Superficie. Decizia 773/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2509/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.773
Ședința publică de la 07.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții, -, și de recurenta - reclamantă - "" -, împotriva deciziei civile nr.169/A/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-.
Obiectul cauzei - drept de superficie.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal recurenții - pârâți și, intimata - "" - prin apărător -, în baza împuternicirii avocațiale nr.12/2009, emisă de Baroul Teleorman (fila 64), lipsind recurenții - pârâți și -.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură, la data de 29.04.2009, s-a depus din partea recurenților - pârâți și, note scrise și un set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Părțile învederează că nu au cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurenții - pârâți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea, în tot, a hotărârii atacate și respingerea recursului declarat de reclamantă; nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei - reclamante - "" - solicită anularea recursului declarat de pârâți, întrucât nu poate fi încadrat în cerințele prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă, vizând critici de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Solicită admiterea recursului promovat de - "" -, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 din Codul d e procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauzei este reprezentat de terenul în suprafață de 4250 mp. situat în comuna, județ
Astfel, a solicitat Tribunalului Teleorman recunoașterea dreptului de superficie asupra terenului aferent construcțiilor, proprietatea societății reclamante, construcții cu destinații pentru activități de morărit, panificație și alte activități administrative, solicitând tribunalului
Tribunalul Teleormana încălcat și a aplicat greșit legea, fiind incidente în speță prevederile pct.9 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, întrucât, în mod eronat, au fost interpretate dispozițiile art.492 din CPC.
Instanța de apel nu a recunoscut întinderea dreptului de superficie în ceea ce privește terenul aferent construcțiilor, situație în care a fost ignorată decizia civilă nr. 129/R/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă, prin care a fost recunoscut faptul că, - "" - este titulara unui drept de superficie asupra terenului aferente construcțiilor.
Consideră că prin terenul aferent unei construcții, ce face obiectul dreptului real de superficie, se înțelege atât terenul de sub construcție cât și terenul necesar exploatării corespunzătoare a construcțiilor, în funcție de natura și destinația acestora. Dreptul de superficie trebuie să asigure societății accesul, în bune condiții și pentru utilajele de mare tonaj, pentru a garanta un flux normal al desfășurării activităților specifice, în cele două clădiri.
Practica judiciară în această materie este unitară în a considera că dreptul de superficie poartă asupra terenului de sub construcții cât și asupra celui aferent acestor construcții.
Solicită cheltuieli de judecată aferente apelului și recursului
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei de Vede la nr. 1597/292 din 30 mai 2006, reclamanta - - prin reprezentatul său legal - administrator, i-a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanta este titulara dreptului real de superficie asupra terenului proprietatea pârâților aferent construcțiilor pe care le deține în proprietate pe raza comunei, județul T, corespunzător desfășurării normale a activităților de morărit, panificație, administrative, ce se efectuează în aceste construcții, teren apreciat n suprafață de 4.250 mp.
În motivarea cererii în fapt s-a susținut că reclamanta este proprietara a două clădiri și a anexelor aferente, pe care le-a achiziționat în urma licitației publice ce a avut loc în data de 29 iulie 2003, de la debitoarea - SRL împreună cu toate utilajele și instalațiile aflate în clădiri. Aceste bunuri au fost scoase la vânzare în temeiul prevederilor OG nr. 61/2002 de către Administrației Finanțelor Publice de Vede, în urma adjudecării, fiind încheiat procesul - verbal de adjudecare nr. 9178 din 29 iulie 2003.
și anexele aferente sunt construite pe terenul coproprietatea pârâților, situat în comuna, județul În clădiri sunt instalate utilaje aflate în stare de funcționare, într-una funcționează o moară, în cea de-a doua o și birouri administrative, suprafața construită ocupată fiind de 496 mp.
Prin sentința civilă nr. 935 din 05 mai 2004 instanța a admis cererea și a stabilit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere pe terenul acestora de 5.156 mp. individualizat conform schiței anexe raportului de expertiză dispusă în cauză.
Hotărârea instanței de fond a fost supusă apelului, recursului, s-a formulat și revizuire împotriva deciziei pronunțate în recurs, soluționată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală care, prin decizia civilă nr. 129 R din 28 februarie 2006 reținut că atât instanța de fond cât și cea de apel,au ignorat în soluționarea cererii privind servitutea de trecere, dreptul real de superficie al societății reclamante asupra terenului aferent construcțiilor, destinat desfășurării normale a activității, exploatării corespunzătoare a construcțiilor și anexelor, în funcție de natura și destinația lor.
