Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2217/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 425
Ședința publică de la 02.07.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul reclamant, de apelanții pârâți ROMÂNIA și, de apelantul pârât și de către apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 875 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția V a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și EVENIMENTUL ZILEI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 18.06.2009, la data de 25.06.2009, apoi la data 02.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 875 din 06 mai 2005, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Evenimentul Zilei; a respins cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtul jurnalul Evenimentul Zilei, pentru lipsa capacității procesuale pasive a pârâtului; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și; a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții și, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane rară calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului; a admis, în parte, cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții, și; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a unor despăgubiri, pentru daune morale cauzate, în sumă de 20.000 lei; a obligat pârâta SC România SRL, în calitate de editor al jurnalului Evenimentul Zilei, să publice în acest jurnal, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, dispozitivul hotărârii, cu respectarea reproducerii în ziar la scara 9:1 a dimensiunilor formatului de pagină A4 cu titlul "Editorul Evenimentul Zilei obligat la despăgubiri în proces cu - ", având caractere identice ca format și dimensiune cu titlurile articolelor denigratoare, publicarea urmând să se facă pe prima pagină și, eventual, pe cele următoare, pentru reproducerea integrală a textului dispozitivului, în întreg tirajul jurnalului, pe parcursul a 5 (cinci) numere consecutive; a obligat pârâții, SC România SRL, și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 1.270 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă la data de 21 decembrie 2006, sub nr-, rectificată la primul termen de judecată, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții (ziarist la "Evenimentul Zilei"), (șef secție investigații la același Jurnal), (redactor șef adjunct "Evenimentul Zilei"), (redactor șef "Evenimentul Zilei"), Evenimentul Zilei prin reprezentanți legali, România SRL (în calitate de editor al cotidianului "Evenimentul Zilei"), prin reprezentant legal, precum și pe pârâtul, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 lei; obligarea redacției și editorului ziarului Evenimentul Zilei la publicarea integrală a dispozitivului hotărârii care se va pronunța, cu respectarea reproducerii în ziar la scara 1:1 a dimensiunilor formatului de pagină pe care Tribunalul va redacta hotărârea (format A4), cu următorul titlu: "Evenimentul Zilei obligat la despăgubiri în procesul cu - ", având caractere identice ca format și dimensiuni cu titlurile articolelor denigratoare, publicarea urmând să se facă pe prima pagină și în cele imediat următoare pentru reproducerea integrală a textului dispozitivului hotărârii judecătorești, în întreg tirajul și în toate edițiile teritoriale, pe parcursul a cinci numere consecutiv (reprezentând egalul numerelor de ziar în care reclamantul a fost denigrat), pe cheltuiala pârâților; obligarea redacției și editorului Evenimentului Zilei ca publicarea, în condițiile anterior menționate, să se facă în termen de maxim trei zile de la momentul luării la cunoștință de conținutul dispozitivului hotărârii rămasă definitivă și irevocabilă, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea întocmai a obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este de profesie inginer, specializat în electronică și telecomunicații, ofițer al Ministerului Apărării Naționale, în prezent în rezervă, cu gradul de general. De-a lungul timpului a deținut funcții în domeniul cercetării, învățământului, funcții de demnitate publică, vând o bogată activitate științifică și editorială, precum și activități și proiecte științifice reflectate și în plan legislativ, în domenii tehnologice de vârf și cu impact major și aplicabilitate internațională, cum ar fi: analiză și evaluare trasee energetice, securizarea frontierelor și managementul crizelor. Nu a fost și nu este ofițer acoperit al niciunui serviciu de informații.
Începând cu numărul 4.647 din data de 28 noiembrie 2006, cotidianul Evenimentul Zilei, sub semnătura lui, a demarat o campanie de presă cu titluri în majuscule pe prima pagină și fotografii sugestive (preluate din site-ul personal al reclamantului), campanie menită să îl denigreze pe reclamant din punct de vedere al imaginii sociale și să îl supună oprobriului public dar și să furnizeze instituțiilor specializate ale statului indicii care, dacă ar fi adevărate, ar genera cercetarea și condamnarea penală a reclamantului pentru fapte de o gravitate extremă, cum sunt: traficul de arme și muniții, crima organizată, corupție și spălare de bani. Sub umbrela unui demers jurnalistic și al libertății presei, în mod iresponsabil, redacția Evenimentul Zilei a efectuat o anchetă jurnalistică, fără verificarea împrejurărilor la care se referă și pe care le prezintă ca adevăruri certe, invocând fapte abominabile, a căror prevenire și sancționare se constituie într-o preocupare majoră pentru autoritățile oricărui stat și care creează un impact major asupra opiniei publice. Folosind titluri și subtitluri incendiare: "Drumul armelor", "Noi vindem moarte", "Bani albiți din traficul de arme", " spălării șpăgilor din tranzacțiile ilegale cu armament românesc", " elvețian corupt pentru ", " generalilor", reclamantul este calificat drept capul unei rețele de dimensiuni internaționale, având ca obiect traficul de arme și muniții în țări aflate sub embargo, spălarea de bani, coruperea unui bancher elvețian, respectiv folosirea în scopuri criminale a unei "caracatițe" constituită din generali, ofițeri ai unor servicii secrete și oameni de afaceri presupus controversați.
Ca fundament al acestor grave acuzații se folosesc afirmațiile elucubrante ale pârâtului, aflat probabil sub influența băuturilor alcoolice. Acesta are dublă cetățenie română și elvețiană, fiind naturalizat în Elveția înainte de anul 1989 și asociat cu reclamantul în firma "Global Finance & ", înființată în Elveția în scopul realizării unor afaceri imobiliare în România. La înființarea firmei a fost cooptat și un cetățean elvețian -, soția unui funcționar bancar de la o sucursală a băncii din /. Această firmă nu a desfășurat nici un fel de activitate.
