Speta Legea 10/2001. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 65/
Ședința publică din 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții junior, moștenitorul lui, domiciliat în Târgu-M,-,.46, județul M, moștenitorul lui, domiciliat în com. sat.Câmpul, nr.130, județul M, moștenitorul lui, domiciliat în com. sat.Câmpul, nr.128, județul M, moștenitorul lui, domiciliat în Târgu-M,-,.16, județul M, domiciliată în Târgu-M, str.-.-, nr.17, județul M, domiciliată în O S, B-dul. -, nr.29,.6, județul H, domiciliată în com. nr.89, județul M, domiciliat în com.-, județul M, OG, domiciliat în com.-, județul M, domiciliat în Târgu-M,-,.17, județul M și, domicliată în Târgu-M,-,.8, județul M, precum și de pârâta Direcția Silvică M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1916 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 4606/2008).
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 22 aprilie 2009, 29 aprilie 2009, apoi pentru data de 6 mai 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1916 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții, în calitate de moștenitor al reclamantului decedat;, OG, și, în contradictoriu cu pârâta - Direcția Silvică M; s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții junior, și împotriva pârâtei - Direcția Silvică M, din dosarul conexat nr. 2542/2006; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - Direcția Silvică M; s-a modificat în parte decizia nr. 58 din 18 aprilie 2006 emisă de Romsilva - Direcția Silvică Târgu-M, în sensul că despăgubirile menționate în art. 2 sunt în sumă de 62.672,65 RON; s-au menținut celelalte dispoziții din decizia nr. 58/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții junior, în calitate de moștenitori ai defunctului;, moștenitorul lui;, OG, și, precum și pârâta - Direcția Silvică
Reclamanții jun. și au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâta Romsilva - Direcția Silvică M și anulării art. 2 din decizia atacată, referitoare la despăgubiri.
În motivarea apelului au arătat că instanța de fond a apreciat greșit admiterea în parte a cererii reconvenționale a pârâtei. A invocat prev. art. 2 lit. c, art. 6 alin. 1, art. 9, art. 21 alin. 1 și 3 din Legea 10/2001, republicată, prin care sunt stabilite condițiile prin care unitatea deținătoare va descărca din evidența contabilă valoarea bunului restituit, adică prin diminuarea cotei de participație a statului în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit și nu prin plata despăgubirii de către persoanele fizice îndreptățite la măsuri reparatorii. Acestea nu pot fi obligate la plata despăgubirii pentru lucrări de reparații-modernizări efectuate de unitatea deținătoare în prioada de deținere, după cum nici unitatea deținătoare nu poate fi obligată la plata despăgubirii pentru distrugerile și degradările produse de la data prelurii și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Persoanele îndreptățite sunt obligate la plata despăgubirilor doar atunci când se retrocedează terenuri preluate în mod abuziv pe care ulterior au fost edificate construcții autorizate, care de fapt au schimbat destinația imobilului preluat abuziv. - art. 10 alin 5. și art. 41 alin. 1 din lege.
Imobilul în litigiu și-a păstrat destinația și configurația inițială de la data preluării abuzive și până la data revendicării în baza Legii nr. 10/2001. După anul 1948, în cadrul unor lucrări de modernizare construcțiile anexe-gospodărești inițiale au fost demolate și în locul lor au fost edificate alte construcții anexe-gospodărești, însă construcții fără autorizație de construire.
Pârâta Romsilva pretinde în mod abuziv și fără temei legal plata despăgubirii ce reprezintă valoarea construcțiilor edificate după anul 1949. Despăgubirea pentru aducțiunile de apă este pretinsă tot în mod abuziv, întrucât terenurile pe care sunt edificate aducțiunile de apă nu au fost revendicate prin notificare și anexe la notificare, ele se află în afara complexului păstrăvăriei și nu au fost proprietatea defuncților și. Despăgubirea ce reprezintă 48% din valoarea construcțiilor anexe-gospodărești neautorizate, edificate după anul 1949 în locul celor demolate nu are temei legal, acestea nefăcând obiectul art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001/ Doar chiriașii au dreptul la despăgubire, în temeiul art. 48 alin. 1 din Legea nr. 10/2001/R, pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință, prin îmbunătățirile necesare și utile.
