nu există semne exterioare vizibile de hotar, fapt care generează neînțelegeri și că pârâtul "confundă" pădurea lui cu pădurea sa.
Din modul de redactare a acțiunii, din termenii folosiți, rezultă clar și fără echivoc faptul că reclamanta susține necesitatea stabilirii unor semne vizibile de hotar pe latura de vest a proprietății sale, pentru a pune capăt neînțelegerilor și așa ziselor confuzii pe cale le face pârâtul cu privire la întinderea reală a proprietății sale.
De altfel, chiar în întâmpinarea depusă în recurs, reclamanta arată că pârâtul i-a tulburat de nenumărate ori posesia în anii 2004 - 2008 și a procedat la tăierea de arbori de pe proprietatea sa, motive pentru care a formulat și o sesizare penală în acest sens, dar și acțiunea de față - promovată în aceiași perioadă de timp.
Or, în temeiul art. 584 Cod civil, grănițuirea - ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească, atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, dar și în situația în care există, dar sunt controversate, ori părțile s-au mai judecat și starea de fapt s- modificat.
Rezultă că actiunea în grănițuire - actiune reala, este menita sa apere dreptul de proprietate, fiind astfel exercitata in scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul despartitor, putând fi solicitată si dispusă atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cum este cazul in speta, dar si in situatia existentei unor semne exterioare, dar care sunt contestate de parti.
Totodata, concomitent cu granituirea dispusa prin hotarare judecatoreasca, se rezolva in mod necesar contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ, tinandu-se seama de transformarile produse in configuratia terenurilor, imputabile sau neimputabile partilor, (în cazl de față tăierea unor arbori) - pentru ca in final sa se asigure o folosinta utila, dar si conforma cu intinderea dreptului, a proprietatilor lipite.
In cauza, indiscutabil, odata cu formularea cererii de stabilire a liniei de hotar, reclamanta a solicitat si revendicarea suprafetei de teren proprietatea sa pretinsă a fi în posesia nelegitimă a paratului chemat in judecata, prin operațiunea desfășurată în timp chiar și discontinuă, de marcare și de tăiere a unor arbori de pe proprietatea reclamantei.
Concluzia potrivit căreia prin acțiunea introductivă de instanță se invocă și pretenții cu caracter revendicativ, preexistând și coexistând litigiului contestații cu același caracter, este susținută și de înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, care se referă la cercetările penale efectuate în cauză cu privire la tăierea de arbori, ocazie cu care s-a realizat și o expertiză tehnică depusă la filele 20-22 fond, procesul penal nefiind finalizat.
Prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice și a stabilit ca obiective identificarea ambelor terenuri în baza titlurilor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie, deși la dosar nu era depus decât procesul verbal de punere în posesie al reclamantei, iar instanța a acordat foarte multe termene pentru realizarea expertizei.
În concluziile raportului de expertiză ing., se precizează clar și fără echivoc faptul că terenul pârâtului nu a fost identificat, la dosar nefiind depus procesul verbal de punere în posesie, iar la expertiză pârâtul nu s-a prezentat. Prin urmare, expertul a procedat numai la identificarea fizică a terenului împădurit aparținând reclamantei și a stabilit linia de hotar în mod unilateral, în raport cu actele depuse de aceasta și pornind de la latura de est a proprietății spre vest și care nu este în litigiu cu vecinii.
Mai mult decât atât, în apel, reclamanta a depus sentința penală 551/2007 a Judecătoriei Motru, care atestă existența unui conflict vechi în zona învecinării celor două proprietați, declanșat prin tăierea de arbori de către pârât de pe teren a cărui apartenență în proprietate este ca urmare, contestată.
În recurs, s-a depus de către pârât un înscris nou în sensul disp. art. 305 Cod procedură civilă, reprezentând procesul verbal de punere în posesie din 21.11.2002 vizând terenul pentru care s-a emis 165/2003.
Potrivit art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare.
Față de cele arătate, Curtea constată că instanța de fond nu lămurit pe deplin care este obiectul cererii de chemare în judecată, în pofida existenței unor elemente suficiente care ridicau semne de întrebare și care atestau inclusiv pretenții și contestații cu caracter revendicativ din partea reclamantei, de vreme ce nu reclamă numai simpla inexistență a unor semne exterioare de hotar, ci invoca și existența unor neînțelegeri cauzate de această împrejurare, inclusiv tulburarea de posesie. Or, asupra unei cereri în revendicare, care presupune lăsarea în deplină libertate și liniștită posesie a suprafeței de teren a cărei posesie a fost tulburată prin tăierea arborilor de către pârât, instanța de fond nu s-a socotit investită, nu a cerut lămuriri și nu s-a pronunțat.
În ceea ce privește cererea în grănițuire - nici prima instanță, nici instanța de apel, instanță superioară de fond ce poate reface și completa probele administrate în cauză în condițiile art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, de asemenea Curtea constată în raport și cu înscrisul nou depus la dosar, că nu a fost avut în vedere la realizarea expertizei dispuse în cauză, dublat de împrejurarea că expertul nu a identificat terenul pârâtului. În aceste condiții, modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară refacerea probei cu expertiza în scopul stabilirii depline a stării de fapt.
Pe de-o parte, în recurs nu este posibilă efectuarea unei expertize, în raport cu disp. art. 305 Cod procedură civilă, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Pe de altă parte, reluarea judecății nu poate avea loc la tribunal, fiind necesară stabilirea clară a obiectului cererii de chemare în judecată, prin aplicarea corespunzătoare a disp. art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă în primă instanță, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.
Pentru toate aceste considerente, fiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și de desființare cu trimitere prev. de art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, nefiind cercetat fondul cauzei, în baza art. 312 alin. 1 teza I alin. 2 teza I, se va admite recursul pârâtului, se va modifica în tot decizia, se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare în primă instanță - la Judecătoria Motru.
În rejudecare, în virtutea rolului activ și punând în dezbaterea părților, prima instanță va stabili cu respectarea principiului disponibilității în procesul civil, care este cadrul procesual și cu privire la părți, nu numai la obiect, având în vedere și împrejurarea că la dosar s-a depus titlul de proprietate de care se folosește pârâtul, din care rezultă că dreptul de proprietate s-a stabilit în indiviziune.
În aceste condiții, instanța va lămuri dacă persoanele care figurează în titlul de proprietate au sistat indiviziunea sau nu, printr-un partaj, pentru a se stabili calitatea procesuală pasivă a persoanei/persoanelor chemate în judecată, în scopul pronunțării unei hotărâri judecătorești opozabile titularului/titularilor proprietăților învecinate și evitării unor procese ulterioare.
În orice caz, critica privind prematuritatea unei cereri în grănițuire nu este întemeiată, eventualii coproprietari ai terenului învecinat la vest cu proprietatea reclamantei sunt liberi să exercite dreptul de proprietate în indiviziune și să nu realizeze partajul o perioadă lungă de timp, astfel că nu există din această perspectivă nici un impediment legal pentru ca reclamanta să solicite grănițuirea proprietăților lipite, în conformitate cu disp. art. 584 Cod procedură civilă. Important este ca persoanele aflate în situația reglementată să aibă calitatea de proprietari, pentru ca în raportul de drept procesual, acestea să aibă calitate procesuală activă, respectiv pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.116 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.2983 din 24.11.2006 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică decizia.
Admite apelul formulat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 2983/din 24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Judecătoria Motru.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
4 ex/16.07.09
Tehnored.
Jud. apel
Jud. fond Șt.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
