Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.636

Ședința publică din 11 iunie 2009

PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță

JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat

JUDECĂTOR 3: Carmina Orza

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 883/A din 16 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă -, în contradictoriu cu reclamanții intimați, având ca obiect prestație tabulară.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocata pentru reclamantul intimat, lipsă fiind reclamanții intimați, și pârâții recurenți și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului, care este legal timbrat.

Avocata pentru reclamantul intimat pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, conform motivelor din întâmpinare. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.05.2005 sub nr. 6443/ 2005, reclamantul a chemat in judecata parații si, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care sa loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul in suprafața de 1 ha, înscris in CF nr. - T, nr. Cadastral /1/5, intabularea dreptului de proprietate al reclamantului in CF nr. - T, cu obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea acțiunii, in fapt, reclamantul a arătat ca la data de 23.08.1991 defunctului (antecesorul paraților), i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil extravilan fiind pus in posesie cu aceasta suprafața in parcela cu nr. cadastral 711/1/5 situata pe teritoriul cadastral al Municipiului

La data de 08.05.1995 s-a eliberat titlul de proprietate pentru aceasta parcela numitului, care la data de 10.07.1996 a incheiat prin mandatarul cu numitul un act intitulat "contract de concesiune", autentificat sub nr. 8127 de BNP.

Acest act conține doua contracte distincte: o locatiune si o promisiune unilaterala de vânzare care este amănunțit descrisa la articolul 5.

Astfel, se arata in act, ca, concesionarul, sau succesorii in drepturi ai acestuia pot formula opțiunea de cumpărare a terenului, situație in care se produc următoarele efecte: intre parti se naște un antecontract din intilnirea acordurilor de voința a celor 2 parti, intilnirea ofertei cu acceptarea, in patrimoniul cedentului adică se naște obligația de a incheia contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, respectiv obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra terenului in patrimoniul promitentului cumpărător si subrogatia reala convenționala intre prețul concesiunii si prețul de cumpărare.

Prin succesiune, in măsura acceptării ei drepturile si obligațiile defunctului au trecut in patrimoniul succesorilor parați in prezenta cauza.

Contractul conține si clauza potrivit căreia, concesionarul sau succesorii pot sa cesioneze drepturile pe care le au din contract si sa notifice- 1 in acest sens pe proprietar. Prin cesiune, cesionarul se subroga in drepturile si obligațiile concesionarului din contractul inițial.

In cazul de a decedat la data de 03.08.2001, iar a decedat si el intre timp.

Moștenitoarele lui sunt, ia si.

Prin dezbaterea succesorala finalizata cu certificatul suplimentar de moștenitor nr. 33/10.06.2004 al BNP G din A, din dosarul succesoral nr. 40/2004, moștenitoarele numitului au devenit dobanditoarele tuturor drepturilor si obligațiilor din actul intitulat" Contract de Concesiune".

Acestea au cesionat drepturile in favoarea prezentului reclamant prin act autentic nr. 1637 din 11.04.2005 al BNP in baza art.7 al.2 din actul intitulat " Contract de Concesiune".

Cesiunea s-a realizat cu respectarea condiției notificării concedentului, a paraților succesori ai acestuia, cărora li s-a expediat cate o notificare la data de 07.02.2005 prin BEJ din A inregistrata sub nr.70/2005, respecțiv71/2005.

Astfel, reclamantul susține ca a devenit beneficiarul promisiunii unilaterale de vânzare inserate in art.5 din contract, ca a devenit in sens juridic creditorul obligației de a-i fi vândut imobilul ce formează obiectul prezentului litigiu.

Urmând procedura prevăzuta de art.5 din contract reclamantul i-a notificat pe parați cu privire la intenția de a achiziționa imobilul, expediind prin BEJ notificarea cu nr.95 si 96 din data de 18.04.2005. Prin aceasta notificare reclamantul si-a exprimat expres voința juridica si a convocat pe parați la notar pentru ziua de 25.04.2005, orele 14,00 in vederea semnării contractului autentic. Parații nu s-au prezentat la notar, refuzând sa incheie actul in forma autentica.

In aceste condiții, notarul public a emis încheierea de certificare cu nr. 3030, respectiv 3033 din 25.04.2005 prin care a constatat absenta vânzătorilor.

Reclamantul precizează ca pe langa procedura oficiala intre acesta si parați au avut loc mai multe contacte atat telefonice cat si directe, insa de fiecare s-a lovit de refuzul paraților de a incheia actul autentic.

In drept, reclamantul a invocat disp.art. 1073,1077 civil conform cărora obligațiile trebuie executate cu buna-credinta si întocmai, iar in cazul in care debitorul refuza sa consimtă creditorul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecata care poate sa se substituie consimțământului paratului si sa pronunțe o hotărâre care sa loc de contract autentic de vanzare-cumparare.

Prin întâmpinare depusa la dosar (fila 27), parații si au formulat intimpinare si cerere reconventionala

Pe calea întâmpinării parații au solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamant ca netemeinica, nelegala si prematura, cu cheltuieli de judecata, pentru următoarele motive:

In susținerea apărării s-a invocat faptul ca la data de 10.07.1996 autorul paraților ( ), a incheiat prin mandatar cu numitul -. un act intitulat "contract de concesiune", autentificat sub nr.8127 de notarul Public. In acest act, la poziția 5 s-a stipulat promisiunea unilaterala de vânzare a terenului, astfel intre parti s-a născut un antecontract.

Parații-reclamanți reconventionali susțin ca actul intitulat "contract de concesiune" nu intruneste elementele unui antecontract, fiind vorba de o promisiune unilaterala de vânzare, iar pe de alta parte actul nu conține prețul real al imobilului vândut, contractul fiind incheiat de către mandatara, cu depășirea mandatului special.

Pe de alta parte, acțiunea a fost prematur formulata, deoarece titlul de proprietate nr.23974/25 a fost eliberat la data de 08.05.1995, iar in CF nr. - dreptul de proprietate a fost intabulat prin incheierea nr.35683/2004, prin constituire conform Legii nr.18/1991, la sarcini mentionandu-se drept de concesionare pe 99 de ani in favoarea lui.

Deoarece titlul de proprietate a fost emis prin constituire se aplica dispozițiile art.32, conform căruia terenul nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp de 10 ani, socotiți de la inceputul anului următor celui in care s-a făcut inscrierea.

Astfel titlul de proprietate a fost emis la 08.05.1995 si de termenul amintit anterior expira numai in anul 2006, iar de termenul din cartea funciara, termenul prevăzut de art.32 expira in anul 2015.

Pe calea cererii reconventionale parații au solicitat in contradictoriu cu, ie, si Autoritatea Tutelara de pe langa Municipiul T sa se constate si sa se dispună nulitatea absoluta a contractului de concesiune autentificat sub nr. 8128 din 11.07.1996 si pe cale de consecința sa se dispună Serviciului de Carte Funciara autorizarea radierii din CF - T, a notației de sub CI, respectiv inscrierea dreptului de concesionare pe o perioada de 99 ani in favoarea lui, sa fie obligați parații sa lase in deplina proprietate si posesie terenul, sa predea titlul de proprietate in care este inscris imobilul din litigiu, in original.

In motivarea cererii reconventionale, paratii-reclamanti reconventionali au arătat ca mandatul special acordat mandatarei a fost incalcat prin stipularea opțiunii de cumpărare a terenului, de către -. sau succesorii, sau a persoanei desemnata de către aceștia.

Mandatarul avea o imputernicire speciala numai pentru concesionarea terenului in litigiu si nu avea dreptul sa faca acte de dispoziție in legătura cu terenul in litigiu, nici chiar sub forma promisiunii de vânzare.

Potrivit art.1535 cod civ. mandatul este special pentru o afacere, ori este general pentru toate afacerile mandantului. atat la data incheierii contractului de concesiune dintre parti, prin mandatar, precum si in prezent nu este permisa concesionarea terenurilor intre persoane fizice.

Conform art.1537 cod civil mandatarul nu poate face nimic afara de limitele mandatului sau, facultatea de a face o tranzacție, cuprinzand-o si pe aceea de a face un compromis.

Astfel, potrivit art.1546 cod civil mandantul este indatorat a indeplini obligațiile contractuale asumate de către mandatar in limitele puterilor date si nu este ținut de ceea ce a făcut in afara puterilor acordate.

Paratii-reclamanti reconventionali au invocat ca motiv de nulitate absoluta si incalcarea dispozițiilor art.32 din Legea 18/1991.

In ceea ce privește contractul de concesiune, se menționează ca aceasta instituție nu este cunoscuta in relațiile juridice intre persoane fizice, Legea 54/1998 fiind actul normativ, care reglementează circulația juridica a terenurilor.

Actul normativ care reglementează activitatea de concesionare este legea 213/1998, care prevede la art.6 calitatea care trebuie sa o aiba părțile dintr-un contract de concesiune. Astfel, concdent poate fi doar Statul R prin reprezentanții, obiectul contractului putând fi doar un teren proprietate de stat. Concesiunea trebuie sa fie aprobata pe baza caietului de sarcini, se realizează prin licitație publica sau negociere directa, trebuie sa fie inregistrata de organele locale si sa se incheie numai pe o perioada de 49 ani, nicidecum pe o perioada de 99 de ani.

La data incheierii contractului de concesiune, părțile puteau sa incheie un contract de arenda, reglementat de Legea 16/1994, dar nici prevederile acestui act normativ nu au fost respectate.

Contractul de concesiune intre persoane fizice nu este reglementata nici de legile speciale adoptate dupa anul 1990.

Actul sub semnătura privata conținând convenția de vanzare-cumparare a unui teren produce efecte numai ca promisiune de vânzare si nu ca act de instrainare, deoarece nu este intocmit cu respectarea legii 54/1998.

Potivit art.17 din art.17 din Legea nr.115/1938, drepturile reale asupra imobilelor se dobândesc numai daca constituirea si strămutarea lor a fost inscrisa in cartea funciara, iar in cazul de nu se cunoaște titularul cererii de inscriere in cartea funciara din anul 2004.

Parații apreciază ca prin incalcarea dispozițiilor actelor normative menționate anterior, actul denumit "contract de concesiune este lovit de nulitate absoluta.