Pe parcursul numerelor ziarului Evenimentul Zilei din datele de 29 noiembrie precum și 1, 5 și 6 decembrie s-a continuat seria așa-ziselor dezvăluiri, fiind invocate numele unor persoane cu responsabilități în domeniul comerțului cu produse speciale și cu putere de decizie în instituțiile statului, insinuându-se existenta unei rețele supersofisticate în domeniul crimei organizate.
Astfel, în numărul din 28 noiembrie 2006, sub titlul "Drumul armelor" și însoțit de două fotografii sugestive, sub pretextul unei investigații incognito demarată de Evenimentul Zilei în Elveția, se afirmă că va fi prezentată "rețeta tranzacțiilor cu arme românești ajunse în țări din lumea a treia aflate sub embargo", iar "banii câștigați din afacere urmau să fie spălați prin firma unui general în rezervă, - ". În paginile 4 și 5 ale aceluiași număr de ziar sunt prezentate, în subtitlul "" "mecanismul spălării șpăgilor din tranzacțiile ilegale cu armament romanesc. devoalat într-o investigație sub acoperire, derulata în Elveția și în România", alături de subtitlu fiind prezentată o fotografie în al cărei prim plan se afla persoana reclamantului, cu insinuarea unei structuri militare, fotografie care, culeasă fiind de pe site-ul personal, era făcuta în -, așa-zisa trupă militară din spate, fiind în fapt fanfara în uniformă oficială a acestui stat, fără nici o legătura cu conținutul articolelor.
Se insinuează existența unei rețele "de trafic cu arme și muniții", circuitul banilor, persoanele implicate în activități de crimă organizată.
Titlurile și subtitlurile folosite sunt prezentate ca fiind adevăruri incontestabile și dovedite deși nu au nici un minim suport în realitate.
În numărul 4.648 din 29 noiembrie 2006, cu titlul pe prima pagină " elvețian corupt pentru " și cu subtitlul și fotografiile de rigoare, se afirmă: "Lui, unul dintre directorii din /, i s-a cumpărat tăcerea". Evenimentul Zilei îl acuză pe reclamant, fără dubiu, de mituirea unui funcționar bancar în scopul protejării activităților criminale, iresponsabilitatea jurnaliștilor față de consecințele unei asemenea învinuiri fiind evidentă. " elvețiană" sugerează, la rândul său, că reclamantul, prin firma "Global Finance & " și prin intermediul bancherului și al băncii în discuție, spală banii proveniți din tranzacțiile ilegale cu armament și muniții.
Nici de această dată, Evenimentul Zilei nu produce nici cea mai mică dovadă a insinuărilor publicate ca fiind adevăruri certe, singura "probă" a așa-zisei demonstrații constituind-o aceleași fabulații ale pârâtului, ale cărui spuse au fost înregistrate de jurnaliștii "de bună - credință" și prezentate sub forma unor dezvăluiri "incendiare".
În numărul 4.650 din 01 decembrie 2006, Evenimentul Zilei continuă serialul intitulat "Drumul "" cu articolul " ", pe prima pagină fiind prezentată fotografia reclamantului în prim plan, cu comentariul aferent: "Șeful cupolei, - a privatizat informațiile militare".
Sunt folosite scenarii fanteziste, care sugerează o organizație subversivă, având ca scop derularea unor afaceri ilegale, în care au fost cooptați actuali și foști generali, demnitari militari, cu funcții importante în diverse structuri militare și civile. ziarului statuează în mod clar, că "drumul armelor" este susținut de o organizație ocultă cu infiltrări la cele mai înalte niveluri în stat și în serviciile de informații. Nu se invocă în sprijinul afirmațiilor făcute, nici o probă, nici un element de fapt, nici un argument, lăsându-se totul la libera imaginație a cititorilor.
În numărul 4.654 din 05 decembrie 2006, i se atribuie porecla "generalul - mitralieră", fiind calificat în pagina cinci a aceluiași număr, drept "samsar de tehnică militară", iar într-un alt subtitlu: "Minciuni de general. A uitat de bancherul corupt" se reiterează ideea unor acte de corupție săvârșite în complicitate cu funcționarul băncii elvețiene.
Repetarea obsesivă a acestor aberații este de natură a induce în conștiința publică imaginea reclamantului că infractor de cel mai înalt nivel și cea mai joasă speță.
În numărul 4.655 din 06 decembrie 2006, făcându-se un "rezumat" al articolelor defăimătoare publicate până la acea dată, se statuează că: ".Evenimentul Zilei a dezvăluit practicile de corupție prin care acesta din urmă (- ) își derulează afacerile în Elveția", inducându-se astfel ideea dovedirii certe a ilegalităților pretins săvârșite de reclamant. Prin insistența reveniri asupra faptelor imputate, redacția Evenimentul Zilei a acționat în mod conștient în scopul că acuzele aduse să aibă un impact cât mai puternic asupra opiniei publice, chiar și asupra cititorilor care nu parcurseseră articolele din primele numere ale serialului defăimător.
S-a atribuit calitatea de adevăr, susținerii că: "Evenimentul Zilei a demonstrat coruperea unui bancher elvețian în interesul lui - și faptul că firma acestuia din este un bun "vehicul" pentru spălarea banilor obținuți din traficul de arme".
campaniei desfășurate prin serialul mai sus-arătat, în lipsa oricărei probe a verității, a generat efecte devastatoare pentru reclamant, în plan personal, familial și al mediului de afaceri, calificativele atribuite în articolele de presă prejudiciindu-i integral imaginea de om de știință, de ofițer și de cetățean onest.
Evenimentul Zilei afirmă cert că reclamantul este un traficant de arme și muniții, care vinde moarte în; spală bani murdari, obținuți din tranzacții ilegale cu arme și muniții în țări aflate sub embargo internațional; corupe funcționari bancari elvețieni în realizarea activităților sale de crimă organizată; este un mincinos; a privatizat Serviciile de informații în beneficiul lui și cu scopul de a desfășura activități de crimă organizată; are legături bolnăvicioase cu directori de ziare ( ).
