Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/2010-
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Viorel Pantea |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 92/A din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 6002 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, având ca obiect: acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 3 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6002/23.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Mare admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2000 lei, reprezentând daune morale. Totodată a obligat pârâtul la dezmințirea afirmațiilor făcute, cu scuzele de rigoare, în legătură cu reclamantul, în fața Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la 18.10.2005 în calitate de martor, privind luare de mită, dezmințire și scuze ce vor fi publicate într-un ziar cotidian de limba română atât în S M, cât și în G în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii apelate, iar în caz contrar obligă pârâtul la plata unor daune morale suplimentare în favoarea reclamantului în sumă de 10.000 lei. Restul pretențiilor reclamantului au fost respinse. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul, la data de 18.10.2005, cu ocazia judecării cauzei dosarului nr.10018/2003 al Judecătoriei G, în plină ședință publică, afirmat despre reclamant următoarele: "Comercianții de piață (S M ) mi-au spus că domnul pretins pentru el sume de bani pentru a le asigura un bar mai bun" și "Domnul atribuit 60 de chioșcuri fără licitație la diverse persoane și menționez că astfel de treburi se făceau pe bază de cerere conform avizului dat de primar pe această cerere".
În ședința publică din 15.06.2006, în camera 65, în dosarul nr.9607/2005, pârâtul s- adresat reclamantului în fața publicului cu cuvintele "ești un tâmpit".
În urma vizionării casetei video depusă de reclamant în dosarul 8343/2003, s-au reținut următoarele: La posturile de televiziune 1, PRO TV și B 1 TV, la știrile prezentate din data de 14.01.2003, persoană stând cu spatele și cu partea capului distorsionată, face afirmația că (reclamantul), director al Administrației Piețelor S M, acordat peste 68 de spații unor firme fără a organiza licitație, luând mită de la aceste unități între 1500-2500 dolari, iar pentru parte de la mese, cerut 100-1000 dolari. Cu toate că reclamantul despre această persoană afirmat că este pârâtul, identitatea acesteia nu s- putut stabili cu certitudine și prin urmare declarațiile respective nu au fost luate în considerare la soluționarea cauzei.
În legătură cu cele trei fapte susamintite, reclamantul formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și insultă. Cele trei dosare penale cu nr.5855/2005 (în rejudecare), nr.9215/2005 și nr.5493/2006, soluționate irevocabil prin achitare în urma dezincriminării celor două infracțiuni, au lăsat latura civilă privind daunele morale și materiale nesoluționate, iar Parchetul Național Anticorupție-Serviciul Teritorial Oradea, prin ordonanțele din 22.09.2005 și 17.01.2006 date în dosarul nr.39/P/2005, dispus scoaterea de sub urmărire penală al reclamantului, atât pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S- mai reținut faptul că în cursul cercetărilor penale, reclamantul fost arestat în perioada ianuarie-noiembrie 2003, primind ulterior suma de 5 miliarde lei vechi cu titlu de daune pentru arestare nelegală.
Totodată, prin declarațiile de inculpat date în cele trei dosare penale, pârâtul nu recunoscut faptele imputate.
Prin afirmațiile făcute în ședințele publice în fața Judecătoriei l G la 18.10.2005 și în fața Judecătoriei Satu Mare la 15.06.2006, pârâtul lezat cu certitudine dreptul la viață privată cărei component este dreptul la integritate morală reclamantului, prejudiciind buna reputație morală acestuia, aducându-i atingere onoarei acestuia.
Prin urmare, pretențiile reclamantului. bazate pe dispozițiile art.998 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, au fost apreciate ca fiind întemeiate în parte privind cuantumul pretențiilor privind daunele morale și justificate cu privire la obligarea reclamantului de a dezminții afirmațiile amintite în fața Judecătoriei G și de a-și cere scuze prin presă cu privire la afirmațiile făcute în fața celor două instanțe.