In susținerea apărării, parații au invocat si dispozițiile art.966 Cod civil, arătând ca obligația fondata pe o cauza nelicita nu poate avea nici un efect, iar conform art. 968 Cod civil cauza este nelicita si prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.

In baza constatării nulității absolute, in temeiul art.34 din Decretul Lege 115/1938 se solicita radierea din CF nr.l40356 a mențiunii dreptului de concesionare de 99 de ani in favoarea lui.

terenului se afla la parați, fapt pentru care, in temeiul art.480-503 Cod civil se solicita ca parații sa lase in deplina proprietate imobilul paraților reclamanți reconventionali.

De asemenea se solicita obligarea reclamanților parați reconventionali la remiterea titlului de proprietate, in baza art. 172 Cod proc. Civ.

Prin intimpinarea ( fila 70), formulata la cererea reconventionala reclamantul a solicitat respingerea cererii reconventionale ca netemeinica.

Referitor la depășirea limitelor mandatului prin incheierea contractului de concesiune cu clauza reprezentând promisiune unilaterala de vânzare, reclamantul-parat reconventional precizează ca, asa cum rezulta din conținutul imputernicirii acordate de G mandatarei, mandatara a fost imputernicita ca in numele mandantului si pentru el sa perfecteze formalitățile necesare in vederea concesionarii terenului extravilan situat pe raza localității -T, proprietatea mandantului. Mandatara a fost imputernicita sa intocmeasca contractul si sa îl semneze, stabilind condițiile in care se va face concesionarea stabilind durata si plata si altele.

In baza acestei imputerniciri in notarului mandatara a semnat contractul de concesiune, care cuprinde si o promisiune unilaterala de vânzare. Prin semnarea contractului in aceste condiții mandatara nu a depășit insa, limitele mandatului acordat.

In primul rand mandantul cunoștea din chiar momentul in care a fost acordat mandatul conținutul contractului de concesiune pe care îl va semna mandatara sa pentru el. Aceasta rezulta din faptul ca imputernicirea a fost acordata in aceluiași notar in căruia a fost semnat si contractul de concesiune, cu o zi inainte de semnarea acestuia. Or, contractul de concesiune a fost incheiat dupa un model pus la dispoziție chiar de către notar, model care de altfel a fost adus la cunoștința mandantului cu prilejul semnării imputernicirii.

Mandantul a cunoscut conținutul contractului pe care mandatara îl va semna pentru el si in numele lui in chiar momentul in care a semnat imputernicirea. Acestea este motivul pentru care in imputernicire este cuprinsa mențiunea " si altele".

Se menționează ca inserarea unei promisiuni unilaterale de vânzare sau a unui pact de preferința la vânzare in contracte prin care este cedata folosința asupra unor bunuri mai ales imobile, este o practica extrem de des intilnita in materia contractuala.

După semnarea contractului de concesiune si incasarea prețului concesiunii de către mandatara, in executarea contractului de mandat, in mod firesc, mandatara a predat mandantului prețul si un exemplar din contract. In acest moment mandatara a lua la cunoștința de conținutul contractului perfectat de către mandanta in numele lui si pentru el.

In situația in care mandantul ar fi considerat, la data respectiva, ca, de conținutul contractului la care a fost obligat, mandatara si-ar fi depășit mandatul acordat, mandantul avea la dispoziție o acțiune in răspundere civila contractuala impotriva mandatarei sau ar fi putut denunța contractul astfel semnat. Aceste acțiuni pe temei contractual sunt, in mod firesc 0 prescriptibile in termen de 3 ani de la data la care mandantul a cunoscut depășirea limitelor mandatului.

In condițiile in care de la data semnării contractului si de la data la care mandantul a incasat contravaloarea folosinței transmise prin contract au trecut 9 ani, a invoca in acest moment depășirea limitelor mandatului apare ca tardiva si ar insemna o incalcare a raporturilor juridice.

Chiar daca s-ar putea susține ca acel contract a fost semnat cu depășire limitelor mandatului, faptul ca ulterior mandantul a incasat banii care i se cuveneau conform contractului si ca nu a făcut nimic pentru a aduce la cunoștința concesionarului depășirea limitelor mandatului de către mandatara sa, echivalează cu prorogare tacita a limitelor mandatului, cu o ratificare a contractului. Pe de alta parte, la semnarea contractului de concesiune, cedentul a remis cesionarului titlul de proprietate asupra terenului, tocmai ca o garanție a respectării promisiunii de vânzare, in cazul in care cesionarul va dori sa cumpere si aceasta va fi legal posibil.

Nu se poate susține ca au fost depășite limitele mandatului pentru ca nu exista o împuternicire la vânzare in condițiile art.1536 civil. Prin promisiunea de vanzare-cumparare nu operează transferul de proprietate si nu este un act propriu zis de dispoziție, pe cale de consecința nu sunt incidente disp.art-. 1536 civil.

Un alt argument in sensul ca contractul de concesiune a fost semnat cu respectarea limitelor mandatului acordat, este acela ca semnarea contractului s-a făcut in unui notar public. In aceste condiții, notarul public are chiar rolul de a verifica daca, din punct de vedere formal consimțământul pârtilor la semnarea contractului este valabil exprimat. Cand una dintre parti este reprezentata de un mandatar verificarea consimțământului de către notar implica, evident si verificarea limitelor mandatului.

De vreme ce notarul public a cunoscut foarte bine atat conținutul imputernicirii, cat si conținutul contractului de concesiune este evident ca nu ar fi putut considera un consimțământ valabil de către mandatara pentru mandantul sau, decât daca contractul ar fi fost conform imputernicirii.

Contractul de concesiune nu a fost incheiat cu incalcarea dispozițiilor art.32 din Legea 18/1991, deoarece prin contractul de cesiune a fost cedata folosința si nu s-a operat un transfer al dreptului de proprietate.

Părțile au stipulat expres ca vânzarea se va realiza atunci cand legea o va permite, de unde rezulta in mod evident ca părțile nu au incheiat acest contract in frauda legii.

Referitor la nulitatea absoluta a contractului de concesiune reclamantul -parat reconventional menționează ca intr-adevar contractul intitulat de catre parti " Contract de Concesiune", nu ii sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.213/1998.

Contractul in speța este un contract eminamente civil, contract de drept privat, astfel ca el iese de sub incidența Legii 213/1998.

Contractul a cărui valabilitate este pusa in discuție este un contract incheiat intre 2 persoane fizice prin care autoarea paraților reclamanti-reconventionali a cedat folosința acestui teren in schimbul unei sume de bani.

Se arata ca din analiza conținutului contractului rezulta in mod clar si obiectul acesteia, respectiv cedarea de catre proprietara folosinței terenului pe o perioada de 99 ani in favoarea lui, in schimbul unui pret clar stabilit si achitat integral de catre beneficiara in momentul încheierii contractului.

In speța, este vorba de un contract civil al cărui conținut este expresie a principiului liberații de voința care guvernează materia contractelor civile si care are forța obligatorie, indiferent de denumirea contractului. Ceea ce produce efecte si are forța obligatorie este conținutul contractului.

Potrivit principiului libertății de voința, părțile unui contract civil sunt libere sa stabilească prin acordul lor de voința, orice conținut al contractului pe care il vor semna, cu condiția ca acest conținut sa nu contravina normelor imperative si bunelor moravuri. Odată incheiat contractul dobândește forța obligatorie, iar părțile sunt ținute sa îndeplinească întocmai obligațiile.

Contractul nu contravine in nici un fel normelor imperative sau bunelor moravuri, acesta fiind un contract in baza căruia -a cedat folosința asupra unui bun imobil de catre proprietarul sau, in schimbul unui pret. Nu a existat nici la data incheierii contractului si nici in prezent vreo norma imperativa care sa impiedice cedarea folosinței asupra acestui teren, iar bunele moravuri nu sunt lezate prin acest contract.

Fiind un contract sinalagmatic cauza imediata a sa, causa proxima, a constitiuit-o pentru fiecare dintre parti, reprezentarea contraprestatiei la care s-a obligat fiecare parte, iar cauza mediata a contractului, causa remota, tine de resorturile intime ale fiecărei parti, scopul determinant la încheierea contractului in ceea ce-1 privește pe fiind exercitarea folosinței asupra acestui teren, desfășurând activități economice comerciale, care

sa asigure o cat mai buna valorificare a folosinței terenului.

Astfel, rezulta in mod evident, ca intre autorul reclamanților reconventionali- G si autorul paratului reconventional a fost incheiat un contract perfect valabil, neafectat de nici o clauza de nulitate si in limitele mandatului acordat.

Cu privire la celelalte capete de cerere se arata ca de vreme ce contractul de concesiune este legal si valabil incheiat este evident ca radierea din cartea funciara a imobilului a dreptului de concesiune notat in favoarea concesionarului este lipsita de temei legal, iar obligarea de a lasa terenul in deplina posesie ar fi contrara principiului forței obligatorii a contractului valabil incheiat. De asemenea, cedentul a consimțit ca pe perioada in care contractul este in executare, titlul de proprietate sa se afle in posesia cesionarului si pe cale de consecința nu poate fi obligat la remiterea acestuia.

Prin răspunsul la intimpinare reclamantul-parat reconventional a menționat ca promisiunea unilaterala de vânzare s-a transformat in promisiune bilaterala sinalagmtica de vanzare-cumparare in momentul in care succesorul in drepturi al beneficiarului promisiunii isi exprima voința de a cumpăra in condițiile stabilite de promitent. Ori, antecontractul de vanzare-cumparare este tocmai o promisiune sinalagmtica de vanzare-cumparare.

In speța s-au intalnit cele doua elemente esențiale pentru nașterea valabila a unui antecontract de vanzare-cumparare si anume:vointa promitentului de a vinde in condițiile prestabilite si voința reclamantului de a cumpăra in condițiile prestabilite.

In baza acestui antecontract de vanzare-cumparare s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care sa loc de act autentic notarial si sa opereze transferul de proprietate, conform art.5 al.2 din titlul X al Legii 247/2005.

de susținerea paraților in sensul ca in contractul de concesiune nu este indicat prețul real al terenului, se menționează ca susținerea paraților este pur enunțiativa, nefiind probata in nici un fel. Prețul de 1.000.000 lei stabilit in contractul de concesiune ca pret al folosinței, transformat in ipoteza vânzării in pret al vânzării reprezenta un pret firesc raportat la prețul de circulație al terenurilor.

