Uzucapiune. Decizia 638/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.638
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 152 din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul T reprezentat de Primar, Consiliul Local al Municipiului T și intervenienta intimată, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâții intimați, lipsă fiind reclamanta recurentă și intervenienta intimată,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru pârâții intimați pune concluzii de respingere a recursului ca netemeinic și nelegal, menținerea hotărârii atacate, arătând că prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Timișoaraa fost stabilită proprietatea pe terenul în speță, uzucapiunea nu a fost îndeplinită.
După dezbateri dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată se prezintă avocat
pentru reclamanta recurentă, care pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4297/26.04.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins cererea de revizuire formulata de revizuentii Municipiul T, prin Primar, Primarul Municipiului T si Statul R, prin Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr. 795/25.01.2006 pronunțate de Judecătoria Timișoara, in contradictoriu cu intimata, fără cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuienții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local T, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - la data de 26.06.2007, instanță care prin decizia civilă nr. 730/A/01.10.2007 a respins apelul; fără cheltuieli de judecată, nesolicitate de intimată.
Împotriva acestei decizii revizuienții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local T, au declarat recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr. dosar - la data de 07.11.2007, care prin decizia civilă nr. 61/R/28.01.2008 a respins cererea de suspendare formulată de intervenienta, a admis recursul declarat de revizuienții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local T, împotriva deciziei civile nr. 730/A/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a sentinței civile nr. 4297/26.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a modificat în tot ambele hotărâri, în sensul că a admis cererea de revizuire, a anulat sentința civilă nr. 795/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 11940/C/2005 și a trimis cauza pentru rejudecare, pe fond, la Judecătoria Timișoara.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că la data de 26.08.2005, numita a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Municipiului T, prin Primar și Consiliului Local al Municipiului T, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând grădină în suprafață de 885 mp, situat în T, str. - nr. 2, fostă - -, înscris în CF nr. 2579 T, nr. top. 13507 și pe cale de consecință, să se dispună intabularea în CF a dreptului astfel obținut, cu titlu de uzucapiune.
Pentru imobilul în litigiu, intervenienta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin Biroul Executorului Judecătoresc din C N, înregistrată la data de 11.02.2002, înaintată spre competentă soluționare Primăriei Municipiului T, împreună cu toate actele doveditoare privind calitatea sa de moștenitoare a fostului proprietar tabular.
La data de 06.12.2006, prin adresa nr. SC 2006-24783, numita, a depus la sediul Primăriei Municipiului Tos esizare în vederea promovării cererii de revizuire a sentinței civile nr. 795/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, cu această ocazie, revizuienta luând cunoștință de faptul că imobilul ce a făcut obiectul cererii de uzucapiune (grădina din-, în suprafață de 85 mp), era deja revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, însă în cuprinsul notificării, a fost consemnat eronat un alt nr. top. 13509, în loc de 13507. Această eroare a dus la situația comunicării instanței de judecată investită cu soluționarea acțiunii civile în uzucapiune, Judecătoria Timișoara, a unei împrejurări nereale, respectiv a faptului că imobilul nu face obiectul vreunei revendicări, deși, așa cum s-a mai precizat, numita, încă din data de 11.02.2002 a formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului.
În raport de acest înscris, invocat de revizuienți ca act nou, Curtea a apreciat că în mod nelegal cele două instanțe de judecată au reținut că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, pentru admisibilitatea cererii de revizuire.
Notificarea formulată de în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care solicită expres restituirea în natură a imobilului în litigiu, constituie o împrejurare care, dacă ar fi fost adusă la cunoștința instanței de judecată investită cu cererea de uzucapiune, ar fi prezentat situația reală de fapt și de drept a imobilului la momentul respectiv.