A mai reținut Curtea în aceeași decizie, clauza inserată în contractul de societate al - SRL societate de la care reclamanta a achiziționat construcțiile, clauză potrivit căreia suprafața de teren pe care sunt edificate aceste construcții și anexele, este proprietatea pârâților care, au înțeles să o concesioneze - SRL. Ca urmare, dreptul de superficie s-a constituit prin însăși clauza menționată, cuprinsă în contractul de societate.
Prin notele scrise depuse la data de 20 octombrie 2006, pârâții au menționat inexistența contractului de concesiune între - SRL și aceștia, în calitate de coproprietari ai terenului, cu atât mai mult în ce-o privește pe reclamantă.
Au mai susținut că reclamantei i-au fost adjudecate prin actul de adjudecare nr. 9178 încheiat la 29 iulie 2003 de către Administrația Finanțelor Publice de Vede numai clădiri - moară, ce ocupă o suprafață construită de 233 mp. și birouri administrație, ce ocupă suprafața construită de 263 mp.
Pârâții au înțeles să sesizeze Judecătoria Alexandria, solicitând obligarea reclamantei în cauza de față, la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de construcții. Cererea pe care au formulat-o cu obiectul menționat, a fost admisă de Judecătoria Alexandria, - - fiind obligată să le plătească, cu titlul arătat, suma de 639.080.000 lei.
Au mai solicitat ca, în ipoteza în care, va fi admisă cererea reclamantei, aceasta să fie obligată să le plătească, cu titlu de chirie, începând cu luna octombrie 2003, dată de la care folosește terenul, suma de câte 2 dolari/mp. pe lună, până în octombrie 2006, suma acumulată fiind de 304.560 dolari.
Prin sentința civilă nr. 1737 din 11 decembrie 2006 Judecătoria de Vede a admis cererea principală având ca obiect acțiune în constatarea dreptului real de superficie privind pe reclamanta - - prin administrator, în contradictoriu cu pârâții, și; a constatat existența dreptului real de superficie al reclamantei asupra terenului în suprafață de 4.280 mp. proprietatea pârâților și, teren aferent folosinței, destinat desfășurării normale a activităților în construcțiile al căror proprietar este reclamanta în temeiul procesului - verbal de adjudecare încheiat la 29 iulie 2003, situat în comuna, județul T, cu următoarele vecinătăți și dimensiuni ale laturilor conform schiței anexe completării la raportul de expertiză tehnică judiciară dispusă în cauză, depusă la 30 noiembrie 2006: - rest proprietate pârâți și, între pct. 101 - 102 distanța de 13,59, între pct. 103 - 104 distanța de 86,98, între pct. 105 - 106 distanța de 3,34, între pct. 107 - 108 distanța de 19,76, între pct. 109 - 110 distanța de 2,53; - rest proprietate aceeași pârâți - între pct. 104 - 105 distanța de 19,45, între pct. 106 - 107 distanța de 2,22m, între pct. 108 - 109 distanța de 3,34, între pct. 110 - 111 distanța de 4,53, între pct. 112 - 113 distanța de 10,95; - rest proprietate aceeași pârâți, între pct. 111 - 112 distanța de 2,53, drum, între pct. 113 - 114 distanța de 123,70; - rest proprietate aceeași pârâți, între pct. 102 - 103 distanța de 21,15. A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâți, având ca obiect obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului cu începere din octombrie 2003 până în prezent.
Potrivit dispozițiilor art. 977 și 981 cod civil interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, clauzele obișnuite subînțelegându-se când nu sunt expres cuprinse (reguli de drept comun ce sunt aplicabile și contractelor comerciale). În temeiul acestor prevederi, clauza inserată în contractul comercial d e societate, constituie, potrivit intenției reale a părților contractante, izvorul unui drept real de superficie în favoarea societății - SRL, în temeiul prevederilor art. 492 Cod civil, ce presupune dreptul de folosință asupra terenului aferent contracțiilor pe durata existenței acestora indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra lor, destinat desfășurării corespunzătoare a activităților ce constituie obiectul de activitate al societății comerciale.