Însă toate aceste concluzii incriminatoare transpuse în paginile Evenimentului Zilei, în format de dimensiuni care să atragă atenția și să rămână în memoria opiniei publice, nu sunt susținute nici măcar cu o singură dovadă, cititorilor neoferindu-li-se decât o înșiruire de nume, denumiri de societăți, orașe, regiuni, state etc.
Așa-zisa demonstrație a jurnaliștilor Evenimentul Zilei este lipsită de dovezi reale, acționându-se în mod rău - voitor.
concrete la cele publicate în Evenimentul Zilei sunt evidente și în forumul acestui cotidian.
Reclamantul a redactat un drept la replică, care însă i-a fost refuzat de redacția cotidianului sub pretextul că ". nu are legătură cu conținutul articolelor publicate".
Aceasta l-a determinat pe reclamant să se adreseze redacțiilor mai multor ziare centrale și posturi de televiziune, pentru a-și clama nevinovăția. Demersurile sale care furnizau susțineri temeinice și verificabile în sensul că nu are nici o legătura cu faptele incriminate în campania ce se dorea a fi o "bombă de presă" au rămas fără efect, ziarul Evenimentul Zilei continuând, în mod și mai virulent, atacurile.
Prin refuzul dreptului la replică de către redacția și editorul Evenimentului Zilei i-au fost încălcate drepturile prevăzute în art. 30 alin. 6 și 8 din Constituția României, precum și cele prevăzute de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acțiunile repetate, concertate și de rea - credință ale pârâților, așa cum au fost indicate, sunt în mod evident circumscrise răspunderii civile delictuale.
Susținerile incriminatorii la adresa reclamantului nu au ca temei nici un fel de probă, în nici o împrejurare pârâții nefurnizând elemente certe, obiective, verificabile, care să ateste pretinsele acte de crimă organizată, spălare de bani, trafic de arme și corupere a unui funcționar bancar.
Consecințele acestor acțiuni sunt evidente, certe și directe, sub aspectul prejudiciului.
Reaua - credință și intenția clară de prejudiciere morală și patrimonială a reclamantului de către patronatul și redacția Evenimentul Zilei sunt dovedite în mod direct și prin însuși conținutul articolului publicat de "Evenimentul Zilei" în nr. 4.654 din 05 decembrie 2006, în care redacția recunoaște implicit sub titlul ", "albit" în spălătoria lui " și subtitlul: "Ziua și "lustruiesc" imaginea unui samsar de tehnică militară", ca, per a contraria, campania Evenimentului Zilei a avut menirea să "înnegrească" moral și patrimonial persoana reclamantului. În continuare, conținutul articolului evidențiază conștientizarea de către redacție a faptului că publicarea materialului a afectat cel puțin imaginea publică a reclamantului, atitudine în care s-a perseverat pe tot parcursul campaniei jurnalistice, intenția delictuală fiind evidentă.
La rândul său, pârâtul, în mod iresponsabil, prin afirmațiile făcute, fără nici un suport real, contribuie alături de ceilalți pârâți la prejudicierea persoanei reclamantului, atât moral cât și patrimonial. într-un important om de afaceri, cu relații la cele mai înalte niveluri, profund cunoscător al modului de derulare a unor tranzacții oculte, inclusiv cele cu armament și muniție, pârâtul se erijează într-o persoană cu depline puteri de decizie într-o firmă care îi aparține în proporție de 15% și care nu poate funcționa fără acordul reclamantului. Afirmațiile sale îl conturează ca aventurier mental, lipsit de orice responsabilitate.
Afirmațiile pârâtului, în primul număr al serialului denigrator din Evenimentul Zilei, reprezintă o formă de justificare pentru redacția "Evenimentul Zilei", într-o încercare subtilă de transpunere a responsabilității pe seama acestui pârât, deși jurnaliștii, cel puțin în raport de dimensiunea și periculozitatea afirmațiilor pârâtului, aveau obligația de a proceda la o minimă verificare a spuselor acestuia. În numerele următoare însă, prin conținutul articolelor și al susținerilor redacției, intențiile jurnaliștilor devin evidente, intenția de atac la persoana reclamantului fiind neîndoielnică.
Reclamantul nu deține o funcție de demnitate publică care, în spiritul transparenței, ar fi justificat parțial campania redacției Evenimentul Zilei, calitatea de persoană privată, cu o imagine onorabilă și aflată în derularea unor afaceri legale de mare anvergură, la nivel internațional, în domenii științifice și economice de vârf, nu mai conferă nici un fel de justificare în sensul unei presupuse transparente sub motivația dezvăluirii unor activități în afara legilor naționale și internaționale.
în mediile sociale, științifice și economice, ale căror prime semnale le-a și recepționat, sunt de neevaluat. Se impun a fi conștientizate și consecințele morale grave, suferite în plan personal și familial.
Pentru aceste motive, consideră că este justificat cuantumul prejudiciului de 1.000.000 lei/ron, pe care îi pretinde, ca pe o minimă reparație pentru suferințele morale, sufletești și psihice, fără a mai lua în considerare perspectiva imediată a producerii unor însemnate pagube materiale.
În drept au fost invocate prevederile art. 998, 999 și 1000 alin. 3 și art. 1003 Cod civil, art. 30 alin. 6 și 8 din Constituția României, prin care legiuitorul stabilește limitele libertății de exprimare, în sensul asigurării protecției demnității, onoarei, vieții particulare a persoanei și dreptului la propria imagine, sub sancțiunea angajării răspunderii civile a editorului și autorului unui material de presă, prin care sunt înfrânte aceste libertăți cetățenești, art. 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora exercitarea libertății de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități cu privire la protecția sănătății, moralei, reputației sau a drepturilor celor vizați.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
În edițiile jurnalului Evenimentul Zilei apărute în datele de 28 și 29 noiembrie precum și 1, 5 și 6 decembrie 2006 au fost publicate, sub semnătura autorului, pârât în cauză, o serie de articole privindu-l pe reclamant.