Obligarea pârâtului la plata unor daune morale se impune și prin prisma disp.art.26 alin.1, 2 din Constituția României și art.8 din Convenția Europeană Dreptului Omului, dispoziții legale ce apără dreptul persoanei la viață privată.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că datorită locului afirmațiilor făcute, respectiv în fața Judecătoriei l G, unde reclamantul nu este persoană cunoscută și impactul asupra imaginii sale morale publice este diminuată. Prin urmare, s- apreciat că pentru acest prejudiciu și pentru atingerea onoarei reclamantului în ședința publică din S M la 15.06.2006, în baza dispozițiilor legale susamintite, l- obligat pe pârât la plata unor daune morale în suma de 2000 lei și la repararea reputației morale reclamantului prin a-și cere scuze și dezminții afirmațiile făcute, iar în caz contrar pârâtul va fi obligat la plata unor daune morale în valoare de 100.000 lei.
Totodată, respins acordarea unor daune morale pentru afirmațiile rezultate din conținutul casetei vizionate, care nu pot fi reținute în sarcina pârâtului pentru motivele sus arătate, respingând și pretențiile materiale ale reclamantului în privința cărora nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul .
Prin decizia civilă nr. 92/Ap din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.6002/23.2007 a Judecătoriei Satu Mare și în contradictoriu cu intimatul și în consecință:
A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
S-a luat act de revocarea apelului declarat de reclamant.
Intimatul a fost obligat să plătească apelantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a dispus restituirea către apelant a sumei de 83 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța nr.-.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Faptele pentru care intimatul-reclamant a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale ca urmare a dezincriminării infracțiunilor prev.de art.205, 206 Cod penal prin art.I pct.56 din Lg.nr.278/2006, sunt cele cuprinse în cererea de chemare în judecată din dosar nr- al Tribunalului Satu Mare pentru care a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Investită cu soluționarea cauzei această instanță a reținut și a analizat cele trei fapte, respectiv afirmațiile făcute de către pârât în legătură cu săvârșirea unor fapte de corupție la posturile de televiziune arătate în procesul verbal din 04.10.2007 cu ocazia vizionării casetei video la care se adaugă depozițiile de martori din dosar nr.10018/2003 al Judecătoriei Sf.G și afirmația "ești un tâmpit" făcută în ședința publică din 15.02.2006 în camera 65 cu ocazia audierii tot în calitate de martor în dosar nr.9607/2007 al Judecătoriei Satu Mare. Prima instanță a considerat că pot fi primite pretențiile reclamantului întemeiat pe disp.art.998 Cod civil doar în privința afirmațiilor și depoziției făcute în cele două dosare evocate anterior, înlăturând acordarea daunelor morale pentru afirmațiile rezultate din conținutul casetei video pentru care s-a considerat că nu pot fi reținute în sarcina acestuia elementele răspunderii civile delictuale.
S-a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesară existența unei fapte ilicite alături de celelalte elemente vinovăție și prejudiciu, aflate în legătură de cauzalitate.
Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, invocându-se normele juridice în vigoare, sunt cauzate prejudicii drepturilor subiective ce aparțin unor terțe persoane.
În opinia tribunalului nu a apărut ca fiind îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite săvârșite de către apelantul-pârât și care a produs prejudicii morale prin atingerea onoarei, demnității, reputației intimatului-reclamant.
Interesul înfăptuirii justiției reclamă din partea oricărei persoane care a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni să informeze despre aceasta organele competente de stat prin adoptarea unei atitudini corecte de a fi aduse la cunoștință celor îndreptățiți a cerceta săvârșirea acestor fapte penale.
Pentru stabilirea adevărului organele judiciare (de anchetă, instanțele de judecată) în cauzele pe care le urmăresc sau le judecă recurg inclusiv la depozițiile martorilor, care au cunoștință direct sau indirect de faptele săvârșite de către cel învinuit sau inculpat. adevărului prin afirmații mincinoase sau în neconcordanță cu cele cunoscute de martori antrenează răspunderea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă sau mărturie mincinoasă cu distincțiile ce rezultă din latura obiectivă a celor două fapte penale.
Depoziția apelantului în calitate de martor în dosar nr.10018/2003 al Judecătoriei Sf.G nu constituie o faptă ilicită, afirmațiile nu sunt clasificate mincinoase, relevantă fiind convingerea martorului asupra împrejurărilor relatate și modul în care a perceput realitatea faptelor imputate reclamantului. De altfel, prin depozițiile date apelantul a relatat atât fapte de natură penală la care a pretins că a participat personal (autodenunțul din 20.01.2003 prin care susține că ar fi dat reclamantului pentru atribuirea unui spațiu comercial 500 USD), sau fapte de corupție de care a luat cunoștință de la administratorii societăților comerciale care-și desfășurau activitatea în din mun.S M și care prin administratorii acestora în faza de urmărire penală nu au confirmat infracțiunea de dare de mită față de reclamantul (a se vedea ordonanța din 22.09.2005 dată de PNA- Serviciul teritorial Oradea dosar nr.39/P/2005).