Reclamanta, dobândind în urma vânzării construcțiilor prin licitație publică dreptul de proprietate asupra acestora, a dobândit un drept real de superficie și asupra terenului aferent, destinat folosinței acestora corespunzătoare, prezumția instituită prin dispozițiile art. 492 Cod civil potrivit cărora proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor edificate pe acesta până ce se dovedește contrariul, fiind răsturnată prin clauza inserată în contractul de societate, construcțiile vândute reclamantei prin licitație publică fiind executate pe terenul proprietatea pârâților cu acordul acestora.
Având în vedere natura juridică a dreptului de superficie ca drept perpetuu, legat indisolubil de durata existenței construcțiilor și nu de persoana primului titular, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor prin licitație publică, a fost transmis și dreptul de superficie, acesta neîncetând ca efect al încetării existenței societății sau al transmiteri dreptului de proprietate.
Împotriva sentinței au declarat apel - pârâții și, care au arătat că Judecătoria de Vede a împroprietărit pe reclamantă cu un teren de zece ori mai mare decât suprafața cumpărată și că nu a stabilit o chirie care acesta să o plătească proprietarilor terenului.
Prin decizia civilă nr. 70 din 04 aprilie 2007, Tribunalul Teleorman admis apelul, a desființat sentința și a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este motivată de faptul că deși reclamanta a solicitat acordarea dreptului de superficie, instanța de fond s-a pronunțat asupra servituții de trece, schimbând cadrul procesual.
Împotriva deciziei a declarat recurs - -, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Tribunalul Teleormana ignorat faptul că problema regimului juridic a terenului aferent construcțiilor a fost tranșată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, care a statuat că recurenta este titulara unui drept real de superficie, asupra terenului aferent construcțiilor și destinat desfășurării normale a activității ce afectează cele două clădiri.
Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind încălcate dispozițiile art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă.
Instanța de apel a stabilit că reclamanta - recurentă nu ar fi avut pretinsul acord al proprietarului fondului deoarece nu a fost dovedit în condițiile prevăzute de legea procesuală. Instanța nu a concretizat în nici un fel această motivare și nu și-a întemeiat concluzia pe nici un argument juridic, neindicând nici dispozițiile legii procesuale care ar fi trebuit aplicate în speța de față.
Prin decizia civilă nr. 1705 din 16 octombrie 2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă a admis recursul declarat de recurenta - -, împotriva deciziei civile nr. 70 din 04 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și; a casat decizia recurată și a trimis cauza Tribunalului Teleorman, pentru judecarea în fond a apelului.
Instanța de fond a soluționat cererea cu care a fost investită, iar tribunalul era chemat să stabilească în cadrul controlului judiciar dacă instanța de fond a soluționat în mod corect această cerere.
Deoarece în analiza pe care a făcut-o, tribunalul a nu a intrat în cercetarea fondului, în ciuda caracterului devolutiv al apelului, ca o consecință a greșitei aplicări a art. 297 clin. 2 Cod de procedură civilă.
Împotriva deciziei civile anterior menționată au formulat contestație în anulare, și, care a fost respinsă ca neîntemeiată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă, prin decizia civilă nr. 628 din 11 aprilie 2008.
Prin urmare, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Teleorman, instanță care prin decizia civilă nr. 169 din 17 septembrie 2008, admis apelul declarat de apelanții - pârâți și, împotriva sentinței civile nr. 1737 din 11 decembrie 2006 Judecătoriei de Vede, în contradictoriu reclamanta - - și intimatele - pârâte și; a schimbat, în parte, sentința în sensul că a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâților, și a constatat existența dreptului de superficie al reclamantei asupra terenurilor în suprafață de 233 mp. și 263 mp. aflate sub construcțiile moară, respectiv și birouri administrative, construcții situate în comuna, județul T și dobândirea de reclamantă prin procesul - verbal de adjudecare nr. 9178 din 29 iulie 2003; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Din procesul - verbal de adjudecare nr. 9178 din 29 iulie 2003 (fila 19 dosar fond) rezultă că intimata - reclamantă a dobândit, prin licitație, construcțiile: moară în suprafață construită de 233 mp. și cu birouri administrative în suprafață construită de 263 mp. Ca atare, față de suprafața de teren de sub construcții, urmează a se reține că intimata - reclamantă, în calitate de superficiar, a dobândit drept de superficie asupra terenurilor în suprafață de 233 mp. și 263 mp.