Prin contractul incheiat s-a stabilit ca prețul concesiunii pe o perioada de 99 de ani se va transforma in pret al vânzării, in situația in care concesionarul va intelege sa uzeze de opțiunea de cumpărare, acest pret fiind plătit integral la data semnării contractului.

Parații ca succesori in drepturi ai cedentului promitent sunt tinuti de obligațiile asumate de acesta si de termenii contractuali la care a consimțit. Parații au obligația de a consimți la vânzare in condițiile stabilite prin voința autorului sau. încheierea contractului in forma autentica nu trebuie sa fie pentru parați un prilej de a obține un pret mai mare pentru teren decât prețul anterior convenit si deja incasat de autorul lor.

de susținerea paraților cu privire la depășirea limitelor mandatului prin incheierea contractului de concesiune cu clauza reprezentând promisiune unilaterala de vânzare reclamantul a reiterat apărările expuse anterior.

Referitor la prematuritatea acțiunii s-a menționat ca deoarece pe teritoriul intregii tari nu au fost finalizate lucrările cadastrale si majoritatea terenurilor agricole nu sunt inscrise in cartea funciara, practica judecătoreasca a fost in sensul calculării celor 10 ani de la inceputul anului următor celui in care s-a făcut punerea in posesie prin semnarea procesului verbal si eliberarea adeverinței in condițiile prevăzute de Legea 18/1991.

In speța punerea in posesie s-a realizat conform adeverinței nr.106 din 23.01.1991 si in baza hotărârii 23 din 23.08.1991 a Comisiei Județene T, astfel ca in mod evident sunt impliniti cei 10 ani de la inceputul anului următor celui in care s-a făcut punerea in posesie. Mai mult, 10 ani s-au implinit si de la data emiterii titlului de proprietate, astfel ca excepția prematuri tatii este lipsita de temei legal.

Se considera ca o astfel de interpretare este justa si raționala, deoarece interdicitia instrainarii reprezintă o excepție de la principiul libertății circuitului juridic civil si o importanta ingradire a dreptului de proprietate, iar in acest sens prevederile legale sunt de stricta interpretare si aplicare.

Se arata ca totodată de situația juridica a terenului acesta a fost scos din circuitul agricol si calificat, conform inscrierilor din cartea funciara, drept curți, construcții si astfel in speța nu mai sunt aplicabile dispozițiile Legii 18/1991.

Se menționează ca scoaterea din circuitul agricol s-a realizat in urma demersurilor reclamantului, in calitate de concesionar in vederea exploatării economice a terenului, in executarea conforma a contractului de concesiune.

Reclamantul-parat reconventional precizează ca temeiul real al opoziției paraților la incheierea contractului de vanzare-cumparare il constituie, in fapt, dorința acestora de a suplimenta prețul terenului, asa cum a fost el stabilit in contractul de concesiune pentru situația unei vânzări.

In condițiile in care paratii-reclamanti reconventionali sunt continuatorii lui G, ei sunt tinuti de obligațiile asumate de aceasta si astfel acest comportament este contrar principiului executării de bunăvoie si de bunacredinta a obligațiilor, principiul cart guvernează materia contractelor civile.

Parații reclamanți reconventionali, ia si prin mandatar au solicitat prin intimpinarea depusa la dosar la fila 75 respingerea cererii reconventionale ca netemeinica si nelegala. In susținerea apărării s-a arătat ca parata-reclamanta reconventionala in calitate de moștenitor legal ii revine dreptul de a beneificia de toate bunurile, creanțele lăsate de soțul sau si in acest temei a procedat la transmiterea legala a contractului de concesiune autentificat sub nr.8127 din 10.07.1996 către reclamantul, in conformitate cu disp.art.7 al.2 din contract.

Se menționează ca mandatara nu a depășit mandatul incredintat deoarece acest mandat permitea perfectarea contractului cu anumite clauze enunțate dar si cu altele. Pe tot timpul vieții mandantul nu a ridicat nici o obiectiune la acest contract iar acum dupa 9 ani acest motiv este tardiv. Pe de alta parte acest contract a produs efecte juridice de terțe persoane, dobanditoare de buna credința a contractului.

Chiar daca s-ar considera ca unele clauze ale contractului nu ar fi intocmai procedurii sau practicii in materie, s-ar putea pune in discuție o eventuala nulitate relativa, actul in sine rămânând valabil pentru scopul declarat si anume folosința, exploatarea economica pe 99 ani.

Cu privire la incalcare dispozițiilor art.32 din legea 18/1991 se menționează ca potrivit clauzelor contractuale oferta de cumpărare se putea formula atunci cand devenea legal posibil si ca actul incheiat nu poate fi asimilat unui contract de vânzare cimparare, neproducand efecte care sa contravina dispozițiilor legale anterior amintite.

Faptul ca părțile au intitulat actul incheiat "Contract de Concesiune" nu este un motiv de natura să atragă nulitatea absoluta a actului juridic, deoarece efectele actelor juridice sunt produse de conținutul actului.

Prin actul de cesiune cațre a fost transmisa efectiv exploatarea si folosința terenului plus drepturileoferite decontractul de concesiune.

Cu privire la radierea din CF a dreptului de concesionare inscris in favoarea lui, aceasta este o sutinere netemeinica, intruct s-a efectuat in baza clauzelor contractuale, a unui inscris notarial in conformitate cu dispozițiile legale privitoare la imobile.

In conformitate cu disp.art.480 civ. proprietarul poate dispune cum dorește de bunul sau, ceea ce s-a si intimplat la data incheierii contractului de concesiune, dar același text de lege il obliga la respectarea unor limite legale.

In speța sunt aplicabile disp.art.969,970 precum si urm. civ. conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege intre parti si trebuie executate cu bunacredinta.

Din moment de pana la aceasta data nici autorul, nici succesorii nu au avut un demers propriu in a solicita nulitatea, rezilierea sau orice alt act sau fapte privind acest contract sau vreun act de tulburare in posesie, este clar ca opoziția care o manifesta acum de solicitarea reclamantului este de rea credința.

Proprietarul insusi a inteles a garanta obligația asumata prin contractul semnat prin remiterea titlului de proprietate in original.

In drept, au fost invocate disp.art.967,969 civil.

La termenul din 06.10.2005, parații prin mandatar au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Tutelare

In deliberare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Tutelare T, in incheierea din 15.12.2005, instanța a considerat ca drepturile minorelor sunt reprezentate de către reprezenatntul legal conform art.98 fam. raportat la art.42 pr.civ. iar parații si nu pretind recunoașterea unui drept in contradictoriu cu Autoritatea Tutelara care ar justifica respectiva calitate procesuala pasiva.

Având in vedere disp.art. 109 al.1 pr.civ. instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Tutelare

La termenul din 26.01.2006 instanța in deliberare asupra excepției prematuritatii acțiunii principale, având in vedere dispozițiile art.32 al.l din Legea nr. 18/1991 conform camia terenul atribuit in conformitate cu disp.art.19 al.l din art.21 si art.43 nu poate fi intrainat prin acte intre vii timp de 10 ani socotiți de la inceputul anului următor celui in care s-a făcut inscrierea proprietății sub sancțiunea nulității absolute a actului de instrainare, raportat la data introducerii acțiunii, instanța apreciază ca termenul de 10 ani a inceput sa curgă la data de 01.01.1992 deoarece adeverința nr.106 emisa in baza Legii 18/1991 a fost eliberata numitului G la data de 23.10.1991, astfel incat termenul mai sus menționat se considera îndeplinit la data de 01.01.2002.

Prin instituirea termenului de interdicție, legiuitorul a dorit sa scoată temporar din circuitul civil terenurile pentru care s-a constituit dreptul de proprietate in baza legii 18/1990, aceasta fiind o excepție de la regula liberei circulații a imobilelor si ca atare este de stricta interpretare.

In condițiile in care textul de lege nu a precizat in mod expres ce se intelege prin sintagma "inscrierea proprietății", in practica judiciara s-a apreciat ca din acest punct de vedere trebuie considerat ca termenul incepe sa curgă de la inceputul anului următor celui in care s-a făcut punerea in posesie prin semnarea procesului verbal si eliberarea adeverinței in condițiile prevăzute de Legea 18/1991.

In caz contrar, s-ar ajunge la o prorogare a termenului de interdicție nejustificata, deoarece titlul de proprietate au fost emis mult mai târziu, datorita unor dificultăți de ordin administrativ, neimputabile titularului dreptului de proprietate.

In acest context, instanța a respins excepția prematuritatii acțiunii, ca neintemeiata.

Prin sentința civilă nr. 1286 din 09.02.2006, pronunțată în dosarul cu nr. 6443/04.05.2005, Judecătoria Timișoara, admite acțiunea principala formulata de reclamantul-parat reconventional în contradictoriu cu paratii-reclamanti reconventionali si

Constata ca intre parti a fost incheiata o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare având ca obiect terenul in suprafața de 1 ha inscris in CF nr.- T, nr.cadastral CC 711/1/5 s incuviinteaza ca prezenta hotărâre sa loc de contract autentic de vanzare-cumparare.

Dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantului in CF nr.-

Respinge cererea reconventionala formulata de către parații reclamanți reconventionali si in contradictoriu cu si, ia prin curator și prin curator.

Obliga parații si la plata sumei de 1436,70 lei cheltuieli de judecata, către reclamantul.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și drept că la data de 11.07.1996 in calitate de mandarara a antecesoarului paraților, G, a incheiat cu contractul intitulat "contract de concesiune", autentificat prin incheierea notariala nr.8127/1996 a BNP Curuti.

Obiectul contractului 1-a constituit transmiterea folosinței terenului identificat prin nr. 711/1, parcela 711/1/5 in suprafața de 10.000 mp, având ca vecinătăți la nord parcela de 711/1/17, la est parcela A 711/1/4, la sud parcela H Cn 710 si la vest parcela A 711/1/6, teren dobândit de către proprietar prin constituire conform titlului de proprietate nr.23974/25 eliberat la 8 mai 1995.

, a plătit concedentului G prin mandatara sa, suma de 1.000.000 lei, reprezentând plata anticipata a prețului de concesionare pentru intreaga durata de valabilitate a contractului de 99 de ani.