Împrejurarea că prin ordonanța amintită reclamantul a fost scos de urmărire penală pentru infracțiunea de luare de mită prev.și ped.de art.51 Cod penal, nu transformă autodenunțul și respectiv depozițiile de martori date în cursul urmăririi penale în faptă ilicită de natură să antreneze răspunderea civilă delictuală atâta timp cât în planul laturii penale nu a fost tras la răspundere pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă sau mărturie mincinoasă.
Deși fapta de a depune autodenunț și mărturie în dosarul penal anchetat de PNA (dosar nr.148/2002) nu se regăsește în conținutul cererii de chemare în judecată din dosar nr- s-a trecut la analizarea acestora, motivat de împrejurarea că și în depoziția dată în dosar nr.10018/2003 a Judecătoriei Sf.G pârâtul a relatat aceleași fapte pentru care a fost audiat și în fața organelor de anchetă în timpul urmăririi penale.
Cât privește afirmația făcută în timpul audierii în dosar nr.9607/2006 (filele 7-11 dosar nr.5493/2006), pretinsa lezare a demnității persoanei, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina apelantului-pârât, câtă vreme din transcrierea ședinței publice rezultă că între cele două părți a avut loc un schimb de replici, iar prin măsurile luate de judecător asigurând poliția ședinței de judecată s-a ajuns la restabilirea ordinii și a solemnității ședinței, astfel că implicit s- remediat și vătămarea produsă, fiind atingere minimă a valorilor sociale, comparativ cu limbajul insultător folosit de către intimatul-reclamant pe parcursul judecării acestei cauze la adresa apelantului-pârât, relevante fiind inclusiv concluziile de fond din prezenta cauză.
Concluzionând, instanța de apel a reținut că numai în situația în care s-ar fi ajuns la condamnarea pârâtului în planul laturii penale pentru săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu înfăptuirea justiției, partea vătămată prin constituire de parte civilă ar fi putut obține inclusiv acoperirea prejudiciilor morale.
Întemeiat pe aceste considerente, tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul pârâtului, a schimbat în tot sentința în sensul respingerii pretențiilor formulate de reclamant ca nefondate, iar în baza art.16 din Constituția României s-a aplicat același regim și pârâtului privitor la restituirea taxei de timbru, dispunând în consecință remiterea sumei consemnate în beneficiul acestuia conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul apelant, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 6002/23.10.2007 a Judecătoriei Satu Mare.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, subliniind că în mod eronat instanța de apel a apreciat că afirmațiile intimatului cu ocazia audierii acestuia în ședința publică din 15.02.2006 cum că "ești un tâmpit" nu-i lezează demnitatea întrucât nu a fost condamnat penal pentru insultă sau calomnie, condamnarea penală nefiind posibilă întrucât a fost dezincriminată infracțiunea de insultă și calomnie, acesta fiind motivul pentru care a promovat prezenta acțiune.
Subliniază totodată că în mod eronat instanța nu a luat în considerare declarația dată de acesta în calitate de martor într-un proces în care nu avea nici o calitate, după declarația dată în fața procurorilor DNA, în care a afirmat din nou faptul că cunoștea împrejurarea că a primit mită deși prin rezoluția PNA din 22.09.2005 a fost scos de sub urmărirea penală.
Subliniază recurentul faptul că prin hotărârea dată instanța a încălcat prevederile art. 10 pct. 2 al Convenției Europene ale Drepturilor Omului.
Arată totodată recurentul și faptul că instanța a încălcat prevederile art. 6 al. CEDO, în sensul că nu a judecat cauza într-un termen rezonabil, nedând dovadă de independență și imparțialitate.
Intimatul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei, însă și-a exprimat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul invocat prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:
În cauza dedusă judecății, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului suferit urmare a afirmațiilor calomnioase făcute de pârâtul la adresa acestuia, prin obligarea la plata în echivalent a unor despăgubiri morale și materiale, precum și repararea în natură a prejudiciului prin dezmințirea acelor afirmații și obligarea la a-și cere scuze publice în mass-media.
