Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 883
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă și recurenții intervenineți și împotriva deciziei civile nr. 42 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1195 din 31 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, -, -, -, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă asistată de avocat, recurenții intervenienți și, ambii reprezentați de avocat, intimatul pârât, lipsind intimații pârâți, -, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, -, -, -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă și recurenții intervenineți depune adeverința nr. 2460 din 15.05.2009, eliberată de Primăria Comunei și proces verbal încheiat la 14.02.2006.
Actele depuse au fost observate de intimatul pârât prezent în instanță care nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă și recurenții intervenineți și, susține că atât instanța de fond cât și instanța de apel au judecat pe excepție.
Arată că nu este autoritate de lucru judecat față de cauza soluționată în dosarul nr. 8632/2001 al Judecătoriei Tg. Cărbunești precizând că nu există identitate de părți în aceeași calitate procesuală, identitate de obiect și identitate de cauză juridică.
De asemenea se susține că nu există excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților și, excepție ce a fost invocată de instanțe și care nu fost motivată pentru a se putea vedea de ce intervenineții nu ar fi titularii dreptului afirmat.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru a soluționa fondul.
Intimatul pârât susține că edificarea gardului s-a făcut în anul 1992 iar reclamanta a recunoscut la interogatoriu că acesta a fost construit de pârât și că în prezent se află pe același amplasament nefiind mutat niciodată; cele două proprietăți au fost grănițuite prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în anul 2002, existând astfel autoritate de lucru judecat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1195/31.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J, în dosarul nr-, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat privind capetele de cerere principală și de cerere de intervenție, având ca obiect grănițuire, revendicare și obligație de a face.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și intervenienților și excepția lipsei de interes acestora.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, decedat, prin moștenitori.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților, - decedat și reprezentat de moștenitorii săi, - și, Comisia Locală de fond funciar, Comisia Județeană de fond funciar și cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
A fost obligată reclamanta și intervenienții, în solidar, către pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1692/2002 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, în dosarul nr. 8632/2001, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului, constatându-se că pârâtului i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp. prin titlul nr. -/2001, terenul fiind delimitat de un gard care nu a fost modificat de la amplasare și care desparte proprietățile părților.
Sentința civilă nr.1692/2002 a fost menținută de Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 1408/2002, reținându-se că terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, raport care a avut în vedere titlul de proprietate emis pe numele autorului reclamantului, contractul de vânzare cumpărare nr. 287/1997, nr. 433/1993, autorizația de construcție nr. 23/1993, ajungându-se la concluzia că terenul folosit de pârât este cel pentru care i-a fost constituit dreptul de proprietate conform titlului -/2001, din această suprafață 500 mp. provenind de la reclamanți, iar ceilalți 500 mp. de la vecinul, aceștia primind în compensare teren în punctul " La General", așa cum rezultă din nr. 433/1993.
Sentința judecătoriei și decizia tribunalului, au rămas irevocabile prin decizia nr. 629/2003 a Curții de APEL CRAIOVA.
Instanța de fond a mai reținut că la baza pretențiilor pretinse de reclamanți se află același drept, invocându-se aceleași circumstanțe de fapt în vederea stabilirii dreptului subiectiv, cu atât mai mult cu cât, prin interogatoriul administrat reclamanta a recunoscut că pentru același teren și aceeași linie de hotar s-au mai judecat.
Că, și în raportul de expertiză întocmit de expert s-a concluzionat că părțile stăpânesc terenul și respectă linia de grănițuire, potrivit sentinței civile nr. 1692/2002.
În ceea ce-i privește pe intervenienți s-a reținut că aceștia sunt dobânditori cu titlu particular asupra terenului înscris în titlul -/2006 emis pe numele defunctului, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare încheiat în 1997 între și intervenientul, act autentificat sub nr. 278/1997, astfel că, sentința nr. 1692 este opozabilă și intervenienților.