La Judecătoria Timișoara cauza a fost reînregistrată sub nr. dosar - la data de 17.03.2008 și prin sentința civilă nr.12345/09.10.2008 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin prescripție achizitivă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local T și intervenienta în interesul pârâților ; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că din cartea funciară nr. 2579 T, rezultă că imobilul de sub nr. top. 13507, constând în grădină în-, a fost proprietatea lui și a soției acestuia, născută, dobândit prin cumpărare.
La data de 21.10.1964 imobilul a intrat însă în proprietatea Statului Român cu titlu de succesiune vacantă.
Cum însă terenul era înscris în favoarea Statului Român din anul 1964, judecătoria a conchis că posesia pretins a fi fost exercitată de reclamantă nu a fost una eficace, bunul fiind în proprietatea publică a statului, or cum dreptul de proprietate publică este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, rezultă că bunul care face obiectul litigiului și care până la finele anului 1989 făcut parte din proprietatea socialistă a statului, nu a fost în circuitul civil.
Așadar, inalienabilitatea imobilului situat în T,- durat cel puțin până în anul 1989, iar în condițiile art. 1844.civ. imobilul nu putea face obiectul prescripției și nici nu putea fi urmărit de creditori, întrucât "nu se poate prescrie domeniului lucrurilor, care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț".
Pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune se cere ca posesia să se exercite public, să îndeplinească toate condițiile art. 1847.civ. dar și asupra unui bun care să fie în circuitul civil, or, bunul care face obiectul litigiului se află în proprietatea socialistă a statului, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, stăpânirea materială a bunului nefiind suficientă în condițiile concrete, iar posesia poate fi apreciată ca începută astfel după anul 1989, la termenul de față nefiind împliniți cei 20 de ani ceruți în condițiile art. 28 din Legea nr. 115/1938 și nici cei 30 de ani prevăzuți de art. 1890.civ.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, admițând cererea de intervenție în sensul anterior arătat.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04.12.2008, solicitând schimbarea în tot a hotărârii și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivare, a arătat că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta a posedat imobilul în litigiu cu îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1890.civ.
Prin decizia civilă nr. 152 din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost espins apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 12345/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul T reprezentat de Primar, Consiliul Local al Municipiului T și intervenienta intimată, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că eși imobilele proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale pot fi uzucapate, imobilul în litigiu nu se află în această situație. El a intrat în proprietatea statului român în anul 1964, dată la care dreptul statului era exclusiv de natură publică, imobilul fiind inclus astfel în domeniul public al statului. De altfel, naționalizările și exproprierile din perioada comunistă au urmărit și reușit să preia bunuri din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice și să le includă în unicul domeniu al statului, acela caracterizat prin imprescriptibilitate.
Domeniul statului a fost divizat în public și privat doar în anul 1990, iar prin lege consacrarea a venit o dată cu adoptarea Legii nr. 213/1998. deci, în mod corect instanța a reținut că posesia utilă, sub nume de proprietar, a putut fi exercitată doar după anul 1989.
Nu este vorba despre invocarea unui regim politic la 18 ani după căderea sa, ci de faptul că raporturile juridice sunt guvernate de legea în vigoare la momentul în care se verifică îndeplinirea unor condiții legale.
Instanța de apel a apreciat că nu se aplică nici Decizia nr. IV din 16.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, întrucât situația din speță este diferită de aceea avută în vedere de instanța supremă. Astfel, posesiile calificate ca utile începute înainte de intrarea în vigoare a Legilor nr. 58/1974 și 59/1974 au în vedere situația în care proprietarul neglijent este o persoană fizică sau juridică, altul decât statul, întrucât legile speciale menționate au scos din circuitul civil terenurile respective.
Împotriva deciziei civile nr. 152 din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și rejudecând în fond admiterea acțiunii și constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului constând în grădină în suprafață de 885. situată în, B-dul -, nr. 2, înscrisă în CF 2579
În motivarea recursului a arătat că a posedat imobilul în litigiu timp de 30 de ani cu îndeplinirea condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil, că nu corespunde realității faptul că imobilul din litigiu ar face parte din domeniul public și deci nu poate fi uzucapat, că prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998, nu își au aplicabilitate în speță și că. atât literatura cât și practica judiciară, au statuat că pot fi dobândite prin uzucapiune imobilele aflate în proprietatea privată ale statului.