Prin clauza prevăzuta de către parti la art.2, al.2 din contract s-a prevăzut ca nu va avea nici o obligație de a efectua plați numitului G, sau antecesorilor, de nici o alta natura, in legătura cu acest contract si cu drepturile de -ncesiune conferite prin intermediul sau.

Contractul a intrat in vigoare la data semnării lui, respectiv la 10 iulie 1996, opozabil succesorilor concedentului, G, durata contractului fiind de 99 ani.

In art. 5 din contract s-a stipulat opțiunea de cumpărare a imobilului ce făcea obiectul convenției pârtilor, in favoarea numitului, a succesorilor sau a unei persoane desemnate de către aceștia, pe durata de valabilitate a contractului, atunci cand va li exprimat dreptul de opțiune.

G se obliga sa transfere dreptul de proprietate asupra terenului, care face obiectul contractului, de indata ce, succesorii sau o persoana desemnata de aceștia îsi vor manifesta voința juridica de a cumpăra terenul.

Prețul concesiunii de 1.000.000 lei plătit anticipat reprezenta de fapt valoarea de circulație reala si integrala a terenului, conform preturilor practicate pe piața, la data incheierii convenției.

Părțile au convenit expres ca suma achitata sa fie considerata prețul integral de vânzare al terenului.

Conform art.7, al.2 din contract locatarul sau succesorii săi aveau posibilitatea sa cesioneze drepturile care le reveneau in temeiul contractui, cu condiția sa-l notifice in acest sens pe proprietar.

Astfel, in urma decesului lui -., la data de 03.08.2001,

moștenitoarele, ie si a devenit dobanditoarele tuturor drepturilor si obligațiilor din actul intitulat " contract de concesiune", prin dezbaterea succesorala finalizata prin certificatul suplimentar de moștenitor nr.33/10.06.2004 al BNP G din A, emis in dosarul succesoral nr.40/2004.

numitului au cesionat drepturile din contractul intitulat "contract de concesiune, in favoarea prezentului reclamant, prin actul de cesiune nr. 1637/11.04.2005 al BNP, conform art.7, al. 2 din contract.

Cesiunea a fost notificata paraților- reclamanți reconventionali, prin notificarea expediata de către BEJ, la data de 07.02.2005, inregistrata sub nr.70/2005 si respectiv 71/2005.

Prin cesiune, cesionarul s-a subrogat in drepturile si obligațiile cedentului, devenind inclusiv beneficiarul promisiunii unilaterale de vânzare inserate in art.5 din contract, respectiv cerditorul obligației de a face.

Coform procedurii prevăzuta in contract, reclamantul a notificat paraților intenția de a cumpăra, expediind prin intermediul executorului judecătoresc notificările nr.95 si 96 din 18.04.2005, convocandu-i pe parați la notar in data de 25.04.2005, in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica.

Prin incheierea cu nr. 3030 si 3032 din 25.04.2005 notarul public a constatat absenta vânzătorilor.

Prin intampinare, parații au justificat refuzul de a încheia contractul in forma autentica arătând ca antecesorul, Gai mputernicit-o pe mandatara sa încheie doar un contract de concesiune, dar aceasta a depășit limitele mandatului, promițând si vânzarea terenului in litigiu.

lntr-adevar, conform imputernicirii autentificata de către notarul public, la data de 10.07.1996, sub nr.8099, mandantul Gai mputernicit-o pe mandatara sa incheie in numele sau contractul de concesionare, in notarului public, urmând ca mandatara sa stabilească condițiile in care se face concesionarea terenului, in ceea ce privește concesionarea, plata si altele, modalitatiile de plata.

Mandatul acordat este special, deoarece privește o singura operațiune juridica si anume transmiterea folosinței terenului, respectiv condițiile in care acest contract trebuia sa fie încheiat, conform art.1535 Cod civil.

Chiar daca, in speța nu sunt aplicabile dispozițiile 1536 cod civil, deoarece, prin promisiunea de vanzare-cumparare nu se transmite dreptul de proprietate asupra imobilului si aceasta nu este un act de dispoziție propriu-zis, promisiunea proprietarului de a vinde un bun este o obligație distincta de cea asumata prin contractul încheiat de catre parti, susceptibila de sancționare juridica, in caz de nerespectare si in consecința aceasta trebuia prevăzuta expres in împuternicirea acordata mandatarului, neputâd fi dedusa din alte clauze ale împuternicirii sau cu ajutorul altor elemente extrinseci.

Ca atare, mandatarul trebuia sa se încadreze in limitele mandatului sau, potrivit art.1537 Cod civil.

promisiunii de vânzare in contractul incheiat cu numitul -. s-a realizat cu depășirea limitelor mandatului acordat, dar aceasta clauza nu devine inopozabila succesorilor mandantului, deoarece actul incheiat cu depășirea împuternicirii primite a fost ratificat tacit de catre mandant.

Ratificarea tacita poate rezulta din orice acte, fapte sau circumstanțe, care releva voința mandantului de a ratifica.

Din declarația martorului, (care a avut si calitatea de mandatar) rezulta ca in momentul intocmirii împuternicirii, notarul a prezentat numitului G "contractul de concesiune", ce urma a fi incheiat a doua zi, aceasta având posibilitatea sa cunoască conținutul contractului. Mandatara a predat mandantului dupa încheierea contractului, atat înscrisul care consfiintea voința pârtilor, cat si prețul locatiunii de 1.000.000 lei, contractul" fiind citit de catre G, cat si de copii majori, parații reclamanți reconventionali din speța, mandantul nefacand nici o obiectiune.

Aceasta împrejurare corborata cu pasivitatea de care a dat dovada mandantul, ulterior încheierii contractului in sensul ca nu a angajat răspunderea mandatarului pentru executarea necorespunzatoare a obligației si nu a adus la cunoștința terțului depășirea limitelor mandatului duce la concluzia ca mandantul Gar atificat tacit mandatul.

Promisiunea de vânzare a imobilului este detaliata in contract, fiind menționate condițiile in care aceasta urma sa-si producă efectele, precum si ca prețul locatiunii de 1.000.000 lei, va reprezenta valoarea de circulație reala si integrala a terenului in situația 2xprimarii opțiunii de cumpărare, astfel ca simplul fapt ca mandantul nu a întreprins nimic dupa primirea contractului si a prețului conduce la concluzia ca probabil mandantul a purtat discuții cu privire la aceasta promisiune, anterior încheierii contractului (acest aspect nu suplinește insa lipsa mandatul dat mandatarului) si explica ratifica tacita ulteriora a mandatului. Atitudinea pasiva de care a dat dovada mandantul arata ca acesta a fost de acord cu asumarea obligației de a înstrăina imobilul, in momentul in care locatorul sau succesorii acestuia isi vor exprima opțiunea de cumpărare.

De altfel, tot la data de 10.07.1996 antecesorul paraților Gai ncheiat in calitate de concesionar de aceasta data, un alt contract cu numita (fila 125), care cuprinde clauze asemănătoare (inclusiv promisiunea de vânzare) cu cele din contractul a cărui inopozabilitate o invoca in speța.

Un argument in plus care vine in sprijinul ratificării tacite a depășirii limitelor mandatului, îl constituie si faptul ca proprietarul imobilului, Gar emis titlul de proprietate pârtii contractante, in baza căruia s-a realizat ulterior înscrierea in cartea funciara.

Ratificarea mandatului produce efecte retroactive intre parti si succesorii lor (inclusiv terțul cu care a contractat mandatarul), de la data încheierii actului, si ca atare succesorii numitei G sunt tinuti de obligația asumata de antecesorul lor.

In momentul notificării paraților, si de catre reclamantul, promisiunea unilaterala de vânzare cumpărare a devenit promisiune bilaterala, sinalagmtica si a luat naștere antecontractul prin intalnirea acordului de voința a celor doua parti, si in consecința in patrimoniul succesorilor promitentului vânzător s-a născut obligația de a incheia contractul de vânzare cumpărare, in forma autentica, respectiv obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului in patrimoniul promitentului cumpărător, in schimbul sumei de 1.000.000 lei, care ca urmare a efectelor subrogatiei reale convenționale a devenit prețul terenului.

Nu poate fi reținuta apărarea paraților din întâmpinare conform căreia prețul de 1.000.000 lei nu reprezintă prețul real, deoarece el a fost convenit de catre parti la acest cuantum prin contractul încheiat, aratandu-se in mod expres la art. 5 al.2 ca prețul concesiunii de 1.000.000 lei" reprezintă de fapt valoarea de circulație reala si integrala a terenului, conform preturilor practicate pe piața la data încheierii convenției".

Părțile au convenit ca suma achitata sa fie considerata ca reprezentând prețul integral de vânzare al tarenului, iar numitul G sau succesorii sa nu aiba dreptul sa pretindă efectuarea unor plați suplimentare, de nici o alta natura pentru vânzarea terenului

In prezent, promovarea acțiunii in vederea obținerii unei hotărâri, care sa loc de act autentic îsi găsește temeiul atat in disp. 1073 si 1077 cod civ. dar beneficiază si de reglementare speciala si anume art.5 al titlului X din Legea 247/2005.

Instanța constata ca sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei asemenea acțiuni si anume:existenta unui antecontract de vanzare-cumparare, refuzul paraților de a perfecta contractul-in forma autentica, aceștia refuzând sa dea curs invitației reclamantului de a se prezenta la notariat in vederea încheierii contractului, dorind obținerea unui pret mai mare; "conform declarației martorului, (100); îndeplinirea obligației de catre promitentul cumpărător (succesorul in drepturi al numitului, care a achitat prețul), calitatea de proprietar a promitentilor vânzători, iar promitentul cumpărător nu este incapabil sa dobândească bunul.

Având in vedere aceste considerente, precum si dispozițiile art.969, 970 Cod civ.conform cărora convențiile legal încheiate au putere de lege intre părțile contractante, ele urmând a fi executate cu buna credința, instanța apreciază ca întemeiata acțiunea principala si constata ca intre parti a fost incheiata o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare, având ca obiect terenul in suprafața de 1 ha, insers in CF nr.- T, nr. Cadastral CC 711/1/5 si încuviințează ca prezenta hotărâre sa loc de contract autentic de vanzare-cumparare.

In baza art. 20 din legea 7/1996, instanța va dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, in CF nr.-

Referitor la cererea reconventionala, motivele invocate de catre paratii-reclamanti reconventionali in sutinerea~petitului constatării nulității absolute a contractului de concesiune pentru cauza ilicita nu pot fi reținute.