Cea dintâi faptă pe care recurentul-reclamant i-o impută pârâtului constă în aceia că la data de 14.01.2003, acesta din urmă a afirmat la mai multe posturi de televiziune din țară că reclamantul a luat mită de la diferiți agenți comerciali din S M, pentru a le facilita repartizarea unui spațiu comercial mai bun.
Cea de a doua faptă, constată în aceia că, același pârât i-a adus cu ocazia audierii sale în calitate de martor în ședința publică din 18.12.2005, aceleași acuzații ca și cele de mai sus, iar cea de a treia faptă are la bază cuvintele jignitoare adresate de către pârât recurentului, în ședința publică din 15.06.2006, cu ocazia judecării dosarului nr. 9215/2005 al Judecătoriei Satu Mare.
În ceea ce privește afirmațiile catalogate de către reclamant ca fiind calomnioase, constând în declarațiile date de către pârât în calitate de martor în dosar nr. 10018/2003 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, temeinic instanța de apel a considerat că nu poate fi antrenată răspunderea pârâtului intimat, depoziția acestuia neputând fi considerată ca reprezentând o faptă ilicită, de vreme ce acesta a furnizat respectivele informații în baza unei obligații legale de informare în vederea unei juste soluționări a cauzei și a aflării adevărului.
Împrejurarea că reclamantul a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea de luare de mită, nu este de natură a dovedi fapta ilicită, judicios apreciind instanța de apel faptul că pentru a considera astfel era necesară obținerea unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiunea de denunțarea calomnioasă sau mărturie mincinoasă.
Prin urmare, cum în cauză nu s-a făcut dovada faptului că depoziția pârâtului în calitate de martor a fost nesinceră, urmează constata temeinicia depoziției instanței de apel d e înlăturare a mențiunilor instanței de fond privind obligarea pârâtului la dezmințirea afirmațiilor făcute, cu scuzele de rigoare în legătură cu reclamantul în fața Judecătoriei Sfântu Gheorghe la 18.12.2005 în calitate de martor, privind luarea de mită.
În ceea ce privește însă, afirmația făcută în timpul audierii, din Dosar nr. 9215/2006, greșit instanța de apel a apreciat că demnitatea persoanei reclamantului nu a fost lezată pe considerentul că între părți a avut loc un schimb de replici, remediindu-se vătămarea produsă prin măsuri luate de judecător în vederea restabilirii ordinii și solemnității ședinței.
Analizând în cauză afirmația litigioasă nu se poate nega faptul că nu ar fi adus atingere dreptului la imaginea și demnitatea persoanei reclamantului, situație în care temeinic judecătoria a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale în favoarea acestuia ca echivalent al prejudiciului produs.
Față de aceste aspecte, criticile recurentului fiind fondate în parte, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea urmează să admită recursul, să schimbe în parte sentința civilă 6002/23.10.2007 a Judecătoriei Satu Mare și în consecință să înlăture dispoziția privind obligarea pârâtului la dezmințirea afirmațiilor făcute, cu scuzele de rigoare, în legătură cu reclamantul în fața Judecătoriei Sfântu Gheorghe la 18.10.2005, în calitate de martor, respectiv publicarea acestora într-un cotidian. Se va menține dispoziția privind obligarea pârâtului la 2.000 lei daune morale în favoarea reclamantului.
Întrucât cheltuielile de judecată solicitate de recurent nu au fost dovedite, acestea nu i se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil recurentul reclamant, domiciliat în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 92/A din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Schimbă în parte sentința civilă 6002/23.10.2007 a Judecătoriei Satu Mare și în consecință:
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului la dezmințirea afirmațiilor făcute, cu scuzele de rigoare, în legătură cu reclamantul în fața Judecătoriei Sfântu Gheorghe la 18.10.2005, în calitate de martor, respectiv publicarea acestora într-un cotidian.
Menține dispoziția privind obligarea pârâtului la 2.000 lei daune morale în favoarea reclamantului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -22.02.2010
- dactilografiat grefier - 23.02.2010- 4ex.
-comunicat -24.02.2010 -2 ex.
-, domiciliat în S M,-, județul S
-, domiciliat în S M,-, județul S
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Viorel Pantea, Doina Măduța