Prima instanță, în mod greșit, a stabilit un drept de superficie pentru o suprafață de teren mult mai mare decât cea aflată sub construcțiile proprietatea intimatei - reclamante urmează ca potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, sub acest aspect, să se admită apelul și să se schimbe, în parte, sentința în sensul considerentelor de mai sus.
Critica potrivit căreia în mod greșit s-a admis acțiunea, în lipsa unui contract de închiriere între părți, cu privire la teren, este nefondată, deoarece intimata - reclamantă a dobândit proprietatea construcției prin licitație publică, așa încât nu se pune problema unei convenții între părți prin care proprietarii terenului să-și dea acordul cu privire la realizarea construcțiilor.
În ce privește decizia civilă nr. 129 R din 28 februarie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI (filele 20 - 24 dosar fond) invocată atât de apelanții - pârâți cât și de intimata - reclamantă, urmând a se reține că aceasta a fost pronunțată într-un alt dosar (nr-), între aceleași părți însă având alt obiect și că nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 315 alin. 1 Cod de procedură civilă, textul de lege nefiind incident în cauză, inclusiv în ce privește dezlegarea probelor de drept.
Referitor la motivul al doilea de apel, acesta este nefondat,întrucât deși prima instanță i-a citat pe apelanții - pârâți cu mențiunea de a preciza echivalentul în lei al sumei pretinse cu titlu de despăgubiri, respectiv cu mențiunea obligării taxei judiciare de timbru (filele 178 - 181 dosar fond) aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile procesuale stabilite în sarcina lor de către instanță.
Cum sancțiunea neachitării taxei judiciare de timbru constă, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 în anularea cererii, critica potrivit căreia prima instanță nu a obligat-o pe intimata - reclamantă la plata chiriei, este nefondată.
S-a apreciat că, nefondat este și ultimul motiv de apel, întrucât în mod corect prin încheierea din ședința publică din data de 06 noiembrie 2006 (fila 185 dosar fond) prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății reținând că dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod de procedură civilă au un caracter facultativ, respectiv că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale.
Împotriva deciziei civile anterior menționată au declarat recurs părțile criticând-o sub următoarele aspecte: reclamanta a arătat, în raport de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că instanța de apel în mod greșit a considerat că - - este beneficiara unui drept de superficie pentru suprafața existentă exclusiv sub construcțiile pe care le are în proprietate, interpretând și aplicând greșit instituția dreptului real de superficie, rezultat al unei interpretări vădit greșite a dispozițiilor art. 492 Cod Civil.
Instanța de apel a ignorat fără nici un fundament juridic decizia civilă nr. 129 R din 28 februarie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, deși aceasta avea o însemnătate esențială asupra prezentului litigiu și a stat chiar la baza formulări cererii acesteia de constatare a dreptului de superficie și a stabilirii întinderii acestuia, considerentele deciziei arătate stabilind în mod indubitabil regimul juridic al terenului asupra căruia au solicitat a se constatai existența dreptului real imobiliar de superficie.
Potrivit contractului comercial d e societate încheiat la înființarea societarii - SRL, proprietatea intimaților și, terenul pe care au fost edificate construcțiile necesare desfășurării activităților de producție - morărit și panificație -, comercializare, prestări servicii, etc. a fost "concesionat" societății comerciale, pe toată durata de existență a acesteia (a societății).
Prin aplicarea regulilor de interpretare a contractelor civile, reguli de drept comun aplicabile și contractelor comerciale, respectiv prevederile art. 977 și 981 Cod civil, clauza inserată în contractul de societate constituie, potrivit intenției reale a intimaților, un veritabil izvor al unui drept real de superficie, în favoarea societarii comerciale, în temeiul art. 492 Cod civil, prin interpretare per a contrario, compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate în vederea desfășurării, activităților ce constituie obiectul de activitate al societății și dreptul de folosință asupra terenului aferent acestora, pe toată durata de existență a construcțiilor.
Dreptul de superficie trebuie să permită asigurarea accesului în bune condiții, inclusiv pentru utilajele de mare tonaj pentru a garanta un normal al desfășurării activităților specifice, în cele două clădiri, cu respectarea condițiilor impuse de prevederile art. 617 - 618 cu privire la dreptul de servitute de trecere.
Pârâții au criticat decizia instanței de apel susținând, în esență următoarele:
Instanța de fond a omis să cerceteze manoperele frauduloase concertate, care au început cu cererea introductivă de faliment introdusă de către - - împotriva - SRL și cererea de creanță a Administrației Finanțelor Publice de Vede în anul 2002, pentru a determina BRD A să se înscrie la masa credală.