În numărul din 28 noiembrie 2006 se afirma că, printr-o investigație a jurnalistului (desfășurată incognito) "este devoalat mecanismul spălării șpăgilor din tranzacțiile ilegale cu armament românesc". Unul dintre personajele principale ale investigației este reclamantul -., în această investigație, "a aranjat" un transport (tranzacție) de arme românești pe ruta România - Coasta de (în țări aflate sub embargo) transport negociat cu pârâtul, banii câștigați din afacere urmând să fie spălați prin firma reclamantului din Elveția, "Global Finance & ". Despre pârâtul se afirmă că este fost ofițer stabilit în Elveția în orașul /, unde spală bani pentru reclamant. -i-se tranzacția sus-menționată (în numele unei firme ) pârâtul se arată dispus la colaborare, indicând firma "Global Finance & ", în care era asociat cu reclamantul, ca fiind cea mai potrivită pentru a intermedia respectiva afacere, și prin prisma faptului că cel de-al treilea asociat în firmă era soția unui director al sucursalei din /, bancă la care societatea avea deschise conturile. a cerut opinia reclamantului asupra susținerilor pârâtului, iar reclamantul i-a arătat că afirmațiile respective au fost făcute fără știrea sa, că societatea anterior menționată nu a desfășurat nici o activitate și ar urma să fie lichidată și că nu este implicat în afaceri cu armament.
În numărul publicației din 29 noiembrie se afirmă că directorul sucursalei, a fost "corupt de omul lui " prin cooptarea în societatea "Global Finance & " a soției acestuia, pârâtul afirmând că relația cu directorul este un real avantaj, în condițiile în care experții elvețieni în spălarea banilor urmăresc cu atenție sporită tranzacțiile românești. Reclamantul este prezentat ca personaj făcând parte din "suveica elvețiană".
În numărul din 01 decembrie reclamantul este prezentat ca "șef al unei cupole a generalilor", fiind prezentate relațiile acestuia (de prietenie sau afaceri) cu actuali sau foști ofițeri de informații și din Ap.
În numerele următoare ale publicației sunt prezentate astfel de legături ale reclamantului și cu alte persoane. În numărul din 05 decembrie este prezentată relația de prietenie a reclamantului cu ziaristul, care l-ar fi ajutat,să-și "lustruiască imaginea", prin alte mijloace mass-media (în urma articolelor apărute în Evenimentul. Reclamantul este numit "samsar de tehnică militară". Din conținutul articolului rezultă că redactorul-șef al publicației Evenimentul Zilei, avea cunoștință atât despre conținutul articolelor cât și despre poziția reclamantului față de acestea. Reclamantul i-a transmis redactorului-șef poziția sa față de primul articol apărut în 28 noiembrie, solicitând publicarea acestuia, cu titlu de drept la replică, publicare care însă nu a avut loc.
În numărul din 06 decembrie se afirmă că Evenimentul Zilei a dezvăluit practicile de corupție prin care reclamantul își derulează afacerile în Elveția și a demonstrat coruperea unui bancher elvețian în interesul reclamantului, precum și faptul că firma acestuia din Elveția este un bun vehicul pentru spălarea banilor obținuți din trafic de arme.
Conform art. 30 alin. 1 din Constituție, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel (inclusiv prin scris) sunt inviolabile. Conform alin. 6 al aceluiași articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia libertatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, iar conform alin. 8, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau autorului, în condițiile legii.
Conform art. 69 alin. 1 din Legea nr. 3/1974, legea presei, libertatea presei nu poate fi folosită în scopuri potrivnice ordinii de drept statornicite prin Constituție și prin celelalte legi ori în scopuri potrivnice drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice. Conform alin. 2 lit. j al aceluiași articol, în apărarea intereselor societății și persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de exprimare prin presă, se interzice publicarea și difuzarea prin presă a materialelor care cuprind date sau fapte neadevărate, de natură a vătăma interesele legitime și a știrbi demnitatea, onoarea sau reputația unei persoane, prestigiul sau social sau profesional, ori prin care se proferează insulte și calomnii.
Conform art. 70, răspunderea pentru respectarea dispozițiilor art. 69 de către fiecare organ de presă revine consiliului de conducere, colegiului de redacție, redactorului-șef al acestuia.
Articolul 72 din lege reglementează dreptul la replica al persoanei fizice sau juridice, lezată prin afirmații făcute în presă, pe care le consideră neadevărate, care poate cere organului de presă să publice un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declarație, în termen de 30 de zile.
Conforma art. 76, ziaristul poartă deplină răspundere pentru respectarea dispozițiilor art. 69, atât în materialele proprii pe care le publică cât și în cele de a căror publicare răspunde în cadrul obligațiilor de serviciu. răspunde pentru exactitatea informațiilor și datelor relatate și pentru interpretarea lor obiectivă, aceeași răspundere revenind și colaboratorilor neîncadrați la organul de presă și care publică sub semnătura proprie informații sau date.
Conform art. 77, redactorul-șef răspunde pentru încălcarea dispozițiilor legii presei de către cei prevăzuți la art. 76, dacă săvârșirea faptelor acestora a fost posibilă din cauza neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare de către el a îndatoririlor de serviciu.
Conform art. 90, încălcarea dispozițiilor legii atrage, printre altele, răspunderea civilă a persoanei vinovate.
