Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(251/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.782
Ședința publică de la 7 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1323 din 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 3 B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.348.288/04.03.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la dosar fila 12 și consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației aflată la fila 16 dosar, lipsind intimata-pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, urmând a se face referire și la aspectul încadrării criticilor în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.6,7 și 8 din Codul d e procedură civilă, urmând ca recurentul-reclamant să certifice înscrisurile aflate la dosar, pentru conformitate cu originalul.
Avocatul recurentului-reclamant, susținând oral motivele de recurs, depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate anterior, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Consideră că instanțele anterioare nu au avut în vedere elementele fundamentale ale cererii reclamantei și s-au îndepărtat de obiectul pricinii; prin acțiunea formulată se solicită stabilirea vecinătăților față de proprietățile vecine imobilului pe care recurentul l-a dobândit în urma unei hotărâri definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr.10384/1993, fiind perfect valabilă și nu a fost contestată.
De asemenea, consideră că au fost nerespectate mai multe acte legale, hotărârea fiind dată cu greșita aplicare a legii datorate faptului că acțiunea a fost analizată superficial fiind schimbat sensul fapt pentru care aceste hotărâri urmează a le critica sub aspectul prevederilor art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Arată că atât instanța de apel cât și cea de fond au comis o gravă eroare, prin faptul că identifică numărul 77 al fostei străzi - cu punctele 23-22 21-26-24, arătate în anexa 2 a raportului de expertiză, menționând că pentru numărul 79 s-a făcut notificare pe Legea nr.10/2001,iar strada - nu mai există dinainte de anul 1989 fapt pentru care s-a format strada - - ale căror numere și amplasament nu au nimic în comun cu strada -; strada - cu toate numerele sale nu mai există de peste 20 de ani.
Susține că în cazul în care instanța de fond sau expertul ar fi reținut corect această situație nu s-ar mai fi comis această gravă eroare; expertul a efectuat măsurători neverificate în nici un fel și nici nu răspunde pe deplin obiectivelor; consideră că această expertiză cu schița sa nu va putea fi niciodată întabulată, fiind motivul de fapt al cererii reclamantului. Mai mult, expertul și instanța de fond nu au luat în considerare și nu a reținut faptul că limitele de hotar solicitate de reclamant a fi stabilite ca granițe dintre proprietatea sa și restul proprietății vecine sunt limite stabilite de autoritățile abilitate ale Primăriei; aceste limite sunt indicate prin planurile topo ridicate anterior în vederea punerii în posesie și edificării gardului proprietatea sa.
Susține că ulterior a obținut autorizație pentru mai multe construcții, inclusiv gard despărțitor, iar aceste autorizații au fost obținute legal și au fost pe deplin respectate; este de neînțeles cum expertul desemnat în cauză a putut face o astfel de eroare - când a apreciat că reclamantul ar fi ocupat o parte din terenul de la numărul 79 din fosta stradă - - când acest număr nu mai există și nici cele vecine lui; această afirmație fiind nelegală și nefondată și nimic nu verifică afirmațiile sale.
Urmează să se constate că instanța de judecată a stabilit o limită de hotar în baza unei expertize ce nu a fost omologate.
Mai mult, ambele instanțe, trebuia să constate faptul că amplasamentul pe care se află construcțiile (gardul și celelalte) este legal conform dosarului de executare silită și a hotărârii ce emis un titlu; actualele hotărâri nu fac decât să-l desproprietărească din nou pe reclamant, datorită unei analize superficiale, iar instanțele nu motivează în ce temei legal a fost desproprietărit.
Apreciază că s-a încălcat drastic dreptul de proprietate și, respectiv, dreptul procesual al proprietarului. În momentul de față recurentul-reclamant a rămas cu o suprafață de teren de 144 mp, față de 200 mp, cum în mod legal a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului și a fost atribuit terenul situat în-, sectorul 3, anterior anilor 1993, astfel cum s-a constatat prin sentința civilă nr.10384/10.11.1993, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Reprezentantul intimatului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, solicită admiterea recursului numai în ceea ce privește criticile formulate pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, în sensul aplicării greșite a legii de către instanțele anterioare.
