Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 987/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 987/
Ședința publică din 21 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul G, împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2009, precum și a deciziei civile nr.83 din 2 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant G, în baza împuternicirii avocațiale nr.128/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea, lipsind intimații-pârâți G și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 14,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea pune în discuție excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac în raport de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant G consideră că recursul este admisibil în speța de față, al cărei obiect este grănițuire, care nu are caracter patrimonial și nu sunt incidente prevederile art.2821Cod procedură civilă. În cazul în care instanța va constata ca inadmisibilă calea de atac a recursului, solicită să se aibă în vedere că decizia tribunalului a fost pronunțată de un complet care nu a fost legal constituit motiv pentru care solicită admiterea recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drăgășani sub nr-, reclamantul G i-a chemat în judecată pe pârâții G și, solicitând ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună: stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea sa în suprafață de 150. și terenul coproprietatea pârâților; să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 150. situat în comuna, județul V, cu vecinii: la R - drum comunal, A - rest proprietate, -, și la - rest proprietate; să fie obligați pârâții la plata sumei de 1000 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 150 pe ultimii trei ani; să fie obligați pârâții să le permită să construiască un gard pe linia de hotar stabilită de instanță; să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1428/din 23 aprilie 1998, cei doi pârâți i-au vândut un teren în suprafață de 150 mp, situat în comuna, județul V, teren vecin cu proprietatea sa în suprafață de 200.
A mai arătat reclamantul că de cca. 3 ani pârâții ocupă terenul pe care l-a cumpărat și astfel a fost lipsit de folosința acestuia.
A mai precizat că terenul vândut de pârâți are lungimea de 25 și lățimea de 6, conform schiței anexe la contract.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
La dosarul cauzei s-au administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Prin sentința civilă nr.1652/10 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-, a fost admisă în partea acțiunea civilă formulată de reclamantul G, s-a stabilit hotarul dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților pe aliniamentul c-16-d, individualizat de expert pe schița de la 77 dosar, unde punctul c este la 1,4 de linia de nord a casei, iar punctul f este la 1,79 est de punctul 17, linia fiind stabilită pe lungimea de 25 între părți de la est-vest, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 6,34, identificat în anexa 3 de punctele c-16-d și să permită reclamantului construirea unui gard pe linia de hotar dintre proprietățile lor (c-16-d ), a fost respins capătul trei al acțiunii și s-a dispus obligarea pârâților să plătească în solidar reclamantului suma de 1457 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că: prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1828 din 23 aprilie 1998, reclamantul a devenit proprietarul terenului în suprafață de 150. situat în comuna, satul, județul V, având ca vecini: R - Drum comunal, A - rest proprietate, la - și - rest proprietate, lat de 6 și de 25, 2-3 dosar; prin raportul de expertiză tehnică, fila 62 dosar, expertul, în urma măsurătorilor efectuate, a stabilit că terenul proprietatea reclamantului este format din două parcele: una de 200. teren cumpărat de la CAP în anul 1978, teren ce are lățimea de 12 și lungimea de 16,6, cu vecinii: N - G, E - șoseua comunală, S -, V - G, cu dimensiunile fiind delimitat de punctele f-a-6-e; același expert a identificat și terenul cumpărat de reclamant de la pârâți, adică suprafața de 150.p, cu dimensiunile de 25 lungime și 6 lățime, fiind delimitat de expert pe schiță de punctele c-d-a-b în anexele 2 și 3, având ca vecini: N - rest proprietate G, E - drum județean, S - figurează (terenul de 200 mp cumpărat de la CAP a fost proprietatea lui ) și V - rest proprietate vânzători; pârâții dețin în proprietate suprafața de 575,27. având ca vecini N -, E - drum județean, S - reclamantul, V -; tot expertul a stabilit că în urma măsurătorilor pârâții ocupă din terenul proprietatea reclamantului, fiind reprezentat și delimitat în anexa 3 de punctele c-16-d și are suprafața de 6,34 mp; ulterior, același specialist stabilește, în funcție de actele de proprietate ale părților, linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților ca fiind aliniamentul c-16-d, unde punctul c este la 1,4 de limita de nord a casei, iar punctul f este la 1,79 est de punctul 17, linia de hotar fiind stabilită pe lungimea de 25, între părți de la est la vest.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, atât reclamantul G, cât și pârâții G și.
În apelul său, reclamantul a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a soluției primei instanțe, în sensul obligării intimaților-pârâți de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul din spatele casei sale, în suprafață de 11,50 mp și a se stabili linia de hotar dintre proprietățile părților în linie dreaptă, pe aliniamentul est-vest, astfel încât în spatele casei sale să rămână terenul în suprafață de 11,50 mp, precum și obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că soluția pronunțată de prima instanță este greșită în raport de actele pe care le-a depus la dosar.