În temeiul art. 9 din lege se justifică anularea art. 2 referitoare la despăgubiri.
În drept, au invocat prev. art. 282 (3), 296 (1), 377 alin. 1 pct. 5 Codul d e Procedură Civilă și prev. Legii nr. 10/2001.
Apelanții, OG, au solicitat prin apelul formulat admiterea apelului, respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale formulată de pârâta Romsilva - Direcția Silvică Tg. M și drept consecință exonerarea lor de plata sumei de 62672, 65 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, motiv de nulitate prev. de art. 292-296 Codul d e Procedură Civilă, fiind pronunțată cu încălcarea disp. art. 9 din legea nr. 10/2001, instanța de fond obligându-i greșit la plata sumei de 62.672,65 lei, aplicând greșit prev. art. 10 alin. 5 și art. 9 din lege și încălcând disp. art. 25 din lege.
Tribunalul nu este competent material de a soluționa cererea reconvențională, conform art. 2 pct. 1 lit. b Codul d e Procedură Civilă, având în vedere valoarea obiectului cererii. Acțiunea principală este guvernată de o procedură judiciară specială, instituită de Lega nr. 10/2001. Cererile formulate prin acțiunea reconvențională sunt exceptate de la procedura legii nr. 10/2001 și sunt supuse timbrării, conform legii taxelor de timbru.
Pârâta - Direcția Silvică Tg. Mas olicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii contestațiilor împotriva deciziei nr. 58/2006 a unității lor, formulate de către, admiterii cererii lor reconvenționale și obligarea contestatorilor la plata sumei de 336.133,76 lei, c/v construcțiilor și amenajărilor piscicole edificate de către pârâtă după anul 1949 în Câmpul.
În susținerea apelului au arătat că stabilirea despăgubirii pretinse s-a făcut pe baza evidențelor contabile, fapt ce rezultă din "lista mijloacelor fixe, Câmpul ", înregistrată cu nr. 2555/5.04.2006, care face parte integrantă din decizia de restituire și pe care s-a întemeiat și cererea reconvențională.
Procentul dintre construcțiile edificate după anul 1949 și cele edificate anterior acestui an de către antecesorii reclamanților și în care intră și cele demolate rezultă din expertiza tehnică judiciară întocmită în dosarul nr. 428/2004 al Tribunalului Mureș. Unitatea lor a apreciat corect procentul de 48%, dar nu și evaluarea făcută, pentru că expertul nu a avut în vedere valorile existente pe piață și nici valorile din evidențele contabile rămase în urma amortizării mijloacelor fixe.
Valoarea construcțiilor edificate după anul 1949 în sumă de 140.369, 76 lei, pretinsă de ei, a rezultat din aplicarea procentului de 48% și implicit a scăderii valorii construcțiilor edificate înainte de 1949 care au fost demolate. Astfel că în procentul de 52% reprezentând 152.067,24 lei, sunt cuprinse construcțiile edificate anterior naționalizării, atât cele existente cât și cele demolate.
Prima instanță în mod nejustificat și eronat a reținut în sentința atacată că din valoarea pretinsă nu s-a scăzut valoarea construcțiilor edificate anterior naționalizării și ulterior demolate și astfel stabilind că despăgubirea pretinsă este de 62.672,65 lei.
Diferența de 195.764 lei dintre suma totală pretinsă și valoarea construcțiilor edificate după anul 1949 reprezintă valoarea aducțiunilor de apă cu nr. de inventar - și -, realizate în anul 1978 și care fac parte integrantă din.
În drept, au invocat prev. art. 282 și urm. Codul d e Procedură Civilă.