Conform art. 54 din Decretul nr. 31/1954, persoana care a suferit o atingere în dreptul său la onoare și reputație, va putea cere instanței judecătorești încetarea săvârșirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus arătate. Totodată, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanța judecătoreasca să oblige pe autorul faptei săvârșite fără drept, să publice, pe socoteala acestuia, în condițiile stabilite de instanță, hotărârea pronunțată ori să îndeplinească alte fapte destinate să restabilească dreptul atins.
Conform art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Art. 1003 cod civil stabilește că atunci când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, ele sunt ținute solidar pentru despăgubire.
Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului statuează că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice. Exercitarea acestor libertăți însă, comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului jurnalul Evenimentul Zilei:
Evenimentul Zilei este o publicație (marcă înregistrată) a editorului SC România SRL. Nefiind o persoană juridică, în raport de dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat întemeiată excepția, urmând să o admită și să respingă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Evenimentul Zilei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, care nu poate avea obligații generate de dreptul civil, material sau procesual.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și:
Aceștia erau, la vremea apariției articolelor, șef secție investigații, redactor-șef adjunct și, respectiv, redactor-șef la publicația Evenimentul Zilei.
Ținând seama de dispozițiile legale anterior citate respectiv art. 30 alin. 8 din Constituție coroborat cu art. 76 din Legea nr. 3/1973, a rezultat că răspunderea civilă pentru conținutul articolelor anterior menționate revine pârâtului, în calitate de autor (indiferent de calitatea sa de ziarist angajat al editorului său colaborator) și editorului de presă SC România SRL, în cazul acestuia din urmă art. 30 alin. 8 din Constituție instituind o răspundere directă iar nu în calitate de comitent pentru prepusul ziarist. Prin urmare, în cazul de față, în mod fondat reclamantul a făcut referire în cererea introductivă la răspunderea directă pentru faptă delictuală a editorului, invocând inclusiv prevederile art. 1003 Cod civil referitoare la solidaritatea răspunderii.
Răspunderea civilă a editorului pârât în cauză a fost analizată prin raport la invocata faptă delictuală proprie (editarea articolelor) iar nu la calitatea de comitent, pe care pârâtul a încercat să o nege invocând statutul de colaborator al jurnalistului, fără însă să fi și dovedit acest statut.
Cât privește pe pârâtul, acesta având calitatea de redactor-șef al publicației, are, la rândul său, o răspundere pentru conținutul articolelor de presă, conform art. 76 alin. 1 și art. 77 din Legea nr. 3/1973. În cauză s-a dovedit, prin înscrisurile depuse de reclamant și chiar prin cuprinsul articolului apărut în 05 decembrie 2006, că reclamantul a solicitat și comunicat redactorului-șef al Evenimentului Zilei un drept la replică care însă nu a fost publicat. Deci, prin prisma răspunderii care-i revine redactorului-șef în publicarea articolelor ca și în exercitarea dreptului la replică al reclamantului (prevăzut de art. 72 din Legea nr. 3/1973) se justifică calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauză, respectiv față de acesta urmând a fi analizată, de asemenea, întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie.
Nu același este cazul pârâților și, care nu au legătură cu articolele de presă vizate de cererea introductivă și pentru care nu s-a invocat nici eventuala lor calitate de membrii în consiliul de conducere sau colegiul de redacție al publicației (la care face referire art. 70 din Legea nr. 3/1973). Deci, nu este dovedit că, prin fapte proprii, cei doi pârâți au contribuit la apariția, publicarea articolelor.
Pentru aceste argumente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, respingând cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceștia, pe temeiul lipsei calității procesuale pasive și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul.
Asupra fondului cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții, SC România SRL, și, tribunalul a reținu următoarele:
Articolele de presă vizate de cererea introductivă reprezintă un demers jurnalistic plasat, fără îndoială, în contextul unei teme de interes general public: invocatul trafic cu arme de producție autohtona în țări din, aflate sub embargo.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la chestiunile care prezintă un interes public. Acestui drept îi corespunde o "obligație" a jurnaliștilor de a răspândi informații și idei, îndeplinindu-și astfel rolul de "câine de pază al democrației". Însă comunicarea informațiilor și ideilor asupra unor teme de interes general nu trebuie să depășească anumite limite. Când s-a invocat existența unor fapte, adevărul lor trebuie să fie demonstrat. realității, realizată cu rea - credință, depășește limitele criticii acceptabile.
În cazul de față, jurnalistul pârât, plecând de la discuția reală purtată cu pârâtul (al cărei conținut a fost anterior menționat), l-a plasat pe reclamant, fără să existe un suport real factual, în centrul proiectatei tranzacții cu armament, generalizând apoi, prin implicarea reclamantului în "mecanismul spălării șpăgilor din tranzacțiile ilegale cu armament românesc", numindu-l "samsar de tehnică militară", acuzându-l de spălare de bani în Elveția, prin intermediul pârâtului și de coruperea unui funcționar al unei bănci elvețiene, tocmai în scopul desfășurării unor astfel de afaceri ilegale.
Aceste afirmații, care privesc fapte (iar nu judecăți de valoare) au o gravitate extremă, afectând reputația reclamantului, prin crearea unei imagini eronate în ochii publicului și, prin urmare, ar fi trebuit fundamentate pe o bază factuală precisă, fiabilă, solidă. Or, o astfel de bază factuală nu a fost dovedită să existe în cauză.
de jurnalist, chiar înainte de apariția articolelor în Evenimentul Zilei, reclamantul s-a delimitat de afirmațiile pârâtului, arătând că firma "Global Finance & " nu este și nu poate fi implicată în astfel de afaceri. În circumstanțele date, jurnalistul pârât nu a întreprins alte diligențe, care ar fi fost necesare pentru verificarea autenticității afirmațiilor pârâtului (referitoare la posibila implicare a reclamantului în proiectata tranzacție, prin intermediul "Global Finance & "). Mai mult, a distorsionat informația, prezentând ca adevăruri certe implicarea reclamantului în traficul cu armament românesc, respectiv spălarea de bani proveniți din astfel de tranzacții.