Cu privire la cererea reclamantei și intervenienților de a se constata nulitatea actelor de reconstituire și a titlului de proprietate emise pârâtului pentru motivul că reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituire și că există suprapunere de teren, s-a reținut că aceasta este lipsită de interes, atâta timp cât o analiză juridică a situației de fapt în ceea ce privește compararea titlurilor și stabilirea priorității unui titlu, a fost realizată anterior prin sentința civilă nr. 1692/2002, rămasă irevocabilă.
Referitor la suprafața validată în favoarea soțului reclamantei s-a reținut că aceasta e mai mică decât cea înscrisă în titlul lui, iar pentru terenul provenit de la autorul, reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire, cu atât mai mult cu cât soțul acesteia a primit în compensare teren pentru suprafața constituită în favoarea pârâtului.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și intervenienții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat că prin pronunțarea sentinței apelate au fost încălcate dispozițiile legale pentru capetele de cerere privind grănițuirea, revendicarea și obligația de a face pentru care nu s-au administrat probe, deși în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil, respectiv identitatea de părți, obiect și de cauză.
În acest sens intervenienții și au arătat că ei sunt adevărații proprietari ai suprafeței de 875 mp. situată în punctul "" din intravilanul satului în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 278/1997, teren dobândit de la, tatăl, respectiv socrul intervenienților și soțul reclamantei, astfel că în prezenta cauză au calitatea de intervenienți în interes propriu față de calitatea de reclamanți (în indiviziune) pe care au avut-o în dosarul nr. 8632/2001 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1692/2002.
Că, în prezenta cauză grănițuirea vizează o suprafață mai mică, respectiv de 241 mp. ce face parte din suprafața de 875 mp, ori în litigiul din 2001 grănițuirea a vizat o suprafață mult mai mare, de 1 ha.
S-a mai arătat că în dosarul nr. 8632/2001 cauza a reprezentat o succesiune legală (teren provenit de la autorul comun ) pe când în prezenta cauză intervenienții reclamă dreptul de proprietate dobândit în urma contractului de vânzare - cumpărare din 1997 pentru suprafața de 875 mp.
Referitor la respingerea acțiunii în nulitate acte (titlul de proprietate, acte premergătoare) au arătat că a fost grav încălcată proprietatea intervenienților, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, excepțiile invocate de către instanță nefiind analizate și nici motivate.
În apel, instanța din oficiu, în virtutea dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, a dispus completarea raportului de expertiză efectuat la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.42 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă și apelanții intervenienți, împotriva sentinței civile nr.1195 din 31.03.2008, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr-.
Au fost obligați apelanții la 400 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin sentința civilă nr.1692/2002, definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea reclamanților, și, având ca obiect grănițuire, revendicare și obligație de a face, împotriva pârâtului, reținându-se că acestuia i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru 1000. teren, suprafața compunându-se din 500. de la reclamanți și pentru care aceștia au primit în compensare teren în punctul " La General" și 500. de la vecinul, terenul fiind împrejmuit încă din anul 1993, pârâtul neocupând vreo porțiune de teren de la reclamanți și folosind terenul pe care îl are trecut în titlu.
Cu privire la reclamanți, s-a reținut că prin titlul de proprietate al autorului, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 875., terenul fiind înstrăinat ulterior prin contract de vânzare - cumpărare reclamantului, teren ce se află situat în afara gardului despărțitor dintre proprietăți.
Raportat la obiectul prezentei judecăți, s-a apreciat că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a art. 1201 Cod civil.
S-a apreciat de asemenea, că în cauză reclamanții și intervenienții au solicitat să fie stabilită linia de hotar dintre proprietăți, să fie obligat pârâtul să-și ridice gardul din beton și de sârmă și să le lase în deplină proprietate suprafața ocupată din terenul de 875. care face obiectul titlului de proprietate și al contractului de vânzare - cumpărare, iar aceste aspecte au fost analizate irevocabil prin sentința civilă nr.1962/2002, când s-a statuat în litigiul purtat între, și că, linia care desparte proprietățile părților o constituie gardul despărțitor edificat de pârât în urmă cu mai mulți ani, iar acesta nu ocupă din terenul reclamanților, suprafața din contractul de vânzare - cumpărare aflându-se în afara gardului despărțitor dintre proprietăți, faptul că gardul este neschimbat, fiind confirmat chiar de către reclamanții și.