Arată că din punctul său de vedere Municipiul Baf ost pus în situația creată în acest litigiu din anul 1993; s-au emis și certificate de urbanism, autorizațiile de construire, obiectul discuției fiind garajele.
Consideră că în cauză au existat o succesiune de acte administrative, acte care au fost ignorate de către ambele instanțe.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2007 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B reprezentat prin Primarul General și Primăria Sectorului 3 B solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că imobilul intravilan în suprafața de 200 mp actualmente este situat în B,-, sector 3, aceasta strada fiind una și aceeași cu fosta-, sector 3; grănițuirea (stabilirea vecinătăților) imobilului, respectiv teren intravilan în suprafața de 200 mp. situat în B,-, sector 3 (fosta-, sector 3) față de terenurile vecine proprietatea pârâtelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.7542/171/26.05.1959, sentința civilă nr.10384/10.11.1993 pronunțata de Judecătoria Sector 3 în dosarul nr.9309/1993 definitiva și irevocabila este proprietarul terenului intravilan în suprafața de 200 mp. situat în B,-, sector 3 (fost-, sector 3).
Prin procesul verbal nr.950/12.10.1995 emis de executorul judecătoresc în prezenta reprezentantului Primăriei Sector 3 fost pus în posesia terenului însa fără a se indica clar vecinătățile.
În drept art.1, art.5, art.8, art.41, art.82, art.109 și art.112 Cod procedură civilă și art.584 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2078/28.02.2008 Judecătoria Sectorului 3 Baa nulat acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Sector 3, pentru lipsa capacității de folosința a pârâtei, a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea faptului că terenul situat în B, str.- nr.29, sector 3 este același cu terenul situat în fosta-, sector 3, ca inadmisibil, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Municipiul B prin Primarul General, cu sediul în B, bd. - - nr.47, sector 5, stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului și cea a pârâtului Municipiului B, pe următorul aliniament: între pct. 23-22-21-26-24- arătate în anexa 2 din raportul de expertiză, a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamant, în cuantum de 869,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, față de admiterea excepției lipsei capacității de folosință a paratei Primăria Sectorului 3, instanța a anulat cererea formulată în contradictoriu cu aceasta. Cum la termenul din data de 29.03.2007 a fost admisa excepția inadmisibilității capătului 1 de cerere, s-a respins aceasta cerere ca inadmisibilă.
În ceea ce privește stabilirea vecinătăților terenului, s-a reținut că prin sentința civilă nr.10384/1993 a Judecătoriei Sectorului 3, fost admisă acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Primăria Sectorului 3 B, constatându-se că acesta este singurul proprietar al terenului în suprafața de 200 mp, situat în-, sector 3. În baza acestei sentințe, s-a procedat la punerea în posesie a reclamantului, prin procesul-verbal nr.950/1995, întocmit de executorul judecătoresc. Potrivit adresei aflate la fila 42 în dosar, Primăria Municipiului B - Serviciul a comunicat ca imobilului situat la nr.77 pe strada - i s-a atribuit nr.29 pe str.- -.
Prin raportul de expertiza efectuat în cauză, la anexa 1 s-a identificat terenulstăpânit în prezentde către reclamant, fiind cuprins între punctele 23-22-21-20-25-24-23. De asemenea, s-au identificat atât terenurile aflate la nr.77 pe fosta str.- cât și la nr.79 și 79A. Așa cum reiese din acest raport de expertiză, reclamantul a îngrădit un teren în suprafața de 200 mp. ce cuprinde atât parte din terenul aflat la nr.77 pe fosta str.- cât și parte din terenul aflat la nr.79 pe fosta str.-.