Intimații, OG, și au formulat întâmpinare la apelurile declarate în cauză de către apelanții și, și, solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat de către apelanta - Direcția Silvică M, admiterea apelului declarat de către apelanții, și, admiterea apelului declarat de ei în cauză, respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale și drept consecință exonerarea lor de plata sumei de 62.672,65 lei, cu obligarea apelantei Romsilva la cheltuieli de judecată în favoarea lor.
În considerentele întâmpinării au arătat că recunosc intervenienților drepturile pretinse după defunctul lor tată, sen. Acțiunile privind restituirea îmbunătățirilor aduse de către foștii deținători ai imobilelor naționalizate sunt de competența instanțelor de drept comun, ele nefiind reglementate de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Singura derogare admisă este aceea a îmbunătățirilor aduse la imobilele casă de locuit, ceea ce se exclude prin prezenta speță. Instanța de fond a extins nejustificat aria persoanelor îndreptățite la restituire, ce urmează a fi obligate la despăgubiri în favoarea deținătorilor imobilelor, cu situația prev. de art. 48 din lege.
Intimata - Direcția Silvică Tg. Maf ormulat întâmpinări la apelurile declarate de reclamanți și intervenienți, solicitând respingerea ca nefondat a apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate, pe considerentul că aducțiunea ca investiție nu poate fi tratată individual ca bun aparte, acesta concurând ca accesoriu la funcționarea normală a obiectivului economic, fiind indispensabil acesteia. Legea nr. 10/2001 tratează unitar procedura aplicabilă tuturor imobilelor preluate în mod abuziv, inclusiv obiectivelor economice. Acțiunea reclamanților este scutită de taxa de timbru, deci și cererea reconvențională este scutită de taxa de timbru.
Au anexat întâmpinării, în xerocopie: autorizații pentru executare lucrări, adresa M, Aviz nr. 5/1975, Acord de gospodărire a apelor nr. 26/1975, Memoriu justificativ, deviz antemăsurătoare, schițe teren (filele 41-50).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, în virtutea efectului devolutiv al apelului conferit de art. 292-296 Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Din copia cărții funciare nr. 1864 M rezultă că imobilele-teren și păstrăvărie (înscrise inițial în CF nr. 3194 și 3198 M ) au constituit proprietatea tabulară în cotă de 1/1, dobândită în anul 1943, numiților și a soției, decedați. Prin certificatele de moștenitor depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari, aspect necontestat de către părți.
Prin "contractul de donație" și "procesul-verbal" nr. 1595 din 1.07.1949, încheiat între Ocolul Silvic, ca primitor și și soția, ca predător, s-a donat imobilul în suprafață de 2,5 ha și alte loturi mai mici, împreună cu cele 27 de lacuri și bazine anexe și canale de alimentare în suprafață de 11.000 mp.
Prin sentința civilă nr. 107 din 27.04.2001 a Tribunalului Mureș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 20/A din 28.03.2002 a Curții de Apel Tg. M, s-a constatat nulitatea actului de trecere în proprietatea statului ai C âmpul.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1390/13 A din 19.03. 2001, precizată ulterior prin anexa la notificare înregistrată la pârâtă sub nr. 6238 din 2.08.2002, reclamanții au solicitat pârâtei restituirea în natură a imobilului revendicat. Prin adresa nr. 2353/2001 pârâta a răspuns la notificare, arătând că restituirea în natură a păstrăvăriei în temeiul art. 9 alin. 2 și art. 10 din lege nu se poate face, deoarece construcțiile vechi au fost demolate și construite altele, la fel și amenajările piscicole au fost refăcute.
