Conflict de competență. Sentința 24/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (519/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ nr.24
Ședința publică de la 07.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Judecătoria Sectorului 2 B și Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Cererea se soluționează fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține spre soluționare cererea privind conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 2 B și Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele;
Prin cerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, la data de 14 octombrie 1997, sub nr- reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului B și SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să restituie reclamanților, imobilul situat în B, șos. - nr. 111, sector 2, compus din teren și construcție.
Prin sentința civilă nr. 8237 din 07 iunie 1995, Judecătoria Sectorului 2 B, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, care prin sentința civilă nr. 1495 din 17 decembrie 1999 declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 B și a constatat conflictul negativ de competență.
În regulatorul de competență s-a stabilit competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Sectorului 2 B, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 18762/2000.
Prin sentința civilă nr. 5028 din 27 aprilie 2001, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins cererea principală pentru lipsa calității procesuale active, cât și cererea de intervenție accesorie a cereri principale; a respins cererea de intervenție principală formulată de Lega, și pentru lipsa calității procesuale active și au fost respinse ca lipsite de interes cererea de intervenție principală formulată de intervenienta SC SRL și cererea reconvențională formulată de SC SA.
Prin decizia civilă nr. 784 din 22 noiembrie 2005 Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 5028 din 27 aprilie 2001, desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
La termenul de judecată din data de 07 martie 2007, SC SA și SC SRL au invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 2 B și au solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b Cod de procedură civilă - astfel cum au fost modificate de dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005, art. II alin. 1 din Legea nr. 219/2005 - coroborate cu faptul că prin contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat la data de 16 septembrie 2003 între, Lega și, părțile au stabilit drept preț suma de 250.000 USD ceea ce reprezintă suma de 698.325 lei la cursul Băncii Naționale a României din data de 11 octombrie 2006 - primul termen de judecată după casare cu trimitere spre rejudecare, respectiv suma de 646.150 lei al cursul Băncii Naționale a României din data de 06 martie 2007, valori care se situează peste gradul de competență reglementat în favoarea tribunalului.
Analizând actele și lucrările cauzei, în raport de excepția de necompetență materială invocată, instanța a constatat că acesta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Acțiunea civilă promovată precizată are ca obiect revendicarea imobilului în litigiu, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod civil.
La data de 16 septembrie 2003 între, Lega, în calitate de cedenți și - în calitate de cesionar, a intervenit contractul de vânzare de drepturi litigioase asupra imobilului situat în B, șos. - nr. 111 (fost nr. 111 ), sector 2, imobil compus din teren și construcții iar prețul vânzării a fost stabilit la suma de 250.000 USD, sumă care depășește valoarea de 500.000 lei.
Având în vedere petitul acțiunii (revendicare imobil cu o valoare ce depășește 500.000 lei), caracterul normelor procedurale - care sunt de imediata aplicare, precum și dispozițiile Legii nr.219/2005, cât și dispozițiile art. 258 și art. 259 Cod de procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 B și a declinat cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1969 din 14.03.2007.
Prin sentința civilă nr. 1000 din 28 iunie 2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 B, și a înaintat dosarul la Curtea de APEL BUCUREȘTI, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin sentința civilă nr. 21 din 24 aprilie 2008, constatat rămasă fără obiect cererea privind conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Sectorului 2 B și Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 191 din 15 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de pârâta și intervenienta împotriva sentinței civile nr. 21 din 29 aprilie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea conflictului de competență, constatând nul recursul declarat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în mod nelegal, curtea de apel a constatat ca rămasă fără obiect conflictul negativ de competență, în condițiile în care la data sesizării curții de apel ca instanță de regulator de competență, existau două decizii irevocabile de declinare reciprocă a competenței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
La data introducerii inițiale a acțiunii la 14 octombrie 1997 imobilul avea conform prețuirii reclamanților o valoare de 2 miliarde lei/rol așa cum reclamanții au arătat la termenul din data de 06 aprilie 1998 (fila 39 doar 15562/1997) iar ulterior poziția acestora a fost oscilantă în sensul că imobilul ar avea o valoare mai mare de 150 miliarde lei/rol.
La data de 16 septembrie 2003 intervenit contractul de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase asupra imobilului de ce formulează obiectul cauzei iar prețul vânzării a fost stabilit la suma de 250.000 USD, sumă ce depășește valoarea de 500.000 lei.
Momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al sesizării inițiale, deci al introduceri cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 181Cod de procedură civilă, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Suma reprezentând preț în contractul de vânzare - cumpărare a drepturilor litigioase nu poate atrage competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București întrucât valoarea obiectului litigiului se stabilește de către reclamant care potrivit art. 112 pct. 2 Cod de procedură civilă trebuie să arate în cererea de chemare în judecată obiectul cererii și valoarea lui.
În concluzie, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 2 B, care este instanța inițial sesizată, neputându-se concepe ca stabilirea competenței de soluționare a litigiului să depindă de o valoare aleatorie stabilită printr-un contract de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase încheiat la mult timp după data introducerii acțiunii; valoarea stabilită drept preț în contractul de vânzare de drepturi litigioase și în nici un caz nu poate determina competența materială de soluționare a cauzei.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.22 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta -, domiciliată în B,-,. 5 D,. 2,. 14, sector 1 și pârâții SC SA și SC SRL, ambele cu sediul în B, șos. - nr. 111, sector 2, MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 și chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,- - 11, sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
./
7ex./30.06.2009
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță
