Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 900/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.900/R
Ședința publică din 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și, ambii domiciliați în Reghin,-, județul M, și de pârâții și, ambii domiciliați în Reghin,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.233 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.4293/2005.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 22 aprilie 2009, 29 aprilie 2009, apoi pentru data de 6 mai 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1859 din 6.12.2004, Judecătoria Reghina respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților cu privire la petitul privind anularea certificatului de moștenitor nr. 50/2001 emis de Biroul Notarului Public, ca neîntemeiată, a respins acțiunea civilă înaintată și completată de reclamanții și împotriva pârâților și, ca neîntemeiată și a obligat reclamanții să plătească pârâților suma de 5 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 233 din 19 septembrie 2008 Tribunalul Mureșa admis apelul declarat de reclamanții și împotriva acestei hotărâri, a schimbat în parte hotărârea atacată, a omologat raportul de expertiză topo întocmit de expertul tehnic judiciar (filele 50-68 dosar apel), a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, situat în Reghin,-, înscris în CF 257 nr. top. 456/1/3, 456//1/3, 456/2/3, redat de expertul tehnic judiciar ing. în anexa 2 la raportul de expertiză topo, ca fiind cuprins între punctele 19-21-30-31-1-15-14-13-12-11-16-17-18-19 - colorat în albastru, și imobilul proprietatea pârâților situat în Reghin,-, înscris în nr. top. 456/1, 456/2/1, 456/2/3, redat de expertul tehnic judiciar ing. în anexa 2 la raportul amintit ca fiind cuprins între punctele 11-12-13-14-15-1-31-26-4-5-6-7-8-11 colorat în galben (fila 58 dosar apel) ca fiind linia ce unește punctele 1-2-14-15-7 colorată în maro, în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică amintit (fila 59 dosar apel) și redată în varianta a 2-a în raportul de expertiză, a obligat pârâții să respecte dreptul de proprietate al reclamanților conform liniei de hotar, a eliminat dispoziția de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de pârâți, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe și a obligat intimații și să plătească către apelanți suma de 250lei cheltuieli de judecată în apel și a compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Atât reclamanții cât și pârâții au declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
Reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate sub toate aspectele petitelor formulate prin acțiunea introductivă de instanță cât și a cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză în toate fazele procesului, inclusiv în recurs, la care solicită a fi obligați pârâții.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare a acesteia prev. de art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 2 și 3 din Codul d e Procedură Civilă. Sub nici o formă pârâții nu aveau cum să dobândească întreaga suprafață de teren care a aparținut exclusiv defunctei, deoarece aceasta nu a fost în grad de rudenie cu aceștia, ei au dobândit terenul în baza contractului de întreținere cu iar acesta din urmă a solicitat în baza Legii nr. 18/1991 doar suprafața de 1000 mp, suprafață care o înstrăinase deja prin contractul de întreținere pârâților. Pârâții nu aveau cum să dobândească teren după, numai după. Așa cum s-a clarificat și prin adresa de a OCPi M, suprafața de 1200 mp din TP nr. - ar fi trebuit să includă și suprafața de 1000 mp care a format obiectul contractului de întreținere cu pârâții.
Instanța de apel a constatat că li s-ar cuveni suprafața de 2300 mp teren în loc de 3300 mp, mai puțin deci cu 289 mp. Așa cum s-au stabilit limitele de grănițuire relativ la această suprafață, face imposibilă punerea în executare a hotărârii deoarece la delimitarea granițelor dintre cle două proprietăți apar două linii diferite, ceea ce va isca discuții cu prilejul punerii în executare și a fixării semnelor de hotar.
Linia de hotar se impunea a fi stabilită pe pct. 14 ind. 1, 13 ind. 1, 12 ind. 11, 9 de pe anexa nr. 2 și care corespunde cu nr. 7 de pe anexa nr. 3, așa cum se menționează și în dispozitivul deciziei. Se impunea a se menționa că linia 1-2-14-15-7 de pe anexa 3 se suprapune peste linia 1-15-14 ind.1-13ind.1-12 ind.11-9 de pe anexa 2 și nu pe 1-15-13-12-11. Trebuie să coincidă pct. 7 de pe Anexa 3 cu pct. 9 de pe anexa 2 și nu cu 11, cum în mod greșit s-a reținut prin decizia atacată.
Așa cum rezultă din documentația de la dosar, limitele de hotar pentru cele două părți ar fi următoarele:
- pentru pârâții intimați: 1-15-14 ind. 1-13 ind. 1-12 ind. 11-9-8-6-5-4-B-26-C-E-1-2-1 sau 1-2-D-E-C-26-B-4-5-6-7-8-9-10-12 ind.11-13ind.1-14 ind.1-15-1, puncte care includ cei 1276 mp la care expertul stabilește că au dreptul pârâții, iar limita pentru ei ar fi: 1-15-14 ind.1-13 ind.1-12 ind.11-9-10-11-16-17-18-19-21-30-31-C-E-2-1, pct. 9 de pe anexa 2 corespunzând cu pct. 7 de pe anexa 3. Această limită de grănițuire pentru reclamanți ar include cei 2300 mp la care și instanța stabilește că au dreptul, precum și suprafața de 245 mp rezultați din aprobarea la Legea 18.
Cu privire la cheltuielile de judecată au arătat că suma de 250 lei acordată este derizorie în raport cu cheltuielile efectiv suportate de ei. Au suportat în întregime costul celor 3 expertize, deși la ultima instanța a dispus ca pârâții să suporte din acestea, dar nu au achitat și au plătit tot ei și partea lor. Solicită a se recalcula acest cheltuieli, deoarece au plătit 3028 lei în total.
Ca temei juridic, au indicat disp. art. 299, 301, 302 ind. 1, 304 pct. 9, 312 pct. 2 și 3, 274 Codul d e Procedură Civilă.
Pârâții au solicitat prin memoriul de recurs modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nefondat al apelului declarat de reclamanți și menținerea în totalitate a acestei sentințe ca fiind legală și temeinică, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului au invocat motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Codul d e Procedură Civilă, arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut că linia de hotar traversa o fântână. care delimitau în trecut cele două proprietăți există și acum, gardul nou fiind amplasat cu câțiva centimetri spre proprietatea lor tocmai pentru a nu muta din loc acești stâlpi vechi de zeci de ani, stâlpi care au fost văzuți de instanța de fond cu ocazia cercetării la fața locului, dar și de către cei 3 experți care au efectuat măsurătorile celor 2 imobile învecinate.
raportului de expertiză al expertului este în totală contradicție cu situația din teren dar și cu concluziile celor 2 experți și cu cele constatate de instanța de fond cu ocazia cercetării la fața locului și cu documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire a gardului.
Reaua-credință a reclamanților rezultă și din conținutul adresei nr. 11894/04.11.2002, prin care aceștia sunt somați să retragă acoperișul construcției anexe pe vechiul amplasament. Or, nimănui nu-i este permis să se prevaleze de propria-i imoralitate pentru a obține protecția unui drept.
În drept, au invocat prev. art. 304 pct. 8 și 9 Codul d e Procedură Civilă.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul extrasului nr. 257, nr. top. 456/1, 456/2/1, 456/2/3 și raportul de expertiză tehnică topografică efectuat de expert a reieșit că suprafața faptică a imobilului este de 5.953 mp, mai mare cu 1611 mp decât cea înscrisă în, de 4.342 mp. Pârâții și sunt proprietari ai imobilului construit și a terenului intravilan în suprafață faptică totală de 1915 mp, din care 1000 mp dobândiți prin contractul de întreținere nr. 7817/1991 iar restul dobândiți prin titlul de proprietate nr. -/1999 de și ulterior prin certificatul de moștenitor nr. 50/2001 de pârâți. Prin contractul de întreținere nu s-a înstrăinat către pârâți mai mult decât ar fi avut numitul în proprietate, deoarece certificatul de moștenitor nr. 919/9.10.1990 a fost rectificat în ceea ce privește masa succesorală a defunctei, în sensul că masa succesorală nu se compune din cota de 1/3 parte din terenul întabulat în CF nr. 257, ci di n suprafața de 1000 mp teren exclusiv determinată.
Nu este întemeiat motivul de recurs invocat de reclamanți că pârâții și-ar fi întabulat o suprafață mai mare decât cea cuvenită, respectiv o dată în baza contractului de întreținere și a doua oară în baza titlului de proprietate, întrucât în baza titlului de proprietate sus-menționat defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.200 mp teren intravilan (fila 12 verso dosar de fond), din care 500 mp curți, construcții, 700 mp și 2000 mp teren arabil. Raportat la aceste acte juridice, nu se poate reține că pârâții s-ar fi întabulat în cf cu o suprafață mai mare decât ar fi avut dreptul și nici că prin întabularea dreptului lor de proprietate s-ar fi adus atingere dreptului de proprietate al reclamanților.
Este eronată și susținerea reclamanților că le-ar reveni în proprietate o suprafață de 3.300 mp teren, respectiv 1000 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, 1000 mp în baza ordinului prefectului din 2002 și 1300 mp prin cumpărare de la numita. Din toate probele dosarelor rezultă că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1000 mp în baza Ordinului Prefectului jud. M nr. 690/2002, ordin emis în baza Legii nr. 18/1991, neavând un alt temei din această lege prin care să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru încă 1000 mp teren. Elocvente sunt în acest sens adeverința nr. 28/c/12.02.1991emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Primăriei Reghin și adresa nr. 1440/c/6.12.1991 emisă de Prefectura Jud. M, Ordinul nr. 690/25.11.2002 (filele 34, 111 dosar fond) și extrasul cf nr. 257, nr. top. 456/1/3, 456/2/1/3, 456/2/3 din care rezultă că această suprafață a fost întabulată (fila 6 dosar). Reclamanții nu au produs alte probe din care să rezulte că ar fi îndreptățiți și la o altă suprafață de teren, în baza legii fondului funciar.
În ceea ce privește critica reclamanților privind stabilirea liniei de hotar, Curtea constată că și aceasta este nefondată. Contrar susținerilor reclamanților, instanța de apel nu a stabilit două linii de hotar diferite. Linia de hotar este una sigură, cea care trece prin punctele 1-2-14-15-7, colorată în maro în anexa 3 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul, redată în varianta a 2-a în raportul de expertiză. Instanța de apel a identificat și delimitat imobilele părților, în funcție de constatările expertului topograf. Ca atare, nu va exista imposibilitatea punerii în executare a hotărârii recurate, întrucât ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii iar acesta conține dispoziții neechivoce privind stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți.
Instanța de apel a procedat corect la compensarea cheltuielilor de judecată, având în vedere prev. art. 276 Codul d e Procedură Civilă, precum și dispozițiile art. 590 și urm. cod civil.
Cu referire la recursul pârâților, Curtea constată că instanța de apel a stabilit linia de hotar având în vedere întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, susținerile părților și concluziile expertului topograf. Astfel, în mod corect a reținut că prin varianta acceptată se restabilește vechea limită între proprietăți și permite tuturor proprietarilor accesul la fântâna care odinioară deservea ambele proprietăți, granița trecând prin mijlocul fântânii.
Față de cele ce preced, se reține că tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii la starea de fapt corect reținută, nefiind incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă. Cu referire la motivul de recurs invocat de pârâți, prev. de art. 304 pct. 8 Codul d e Procedură Civilă, curtea constată că acesta nu a fost dezvoltat în cadrul motivelor de recurs. Din analizarea hotărârii recurate nu s-a putut constata că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau că ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. De altfel, motivele de nelegalitate prev. la pct. 8 și 9 din art. 304 Codul d e Procedură Civilă sunt motive de modificare a hotărârii și nu de casare, cum greșit au susținut pârâții în recursul formulat.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanți și pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și, ambii domiciliați în Reghin,-, județul M, și de pârâții și, ambii domiciliați în Reghin,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.233 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.4293/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
pentru, fiind plecat
din instanță, semnează
judecător delegat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:
jud.apel:;
-11.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