A apreciat instanța că reclamanta și intervenienții din prezenta cauză urmăresc același scop și valorificarea acelorași drepturi, ca cele care au format obiectul litigiului soluționat irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate anterior.
În ceea ce privește titlul de proprietate emis pârâtului pentru suprafața de 1000. s-a apreciat că acesta a fost emis conform nr.433/1003 care nu a fost contestată de autor și care a acceptat compensarea cu o suprafață dublă în punctul " La General", astfel că cererea ulterioară formulată de moștenitor este lipsită de interes.
În ceea ce-i privește pe pârâții ( decedat ) prin moștenitori și, s-a reținut că atât prin cererea de intervenție, cât și prin cererea reclamantei, pârâtul a fost acționat pentru revendicarea unei porțiuni din suprafața de 875. menționați în titlul de proprietate în 3 164/8, or, acest pârât nu figurează ca fiind vecin cu reclamanta în acest punct, ocupațiunea nerezultând din nici o probă a dosarului.
Referitor la pârâtul, chemat în judecată pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate, a actelor premergătoare și a procesului - verbal de punere în posesie, s-a apreciat că aceste acte nu-l privesc pe pârât, iar nr.433/1993 vizează compensarea dată pentru cei 500. constituită pârâtului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta și intervenienții și, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 6 - 9 Cod pr. civilă, art. 315 Cod pr. civilă, coroborate cu art. 480 - 482 Cod civil, art. 584 cod civil și art. 1073 - 1077 Cod civil.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1201 Cod civil, în cauză nefiind îndeplinite condițiile impuse de lege, privind tripla identitate: obiect, cauză și părți.
S-a susținut că nu există identitate de părți în cele două litigii, cele două litigii au obiecte diferite, iar cauzele judecăților sunt diferite.
S-au criticat hotărârile și în ceea ce privește reținerea lipsei calității procesuale active și condițiile în care intervenienții invocă un drept de proprietate asupra suprafeței de 875. drept dobândit conform contractului de vânzare - cumpărare nr.278/2997, hotărârea instanței nefiind motivată în fapt și în drept.
S-a criticat decizia și pentru încălcarea dispozițiilor art. 129 Cod pr. civilă, întrucât prin încheierea din 01 septembrie 2008 încuviințat completarea probatoriului, iar ulterior nu a mai administrat probele încuviințate și nici nu a motivat această renunțare de administrare a probatoriilor.
S-a arătat că în cauză nu s-au administrat probe pentru a se stabili dacă există suprapunere între terenul de 875. situat în 3 164/8 și terenul de 500. deținut de și menționat în titlul de proprietate al acestuia, respectiv dacă există cauze de nulitate.
S-a mai arătat că pârâtul nu deține act de dare în plată pentru teren de la fostul CAP, iar la data începerii lucrărilor de construire nu a avut autorizație de construire și totodată, reclamanta avea întocmite actele premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1 ha. inclusiv suprafața de 1000. deținută de pârât, iar prin sentința civilă nr.1612/1991 a fost obligat pârâtul să sisteze lucrările de construcție de pe terenul în litigiu, excepția lipsei de interes fiind reținută în mod nelegal.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin precizarea la acțiune de la fila 19 din dosarul nr. 1537/2006 al judecătoriei Târgu Cărbunești, reclamanta investit instanța cu patru capete de cerere, și anume: revendicarea suprafeței de 241. din pct. " ", în contradictoriu cu pârâții și, grănițuire și obligație de a face, împotriva pârâtului, și nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. -/2001 și a actelor premergătoare emiterii acestuia, împotriva pârâților și.
Instanțele de fond au soluționat cererile în revendicare, grănițuire și obligație de a face, în contradictoriu cu pârâtul, în temeiul excepției peremptorii a autorității de lucru judecat, reținând că prin nr. 1692/2002, pronunțată în dosarul nr. 8632/2001 al Judecătoriei Tg.- Cărbunești, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, au fost tranșate în fond pretențiile reclamanților, și împotriva pârâtului, constând în revendicarea suprafeței de teren de 6 lățime și 70 lungime, grănițuirea terenurilor limitrofe și obligație de a face.
