Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1772/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVIĂ NR.1772/2008-R
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.2-4, județul B în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -, sector 5, în contradictoriu cu intimatul reclamant R domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.373/A din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.9 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr.384/2006, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul pârât Direcția Generală a Finanțelor Publice B-pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentanta sa, consilier juridic, în baza delegației din 4.12.2008, emisă de către partea recurentă și pentru intimatul reclamant R -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 4.11.2008, eliberată de Baroul Bihor, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, numita, prin registratura instanței, la data de 28.10.2008 a comunicat instanței că nu face parte din prezenta cauză, restituind citația emisă, după care:
INSTANȚA, constată ă din eroare, pe conceptul de citare a fost menționată ca și intimată numita, deși din dosarul de fond cât și din apel rezultă că aceasta nu are calitate procesuală, motiv pentru care dispune scoaterea acesteia din cauză și citativ, constatându-se totodată că și aceasta a formulat cerere în acest sens, prin registratura instanței la data de 28.10.2008.
Reprezentanta recurentului pârât învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că terenul în litigiu a fost dobândit cu titlu de cumpărare de la def., teren pe care-l folosește din 1994 și până în prezent.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 9/2008 Judecatoria Marghitaa admis acțiunea formulata de reclamantul R împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor si, in consecinta, a constat că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract" din 4 septembrie 1994 defunctul, a vândut către reclamant suprafața de 4.902 mp. teren situat în extravilanul localității de, cu nr. top 446/2, înscris în titlul de proprietate nr. 1830/23.03.2005 emis pe seama defunctului si a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate a reclamantului asupra acestui teren cu titlu de cumpărare, hotărârea urmand a ține loc de act autentic.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a constatat că, prin actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 4 septembrie 1994, defunctul a vândut reclamantului R, suprafața de teren de 4902 mp situat în extravilanul localității de, cu nr. topo 446/2, numitul dobândind proprietatea asupra acestui teren cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, fiind pus în posesie înainte de data vânzării, titlul de proprietate asupra terenului fiind emis numai in anul 2005 cu nr. 1830/23.03.2005.
A retinut prima instanta că, după înstrăinarea terenului vânzătorul, neavând titlul de proprietate, nu a putut proceda la întabularea acestuia și nici să încheie actul de vânzare cumpărare în formă autentică, insa potrivit declarațiilor martorilor audiati in cauza, reclamantul a achitat integral prețul terenului și îl folosește de la data întocmirii antecontractului de vânzare cumpărare, în mod continuu, netulburat și sub nume proprietar, Primăria Comunei, prin adresa nr. 1882/04.06.2007, confirmand că reclamantul figurează înscris în registrul agricol cu terenul în perioada 2001-2007 și a plătit impozitul aferent. În temeiul disp. art. 29 din Legea nr. 7/1996, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului și a admis-o in consecinta, hotărârea pronuntata urmand a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul de a se respinge acțiunea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.373/A din 5 iunie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în contradictoriu cu intimatul R, împotriva sentinței civile nr. 9 din 09.01.2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, conform adeverinței nr. 1548/08.10.1991 emisă de Primăria Comunei, numitului i s-a stabilit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 35/C/19.08.1991 pentru suprafața totală de 1,89 ha teren, această adeverință constituind dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.
La data de 04.09.1994 numitul s-a obligat prin actul sub semnătură privată intitulat "contract" să vândă reclamantului intimat suprafața de 1,55 ha teren situat în hotarul satului de, respectiv suprafața de 0,79 ha cu nr. top. 348 în tarlaua, suprafața de 0,42 ha teren cu nr. top 446 în tarlaua și suprafața de 0,36 ha teren având nr. top. 512 de, în schimbul prețului de 650.000 ROL, din care s-a achitat suma de 600.000 ROL la data încheierii actului, iar 50.000 ROL urma să se achite ulterior.
Martorii și audiați în cauză, au arătat că, de la data încheierii contractului, intimatul-reclamant a folosit efectiv suprafața de teren situată în parcela denumită.
S-a reținut totodată că, conform extrasului din registrul de decese eliberat de Consiliul Local al Municipiului O, numitul a decedat la data de 22.03.2002, acesta a avut ca moștenitor pe numita -, soție supraviețuitoare, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 147/08.10.2007, numita - a decedat la data de 26.02.2005, fără a avea moștenitori, succesiunea acesteia fiind declarată vacantă și dobândita de către stat.
Prin Titlul de proprietate nr. 1830/23.03.2005 i s-a reconstituit defunctului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,49 ha teren cu nr. top. 446/2 de.
Instanța de apel a reținut că actul sub semnătură privată încheiat între defunctul și intimat este un antecontract, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ambele părți obligându-se să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare.
Așadar, vânzătorul nu a vândut, iar cumpărătorul nu a cumpărat, ci ambii s-au obligat numai să încheie contractul în viitor, iar această obligație este valabilă.
În temeiul principiului executării în natură a obligațiile asumate prin convenție, consacrat de art. 1077 cod civil și având în vedere că antecontractul de vânzare-cumpărare dă naștere unei obligații de a face, obligație care este susceptibilă de executare silită în natură și care se transmite moștenitorilor, precum și având în vedere că imobilul se găsește în patrimoniul vânzătorului, s-a reținut de tribunal că în mod corect instanța de fond a pronunțat o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și care are ca efect constitutiv de drepturi, operând transferul proprietății în favoarea cumpărătorului.