La data de 18.04.2006 pârâta emite decizia nr. 58 prin care decide să restituie în natură reclamanților Câmpul din com., jud. M, constând din teren în suprafață totală de 43.464 mp ( 4,34 ha) înscris în CF nr. 803 și 1864 și construcțiile și amenajările piscicole cuprinse în situația nr. 2555/5.04.2006, condiționat de plata despăgubirii în sumă de 336.133,76 lei, ce reprezintă valoarea construcțiilor edificate după anul 1949 de către Direcția Silvică Tg. M, conform reglementărilor art. 10 alin. 3 din legea nr. 10/2001, modificată cu legea nr. 247/2005. La emiterea acestei dispoziții pârâta a avut în vedere Hotărârea nr. 4/7.04.2006 a Comitetului Director, notificarea nr. 1390/2001, certificatul de moștenitor de calitate nr. 13 din 7.02.2006 și sentința civilă nr. 107/2004 a Tribunalului Mureș.
Pârâta a emis această dispoziție doar după ce reclamanții au solicitat pe calea dreptului comun restituirea în natură a acestui imobil iar Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 220/16.02.2005 a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură a imobilelor teren și construcții reprezentând complexul păstrăvăriei. De menționat că prin decizia civilă nr. 7/18.01.2006 Curtea de Apel Tg. Maî nlăturat din sentință obligația reclamanților la plata unor despăgubiri în valoare de 626.726.521 lei. Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost suspendat de către ÎCCJ B până la soluționarea prezentului litigiu.
Față de cele reținute mai sus, instanța apreciază că dispoziția emisă de pârâtă este nelegală. Aceasta deoarece, prin constatarea nulității absolute a donației, imobilul în litigiu a revenit în proprietatea foștilor proprietari decedați, respectiv în masa succesorală a moștenitorilor acestora - reclamanții din prezenta cauză, conform principiului repunerii părților în situația anterioară. Reclamanții erau îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului în baza sentinței civile prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație și a prevederilor art. 480 Cod civil. De altfel, și Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945-22.12.1989. Cum pârâta nu a răspuns în termen la notificarea reclamanților, aceștia nu au solicitat obligarea unității deținătoare la emiterea unei dispoziții de restituire, ci restituirea în natură. Pârâta avea obligația de a pune în executare hotărârea instanței, la momentul rămânerii definitive a hotărârii și nu să emită o dispoziție de restituire în natură, condiționat de plata unor despăgubiri de către reclamanți. Această condiționare contravine dispozițiilor hotărârilor judecătorești menționate mai sus.
Cum obligația impusă de dispozițiile art. 25 alin. 1 din legea nr. 10/2001 nu a fost respectată de către pârâtă, care nu s-a pronunțat în termen asupra cererii de restituire în natură, s-a pronunțat instanța asupra acestui lucru, ceea ce face superfluă emiterea unei dispoziții în acest sens.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin care s-a solicitat obligarea reclamanților la plata contravalorii construcțiilor și amenajărilor piscicole edificate de pârâtă după preluarea păstrăvăriei în anul 1949, Curtea apreciază că o astfel de acțiune este de competența instanței de drept comun și drept urmare tribunalul, ca instanță de soluționare a contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/200, nu are competența materială de soluționare a cererii reconvenționale.
Pentru soluționarea acestei excepții de necompetență materială a tribunalului, se impune a se face distincție între diferitele proceduri instituite de Legea nr. 10/2001 în soluționarea litigiilor ce se ivesc în legătură cu aplicarea ei. Astfel, o primă procedură instituită de această lege este cea referitoare la litigiile care derivă din desfășurarea procedurii necontencioase, când astfel de proceduri nu se finalizează pe cale amiabilă în condițiile stabilite de lege și, ca atare, părțile se pot adresa instanțelor de judecată anume stabilite, în speță secția civilă a tribunalului. Acestea sunt cele reglementate de. 26 alin. 3 și 4, art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Deosebit de aceste proceduri speciale, strict reglementate de această lege, sunt statuate posibilitățile ca, potrivit dreptului comun, persoana juridică notificată să solicite în instanță de la persoanele îndreptățite plata contravalorii eventualelor investiții efectuate la imobil după preluarea abuzivă a acestuia de către Statul Român. Subliniem, potrivit dreptului comun, deoarece Legea nr. 10/2001, care este o lege specială reparatorie, nu prevede posibilitatea introducerii unei acțiuni cu un astfel de obiect. Ca și exemplificare, în art. III din legea nr. 247/2005 s-a prevăzut competența secției civile a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în soluționarea acțiunilor având ca obiect atacarea actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din OUG nr. 40/1999 și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Temeiul de drept indicat de pârâtă în cererea reconvențională - art. 10 alin. 3 indice 2 din legea nr. 10/2001 - nu este aplicabil în speță, deoarece vizează situația restituirii în natură a terenurilor pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după anul 1990 și nicidecum nu indică dreptul persoanei deținătoare a imobilului de a solicita despăgubiri de la persoana îndreptățită în temeiul legii speciale.