Imediat după înscrierea celorlalți creditori la masa credală, Administrației Finanțelor Publice de Vede și - - și-au retras cererea de creanță, respectiv cererea introductivă, deși procedura falimentului era deschisă prin hotărârea judecătorului sindic, au procedat la organizarea licitației din 29 iulie 2003 - licitație complet trucată, pentru care de altfel a fost declanșată urmărirea penală.
A omis să se pronunțe prin sentința pronunțată, dar mai ales a omis să cerceteze valorile activelor din patrimoniul - SRL la data contractării creditului omițând să cerceteze conținutul raportului de evaluare întocmit de expert la cererea Inspectoratului de Poliție
Dreptul de superficie nu poate fi dobândit decât prin convenția părților, situație care nu se regăsește în speță și prima instanță constituind dreptul de superficie asupra terenului proprietatea părților s-a substituit voinței părților și a încălcat regulile privind constituirea unui atare drept real.
Simplul fapt că - - are amplasate construcții pe terenul apelanților - pârâți, nu este de natură să le confere automat un drept de superficie, iar pretinsul acord al proprietarului fondului nu poate fi dovedit decât în condițiile prevăzute de legea procesuală.
În contractul comercial d e societate încheiat la înființarea societății - SRL, terenul proprietate personală nu a fost inclus ca active. Mai mult nu a, existat și nu există un contract de cesiune sau închiriere între proprietarii terenului și - SRL și cu cât mai mult nu a existat și nu există un contract de cesiune sau încheiere între acești proprietari ai terenului și - -.
Prin sentința comercială nr. 2445 din 05 septembrie 2005 Tribunalului Teleormans -a obținut evacuarea lui - - de pe terenul proprietatea acestora, iar prin decizia comercială nr. 143 din 24 martie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI rămasă irevocabilă, a fost investită cu formulă executorie, iar executorul din de Vede nici până în prezent nu a pus în aplicare această executare, așa cum s-a certificat și în sentința civilă nr. 372 din 22 martie 2007 Judecătoriei de Vede.
Prin ordonanța dată de procuror în dosarul penal nr. 1823/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria de Vede s-a confirmat începerea urmăriri penale privind, pe învinuitul fost director al Administrației Finanțelor Publice de Vede, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute și pedepsite de art. 248 Cod penal cel ce a sechestrat și vândut abuziv o parte din activele lui - SRL către - -.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 07 mai 2009, recurenții - reclamanți au invocat excepția nulității recursului declarat de pârâți, susținând că motivele de recurs nu pot fi încadrate în limitele de nelegalitate ale dispozițiilor art. 304 Cod de procedură civilă, deoarece vizează critici de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Este adevărat faptul că motivele recursului declarat de pârâți nu au fost redactate într-o formă juridică, cu respectarea întocmai a dispozițiilor prevăzute de art. 3021pct. 3 Cod de procedură civilă și că nu conțin temeiul juridic al motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază.
Este însă în căderea judecătorului să stabilească prin aplicarea dispozițiilor legale imediate în cauză, limitele investirii sale, ori în speță Curtea apreciază că prin criticile formulate de recurenții - pârâți decizia recurată este criticată, în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, întrucât se critică faptul că au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 492 Cod civil care reglementează instituția dreptului real de superficie.
Prin urmare, Curtea va respinge ca nefondată excepția nulității recursului declarat de pârâți.
În ceea ce privește analiza fondului cererilor de recurs formulate de părți, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile susținute atât de reclamantă, cât și de pârâți pentru următoarele considerente:
Conform art. 492 Cod civil, orice construcție aflată pe un teren este prezumată a fi proprietatea proprietarului terenului, până la proba contrarie.
Dreptul de superficie este un drept real care permite unei persoane (superficiar) să fie proprietarul construcțiilor, lucrărilor sau plantațiilor, pe un teren aparținând altei persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosință și reprezintă o excepție de la regula accesiunii mobiliare reglementată prin art. 492 Cod civil.
În temeiul jurisprudenței interne, dreptul de superficie rezultă numai din lege, din prescripția achizitivă, din legat sau din acordul părților.
