Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.471/2008-
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă domiciliată în O,-, -. 31, județul B, în contradictoriu cu intimatele reclamante domiciliată în O,-, - 7,. 10, județul B și domiciliată în O,-, - 23,. 24, județul B, împotriva deciziei civile nr. 517/A din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6804 din 2 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 7306/2003, având ca obiect: prestație tabulară.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 18 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fot consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 25 martie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6804/2004 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
A constatat că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare cumpărare", încheiat la data de 01.08.2003, pârâta s-a obligat să vândă reclamantului imobilul înscris în 11576 O cu nr.top 5122/18 reprezentând teren în suprafață de 392. în schimbul unui preț de 23.000.000 lei.
Prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare pentru cota de 131/392 teren din imobilul anterior identificat, diferența de 2/3 parte a constituit proprietatea Statului Român înscris sub 6.
A dispus intabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 131/392 părți în favoarea reclamantului cu titlu de vânzare cumpărare.
A respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională împotriva reclamantului pârât reconvențional și a obligat pârâta la 633.800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că între părți s-a încheiat la data de 01.08. 2003 actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare provizoriu prin care pârâta s-a obligat să vândă iar reclamanta să cumpere imobilul în suprafață de 392. situat în O,-, înscris în 11576 O, cu nr. top. 5122/18, pentru prețul de 23.000.000 lei, integral achitat de către reclamant.
La momentul încheierii convenției, reclamantul a intrat în posesia și folosința imobilului, părțile obligându-se la încheierea actului autentic până la data de 31.08.2003.
Subliniază instanța că întrucât nici până la momentul încheierii actului sub semnătură privată și nici la data de 31.08.2003 pârâta nu era proprietară asupra terenului, procedura de restituire a cestuia de către organele abilitate nefiind finalizată, nu a fost posibilă încheierea contractului în formă autentică la data de 31.08.2003, dar nici la data de 24.09.2003, împrejurare independentă de orice culpă din partea pârâtei câtă vreme terenul i s-a restituit abia la data de 17.12.2003 în baza Ordinului prefectului nr. 276/2003.
Subliniază instanța că începând cu data restituirii terenului pârâta avea obligația asumată prin antecontract de a finaliza vânzarea prin încheierea contractului în formă autentică.
Arată judecătoria că motivele invocate de pârâtă prin care aceasta își justifică refuzul nu sunt fondate.
Astfel, cu privire la preț arată că acesta reprezintă un element esențial al contractului de vânzare cumpărare asupra căreia trebuie să se realizeze acordul de voință al părților contractante.
Din elementele de la dosar, rezultă că prețul a fost serios, având în vedere că ambele părți au fost majore, au avut discernământ la data încheierii antecontractului dar și de faptul că pârâta a încasat prețul imediat și a predat reclamantului în posesie și folosință imobilul.
Așadar, chiar dacă prețul stabilit de părți este inferior valorii terenului vândut, calculat în funcție de tabelul centralizator pentru valori circulație imobile, nu înseamnă că prețul este neserios derizoriu, întrucât părțile sânt libere să determine prețul fie sub fie peste valoarea bunului, iar echivalența este relativă, fiind raportată nu numai la valoarea lucrului vândut dar și la subiectivismul părților.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că a încheiat contractul sub amenințarea reclamantului, că în caz contrar nu se va restitui terenul întrucât acesta are relații și va acționa în acest sens, judecătoria arată că violența psihică pretins exercitată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 956, 958 cod civil, respectiv nu a fost determinantă și nici injustă.
Astfel se arată că nu orice amenințare prin ea însăși constituie violență, ci e necesar ca acesta să reprezinte o încălcare a legii, adică să fie nelegitimă ceea ce nu e cazul în speță.
Împrejurarea că pârâta a consemnat la CEC. prețul achitat de reclamant cu ocazia încheierii antecontractului, iar aceasta a ridicat suma contestată pe seama sa, aspect recunoscut în instanță, nu are relevanță și afectează în nici un fel existența promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare dintre părți câtă vreme la încheierea contractului s-au realizat toate elementele convenției, iar prețul achitat de reclamant a fost integral achitat și primit de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel pârâta reclamantă reconvențională, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii cererii principale și admiterii acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.517/A din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta din O-, -.1,.31, în contradictoriu cu intimații din O-, -7,.10 și din O-, -23,.24, moștenitori ai def., precum și ai def., decedată pe parcursul procesului, împotriva sentinței civile nr.6804/02.12.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care păstrat-o în totalitate. A obligat apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatelor.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În speța dedusă judecății pârâta reclamantă - reconvențională, susține că contractul de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul a fost încheiat sub imperiul violenței, fiind amenințată că în cazul în care nu va încheia convenția, reclamantul cumpărător va acționa în așa fel încât vânzătoarea nu va mai putea obține terenul ce a fost preluat de stat.