A fost criticată soluția și sub aspectul admiterii cererii de intervenție formulată de către intervenienta în interesul pârâților în sensul că a considerat notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001, ca fiind lipsită de relevanță în cauză, acesta neputând fi considerat un înscris întrerupător al posesiei, conform art. 1867 cod civil și art. 16 din Decretul 167/1958.
În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții Consiliul Local al Municipiului și Primarul Municipiului au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că imobilul în litigiu face obiectul unei notificări formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către intervenienta, că bunul s-a aflat în proprietate publică a Statului, iar printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că intervenienta este moștenitoarea legală a foștilor proprietari tabulari ai imobilului.
Interveneienta, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului susținând că imobilul în cauză a fost preluat abuziv de Statul Român și trecut în proprietatea socialistă a Statului, că această formă de proprietate era caracterizată prin inalienabilitate și imprescriptibilitate și că doar după căderea regimului comunist domeniul statului a fost divizat în domeniul public și privat.
Ca urmare a solicitat respingerea recursului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamantei l-a constituit cererea acesteia de constatare a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra grădinii în suprafață de 885. situată în T, B-dul -, nr. 2.
Intervenienta a formulat notificare cu privire la același imobil, în temeiul Legii nr. 10/2001, motivat de faptul că este unica moștenitoare a foștilor proprietari tabulari ai imobilului care a fost preluat de Statul Român în mod abuziv.
Din analiza extrasului CF 2579 T, nr. 13507, rezultă că imobilul mai sus identificat a fost proprietatea numiților și a soției acestuia, dobândit prin cumpărare și că la data de 21.10.1964 a intrat în proprietatea publică a Statului.
În sistemul de carte funciară bazat pe identificarea topografică a imobilelor și pe principiul publicității integrale, drepturile reale referitore la imobile se transmit prin înscrierea în cartea funciară.
În art. 27 și 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, sunt prevăzute două cazuri în care dreptul de proprietate asupra imobilelor poate fi dobândit prin uzucapiune și anume: când s-a înscris în cartea funciară fără cauză legitimă, un drept de proprietate, iar titularul a posedat imobilul cu bună credință, potrivit legii, timp de 10 ani și când cineva a posedat un bun nemișcător, în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
Întrucât în sistemul de carte funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobândește numai prin înscrierea în cartea funciară, iar în cazul uzucapiunii această înscriere poate avea loc numai în condițiile expres prevăzute de Decretul- Lege nr. 115/1938, rezultă că prevederile din Codul civil, referitoare la uzucapiunea dreptului de proprietate imobiliară, nu sunt aplicabile în teritoriile aflate sub regimul publicității imobiliare.
În acest sens a fost pronunțată și decizia nr. XXI/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B - Secțiile unite, unde s-a statuat că acțiunile de carte funciară având ca obiect înscrierea în CF a unor drepturi reale imobiliare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul - Lege nr. 115/1938.
Ca urmare, fiind vorba despre un imobil înscris în cartea funciară, uzucapiunea trebuie să îndeplinească prevederile cuprinse în art. 27, 28 din decretul Lege nr. 115/1998, nicidecum prevederile art. 1890 și urm. Cod civil, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor sus - arătate.
Văzând și faptul că imobilul face obiectul notificării intervenientei, în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea stabilește că prin depunerea notificării intervenienta a scos din circuitul civil imobilul în litigiu acesta neputând face obiectul uzucapiunii cu atât mai mult cu cât reclamanta a formulat acțiunea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune la data de 26.08.2005, iar notificarea, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, era deja înregistrată la Primarul Municipiului
Față de cele ce preced Curtea stabilește că recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 152 din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 152 din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /06.07.2009
Tehnored /06.07.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