Dovada contrară prezumției legale ce apreciază în favoarea promitentului terenului cu privire la construcții înseamnă chiar dovedirea dreptului de superficie, ceea ce în cauză s-a realizat numai în limitele stabilite în mod corect de instanța de apel.
Ceea ce se constată în cauză este întinderea dreptului de folosință asupra terenului, în condițiile în care instanța de apel a restrâns suprafața de teren vizată de acest drept de al 4.280 mp. la 496 mp. criticându-se astfel, modul de aplicare a prevederilor legale menționate, în raport de dreptul de proprietate al reclamantelor asupra construcțiilor de pe terenul proprietatea pârâtelor, recunoscut în cauză.
Prima instanță și-a motivat soluția dată și pe constatările ce rezultă din raportul de expertiză (filele 102 - 103 dosar fond), în care expertul a procedat la calcularea suprafeței terenului aferent construcțiilor existente pe acesta rezultând o suprafață totală de 4.280 mp. având în vedere și construcțiile ce nu se regăsesc în actul de adjudecare nr. 9178 din 29 iulie 2003, prin care reclamanta a adjudecat de la Administrația Finanțelor Publice de Vede "călire - moară" - 233 mp. lui "" și "administrație" - 263 mp.
Prerogativele specifice dreptului de superficie operează cu privire la teren, în limitele materiale și juridice ale proprietății asupra construcțiilor aparținând superficiantului. Este adevărat că ele trebuie recunoscute, în modalitatea care permite exercițiul firesc și deplin al exercitării atributelor dreptului de proprietate asupra construcțiilor și al utilajelor modalitatea stabilită de judecătorul fondului, care a fost corectată în mod just de instanța de apel, se încalcă tocmai această limită a proprietății care aparține superficiarului.
Expertul ce a întocmit raportul în cursul judecății în primă instanță nu s-a preocupat tocmai de asigurarea acestei exigențe.
Pe de altă parte, nu poate constitui un argument în susținerea tezei recurentei reclamante decizia civilă nr. 129 R din 28 februarie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV Civilă, deoarece această instanță a fost investită cu soluționarea unui demers judiciar având drept cauză întinderea și obiectul unui drept de servitute legală de trecere și, mai mult decât atât, prin hotărârea judecătorească mai sus menționată nu s-a "stabilit în mod indubitabil regimul juridic al terenului în litigiu, ci au fost date îndrumări, instanței căreia i-a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru a stabili situația juridică a terenului aferent construcțiilor proprietatea reclamantei".
Nefondată este și susținerea reclamantei în ceea ce privește dobândirea dreptului de superficie prin acordul părților, materializat în contractul de înființare al - SRL (filele 30 - 35 dosar fond), deoarece reclamanta invocă acordul părților contractante privind folosința terenului proprietatea a doi dintre asociați, ori în nici un caz nu acesta este înțelesul noțiunii de acord al părților la care se referă dispozițiile legale ce reglementează dreptul de superficie, respectiv opozabilitatea acestuia față de terți.
În ceea ce privește recursul pârâților, Curtea constată că o parte dintre susțineri au fost formulate pentru prima oară în fața instanței de recurs, ori această instanță nu poate să examineze omisso medio aspecte care nu au făcut obiectul controlului instanței de apel - critica referitoare la necercetarea "manoperelor frauduloase concertate" care au determinat situația de fapt supusă analizei instanței, precum și cea referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la valoarea activelor aflate în patrimoniul - SRL.
În ce privește critica potrivit căreia în mod greșit s-a admis acțiunea în lipsa unui contract de închiriere între părți cu privire la teren, apare ca nefondată, instanța de apel reținând în mod just faptul că intimata - reclamantă a dobândit proprietatea construcției prin licitație publică, așa încât nu se pune problema unei convenții între părți prin care proprietarii trenului să-și dea acordul cu privire la realizarea construcțiilor.
Susținerile formulate de recurenții - pârâți în finalul motivelor de recurs nu pot fi analizate ca o critică adusă deciziei pronunțate de instanța de apel, ele fiind în realitate o invocare a efectelor pe care trebuie să le producă o altă hotărâre judecătorească și, respectiv arătarea stadiului soluționării unui dosar format în urma plângerii penale a recurenților - pârâți și
În considerarea celor arătate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului pârâților,.
Respinge recursului formulate de către recurenta - reclamantă - - și de către recurenții - pârâți, împotriva deciziei civile nr. 169 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
./
2ex./28.07.2009
T-.
Jud. de Vede-
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