Art. 953 cod civil consideră consimțământul nevalabil atunci când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol.
În ceea ce privește violența invocată de pârâtă, aceasta există potrivit art.956 cod civil atunci când pentru face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea că acea persoană sau averea sa va fi expusă la un rău considerabil și prezent.
Judecătoria în mod corect a reținut că în litigiul de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste texte legale în ceea ce privește caracterul determinant al violenței și caracterul său injust, ce ar fi fost de natură să atragă anularea actului.
Astfel, după cum bine arată prima instanță, singurul martor care face referire la așa numita amenințare este martorul, însă și aceasta cunoaște aspectele relatate din spusele pârâtei.
Prin urmare temeinic arată judecătoria că nu pot fi reținute susținerile pârâtei cum că a fost determinată să încheie actul juridic sub presiunea temerii insuflată de reclamant, așa încât criticile apelantei formulate în acest sens prin motivele de apel au fost înlăturate ca fiind lipsite de temei.
Nu sunt întemeiate nici celelalte susțineri din apelul pârâtei prin care se susține neseriozitatea prețului stabilit în contract.
Cu privire la preț este de precizat că acesta trebuie să fie în general, în proporție cu valoarea lucrului vândut, fără a reclama însă o echivalență perfectă părțile fiind libere să determine valoarea și deci și prețul care poate fi superior sau inferior valorii bunului ce formează obiectul vânzării.
Analizând în speța dedusă judecății prețul convenit de părți la încheierea contractului de vânzare cumpărare și anume 23.000.000 lei la nivelul anului 2003 pentru un teren în suprafață de 392. p., instanța a apreciat că acesta nu poate fi considerat neserios, în sensul dispozițiilor art. 1303 cod civil, așa încât să atragă nevalabilitatea convenției încheiate.
De asemenea, nu prezintă relevanță pentru valabilitatea convenției împrejurarea că după încheierea sa, vânzătoarea i-a restituit cumpărătorului prețul încasat, judecătoria ca temei reținând că la momentul încheierii sale s-au realizat toate elementele necesare valabilității, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 948 cod civil.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr.6804/2004 a Judecătoriei Oradea, iar pe cale de consecință, a respinge acțiunea principală și a admite cererea reconvențională, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, la data de 1.08.2003, recurenta a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu antecesorul intimatelor, act prin care se obliga să-i vândă acestuia suprafața de teren de 392. însă, acel act sub semnătură privată este lovit de nulitate, fiind semnat în urma violențelor psihice exercitate de cumpărător asupra recurentei, care a exercitat presiuni asupra sa și a șantajat-o că, nu va obține niciodată titlul de proprietate asupra terenului dacă nu semnează actul provizoriu de vânzare.
De asemenea, recurenta mai arată că, constituie motiv de nulitate, pe lângă vicierea consimțământului și prețul neserios prevăzut în conținut, raportat la valoarea de circulație care se practică în zonă, iar pe de altă parte, suma de 23 milioane lei, achitată cu titlu de preț, a fost restituită cumpărătorului, împrejurare necontestată de către acesta.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 1298 Cod civil, deoarece nu se poate reține în nici un caz culpa recurentei pentru neîncheierea contractului de vânzare cumpărare la data de 31 august 2003, întrucât momentul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu a fost independent de voința sa, mai mult chiar, de această operațiune s-a ocupat însăși reclamantul, în baza unui mandat dat de către ea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele au solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Potrivit contractului sub semnătură privată, încheiat la data de 1 august 2003, recurenta, se obliga să vândă reclamantului, decedat pe parcursul soluționării cauzei, terenul intravilan, în suprafață de 392. situat în O,-, cu prețul de 23 milioane lei, achitat integral vânzătoarei.