Unul din obiectivele expertizei a fost identificarea celor două suprafețe de teren al căror proprietar este. Din anexa nr.1 a raportului de expertiză rezultă că, așa cum au fost identificate cele două suprafețe de teren, sub streașina din spatele casei sale există un teren în suprafață de 11,50 mp proprietatea sa, ocupat fără niciun drept de intimații-pârâți și că linia de hotar dintre proprietățile proprietățile părților este reprezentată de linia dreaptă pe aliniamentul est-vest, astfel încât în spatele casei proprietatea sa să-i rămână suprafața de 11,50 mp.
În anexele 2 și 3 din raportul de expertiză nu s-a ținut seama de cele două suprafețe de teren proprietatea sa, linia de hotar nemaifiind dreaptă și oblică.
Schița făcută de expert în anexa 1 este corectă. Intimații-pârâți ocupă terenul din spatele casei sale în suprafață de 11,50 mp, astfel că el nu poate să termine lucrările de construcție a casei și nici să construiască un gard pe linia de hotar.
Drept, consecință a celor spuse anterior, și capătul de cerere privind obligarea intimaților pârâți de a-i permite să construiască un gard pe aliniamentul c-16-d este greșit.
În completarea probatoriului, apelantul - reclamant a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților - intimați, probei cu înscrisuri, probei cu martori și probei cu expertiză tehnică.
După finalizarea raportului de expertiză, apelantul-reclamant și-a precizat cererea, în sensul că terenul ocupat de pârâți este cel de 11,72 mp, identificat în schița anexă la raportul de expertiză de la fila 181 din dosar, solicitând admiterea cererii sale conform acestei variante.
Prin apelul lor, pârâții-intimați G și au solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, pârâții - apelanți au arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, soluția fiind întemeiată exclusiv pe expertiza întocmită în cauză, care a fost făcută în mod defectuos, fără ca expertul să măsoare terenul în totalitatea lor și pe toate laturile lor.
Instanța nu a avut în vedere, la pronunțarea soluției, declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv declarația martorului, care a declarat că, la data când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între părți, terenul era ocupat de reclamant și că pe restul de teren ei au edificată o casă, în spatele casei reclamantului, pe locul casei părintești. Reclamantul și-a edificat casa pe teren după cumpărarea terenului de la ei.
Reclamantul a dat casei sale un amplasament în apropierea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, astfel încât linia de hotar să cadă înspre proprietatea lor, iar picătura streșinii să cadă în curtea acestuia. În varianta întocmită de expert, picătura streșinii cade fie pe linia de hotar, fie în curtea lor, contravenindu-se dispozițiilor art.615 civ.
expertului au fost făcute în mod greșit, astfel că ei nu pot cunoaște dacă suprafața de 6,34 mp se include în proprietatea reclamantului, pentru ca ei să fie obligați să-i respecte dreptul de proprietate și posesie a acestui teren. Ei nu ocupă din terenul proprietatea reclamantului, litigiul fiind provocat de acesta, care a edificat casa în apropierea liniei de hotar.
În dovedirea afirmațiilor lor, apelanții-pârâți au solicitat refacerea raportului de expertiză.
Prin decizia nr.83/02.04.2009, Tribunalul Vâlceaa respins apelul formulat de pârâții G și și l-a admis pe cel formulat de reclamantul G.
S-a dispus schimbarea în parte a sentinței, în sensul că, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului G, și cea a pârâților G și, pe aliniamentul G-21-18-20-16-43-L, conform schiței de la fila 181dosar apel.
Pârâții G și au fost obligați să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului în suprafață de 11,72 mp (teren sub streașina casei lui G ), identificat conform aceleiași schițe, să permită construirea unui gard pe linia de hotar, astfel cum a fost mai sus stabilită și să plătească suma de 1013,15 cheltuieli de judecată în apel față de reclamantul G.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile nr.1652 din 10 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În apel, s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către același expert, pentru a se identifica terenurile proprietatea părților, linia de hotar dintre acestea și suprafața de teren ocupată de pârâți din terenul reclamantului.
Expertul desemnat în cauză a întocmit trei variante de amplasare a terenurilor părților: prima variantă, aflată la fila 161 din dosar și în schița anexă nr.1 de la fila 164 din dosar, a avut în vedere planul cu aerofotografierea din 1972; a doua variantă, existentă la fila 162 din dosar și în schița anexă nr.2 de la fila 164 din dosar, a avut în vedere planul parcela din zonă; a treia variantă, din completarea la raportul de expertiză de la filele 178-180 din dosar și din schița anexă la aceasta, a avut în vedere, alături de actele depuse la dosar, planul de încadrare în zonă cu aerofotografierea din 1972, planul parcelar întocmit de Comisia locală cu ocazia punerilor în posesie în anul 1991 și schița de la autorizația de construcție a casei reclamantului.