Deși prin sentința civilă nr.10384/1993 a Judecătoriei Sectorului 3 acestuia i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului situat la nr.77 pe str.-, prin îngrădirea pe care acesta a efectuat-o pe teren, a cuprins și o porțiune din terenul aflat la nr.79, aparținând în prezent statului (și pentru care figurează emisă notificare în baza Legii nr.10/2001). Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul B (ce este proprietar asupra imobilelor ce înconjoară proprietatea reclamantului), grănițuirea proprietății sale de cea a Municipiului Or, așa cum a arătat mai sus, proprietatea sa recunoscută prin sentința civilă nr.10384/1993 a Judecătoriei Sectorului 3 B, este cea aflată la nr.77 pe fosta str. -, arătat între punctele 23-22-21-26-24-23, ce nu se identifica în totalitate cu cea pe care o stăpânește în prezent. La stabilirea liniei de hotar, instanța a ținut seama de titlul de proprietate al reclamantului și aliniamentul stabilit de către expert ca fiind cel al terenului din fosta-. Pârâta, fiind proprietară a suprafețelor de teren vecine pe toate laturile cu terenul reclamantului, calitatea acesteia procesuală în cauză este astfel justificată.
S-a făcut în cauza aplicarea prevederilor art.584 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, atât reclamantul cât și pârâtul Municipiul B prin Primarul General, cererile de apel fiind înregistrate pe rolul Tribunalul București Secția a Va Civilă.
În motivarea apelului formulat de pârât, se arată că, în mod greșit s-a dispus obligarea Municipiului B la plata cheltuielilor de judecată.
Se susține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecata îl constituie culpa procesuala, astfel că partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de către ea cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul, deoarece este în culpă procesuală, determinând prin atitudinea sa în proces aceste cheltuieli, insa consideră că, întrucât prin întâmpinare a precizat că nu se opune acțiunii în grănițuire în măsura în care nu se aduce nicio atingere dreptului de proprietate publică, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă..
În motivarea apelului sau reclamantul arătat că instanța de fond nu a luat în considerație mai multe acte esențiale, care ar fi determinat admiterea cererii sale în totalitate. Astfel instanța de judecată nu a luat în considerare și nu a reținut faptul că limitele de hotar cerute a fi stabilite ca granițe dintre proprietate și restul proprietății vecine sunt limite stabilite de autoritățile abilitate ale Primăriei. Aceste limite sunt indicate prin planurile topo în vederea edificării gardului de proprietatea sa. de plan topo au fost făcute anterior edificării construcțiilor sale, scopul a fost tocmai acela de a identifica foarte corect amplasamentul integral al proprietății. Ulterior s-a cerut și s-a obținut autorizație pentru mai multe construcții inclusiv gard despărțitor iar aceste autorizații fost obținute legal și au fost pe deplin respectate. Este de neînțeles cum expertul desemnat în cauza a putut face o astfel de eroare când a apreciat că s-ar fi ocupat o parte din terenul de la numărul 79 din fosta str.- actuală - -. Această afirmație este nelegală și nefondată. Deși s-a învederat instanței de judecată faptul că amplasamentul construcțiilor este perfect legal, ca și faptul că delimitarea terenului său de vecinătăți este cea reală în fapt, precum și faptul că expertul a săvârșit această greșeală instanța de fond nu a lămurit aceste aspecte și nici nu le-a verificat din prisma tuturor documentelor depuse la dosar, că instanța de judecată a stabilit o limită de hotar în baza unei expertize ce nu a fost omologate.
Prin decizia civilă nr.1323 din 17.10.2008 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a respins, apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2078/28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul civil nr- în contradictoriu cu apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General și cu intimata pârâtă Primăria sectorului 3 B, a admis apelul Municipiului B, a schimbat în parte sentința civilă apelată și a respins cererea de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat în ceea ce privește apelul reclamantului că, deși acesta are un titlul de proprietate asupra suprafeței de 200 mp. a ridicat un gard despărțitor pe un aliniament apreciat în mod unilateral ca reprezentând demarcația față de proprietatea vecină. Câtă vreme instanța de fond în argumentarea soluției se bazează pe raportul de expertiză, aceasta determină concluzia că a reținut concluziile acestuia, omologarea raportului nefiind un act procedural separat.
Adresele emise de Primăria sectorului 3, Direcția Taxe și Impozite din care rezultă că pe fosta-, suprafața de 200 mp. este proprietatea particulară, vine să confirme doar că impunerea s-a făcut pe un titlu de proprietate cu referire la această suprafață, fără a infirma concluziile raportului de expertiză.