Astfel, întrucât obligația de a face asumată prin contract este o obligație patrimoniala transmisibila prin moștenire, obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare trece asupra statului la fel ca si asupra oricărui moștenitor.
Împrejurarea că vânzătorul a obținut ulterior încheierii antecontractului titlul de proprietate pentru imobilul în litigiu, s-a reținut de instanța de apel că nu are relevanță, întrucât acesta deținea adeverința de proprietar, iar prin actul sub semnătură privată încheiat nu s-a strămutat proprietatea imobilului, părțile obligându-se numai să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs apelantul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, antecontractul s-a încheiat la data de 4.09.1994, însă titlul de proprietate a fost emis sub nr.1830 de Primăria doar în anul 2005, astfel că, obiectul antecontractului a fost un imobil a cărui proprietar nu a fost identificat, și vânzând un imobil cu situație juridică incertă, în ceea ce privește proprietarul.
Nu se justifică faptul că titlul de proprietate s-a obținut târziu -după 13 ani, câtă vreme Legea nr.18/1991 s-a adoptat în anul 1991, iar vânzătorii trebuiau să depună diligențe pentru clarificarea situației juridice, cu atât mai mult cu cât art.59 din Legea nr.7/1996 stabilește că actul sub semnătură privată, valabil încheiat, va fi luat în considerare, dacă are dată certă anterioară intrării în vigoare a Legii nr.18/1991.
S-au invocat în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant R, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată, aflat în copie la dosar -filele 2-3 dosar fond, la data de 4 septembrie 1994 i-a vândut intimatului reclamant R, o suprafață de 0,49 ha teren în hotarul satului de, în tarlaua, cu nr.top.446 și alte parcele ce nu fac obiectul prezentului litigiu, înscris semnat și de soția vânzătorului -.
S-a precizat în această convenție că terenul ce a făcut obiectul acesteia, a fost atribuit vânzătorului în baza adeverinței de proprietate nr.1548/8.1991 și nr.1642 din 1.1991, iar, din adeverința nr.3199 din 14.12.2004 emisă de Primăria comunei -fila 4 dosar fond, reiese că intimatul reclamant s-a înscris în Registrul Agricol al satului de vol.I poziția nr.7, cu această suprafață de teren, cumpărată de la.
La data la care s-a încheiat tranzacția menționată mai sus, într-adevăr nu era emis în favoarea vânzătorului titlul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, el fiind eliberat sub nr.1830/23.03.2005 de Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr.18/1991, vânzătorul a decedat la data de 22.03.2002, în localitatea O, iar soția acestuia la data de 26.02.2005 în localitatea O -(extrase deces filelel 16,24 dosar fond). Din certificatul de moștenitor nr.147 din 8.10.2007, -fila 35 dosar fond, eliberat de notar Public G, s-a declarat vacantă moștenirea după def., fiind astfel introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, conform art.680, 652 Cod civil.
Martorul -fila 48 dosar fond, a declarat că intimatul reclamant a cumpărat terenul în litigiu de la def., iar de la aceea dată l-a folosit efectiv, aspect confirmat și de martorul -fila 49 dosar fond, care a mai precizat și faptul că atât defunctul cât și soția au vândut terenul.
Urmare a tuturor considerentelor expuse, se poate concluziona faptul că, între intimatul reclamant și defuncții și s-a încheiat practic o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în baza căreia vânzătorii sunt obligați a încheia în viitor actul de vânzare-cumpărare după obținerea titlului de proprietate, ori, într-adevăr la data perfectării tranzacției vânzătorul nu avea reglementată situația juridică a terenului ce a făcut obiectul convenției, însă, s-a obligat ca în viitor să facă demersuri în acest sens, obligație ce nu poate fi considerată ca nefiind valabilă ci dimpotrivă.
Așadar convenția, a dat naștere unei obligații în sarcina vânzătorului de-a deține titlul de proprietate, obligație susceptibilă de executare silită conform art.1077 Cod civil, și care se transmite implicit moștenitorilor -în speță Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât succesiunea după defunctul vânzător s-a declarat a fi vacantă, și de-a încheia contractul de vânzare-cumpărare - aspect corect reținut de ambele instanțe.
La data încheierii convenției, vânzătorul deținea doar o adeverință emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.18/1991, iar faptul că titlul de proprietate s-a emis doar după peste 10 ani de zile nu este culpa niciuneia dintre părțile contractante, ci a autorităților Statului Român care prin instituțiile sale nu au luat măsurile ce se impuneau pentru eliberarea în timp util, aspect ce nu poate fi imputabil vânzătorului.
Conform art.22 din Decretul Lege nr.115/1938, cel ce s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real, asupra unui imobil, este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept, iar în caz de refuz, partea va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea -art.24 -, dispoziții legale preluate și de art.29 din Legea nr.7/1996.
Dispozițiile art.59 din Legea nr.7/1996 invocate de recurent, se referă la actele sub semnătură privată încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, ori, în speță actul s-a încheiat după ce în prealabil deja vânzătorului i s-a eliberat actul premergător titlului de proprietate, adeverința susmenționată, astfel că, aceste dispoziții nu sunt aplicabile ci cele prevăzute de art.24 și următoarele din Decretul Lege nr.115/1938 preluate de art.29 din Legea nr.7/1996, criticile fiind neavenite.
Față de toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică, constatând totodată că partea intimată nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr.373/A din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.12.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:11.12.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