Din cele trei variante întocmite de expert, instanța a apreciat că cea de a treia este cea corectă, pentru următoarele argumente: la întocmirea ei, expertul desemnat în cauză a avut în vedere ansamblul înscrisurilor depuse de părți, iar nu numai unele înscrisuri izolate; spre deosebire de primele două variante, în care linia de hotar trece fie pe sub casa reclamantului, fie pe sub casa pârâților, în cea de a treia variantă se face o delimitare care corespunde afirmațiilor părților și celor ale martorilor, fiecare din case fiind pe terenul proprietarului său; ea este conformă și cu susținerile pârâților, chiar din cuprinsul cererii lor de apel, conform cărora reclamantul a construit casa în imediata apropiere a liniei de hotar.
În această variantă, reținută de instanță, linia de hotar se situează pe amplasamentul G-21-18-20-16-43-L, astfel cum el a fost identificat în schița anexă de la fila 181 din dosar. Pârâții ocupă, tot potrivit acestei variante, suprafața de 11,72 mp, identificată în schița anexă de la fila 181 din dosar, între punctele 21-18-16-43-15-19-17-21.
Întrucât varianta aleasă de instanță corespunde cu cea solicitată de apelantul-reclamant G, apelul acestuia este fondat.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanții-pârâți G și, varianta aleasă de instanță le este defavorabilă, creându-le o situație mai grea.
De asemenea, nu pot fi reținute criticile care privesc nemotivarea sentinței atacate și neluarea în considerare a declarației martorului. Chiar dacă este sumară, motivarea primei instanțe cuprinde motivele pe care s-a sprijinit soluția adoptată și justificarea materialului probator reținut în pronunțarea acesteia. Declarația martorei nu este utilă soluționării cauzei, deoarece: nu prezintă importanță cine ocupa terenul în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre părți, ci în momentul promovării aceste acțiuni; edificarea casei pârâților pe terenul lor, în spatele casei reclamanților, pe locul casei părintești, nu poate influența soluția instanței, neavând legătură cu cauza; edificarea casei pe terenul cumpărat, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu este contestată de părți, rezultând și din actele de la dosar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul G, criticând-o pentru motive de nelegalitate, solicitând admiterea acestuia cu casarea încheierii de ședință din 26.03.2009, precum și a deciziei civile nr.83/2.04.2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, invocându-se dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că se impunea efectuarea unei noi expertize topometrice, având în vedere existența a patru rapoarte de expertiză, care au stabilit patru linii de hotar, în totală contradicție cu actele de proprietate ale părților, urmând ca noua expertiză să stabilească suprafața de teren ocupată de către intimați, precum și linia de hotar corectă dintre proprietățile părților.
Se susține că o astfel de cerere a fost formulată, fiind respinsă fără nici o motivare, instanța nemanifestând suficient rol activ pentru aflarea adevărului.
De altfel, instanța nu a avut în vedere fila nr.75 dosar, în care experta a identificat terenurile proprietatea recurentului, stabilind greșit linia de hotar pe aliniamentul est-vest, ca fiind o linie frântă, ci nu linie dreaptă, variantă omologată de către instanță și în care, la spatele casei nu se mai respectă distanța de 0,85
În al doilea rând se susține că tribunalul a încălcat dispozițiile art.584 Cod civil, prin faptul că a stabilit linia de hotar pe baza ultimului raport de expertiză, în care, pe aliniamentul -Vest s-a stabilit greșit o linie frântă, în loc de linie dreaptă.
În al treilea rând au fost încălcate dispozițiile art.480 Cod civil, prin faptul că, în mod greșit au fost obligați intimații să-i lase recurentului în deplină proprietate numai suprafața de 11,72 mp, în loc de 20 mp.
În ședința publică din 21.05.2009, Curtea pune în discuție excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Referitor la această excepție, recurentul, prin apărător consideră că recursul este admisibil, deoarece obiectul cauzei de față, respectiv grănițuirea, nu are caracter patrimonial, nefiind incidente prevederile art.2821Cod procedură civilă.
În situația în care se va constata inadmisibilitatea căii de atac a recursului se solicită admiterea acestuia și casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare în complet legal constituit.
Curtea, analizând cu prioritate excepția invocată, în baza art.137 Cod pr.civilă, constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare pentru următoarele considerente:
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, grănițuirea, având o valoarea inferioară, respectiv situată sub un miliard lei, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită stabilirea liniei de hotar; revendicarea unei suprafețe de 150 mp; obligarea la plata sumei de 1.000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 50 mp pe ultimii trei ani; obligarea pârâților de a permite reclamantului să construiască un gard pe linia de hotar, acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, încadrându-se astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub un miliard lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în Râmnicu V,-, -. E,. 3, județ V, împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2009, precum și a deciziei civile nr.83 din 2 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții G și, ambii cu domiciliul în com., sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/10.06.2009
Jud.apel;;
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