Contractul incheiat de catre mandatara in numele si in contul mandantului cu depășirea limitelor mandatului nu constituie o cauza de nulitate absoluta a convenției, ci pune in discuție obligațiile mandantului de terți.

Asa cum s-a menționat anterior succesorii mandantului suporta direct actele incheiate de catre mandatar in afara limitelor conferite de mandant, in situația in care a ratificat tacit actele respective (art. 1546 al.2 cod civ).

Contractul incheiat nu contravine dispozițiilor prevăzute de art. 32 din legea nr. 18/1991 deoarece prin promisiunea de vânzare nu s-a operat un transfer al dreptului de proprietate, aceasta dand naștere doar la obligația de a face in sarcina promitentului vânzător.

Pe de alta parte, s-a stipulat expres ca vânzarea se va realiza doar atunci cand legea o va permite, de unde rezulta in mod evident ca părțile nu au incheiat contractul cu incalcarea dispozițiilor imperative ale Legii 18/1991.

Calificarea actului juridic incheiat de către parti "contract de concesiune", in condițiile in care cesionarea bunurilor nu era reglementata la momentul respectiv, decât prin Legea 15/1990, intrucat Legea 213/1998, care nu era in vigoare la momentul incheierii actului juridic si care a specificat ulterior incheierii contractului, condițiile in care se pot concesiona bunurile, nu este de natura sa atragă sancțiunea nulității absolute a contractului autentificat subnr.8127/10.07.1996.

In primul rand, contractul a fost incheiat de către parti la data de 10.07.1996 si, astfel nu pot fi invocate dispozițiile legii 213/1998, deoarece contravine principiului aplicării legii civile in timp "tempus regit actum", iar pe de alta parte contractul definit ca acord de voința al pârtilor de a constitui sau stinge raporturi juridice (art.942), este guvernat de principiul libertății de voința, actul juridic incheiat fiind un contract de drept civil ale cărui parti sunt oua persoane fizice.

Conform art.5 cod civ. " nu se poate deroga, prin convenții sau dispoziții particulare, la legiile care interesează ordinea publica si bunele moravuri".

Prin incheierea contractului, părțile nu au derogat de la dispozițiile legale in vigoare din momentul incheierii actului juridic sau de la regulile privind bunele moravuri.

Potrivit dispozițiilor art.977 Cod civil, interpretarea contractelor se face dupa intenția comuna a pârtilor contractante, iar mi dupa sensul literal al ^termenilor", astfel ca din conținutul contractului, rezulta fara echivoc ca părțile au inteles sa incheie de fapt un contract de drept civil (nenumit) al cărui obiect a fost transmiterea de către proprietar a folosinței terenului, pe o perioada de 99 de ani, in favoarea lui, in schimbul unui pret stabilit si achitat integral de către beneficiar in momentul incheierii contractului.

Libertatea contractuala in plenitudinea ei consta in posibilitatea legala de a incheia contractul, de a stabili conținutul si efectele, de a le modifica si desface.

Fiind un contract sinalagmatic, cauza imediata (causa proxima), a constituit-o pentru fiecare dintre parti, reprezentarea contraprestatiei, in speța scopul proprietarului imobilului a fost obținerea prețului folosinței de 1.000.000 lei, iar scopul lui ST. a fostobținerea dreptului de folosința asupra terenului.

Scopul imediat(causa remota) a constat in motivul determinant al incheierii actului juridic, la care se raportează si condițiile de valabilitate ale cauzei actului juridic.

Dupa cum reiese din clauzele contractuale, scopul determinant al lui -. la incheierea contractului a fost acela de a obține folosința terenului, in vederea desfășurării unor activități economice, comerciale, scop care nu contravine legii sau bunelor moravuri si ordinii publice.

In acest sens, instanța nu a reținut declarațiile martorului Fila(143), deoarece este subiectiva si neconvingatoare si nu prezintă relevanta in dovedirea cauzei ilicite.

Pentru aceste considerente, nefiind probata lipsa cauzei sau cauza ilicita a contractului, instanța va respinge capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractuluide concesiune autentificat sub nr.8127/10.07.1996 al BNP Curuti si pe cale de consecința va respinge capetele de cerere accesorii privind radierea din Cf - Tan otației privind inscrierea dreptului de concesionare si obligarea reclamantului sa predea titlul de proprietate in care este inscris imobilul, precum si capătul de cerere privind obligarea paraților de a lasa in deplina proprietate si posesie terenul in litigiu, pentru acest ultim petit având in vedere soluția pronunțata in acțiunea principala si dispozițiile art. 480 Cod civil.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâții și (născută ), solicitând modificarea ei, în sensul respingerii ațciunii principale și admiterii cererii reconvenționale și prin decizia civilă de recurs nr. 1394/R/11.12.2006, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite recursul declarat de recurenții si, născuta, impotriva sentitnei civile nr.12819.02.2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr.6443/2005 in contradictoriu cu intimații,-în nume propriu si in calitate de reprezentanta a fiicelor minore, intimatele - ie si -.

Modifica in parte sentința recurata in sensul ca:

Respinge acțiunea principala formulata de reclamantul.

Admite in parte cererea reconventionala formulata de piritii-reclamanti reconventionali si, născuta.

Constata nulitatea absoluta parțiala a contractului de concesiune autentificat sub n 8127/10.07.1996 in partea privind locatiunea terenului in suprafața de 1 ha identificat prin titlul de proprietate nr.23974/25/08.05.1995.

Dispune radierea din CF - T, nr.Cc.711/1/5, curți, constructi, extravilan in suprafața de 10.000 mp, a mențiunii " Drept de concesionare pe 90 de ani in favoarea lui ".

Obliga pârâtii reconventionali sa lase reclamanților reconventionali in deplina proprietate si posesie terenul evidențiat mai sus. Obligă pârâții reconvenționali să predea reclamanților reconvenționali originalul titlului de proprietate cu nr-. Menține în rest sentința recurată. Obligă intimații să plătească recurenților 1925,47 lei (RON) cheltuieli de judecată parțiale în ambele instnațe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că în speță, prin prisma art. 304/1 Cod procedură civilă, recursul este admisibil, în modalitatea indicată întrucât obiectul contractului de concesiune incheiat intre autorii pârtilor îl reprezintă terenul in suprafața de un ha dobindit de defunctul prin constituire conform titlului de proprietate nr.239/25/08.05.1995 emis in temeiul L 18/1991 ( fila 11 dosar fond ).

Fiind dobindit prin constituire, instrainarea terenului este supusa interdicției de inștrainare timp de 10 ani socotiți de la inceputul anului următor celui in care s-a făcut inscrierea proprietății sub sancțiunea nulității absolute a actului de inștrainare, astfel cum statuează art.32 din L 18/1991.

In speța, inscrierea proprietății s-a făcut la cartea funciara in anul 2004 astfel ca termenul de 10 ani curge de la inceputul anului următor acestei inscrieri, adică din anul 2005.

Cum acțiunea in validarea instrainarii a fost promovata la data de 04.05.2005, aceasta este prematur formulata de termenul stabilit imperativ de art.32al.l din L 18/1991. Sub acest aspect, prima instanța a interpretat si aplicat greșit dispozițiile legale incidente spetei, intrucit a luat in calcul data eliberării adeverinței nr. 106/23.10.1991 (fila 7 dosar fond ) in temeiul L 18/1991 care nu constituie un titlu de proprietate in sensul arătat de leagea speciala, L 18/1991, ci stabilește o eventuala vocație a titularului cererii la un drept de proprietate, drept ce poate fi recunoscut sau nu de către comisiile de fond funciar in procedura administrativa prevăzuta de Legea nr.18/1991 ce se finalizează fie prin emiterea titlului de proprietate fie prin invalidarea cererii de improprietarire.

In consecința, acțiunea reclamantului in validarea instrainarii este prematur formulata, urmând a fi respinsa pe aceasta excepție. Vor fi inlaturate susținerile recurenților sub acest aspect cu privire la acordarea de către prima instanța a ceea ce nu s-a cerut, întrucit validarea unei instrainari presupune ab initio constatarea de către instanța ca aceasta inștrainare a fost consimțita de parti prin acordul lor si abia dupa aceea, hotarirea judecătoreasca urmează a tine loc de contract autentic de vinzare-cumparare.

privește locatiunea incheiata intre autorii pârtilor pe durata a 99 de ani avind ca obiect terenul in litigiu, in speța se constata ca de durata excesiva a locatiunii si de clauzele inserate la pct.3 din contract ce interzic locatorului si succesorilor lui orice reziliere unilaterala si modificare a clauzelor contractuale inainte de expirarea termenului contractual ( 99 de ani ), indiferent de natura schimbărilor ce ar interveni, aceasta locatiune este perpetua, fiind interzisa de legiuitor prin art.1415 al. 2.civ.

Prin urmare, fiind incheiat cu incalcarea normei imperative din art.1415 al.2 Civ.si fondat pe o cauza prohibita de legi, conform art.948 pct.4 si art.968, actul încheiat intre autorii pârtilor denumit "contract de concesiune "si autentificat sub nr.8127/10.07.1996 este nul absolut in partea vizind locatiunea terenului pe 99 de ani.

Ca efect al nulității absolute, in temeiul art.36 din L 7/1996, se va dispune radierea din CF - T, nr.Cc 711/1/5 a mențiunii " Drept de concesionare pe 90 de ani in favoarea lui ",

In temeiul art.480 civ. reclamantii-piriti reconventionali vor fi obligați sa lase in deplina proprietate si posesie terenul in litigiu si sa predea piritilor-reclamanti reconventionali titlul de proprietate nr.23974/25/08.05.1995, in original.

Va fi respinsa in rest cererea reconventionala privind constatarea nulității absolute a intregului contract de concesiune întrucât, acțiunea principala avind ca obiect validarea instrainarii terenului (consemnata in același contract de concesiune ) a fost respinsa pe excepția de prematuritate, fara a se antama fondul cauzei si a se statua cu privire la validitatea/nevaliditatea acestei instrainari, mentinindu-se sub acest aspect hotarirea recurata dar cu substituirea motivelor reținute de către instanța de fond,

Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs, recurenții și.