Deci, dacă articolele de presă s-au bazat pe unele aspecte reale, cum ar fi: susținerile pârâtului, date despre existența firmelor invocate în conținutul articolelor și compunerea capitatului social al acestora, legăturile de prietenie sau afaceri ale reclamantului cu alte persoane, jurnalistul pârât a și construit afirmații lipsite de suport probator, cu intenție calomnioasă la adresa reclamantului.
Dacă unele exagerări sunt permise ziariștilor, mai ales în exprimarea unor judecăți de valoare, iar anumite accente ale articolelor în cauză ar putea fi încadrate în categoria unor astfel de exagerări permise, nu același lucru se poate spune despre afirmarea unor fapte, date ca fiind certe și care nu sunt dovedite, respectiv implicarea reclamantului în trafic de armament și spălare de bani (se pretinde că a fost "aranjată" derularea tranzacției cu arme prin firma "Global Finance & ", aparținând în proporție de 75% reclamantului, reclamantul este prezentat ca "samsar de tehnică militară", personaj făcând parte din "suveica elvețiană", s-a arătat că au fost demonstrate practicile de corupție prin care reclamantul își derulează afacerile).
Analizând întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâților anterior menționați, tribunalul a constatat că atât autorul articolelor, pârâtul cât și editorul publicației Evenimentul Zilei, SC România SRL și redactorul-șef al publicației, au săvârșit fapte ilicite de natură a atrage răspunderea lor civilă, constând în crearea, respectiv publicarea articolelor cu caracter defăimător la adresa reclamantului, precum și neacordarea dreptului la replică solicitat de reclamant. Prejudiciul produs a constat în atingerea adusă demnității, onoarei, reputației reclamantului, prin imputarea desfășurării activităților ilegale anterior menționate, printr-un mijloc de informare a publicului larg. de cauzalitate între fapte și prejudiciu precum și vinovăția pârâților a rezultat cu claritate.
Pârâtul, deși nu a recunoscut integral că a făcut afirmațiile puse pe seama sa în articolele anterior menționate, nu s-a putut apăra arătând că nu-și amintește, în parte, conținutul discuțiilor purtate cu jurnalistul. Susținerile sale în fața jurnalistului se găsesc în anterioritatea legăturii de cauzalitate cu prejudiciul produs, întrucât au stat la baza publicării articolelor și s-au constituit de asemenea, într-o faptă delictuală, în măsura în care au sugerat ca posibilă desfășurarea unei tranzacții cu armament prin firma "Global Finance & ", fără să fi avut acordul reclamantului în a-l implica în astfel de afirmații. Este lipsit de relevanță aspectul invocat de acest pârât în sensul lipsei oricărei intenții de a leza demnitatea și reputația reclamantului prin afirmațiile făcute, întrucât răspunderea civilă delictuală s-a angajat chiar și pentru culpa simplă, conform art. 999 Cod civil.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat în repetate rânduri (spre exemplu, în cauza Nilsen și Johnsen contra ) ca afirmații referitoare la fapte determinate, care sunt susceptibile de a fi probate, făcute în absența oricăror dovezi care să le susțină și care nu sunt susținute nici de afirmațiile pârtii vătămate, nu se bucură de protecția art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Afirmațiile extrem de serioase vizându-l pe reclamant impuneau diligențe speciale din partea autorului articolelor, a redactorului-șef al publicației dar și a editorului, în a verifica adevărul declarațiilor factuale.
Pe de altă parte, informațiile primite de jurnalist de la pârâtul nu puteau fi calificate drept credibile, cât timp cealaltă parte a anchetei jurnalistice, atât cât a fost realizată, nu a susținut aceste informații.
În aceste condiții, se poate considera că articolele respective s-au constituit într-o campanie de defăimare a reclamantului, în măsura arătată anterior, care nu este protejată de dreptul constituțional la libertatea de exprimare, respectiv informare prin presă și nici de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cât privește prejudiciul produs, el este unul de natură morală (așa cum indică și reclamantul în cererea sa), constând în atingerea adusă onoarei și reputației reclamantului. Doctrina și practica judecătorească sunt unanime în a accepta posibilitatea acordării unor despăgubiri materiale (în bani) pentru prejudiciul moral produs, însă astfel de despăgubiri nu trebuie să devină un mijloc de îmbogățire fără justă cauză a pârtii vătămate.
Articolul 54 din Decretul nr. 31/1954 prevede ca reparație pentru un astfel de prejudiciu moral îndeplinirea acelor fapte destinate să restabilească dreptul atins, așa cum este, în cazul de față, solicitarea reclamantului de publicare în jurnalul Evenimentul Zilei, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a dispozitivului hotărârii, cu respectarea reproducerii în ziar la scara 9:1 a dimensiunilor formatului de pagină A4 cu titlul "Editorul Evenimentul Zilei obligat la despăgubiri în proces cu - ", având caractere identice ca format și dimensiune cu titlurile articolelor denigratoare, publicarea urmând să se facă pe prima pagină și, eventual, pe cele următoare, pentru reproducerea integrală a textului dispozitivului, în întreg tirajul jurnalului, pe parcursul a 5 (cinci) numere consecutive. Considerând-o o reparație potrivită pentru restabilirea dreptului atins, tribunalul a primit solicitarea reclamantului, punând obligația în sarcina editorului publicației, SC România SRL.
Este adevărat că, articolele publicate și-au produs efectele în urmă cu aproximativ un an și J, iar publicarea dispozitivului prezentei hotărâri, după trecerea unei astfel de perioade de timp, nu se mai poate constitui într-o reparație integrală a prejudiciului moral suferit. Prin urmare, tribunalul a apreciat că acest prejudiciu este susceptibil și de o reparație pecuniară, în completarea celei anterior menționate, însă nicidecum la nivelul solicitat de reclamant. În echitate, s-a apreciat că o despăgubire de 20.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului produs.