În concluzie, este evident că instanța de judecată competentă în soluționarea acestor litigii este cea de drept comun, în speță judecătoriile, dacă obiectul cererii are o valoare de până la 5 miliarde lei vechi, conform art. 2 pct. 1 lit. b Codul d e Procedură Civilă. Obiectul cererii reconvenționale are o valoare de 336.133,76 lei (3.361.337.600 lei vechi), fiind incidente disp. art. 1 pct. 1 Codul d e Procedură Civilă, care prevăd competența judecătoriei.
Față de cele ce preced, pentru toate considerentele expuse mai sus, legate atât de analiza pe fond a contestației cât și de necompetența primei instanțe în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale, Curtea, în baza art. 296, 297 alin. 2 Codul d e Procedură Civilă, raportat la art. 158 și 159 pct. 2 Codul d e Procedură Civilă, va admite apelurile declarate de reclamanți, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite contestațiile formulate de reclamanți și va anula decizia nr. 58/2006 emisă de pârâtă. Va anula în parte sentința civilă atacată, în ceea ce privește admiterea în parte a cererii reconvenționale formulate de pârâtă, întrucât s-a arătat mai sus că Tribunalul Mureș nu avea competența materială de a soluționa cererea. Va trimite cererea reconvențională spre competentă soluționare instanței de drept comun, respectiv Judecătoria Tg.
Ca o consecință a anulării dispoziției emise de pârâtă, Curtea va respinge petitul din dosarul anexat, nr. 2542/2006, privind modificarea deciziei, prin eliminarea pozițiilor nr. 48 și 49 din lista mijloacelor fixe, fiind superfluu de analizat o analizat o astfel de cerere, câtă vreme dispoziția s-a emis cu nerespectarea dispozițiilor legale, fiind anulabilă integral.
Tot ca o consecință a celor reținute mai sus, Curtea va respinge și apelul declarat de pârâtă. Urmează ca cererea reconvențională să fie analizată, așa cum s-a precizat, de către instanța competentă de drept comun, în fața căreia pârâta va putea să reitereze toate apărările.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, Cutea va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA - Direcția Silvică Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1916 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Admite apelurile declarate de reclamanții junior, OG, împotriva aceleași hotărâri.
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că admite contestațiile formulate de reclamanți, atât în dosarul nr. 2130/2006, cât și în dosarul conexat nr. 2542/2006, ale Tribunalului Mureș și în consecință:
Anulează decizia nr. 58 din 18 aprilie 2006 emisă de pârâtă.
Anulează în parte hotărârea atacată, în ceea ce privește admiterea în parte a cererii reconvenționale formulate de pârâta Romsilva - Direcția Silvică Târgu-M și modificarea în parte a deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006 emisă de pârâtă, în sensul că despăgubirile menționate în art. 2 sunt în sumă de 62.672,65 lei.
Trimite cererea reconvențională formulată de pârâta Romsilva - Direcția Silvică Târgu-M spre competentă soluționare instanței de drept comun, respectiv Judecătoria Târgu -
Respinge petitul din dosarul conexat nr. 2542/2006, privind modificarea deciziei nr. 58/2006 emise de pârâtă, prin eliminarea pozițiilor nr. 48 și 49 din lista mijloacelor fixe.
Obligă pârâta să plătească reclamanților, OG, suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. -
tehnored. BI/14 ex
jud.fond:
-12.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