Recurenta a solicitat în baza art.304 pct.1,3 pr. civ. și 304 pct.9 pr. civ. admiterea recursului, în principal casarea deciziei și în subsidiar modificarea și menținerea în parte a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a arătat că tribunalul a recalificat calea de atac și a judecat cauza în complet de recurs. Art.282¹pr.civ. dispune că nu sunt supuse apelului hotărârile date în primă instanță privind pensii de întreținere, în litigii de până la 1 miliard de lei vechi inclusiv, atât în materie civilă cât și comercială, acțiunile posesorii, cele privind înscrierile în registrele de stare civilă, măsurile asiguratorii și în alte cazuri prevăzute de lege.

Interpretând per a contrario acest text legal rezultă în mod evident că sunt supuse apelului hotărârile pronunțate în primă instanță în litigiile care nu sunt evaluabile în bani. Or, prin sentința civilă nr.1286/2006 a Judecătoriei Timișoara au fost soluționate mai multe capete de cerere, și anume, o cerere în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare; cererea de a fi operat în CF transferul dreptului de proprietate; o cerere în constatarea nulității absolute a unui contract intitulat de părți "contract de concesiune și o cerere de revenire la situația anterioară de carte funciară.

În mod corect prima instanță a făcut mențiunea că o asemenea hotărâre este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicare. Aceasta deoarece dintre cele 4 capete de cerere unul era o cerere neevaluabilă în bani.

Recalificarea greșită a căii de atac a condus la judecarea cauzei de către instanță nelegal compusă din trei judecători în loc de doi și la pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței unei alte instanțe, în sensul că Tribunalul Timiș as pronunțat o hotărâre în recurs deși competența în această cale de atac revine în speță Curții de APEL TIMIȘOARA.

Potrivit normelor legale care reglementează regimul fondului funciar, terenurile agricole asupra cărora s-a constituit dreptul de proprietate nu pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii timp de 10 ani socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății.

În speță, prima înregistrare a proprietății s-a făcut odată cu punerea în posesie și eliberarea adeverinței nr.106 din 23.10.1991 (fila 7 dosar) și în baza hotărârii nr.23 din 23.08.1991 a Comisiei Județene Astfel că, în mod evident, sunt împliniți cei 10 ani de la începutul anului următor celui în care s-a făcut punerea în posesie. Mai mult, 10 ani s-au împlinit și de la data emiterii titlului de proprietate.

Față de cele de mai sus, rezultă că excepția prematurității este nefondată iar hotărârea primei instanțe în sensul respingerii excepției este una legală.

Prin urmare, chiar dacă s-ar reține că mandatara a depășit limitele mandatului cu prilejul semnării contractului de concesiune, faptul că ulterior mandantul a încasat banii care i se cuveneau conform contractului, că a primit o copie a contractului și că nu a făcut nimic pentru a aduce la cunoștința concesionarului depășirea limitelor mandatului de către mandatara sa, echivalează practic, cu o prorogare tacită a limitelor mandatului, cu o ratificare a contractului (art.1546 civ.). Pe de altă parte, la semnarea contractului de concesiune, cedentul a remis cesionarului titlul de proprietate asupra terenului, tocmai ca o garanție a respectării promisiunii de vânzare, în cazul în care cesionarul va dori să cumpere și aceasta va fi legal posibil.

Recurentul a solicitat în temeiul art.304 pct.1, 304 pct.3 și 9. pr. civ. admiterea recursului și casarea deciziei.

În motivarea recursului a arătat că în mod greșit tribunalul a recalificat calea de atac și a judecat cauza în complet de recurs.

Hotărârea instanței de a recalifica calea de atac din apel, în recurs, echivalează cu încălcarea dreptului de a accede la o cale de atac recunoscută de lege în favoarea reclamantului. Prin această hotărâre a fost pus în situația ca un contract al cărui beneficiar este să fie anulat în cadrul unui litigiu judecat doar în primă instanță și apel. Aceasta, cu toate că acțiunea în anulare este calificată expres ca și acțiunea nepatrimonială prin Legea nr.146/1997 cu privire la taxele judiciare de timbru și pe cale de consecință trebuie judecată în trei grade de jurisdicție.

Hotărârea recurată reprezintă o violare a dreptului la liberul acces la justiție consacrat de art.21 din Constituție și art.6 alin.1 CEDO, acces care prevede expres și posibilitatea exercitării căilor de atac legale.

Potrivit normelor legale care reglementează regimul fondului funciar, terenurile agricole asupra cărora s-a constituit dreptul de proprietate nu pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii timp de 10 ani socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, în speță sunt împliniți cei 10 ani.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, respectiv acela că în mod greșit prima instanță a reținut că mandatul mandatarei la încheierea contractului de concesiune a fost ratificat tacit cu privire la toate clauzele contractului, în temeiul art.1546 civ..

Așa cum rezult din conținutul împuternicirii acordate de G mandatarei, mandatara a fost împuternicită ca în numele mandantului și pentru el să perfecteze formalitățile necesare în vederea concesionării terenului extravilan situat pe raza localității - T, proprietatea mandantului. De asemenea, mandatara a fost împuternicită să întocmească contractul și să-l semneze, stabilind condițiile în care se va face concesionarea, stabilind durata și plata și altele.

În baza acestei împuternici, în fața notarului, mandatara a semnat contractul de concesiune, contract care cuprinde, într-adevăr și o promisiune unilaterală de vânzare. Prin semnarea contractului în aceste condiții mandatara nu a depășit, însă, limitele mandatului acordat.

În condițiile în care, însă, de la data semnării contractului și de la data la care mandantul a încasat contravaloarea folosinței transmise prin contract au trecut 9 ani, a invoca acum depășirea limitelor mandatului apare ca tardivă și ar însemna o încălcare gravă a stabilității raporturilor juridice.

În aceste condiții, chiar dacă s-ar reține că mandatara a depășit limitele mandatului cu prilejul semnării contractului de concesiune, faptul că ulterior mandantul a încasat banii care i se cuveneau conform contractului, că a primit o copie a contractului și că nu a făcut nimic pentru a aduce la cunoștința concesionarului depășirea limitelor mandatului de către mandatara sa, echivalează practic, cu o prorogare tacită a limitelor mandatului, cu o ratificare a contractului (art.1546 civ.). Pe de altă parte, la semnarea contractului de concesiune, cedentul a remis cesionarului titlul de proprietate asupra terenului, tocmai ca o garanție a respectării promisiunii de vânzare, în cazul în care cesionarul va dori să cumpere și aceasta va fi legal posibil.

Apelanții afirmă că prețul de 1.000.000 lei nu ar fi un preț real. Ei însă nu precizează de ce aceasta nu este un preț real și care ar fi fost prețul real.

Susținerea apelanților este pur enunțiativă, nefiind probată în nici un fel. Mai mult, această poziție este de-a dreptul surprinzătoare de vreme ce, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, autorul apelanților a încheia un contract identic, în calitate de concesionar de această dată, tot asupra unui hectar de teren la exact același preț.

Potrivit art.969 civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". În calitatea apelanților de succesori în drepturi ai cedentului promitent ei sunt ținuți de obligațiile asumate de acesta și de termenii contractuali la care acesta a consimțit. Apelanții au obligația de a consimți la vânzare în condițiile stabilite prin voința autorului lor. Încheierea contractului în formă autentică nu trebuie să fie pentru apelanți prilej de a obține un preț mai mare pentru teren decât prețul convenit anterior și deja încasat de autorul lor. Faptul că la data semnării contractului de concesiune și până în prezent, valoarea terenurilor în zonă a evoluat nu poate speculat de către apelanți. Ei sunt continuatorii în drepturi și obligații ai autorului lor și nu pot dobândi mai multe drepturi decât a avut acesta.

Intimații pârâți și prin întâmpinare au solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile întrucât prin cererea reconvențională formulată, cerere cu caracter incidental care raportat la dispozițiile art.17 pr. civ. se soluționează de instanța sesizată cu cererea principală, pârâții au solicitat ca în contradictoriu cu, soția supraviețuitoare a defunctului -, -ie, născută la 29.06.1992 reprezentantă de mama și curatorul și -, născută la 29.06.1992, reprezentantă de mama și curatorul, să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat între, în calitate de mandatară a lui (decedat) și - (decedat), autentificat sub nr.8127/10.07.1996 de notar public --Curuți, să se dispună radierea din CF nr.- T, nr. cad.711/1/5 - curți, construcții extravilan în suprafață de 10.000 mp, mențiunea de "drept de concesionare pe 90 de ani în favoarea lui ", să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie pârâților terenul înscris în CF mai sus descris, să fie obligați reclamanții să le remită originalul titlului de proprietate nr.23974/25 din 08.05.1995, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare și intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară. Cererea reconvențională formulată de către pârâți, are caracter incidental și urmează regimul juridic al acțiunii principale. Mai mult, reclamantul a timbrat cererea de chemare în judecată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.146/1006 modificată și republicată și a indicat, în vederea timbrării, valoarea imobilului, fiind deci o acțiune evaluabilă în bani.

Prin decizia civilă nr. 902/11.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă -anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr.1394/R/11.12.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Admite recursul declarat de recurentul împotriva aceleiași decizii și în consecință:

Casează decizia civilă mai sus menționată și trimite cauza spre judecarea apelului la Tribunalul Timiș.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că din examinarea recursurilor prin prisma criticilor formulate, se constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 al. 6 Cod procedură civilă.

Astfel, cu privire la recursul declarat de recurenta, acesta nu s-a timbrat deși a fost citată cu mențiunea să timbreze cu 1353,6 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar și întrucât nu a timbrat, urmează a se aplica dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru.

Referitor la recursul declarat de recurentul, raportat la obiectul dedus judecății, în speță nu erau incidente dispozițiile art.282¹pr. civ. cauza fiind supusă apelului și recursului potrivit art.2 pct.2 pr.civ. care trebuia soluționată în apel d e către tribunal, în caz contrar s-ar încălca dispozițiile at.21 din Constituția României și art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin acțiune reclamantul a chemat în judecată pârâții, solicitând să se dispună ca hotărârea să țină loc de contract autentic de vânzare - cumpărare privind terenul de 1 ha înscris în CF nr.- T, intabularea în CF a dreptului de proprietate, invocând în drept dispozițiile art.1073, 1077.civ. și Legea nr.7/1996, iar pârâții prin cererea reconvențională au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat între, în calitate de mandatară a lui (decedat) și - (decedat), autentificat sub nr.8127/10.07.1996 de notar public --Curuți; să se dispună radierea din CF nr.- T, nr.cad.711/1/5 - curți-construcții extravilan în suprafață de 10.000 mp, mențiunea de "drept de concesionare pe 90 de ani în favoarea lui "; să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie pârâților, terenul înscris în CF mai sus descris; să fie obligați pârâții să le remită originalul titlului de proprietate nr.23974/25 din 08.05.1995 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În consecință, raportat la obiectul dedus judecății, tribunalul trebuie să soluționeze cauza ca instanță de apel.