Existența dreptului fiind stabilită prin sentința civilă nr.10304/1993, constatarea situației de fapt în ce privește identificarea terenului a fost în mod corect apreciată de instanța de fond ca inadmisibilă. Poziția pârâtului în fața instanței de fond a fost în sensul acordului în ce privește stabilirea liniei de hotar, fără a se încălca proprietatea publică, linia de hotar fiind stabilită în raport de situația existenței pe teren.
Cum instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra situației de fapt la care a aplicat în mod corect normele legale incidente, Tribunalul a respins apelul reclamantului ca nefondat.
În ceea ce privește apelul pârâtului, s-a apreciat că, așa cum s-a reținut înaintea primului termen de judecată, pârâtul a fost de acord cu grănițuirea proprietăților, astfel încât nu se poate reține culpa procesuală a sa, fiind incidente dispozițiile art.275 Cod de procedură civilă potrivit cu care dacă pârâtul recunoaște pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente apelul pârâtului a fost admis în temeiul, a fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată în sensul că a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor celor două instanțe în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Cererea de recurs a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.
În motivarea recursului, recurentul - reclamant a arătat că cererea sa privit doar constatarea granițelor imobilului pe care îl stăpânește în mod legal în-, sectorul 3 Această proprietate are o întindere de 200 mp. conform actului de proprietate nr.7542/- și sentinței civile nr.10384/1993 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 iar în acest sens a făcut și o precizare în sensul că solicită stabilirea vecinătăților față de proprietățile vecine.
Arată că nu a revendicat vreun imobil, nu a cerut să se constituie vreun fel de hotar și nici nu a promovat vreun fel de acțiune asupra întinderii dreptului de proprietate - așa cum au reținut și soluționat cele două în instanțe de fond și apel. În acest spirit, instanța de fond s-a pronunțat prin admiterea în parte a acțiunii (și cum este și motivat) respectiv a pronunțat o hotărâre prin care este deposedat de proprietatea a 54,37 mp. din propria sa curte.
Se susține că menținerea unei astfel de hotărâri încălcă grav dreptul său de proprietate prin faptul că i se ia din suprafața de 200 mp - suprafața de 54,37, fără ca nimeni să ceară acest lucru, se încalcă și sentința civilă nr.10384/1993 definitivă și irevocabilă - act judecătoresc care constituie lege într-un stat de drept.
Se mai arată că schițele cadastrale din momentul punerii în posesie arată că terenul său revendicat și redobândit este cel pe care a fost pus legal în posesie la cererea executorului și cu coordonatele Primăriei și cadastrului.
Se mai susține că instanța de apel ca și cea de fond comite o gravă eroare prin faptul că identifică numărul 77 al fostei străzi - cu punctele 23-22-21-26-24 arătate în anexa 2 expertizei menționând că pentru numărul 79 s-a făcut notificare pe Legea nr.10/2001, or, strada - nu mai există dinainte de anul 1989 fapt pentru care s-a format str. - - ale căror numere și amplasament nu au nimic în comun cu stradă -.
Expertul a făcut măsurători neverificate în nici un fel și nici nu răspunde pe deplin obiectivelor. Expertul și instanța de fond nu au luat în considerație și nu au reținut faptul că limitele de hotar cerute de reclamant a fi stabilite ca granițe dintre proprietatea sa și restul proprietății vecine - sunt limite stabilite de autoritățile abilitate ale Primăriei. Aceste limite sunt indicate prin planurile topo ridicate anterior în vederea punerii în posesie și edificării gardului proprietatea reclamantului.
Mai susține reclamantul că obținut autorizație pentru mai multe construcții - inclusiv gard despărțitor, că aceste autorizații au fost obținute legal și au fost pe deplin respectate și că este de neînțeles cum expertul desemnat în cauza a apreciat că recurentul ar fi ocupat o parte din terenul de la numărul 79 din fosta str. - - când acest număr nu mai există și nici cele vecine lui.
Deși a învederat instanței de judecată faptul că amplasamentul construcțiilor sale este perfect legal, ca și faptul că delimitarea terenului său de vecinătăți este cea reală în fapt, precum și faptul că expertul a săvârșit această greșeală - instanța de fond nu a lămurit aceste aspecte și nici nu le-a verificat din prisma tuturor documentelor depuse la dosar.