Cât privește solicitarea ca publicarea anterior menționată să se facă în termen de maxim trei zile de la momentul luării la cunoștință de către pârâtul editor asupra conținutului dispozitivului hotărârii rămasă definitivă și irevocabilă, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea întocmai a obligației, tribunalul a apreciat-o ca inutilă stabilirea termenului, întrucât hotărârea, sub aspectul publicării, va trebui executată, conform solicitării reclamantului, imediat după rămânerea irevocabilă, fără să mai fie necesară stabilirea unui termen. Daunele cominatorii nu pot fi acordate în raport de dispozițiile art. 5803alin. 5 Cod de procedură civilă, coroborat și cu art. 55 din Decretul nr. 31/1954, care prevăd, în cazul neconformării de către editorul pârât obligației dispuse în sarcina sa, posibilitatea constrângerii la executare silită prin plata unei amenzi civile, respectiv plata unor despăgubiri în favoarea creditorului obligației.
Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 998, 999 și 1003 Cod civil, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții, SC România SRL, și, pe care i-a obligat în solidar, la plata către reclamant a unor despăgubiri, pentru daune morale cauzate, în sumă de 20.000 lei, obligând totodată pârâta SC România SRL, în calitate de editor al jurnalului Evenimentul Zilei, să facă publicarea anterior menționată.
Cât privește cheltuieli de judecată, în raport de dispozițiile art. 274 și 276 Cod de procedură civilă, acestea au fost acordate în parte, în măsura admiterii cererii dar și a dovedirii efectuării cheltuielilor de către reclamant, astfel încât pârâții au fost obligați la plata sumei de 1.270 lei, reprezentând taxa de timbru achitată, în măsura pretențiilor admise, nefiind acordat onorariul avocaților, în lipsa dovezii plății acestuia de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel -, SC România SRL și, și.
Referitor la apelul formulat de - (filele 25 - 33 dosar).
În esență a motivat apelul în sensul că instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității de folosință a cotidianului "Evenimentul Zilei" fără să motiveze soluția și în lipsa oricărei probe administrate de pârât și fără indicarea oricărui temei juridic al acestuia.
Or, apelantul a înțeles să cheme în judecată publicația "Evenimentul Zilei" (jurnal ca atare) și nu prin reprezentanții săi legali, temeiul juridic constituindu-l art. 1, 7 și 10 din Rezoluția nr. 1033/1993 a Consiliului Europei și art. 5 din Legea nr. 3/1974 respectiv art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Motivul de apel nu poate fi primit.
Capacitatea procesuală semnifică aptitudinea persoanelor de a deveni părți în procesul civil și ea se analizează sub cele două aspecte: capacitate de folosință și capacitate de exercițiu.
Așa cum corect a argumentat și prima instanță, potrivit art. 41 alin. 1 Cod de procedură civilă orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. Legat de capacitatea persoanelor colective, pot fi discutate unele elemente specifice, constând în eventualele lor vocații de a sta în justiție, chiar fără a fi înzestrate cu personalitate juridică (art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă).
Or, din felul cum este redactată acțiunea se pare că, sub aspect pur formal se face discuție între jurnalul "Evenimentul Zilei" și reprezentații săi legali. Or, "Evenimentul Zilei"este o publicație, care însă este concepută redactată de angajații săi, la rândul său publicația ca atare, fiind înglobată în SC România SRL.
Or, chemând în judecată și SC " România" SRL implicit era inclusă și publicația acesteia, pe fond delictul civil neputând fi scindat între publicație și trustul ce deține publicația.
Chiar dacă motivarea nu este amplă și nu cuprinde în drept numeroase articole (inclusiv din legislația europeană) soluția instanței de fond este corectă, iar motivul de recurs neîntemeiat.
Se mai arată că aceiași situație se repetă și în ce privește pe intimatul pârât și pe intimata - pârâtă.
Și acest motiv de apel este neîntemeiat.
Este de observat din motivarea primei instanțe că referitor la cele două persoane fizice, se reține că cei doi nu au legătură cu articolele de presă respective și că nu au contribuit la apariția și publicarea articolelor.
Or, se reține de instanța de apel, față de motivarea primei instanțe că, în cauză există clar o interacțiune între "calitate" și "interes" (cu toată existența lor autonomă), anume calitatea se apreciază în persoana reprezentantului iar interesul în persoana celui reprezentat. Or, în cauză cei doi nu puteau avea calitate în raport de această interconexiune "calitate" și "interes" deoarece, nu aveau cu să contribuie nici la apariție și nici la publicarea articolelor din presă, iar soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Pe fond, apelantul susține că deși prima instanță a admis acțiunea sa, de fapt a favorizat pârâții.
De fapt, modul cum este formulat în scris apelul (fila 29 - 33 dosar) conduce mai mult la modul cum au fost apreciate probatoriile și mai ales la stabilirea cuantumului daunelor morale, considerându-se că în raport de suma solicitată de 1.000.000 lei și 20.000 lei, cea acordată, practic cea din urmă este derizorie.
Or, în ce privește daunele morale, prima instanță trebuie să aibă în vedere mai multe criterii, care în opinia instanței de apel sunt consecințele negative suferite de reclamant, în plan fizic, psihic, afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acesta a fost lezat, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și altele.
Or, apelantul, dacă la excepții invocă art. 1169 Cod civil în dovedirea de către cei în cauză a excepțiilor invocate, prin probatoriul administrat trebuie să convingă prima instanță și să argumenteze clar fiecare din acest aspect, indicarea unei sume (care poate fi apreciată uneori mică; alteori mare) depinde de modul cum aceste criterii sunt reflectate în probatorii.
Cu atât mai mult cu cât, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare și revine instanței acest atribut în funcție de probe dar și de aprecierea sa.