Așa fiind, urmează ca în baza art.20 din Legea nr.146/1995 privind taxele judiciare de timbru să se anuleze ca netimbrat recursul declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr.1394/R/11.12.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Urmează ca în baza art.312 alin.6 pr. civ. să se admită recursul declarat de recurentul împotriva aceleiași decizii și în consecință:

Se va casa decizia civilă mai sus menționată și se va trimite cauza spre judecarea apelului la Tribunalul Timiș.

Ca atare, cauza a fost înregistrata după casare, la Tribunalul T in dosarul nr- la data de 29.10.2007.

Intimatul a depus note de sedinta prin care completeaza motivele pentru care solicita respingerea apelului, facand referire la exceptia prematuritatii actiunii sustinuta de apelanti, aratand ca prima inscriere a dreptului de proprietate al lui in cartea funciara s-a realizat in anul 1996, hotararea pronuntata de instanta care sa loc de act autentic notarial translativ de proprietate are caracter constitutiv de drepturi si pe cale de consecintă produce efecte de la data pronuntării. Arata ca, avand in vedere data primei inscrieri a dreptului de proprietate(1996), precum si data pronuntarii hotararii instantei, sunt in mod evident îndeplinite conditiile impuse de art. 32 din Lg. 18/1991.

Intimatele, au depus note de sedinta aratand ca achieseaza in totalitate la sustinerile din acest dosar ale intimatului, cat si la completarile formulate prin notele de sedinta ale aceleiasi parti, solicitand respingerea apelului ca netemeinic si mentinerea ca legala si temeinica a hotaraii primei instante.

Prin decizia civilă nr. 883 din 16 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- - Tribunalul Timiș - secția civilă - rejudecând cauza, după casare - dispune respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâții (reclamanții reconvenționali) și împotriva sentinței civile nr. 1286 din 09.02.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. 6443/2006, în contradictoriu cu intimații,; și.

Astfel, instanța de apel, reține în motivarea deciziei sale că în ce privește actiunea principală, apelantii au criticat hotarârea instantei de fond sub un prim aspect, pentru considerentele pentru care a respins exceptia prematuritătii formulării acțiunii, interesul fiind acela ca, într-un prim ciclu procesual, instanța investită cu solutionarea căii de atac, a retinut în rejudecare ca exceptia este intemeiata.

Instanța de apel investita cu rejudecarea căii de atac retine ca exceptia prematurității a fost corect respinsă de instanța de fond, însă pentru considerentele ce urmeaza si care vor substitui motivarea primei instante:

Conform art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 "terenul atribuit conform art. 19 alin. 1, art. 21 și art. 43 nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare". În opinia covârșitoare exprimată în literatura de specialitate și în practica judiciară, termenul de 10 ani astfel prescris curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care proprietatea dobândită prin constituire asupra terenului s-a înscris în cartea funciară.

Rațiunea pentru care a fost instituită interdicția de înstrăinare prin acte între vii, prin art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, rezidă tocmai în combaterea intențiilor speculative ale beneficiarilor măsurilor de constituire a dreptului de proprietate, cărora li s-au atribuit terenuri, deși nu le fuseseră anterior preluate bunuri de către stat, fiind astfel gratificați. Or, dacă aceasta a fost intenția legiuitorului, este evident că termenul de interdicție la înstrăinare nu poate fi legat decât de îndeplinirea formalităților de publicitate, căci numai acestea sunt de natură să facă opozabilă terților eventual interesați de dobândirea terenurilor existența interdicției și să asigure astfel securitatea circuitului civil.

Un alt motiv îl constituie faptul ca, după eliberarea adeverințelor de proprietate nu este exclusă de lege constituirea proprietății pe un alt amplasament ori chiar respingerea cererii de constituire a proprietății. Așadar, până la momentul emiterii titlului de proprietate nu se poate considera că solicitantul măsurii de atribuire a terenului ar fi dobândit proprietatea, atribuirile atestate de adeverințele eliberate de comisiile locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 având caracter provizoriu. Prin urmare, înainte de eliberarea titlului, solicitantul nu devine titular al unui drept de proprietate și, deci, nu ar avea ce să înscrie în registrele de publicitate ori în alte evidențe dintre cele la care face referire pârâta persoană juridică.

În apel, după casare cu trimitere s-a depus de către intimatul în copie CF - T ( 67-69) de unde rezultă că (antecesorul apelantilor) s-a intabulat în cartea funciara, ulterior obținerii titlului de proprietate la data de 17.07.1996, în acest sens predând originalul titlului de proprietate către concesionarul, care a formulat cerere de intabulare, anexând înscrisurile în justificarea cererii(85-94). Față de aspectul că, deși la data promovării actiunii (04.05.2005) acțiunea de față era prematur introdusă, la momentul pronunțării prezentei hotarâri (și de altfel, si la data pronunțării hotarârii apelate), termenul de 10 ani era împlinit.

Prin urmare, pentru considerentele arătate,exceptia este neîntemeiata.

O alta nemultumire a apelantilor vizează aspectul ca instanta de fond ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, pe motiv ca ar fi încuviintat ca hotararea sa loc de contract autentic, fără a fi investită cu un astfel de petit.

este neîntemeiat deoarece, prin simpla lecturare a acțiunii principale se poate constata că reclamantul a solicitat să se dispună ca hotărârea ce se va pronunța sa țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare( 2 dosar fond).

Cu privire la fondul cauzei, critica adusă de apelanți constă în aceea că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond ca antecesorul apelanților ( ) in calitate de mandant, ar fi ratificat tacit mandatul, arătând ca nu s-a avut în vedere in întregime depoziția martorei, care a fost mandatara ce, în numele lui, a încheiat contractul de concesiune cu.

Se mai arată ca nu s-a avut in vedere si aspectul că, atât procura pentru încheierea contractului de concesiune, cât si însuși contractul de concesiune poarta aceeași dată, 10.07.1996 fiind încheiate la interval de câteva ore.

Reanalizând fondul pricinii din perspectiva criticilor aduse de pârâții apelanți, tribunalul apreciază ca acestea sunt neîntemeiate.

Nimic nu împiedică faptul de a se încheia atât procura dată altei persoane, pentru încheierea unui contract, cât și încheierea contractului însăși, în aceeași zi.

Din depoziția martorei (99), rezultă că notarul i-a citit mandantului atât conținutul împuternicirii cât si conținutul contractului de concesiune ce urmare fi încheiat prin mandatar, în numele si pe seama lui. De asemenea din declarația acesteia mai rezulta ca i- predat mandantului contractul de cesiune si prețul.

Ori, în condițiile in care mandantul a cunoscut termenii în care s-a încheiat contractul de cesiune, daca ar fi apreciat la data respectivă ca mandatara si-ar fi depășit mandatul, avea la dispoziție o acțiune în răspundere civila contractuală împotriva acesteia, prescriptibilă în 3 ani, de care însa nu a înțeles sa uzeze, mai mult, încasat prețul si a si remis cesionarului titlul de proprietate asupra terenului, în baza căruia, așa cum s- menționat mai sus, a solicitat cărții funciare intabularea. Ori, această atitudine echivalează cu ratificarea tacită a actelor făcute de mandatarul său, iar potrivit art. 1546.civ. ratificarea valorează mandat, astfel încât actele încheiate de mandatar cu depășirea împuternicirilor primite îl va obliga pe mandant.

De asemenea, nici susținerea potrivit căreia mandatara a încheiat contractul de cesiune fără a avea împuternicire speciala si pentru vânzare, nu se poate retine întrucât, pe de o parte, contractul de concesiune cuprinde doar promisiunea de vânzare-cumpărare, ceea ce reprezintă o obligatie de a face, nu de a da, născând pentru mandant obligația de a încheia ulterior contractul de vanzare-cumpărare, iar pe de altă parte procura cuprinde mentiunea "si altele" pe lângă aceea de a încheia contractul de concesiune.

Cât privește critica referitoare la prețul pretins nereal, stipulat în promisiunea de vanzare-cumpărare, tribunalul retine pe de o parte că apelantii nu fac nici o dovadă în sustinerea afirmatiei, iar pe de altă parte, din depunerea la dosar a unui contract de concesiune identic cu cel ce face obiectul actiunii de față reultă că antecesorul acestora a încheiat si alte astfel de contracte, tot pentru același preț(125 dosar fond), precum si că acesta era prețul care se practica la acel moment, dovada fiind si contractul de concesiune încheiat de cu numitul, in calitate de mandatară a numitei (120 dosar apel).

Mai reproșează apelanții primei instanțe ca a pronunțat hotărârea care sa loc de act autentic de vânzare-cumpărare fără a fi îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în prestație tabulară, respectiv faptul ca promisiunea de vânzare-cumpărare în speță fiind una unilaterala, promitentul vânzător poate refuza perfectarea vânzării.

Potrivit art. 5 din contract, (concesionarul), succesorii săi sau o persoana desemnata de aceștia, vor avea un drept de opțiune pentru cumpărarea terenului, concedentul obligându-se sa transfere dreptul de proprietate asupra terenului care formeaza obiectul conventiei, îndată ce concesionarul, succesorii săi sau persoana desemnată de acestia îsi vor manifesta voința juridica de a cumpăra terenul, stabilindu-se în mod expres ca suma achitată de concesionar sa fie considerata pretul integral e vanzare.

Reclamantul, în calitate de cesionar al acestui drept, de la mostenitorii lui, si-a exprimat opțiunea de a cumpăra prin notificarea adresata moștenitorilor promitentului vânzător, prin urmare, cum acestia din urma au refuzat încheierea contractului de vanzare cumpărare, în baza art. 1073 si 1077.civ. precum si art. 5 din titlul X al Legii 247/2005, verificând întrunirea în spetă si a celorlalte conditii de promovare a acțiunii pentru pronuntarea unei hotarari care sa loc de act autentic de vânzare cumpărare, prima instantă în mod corect a apreciat întemeiate pretentiile reclamantului intimat si a admis actiunea principala.