Solicită să se constate că instanța de judecată a stabilit o limită de hotar în baza unei expertize ce nu a fost omologată.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d procedură civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat și în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, l-a admis, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă de instanță promovată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Mun. și Primăria Sector 3 B, are ca obiect stabilirea vecinătăților imobilului situat în B,-, sector 3, reclamantul susținând ca în prezent actuala adresă poștală acestuia este-, sector 3.
Se reține totodată că în susținerea acestei cereri, reclamantul invocă pe de parte, existenta în favoarea sa a unei hotărâri judecătorești, care poartă mențiunea că este irevocabilă, prin care în contradictoriu cu pârâta Primăria Sector 3 B, s- constatatcă este proprietar al terenului situat în B, str. -, nr. 77, sector 3în suprafața de 200 mp. iar pe de alta parte existenta unui proces verbal de punere în posesie, întocmit de către executorul judecătoresc, prin care reclamantul a fost declarat pus în posesie cu privire la acest imobil.
Din verificarea titlului executoriu deținut de către reclamant, se constată că acesta nu individualizează imobilul care a făcut obiectul acțiunii în revendicare, decât prin trimiterea la denumirea străzii și numărului poștal, pe care îl avea imobilul, la data deposedării reclamantului, însă în cuprinsul hotărârii se face mențiunea expresă că actul de proprietate deținut de reclamant asupra acestui teren este contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr-.
Pe de alta parte, în procesul verbal de punere în posesie, întocmit de executorul judecătoresc, în dosarul nr. 950/1995, se menționează că la data punerii reclamantului în posesie, s-a constat că imobilul este situat intr- zona neamenajată, luându-se ca puncte de reper un stâlp electric din beton, precizându-se că delimitarea suprafeței de teren sa fie făcuta de firma autorizata.
În aceste condiții, în mod corect s- apreciat că în raport de obiectul cauzei cu care a fost investită, instanța avea obligația să stabilească în prezenta cauză, configurația concretă imobilului asupra căruia reclamantul deține un drept de proprietate necontestat, în sensul a se stabili limitele și vecinătățile concrete și actuale ale acestuia.
Verificând însă modul în care instanțele de fond au procedat la stabilirea situației de fapt în cauză, curtea retine însă că probatoriul administrat apare ca fiind insuficient, în condițiile în care, deși s-a efectuat un raport de expertiza tehnică topografică, acesta nu răspunde în mod complet obiectivelor stabilite - de identificare terenului cu suprafața, laturi și vecinătăți.
În plus, curtea apreciază ca fiind pertinentă susținerea recurentului în sensul că acest raport de expertiză nu menționează modul în care au fost verificate măsurătorile efectuate, care anume au fost documentele concret folosite și în baza cărora s-a procedat la identificarea topografica imobilului menționat în titlul executoriu respectiv daca au fost folosite și valorificate aspectele vizând individualizarea imobilului, expres menționate în contractul de vânzare cumpărare prin care reclamantul a dobândit imobilul sau planurile de situație sau alte planuri cadastrale care sa includă și imobilul în litigiu, întocmite de autoritățile cu competente în materie, anterior preluării acestuia de către stat sau cele folosite de către aceleași autorități în soluționarea cererilor care le-au fost adresate de reclamant, în urma cărora acestuia i s-au eliberat mai multe autorizații de construire și care vizau edificarea unor garaje pe terenul asupra căruia se poartă litigiul.
Față de considerentele expuse anterior rezultă necesitatea administrării de probe suplimentare prin care să se poate proceda la stabilirea corectă a situației de fapt, inclusiv probei cu nouă expertiză tehnică, prin care să se elucideze împrejurările de fapt mai sus menționate.
Față de aceste considerente, constatând că aceste probe nu pot fi administrate în recurs, date fiind interdicțiile impuse de prevederile înscrise în art. 305 Cod de procedură civilă, în raport de prevederile înscrise în art. 304 Cod de procedură civilă și art. 312 alin. 1 și 5 Cod de procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.1323 din 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL și PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - MARI - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnodact./
Ex.2/29.05.2009
Secția a V-a Civ. -;
Jud. sector 3. -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Ionelia Drăgan