Potrivit clauzelor antecontractului, în termen de 30 de zile de la data încheierii acestuia, respectiv, până la data de 31 august 2003, părțile urmau să perfecteze operațiunea de vânzare cumpărare, la un birou notarial.
Prin notificarea nr.846/9 septembrie 2003, înregistrată la Biroul executorului judecătoresc, cumpărătorul a somat-o pe vânzătoare să se prezinte în data de 24 septembrie 2003 la sediul -, în vederea autentificării contractului, iar ca urmare a neprezentării acesteia, reclamantul a promovat prezenta acțiune la data de 26 septembrie 2003.
Atât la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare cât și la data promovării acțiunii în prestație tabulară de către reclamantul decedat, pârâta recurentă nu era proprietară tabulară asupra terenului din litigiu, astfel că, neperfectarea actului sub semnătură privată nu-i este imputabilă acesteia.
Astfel, din adeverința nr.5/8.01.2004 (fila 57 - fond), emisă de către Primăria municipiului O, reiese că prin Ordinul nr.276/17 decembrie 2003, emis de Prefectul Județului B, s-a constituit în favoarea recurentei, dreptul de proprietate asupra cotei de teren de 131/392, din CF. nr. 11576 O, potrivit dispozițiile art. 36 din Legea nr.18/1991, iar prin încheierea de CF. nr.19.634/3 septembrie 2004, s-a dispus întabularea dreptului său de proprietate în coala de carte funciară.
Ulterior emiterii notificării de către executorul judecătoresc și anterior promovării acțiunii, pârâta recurentă a consemnat la CEC. pe numele cumpărătorului, prețul încasat de 23 milioane lei, astfel cum reiese din copia recipisei CEC. nr.398/- din 22 septembrie 2003, depusă la fila 23 - fond.
În ședința publică din 28 octombrie 2004 în fața instanței de fond, reclamantul, a recunoscut personal că a ridicat suma de mai sus de la CEC. "pentru că avea nevoie pentru sănătate".
În pofida acestei recunoașteri, instanța de fond a admis acțiunea principală și a perfectat antecontractul de vânzare cumpărare, soluție confirmată apoi și de către instanța de apel.
Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, cumpărătorul nu și-a executat propria sa obligație, aceea de a plăti prețul imobilului cumpărat, deoarece acesta deși predat inițial în mâinile vânzătoarei, a fost restituit de către aceasta și încasat apoi de către reclamantul cumpărător, situație în care acesta nu mai putea să solicite și să obțină perfectarea antecontractului.
Pentru aceste considerente, acțiunea în prestație tabulară este nefondată și nu pentru celelalte două motive invocate de către recurentă.
Astfel, violențele psihice invocate de către aceasta, ca viciu de consimțământ nu au fost dovedite în cauză, iar în ceea ce privește prețul neserios prevăzut în antecontract, este de relevat că, în cazul în care partea lezată este un major, indiferent de mărimea leziunii de care a suferit, acesta nu are deschisă calea acțiunii în resciziune (art. 1165 Cod civil).
Așa fiind și ținând cont că neexecutarea obligației de plată a prețului, nu constituie motiv de nulitate a convenției, ci eventual de rezoluțiune a acestuia, ceea ce în speță nu s-a solicitat, soluția de respingere a acțiunii reconvenționale având ca obiect nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare, este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alineat (1), coroborat cu art. 296 și 316, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va admite ca fondat recursul civil de față, va modifica decizia civilă nr.517/2007 a Tribunalului Bihor, în sensul admiterii apelului și va schimba în parte sentința civilă nr.6804/2004 a Judecătoriei Oradea, iar pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul, în prezent decedat, acțiune însușită de moștenitoarele sale și împotriva pârâtei, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimatele la 400 lei cheltuieli de judecată în recurs și apel, în favoarea pârâtei recurente.
PENTRU ADESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâtă reclamantă reconvențională domiciliată în O,-, -. 31, județul B, în contradictoriu cu intimatele reclamante domiciliată în O,-, - 7,. 10, județul B și domiciliată în O,-, - 23,. 24, județul B, împotriva deciziei civile nr. 517 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică, admite apelul pârâtei și schimbă în parte sentința civilă nr.6804 din 02.XII.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul în contra pârâtei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă părțile intimate să plătească părții recurente suma de 400 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 martie 2008.
PREȘEDINE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /17.04.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./22.04.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