Referitor la reprosul adus modului de solutionare cererii reconventionale, se retine ca s-a invocat drept cauza de nulitate cauza ilicita, motivat de faptul ca pretul nu a fost sincer si serios.

Verificând sentinta civila apelata sub acest aspect conform art. 295 alin.1 proc.civ. se retine ca apelanții pârâți reclamanți reconvenționali nu au probat sutinerea potrivit căreia pretul stipulat în contract nu ar fi fost unul serios, asa cum dispune art 1169.

Contractul încheiat între părti este unul nenumit, cum corect l-a calificat prima instanta, având în vedere ca Legea 213/1998 nu era în vigoare la acel moment, astfel încat actul juridic nu putea fi supus reglementarii juridice a acestui act normativ.

În speță, s-a transmis folosința terenului pe o anumita perioada de timp, în schimbul unui preț dinainte stabilit si achitat integral, ori cum anterior s-a arătat, nu s- facut nici o dovada ca pretul stipulat nu ar fi fost unul real.

Retinand toate aceste considerente, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, in baza disp.art 296.

Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, pârâții și, solicitând, în principal, în baza art. 312 și 304 pct. 1 Cod procedură civilă casarea ei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Timiș, iar în subsidiar modificarea ei, în tot, în sensul admiterii apelului lor și pe fond respingerea acțiunii reclamantului și admiterea cererii lor reconvenționale, invocând în drept art. 306 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului lor, pârâții arată că Tribunalul Timiș, trebuia să judece cauza în complet de recurs și ca instanță de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât a constatat că între părți s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, fără să fie sesizată, cu un astfel de petit și nu poate să pronunțe o hotărâre judecătorească din acest punct de vedere, care să țină loc de act autentic de înstrăinare, cum și că în mod greșit, aceeași instanță a aplicat dispozițiile legale referitoare la mandat, art. 1535, 1537 și 1546 Cod civil, depășirea limitelor împuternicirii de către reprezentant fiind sancționată cu inopozabilitatea actului față de reprezentant, actul încheiat de reprezentat - cu depășirea împuternicirii - nefiind ratificat de reprezentant, în speță.

Cu privire la respingerea cererii reconvenționale, recurenții arată că, tot în mod greșit, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 966 - 968 și 948 Cod civil, chiar dacă dispozițiile Legii nr. 213/1998 nu erau în vigoare la momentul încheierii actului juridic a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată.

Intimații, și, prin concluziile scrise depuse la dosar solicită respingerea recuruslui pârâților de mai sus.

Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâților este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul acelorași pârâți.

Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza, întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, precitate, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâților pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.

Astfel, eferitor la primul motiv de recurs, respectiv greșita compunere a instanței, datorita faptului ca Tribunalul Timiș trebuia sa judece prezenta cauza in complet de recurs, Curtea consideră că, așa cum arata chiar si recurenți in cererea de recurs, decizia care face obiectul prezentului recurs a fost pronunțata de Tribunalul Timiș, urmare a casării cu trimitere dispuse de Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civila de recurs nr. 902 din 26.09.2007 și prin urmare, în raport de prevederile art. 315 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârea instanței de recurs, asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Pentru a dispune casarea si trimiterea cauzei spre rejudecarea caii de atac de către Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut ca in mod greșit Tribunalul Timișa recalificat din apel in recurs calea de atac promovata si ca de obiectul cauzei, calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe trebuie sa fie apelul.

de aceasta decizie de recurs a Curții de APEL TIMIȘOARA, susținerile recurenților in sensul ca Tribunalul Timiș ar fi trebuit sa judece cauza in complet de recurs (in considerarea unei hotărâri a ICCJ data dupa rămânerea in pronunțare) sunt lipsite de temei legal.

Aceasta, deoarece Tribunalul Timișa fost ținut de limitele casării. De vreme ce Curtea de APEL TIMIȘOARAa apreciat ca impotriva hotărârii primei instanțe calea legala de atac este apelul, iar nu recursul, judecând calea de atac in complet de apel, Tribunalul Timiș nu a făcut altceva decât șa respecte întocmai dispozițiile hotărârii de casare si normele legale, conformându-se prevederilor legale ale art. 315 Cod procedură civilă, precitat.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție B invocate de recurenți nu sunt incidente in nici un fel in speță, de vreme ce aceasta decizie a fost pronunțata abia dupa rămânerea in pronunțare, in calea de atac, in prezentul dosar. Procedura legala urmata in acest dosar s-a desfășurat cu respectarea normelor legale obligatorii in vigoare la data fiecărei faze procesuale.

Nu se poate susține ca ar trebui rejudecata calea de atac, in ciuda limitelor hotărârii de casare - care se bucura de autoritate de lucru judecat, pentru ca astfel s-ar încălca doua principii de baza care asigura securitatea raporturilor juridice: (1) autoritatea de lucru judecat de care se bucura hotărârile definitive si irevocabile (in speță hotărârea de casare pronunțata in recurs de Curtea de APEL TIMIȘOARA ) si (2) principiul neretroactivarii dispozițiilor normative, potrivit căruia dispozițiile cu caracter normativ produc efecte doar pentru viitor si nu pentru trecut.

Mai mult, Curtea de APEL TIMIȘOARAa considerat ca împotriva hotărârii primei instanțe calea de atac legala este cea a apelului nu in considerarea acțiunii reclamantului, care a fost o acțiune in pronunțarea unei hotărâri care sa loc de act autentic notarial, ci in considerarea acțiunii recurenților din cererea reconvenționala - acțiunea in constatarea nulității absolute. Aceasta acțiune este calificata prin lege ca acțiune nepatrimonala. Astfel ca, potrivit normelor de procedura civila, o astfel de acțiune se judeca in 3 grade de jurisdicție (prima instanța, apel si recurs). In considerarea acestei cereri intregul dosar se judeca in 3 grade de jurisdicție și nu este cazul casării deciziei civile recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș - ca instanță de recurs, dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă nefiind aplicabile în cauză.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă si anume ca instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, Curtea stabilește că nu este incident în cauză, deoarece prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat ca instanța sa pronunțe o hotărâre care sa loc de act autentic notarial, iar instanța, admițând acțiunea a dispus ca aceasta hotărâre sa opereze transferul dreptului de proprietate.

In considerarea acestei soluții, este firesc ca instanța sa retina si ca intre parti s-a încheiat o promisiune unilaterala de vânzare care, urmare a dorinței reclamantului de a cumpăra, s-a transformat intr-o promisiune sinalagmtica de vanzare-cumparare. Acesta este unul argumentele legale pe care se bazează insasi hotărârea instanței. Așadar, aspectul invocat de recurenți, ca fiind in afara cererii cu care instanța a fost investita nu este altceva decât unul dintre argumentele avute in vedere de instanța pentru pronunțarea hotărârii.

In realitate, soluția instanței corespunde perfect cererilor cu care a fost investita și nu se poate susține cu temei ca instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut.

Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă si anume greșita aplicare a legii in materia mandatului si in materia legii privind concesiunea, la fel, Curtea îl găsește nefondat și-l va respinge ca atare, nefiind aplicabil speței

Astfel, cu privire la mandat, Curtea constată că dispozițiile legale referitoare la aceasta au fost corect interpretate de instanța de apel, deoarece în mod corect instanța de apel a reținut ca de vreme ce autorul recurenților: a primit un exemplar al contractului de concesiune imediat după ce acesta a fost semnat de concesionar si mandatara a încasat banii obținuți pentru el de către mandatara la semnarea contractului de concesiune; a remis titlu de proprietate concesionarului; nu i-a comunicat niciodată si nici nu i-a atras atenția in vreun fel concesionarului ca mandatara si-ar fi depășit mandatul la semnarea contractului de concesiune, fiind evident ca autorul recurenților a cunoscut exact conținutul contractului semnat de mandatara in numele sau si pentru el, ca a fost de acord cu acest conținut, si-a asumat obligațiile decurgând din contract si ca in niciun caz nu poate fi vorba despre o depășire a limitelor mandatului.

Astfel ca in speța, instanța a făcut o corecta aplicare a articolului 1546. civ.

Mai mult, chiar autorul recurenților este beneficiarului un contract de concesiune având exact același conținut ca si contractual semnat in numele sau si pentru el de manadatara. Deci si acest contract conține acea promisiune unilaterala de vânzare Astfel ca nu se poate susține ca recurentul nu ar fi cunoscut existenta in contract a acelei promisiuni.

Pe cale de consecința, Curtea consideră că este evident ca recurenții nu pot invoca inopozabilitatea de ei a niciunei clauze din contractual de concesiune.

Referitor la aplicabilitate in speța a Legii 219 din 1998 privind concesiunea, Curtea mai constată că instanța de apel a reținut in mod corect ca actul semnat de parți si intitulat "contract de concesiune" este un contract nenumit,care nu intra sub incidența Legii nr. 213 din 1998 privind concesiunea. De vreme ce acest contract nenumit nu contravine in niciun fel normelor legale imperative el este legal încheiat si produce efecte obligatorii pentru parți.

Curtea observă că apare nefirească susținerea ca acest contract ar trebui anulat doar pentru ca el nu respecta dispozițiile Legii nr. 213 din 1998. câtă vreme acesta a fost încheiat in 1996, cu respectarea normelor legale in vigoare la acea data si nu se poate susține ca ar fi trebuit sa respecte o lege care nici nu apăruse încă, astfel că, nici critica referitoare la respingerea greșită a cererii reconvenționale nu poate fi primită căci dispozițiile Legii nr. 213/1998 nu erau în vigoare la momentul încheierii actului juridic a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată.

Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum deci nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâților de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu numai în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, prev. de art. 304 pct. 1,6 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, de către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 883/A din 16 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. / 23.06.2009

Tehnored./02.07.2009

Ex.2

Primă instanță:

Instanța de recurs:, R.

-,

Instanța de apel: C,

Președinte:Trandafir Purcăriță
Judecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Timisoara Uzucapiune. Decizia 638/2009. Curtea de Apel Timisoara