Or, cercetând argumentația instanței de fond și față de criteriile mai sus-menționate și instanța de apel consideră că această cuantificare a daunelor morale la 20.000 lei este corectă și sentința este legală și temeinică.
Se mai critică sentința în sensul că instanța de fond a interpretat de o manieră proprie textele de lege (art. 55 din Decretul nr. 31/1954 și art. 5803Cod de procedură civilă) referitor la daunele cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere.
Se reține în apel în raport de motivarea primei instanțe că motivul de apel este neîntemeiat și că nu există o interpretare proprie (susținerea că hotărârea nu ar fi susceptibilă de executare silită ar fi contrară acestui fapt) nefiind o motivare a instanței, ci arătând posibilitatea pe care în redactarea sa art. 5803Cod de procedură civilă prevede modalitatea în care se poate realiza obținerea unei reparațiuni în cazul în care eventuala sentință definitivă, nu executa de bună voie, fiind nevoie de executarea silită.
Ca atare nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
Se mai face vorbire de "scara" în care se publică dispozitivul sentinței la scară (de 1:1 inițial în minuta din 06 mai 2008 ca apoi să se treacă în considerente și dispozitiv 9:1) ceea ce ar friza penibilul.
Or, a face această critică ca fiind de esența netemeiniciei și nelegalității sentinței, când corect (fiind vorba de cifre este evident o eroare materială, nefiind o judecată de fond) nu poate fi reținut ca motiv întemeiat de apel.
De asemenea, se mai critică sentința că nu s-au acordat cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) că nu ar fi existat dovada, când în realitate chitanțele erau la filele 58 și 59 vol. II dosar fond.
Or, dacă s-a făcut o eroare în acest sens, aceste cheltuieli puteau fi oricând solicitate pe cale separată de apelant, deși în considerente (fila 60 verso dosar fond se arată că nu s-a încasat onorariu de avocat).
Soluția propusă de desființare a sentinței (pentru judecarea într-un termen rezonabil) cu trimitere spre rejudecare, nu face decât să mărească intervalul de timp în soluționare.
Deși ample și argumentate laborios, analizând în ansamblul lor motivele de apel, se reține că acestea nu sunt întemeiate și apelul va fi respins ca nefondat.
Cu privire la apelul formulat de SC " România" SRL și (filele 35 - 41 dosar).
În esență se critică sentința, că în mod greșit s-a reținut vre-o răspundere pe situația de fapt (de fapt se face o analiză a probatoriului, a mijloacelor de probă) că l-a plasat pe reclamant "fără să existe un suport real actual, în centrul proiecției tranzacției cu armament", indicând fila 11 dosar fond.
De fapt se analizează interogatoriul reclamantului, conținutul articolului, martorii și se concluzionează că a fost o "tranzacție a reclamantului a fost implicat în această tranzacție".
Or, așa cum sunt mijloacele de probă la dosar, se reține de instanța de apel că situația de fapt a fost corect reținută că un martor cerut în apel nu ar fi făcut o dovadă peste celelalte probe (de afle este cunoscut adagiul latin "testus unus, testus nullum") și ca atare motivele de apel în ansamblul lor se rețin a fi neîntemeiate iar apelul respins ca nefondat.
Referitor la apelul formulat de.
În esență se motivează că, nu există o faptă culpabilă a apelantului, că probele administrate nu demonstrează aceasta și în final că nu se face vinovat de comiterea delictului civil (filele 44 - 48 dosar).
Din analiza motivelor scrise în apel dar și din mijloacele de probă aflate la dosar, cât și argumentația corectă a stabilirii situației de fapt de prima instanță se reține că motivele de apel nu pot fi primite.
A face din nou o analiză detaliată în apel, conform mijloacelor de probă aflate la dosar, pe fiecare motiv de apel expus, înseamnă a relua situația de fapt însă cu o altă modalitate de exprimare.
Ca atare, motivele de apel se rețin a fi neîntemeiate și va fi respins apelul ca nefondat.
În ce privește apelul formulat de (fila 4 dosar apel).
Apelul nu este motivat.
Față de dispozițiile art. 292 alin. 2 și art. 295 Cod de procedură civilă verificând în limitele cererii de apel, atât situația de fapt reținută de prima instanță, cât și aplicarea legii, așa cum s-a arătat mai sus, la apelurile formulate de ceilalți apelanți se reține că sentința pronunțată este legală și temeinică și ca atare apelul fiind nefondat va fi respins ca atare.
Așa fiind, față de art. 296 Cod de procedură civilă, cum motivele de apel sunt neîntemeiate, urmează ca apelurile să fie respinse ca nefondate.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate în apel și având în vedere culpa procesuală stabilită conform art. 274 Cod de procedură civilă, deoarece apelurile au fost respinse ca nefondate acestea nu se vor acorda.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelantul - reclamant - domiciliat în B,-, sector 5, de apelanții - pârâți SC România SRL cu sediul în B,-, corp A, parter, sector 2 și cu sediul ales la " & Asociații" în B, str. - - ( Business ) nr. 2 - 4,. 9, sector 2 și domiciliat în B,-, - 6,. 1,. 4,. 54, sector 3 și cu domiciliul ales la " & Asociații" în B, str. - - ( Business ) nr. 2 - 4,. 9, sector 2, de apelantul - pârât cu domiciliul în B,-, - 3,. A,. 3,. 15, sector 4 și de către apelantul - pârât domiciliat în B,-, sector 2 și cu domiciliul ales la mandatar Gh. în B,-, - 6,. 5,. 21, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 875 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția V a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, amândoi cu domiciliul ales la sediul redacției SC SA în B,-, corp A,. 2, sector 1 și Evenimentul Zilei cu sediul în B, B- - - ( nr. 6, sector 2, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
.
13 ex./22.07.2009
-5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