La interogatoriul luat reclamantei ( fila 49 din dosarul nr.3807/2005 al Judecătoriei Tg. - Cărbunești), aceasta a învederat că obiectul cererii în revendicare din prezentul dosar îl constituie suprafața de teren din pct. " ", cu lungimea de 70 și lățimea de 6.
În mod just, ambele instanțe de fond au apreciat astfel ca fiind întrunite condițiile art. 1201 cod civil și art.166 Cod pr. civ. existând tripla identitate de elemente între cele două litigii, și anume: părți,obiect și cauză.
Susținerea recurenților în sensul că nu există identitate între obiectul și cauza celor două litigii nu este întemeiată, din cuprinsul cererilor de chemare în judecată precizate rezultând fără echivoc că scopul final urmărit este același, respectiv lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a reclamantei de către pârâtul a suprafeței de teren individualizată în acțiuni, grănițuirea terenurilor părților și obligarea pârâtului la ridicarea gardului de beton și plasă, iar fundamentul pretențiilor reclamantei derivă din dreptul de proprietate asupra terenului de 875 mp, reconstituit prin titlul de proprietate nr. -/10.04.1996.
În ceea ce îl privește pe pârâtul, acțiunea în revendicare s-a respins în temeiul excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât din probe nu a rezultat că acesta are calitatea de posesor neproprietar asupra terenului de 241. și astfel nu sunt întrunite condițiile art. 480 Cod civil.
Criticile formulate de recurenți subsumate modului de soluționare excepției autorității de lucru judecat sunt neîntemeiate, Tribunalul apreciind în mod legal că aceasta este incidentă în ceea ce privește primele trei petite formulate împotriva pârâtului, ceea ce împiedică examinarea în fond a acțiunii.
Este întemeiat însă motivul de recurs vizând soluționarea cererii având ca obiect nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate și a actelor premergătoare emise pe numele pârâtului.
Instanța de apel a apreciat că reclamanții nu justifică un interes în promovarea acestei cereri, întrucât autorul lor nu a contestat nr. 433/1993, prin care s-a dispus atribuirea în proprietatea pârâtului a terenurilor evidențiate în titlul de proprietate nr.-/2001.
Interesul, ca element al acțiunii civile, constă în folosul practic, imediat, direct și personal, urmărit de titularul cererii de chemare în judecată.
Or, în cauză, este evident că reclamanții, în calitate de succesori în drepturi ai autorului, au interes să obțină desființarea titlului de proprietate al pârâtului în limita suprafeței de 500. ce a aparținut autorului lor și a făcut obiectul compensării, pentru a putea triumfa în acțiunea în revendicare al cărei obiect îl constituie o suprafață de teren inclusă în cea mai sus menționată, și înscrisă în actele de proprietate ale pârâtului
Pentru diferența de 500 mp, ce provin de la pârâtul, reclamanții nu justifică un interes, pentru că în situația în care titlul de proprietate al pârâtului s-ar desființa în ceea ce privește această suprafață, reclamanții nu ar avea nici un folos practic, direct și personal. Sub acest aspect, este de reținut că cererea în nulitatea titlului de proprietate și a actelor premergătoare ale pârâtului a fost în mod corect soluționată împotriva pârâtului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, această parte nefiind persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
În aceste condiții, soluționarea capătului de cerere în nulitate titlu de propreietate, în temeiul acestei excepții peremptorii a lipsei de interes s-a făcut în mod greșit, și a avut ca efect necercetarea fondului, și atrage astfel incidența dispozițiilor art. 312, pct.5 Cod pr.civ. care impun admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În rejudecare, Tribunalul va examina cererea în materia fondului funciar în fond, verificând legalitatea modului în care a operat compensarea și a fost atribuită în proprietatea pârâtului suprafața de 500 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă și recurenții intervenienți și împotriva deciziei civile nr. 42 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1195 din 31 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, -, -, -.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
13.07.2009
Jud.fond -
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
