Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(216/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.426
Ședința publică de la 02.07.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1355 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția III a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
are ca obiect - acțiune în revendicare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 18.06.2009, la data de 25.06.2009, apoi la data 02.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1355 din 24 septembrie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta; a respins acțiunea principală astfel cum a fost precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, ca neîntemeiate; a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin acțiunea formulată la data de 16 iulie 2007, astfel cum a fost precizată la termenul din 09 ianuarie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 480 cod civil să dispună urmare comparării titlurilor de proprietate, obligarea acesteia de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B, Intrarea nr. 6, sector 1, dobândit de pârâtă prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 5206/22113 din 21 noiembrie 1997 încheiat cu SC Nord SA în baza Legii nr. 112/1995.
La data de 27 august 2007 prin cererea reconvențională depusă la dosar, pârâta a solicitat instanței ca în temeiul dispozițiilor art. 1895 Cod civil să constate că a devenit prin uzucapiune proprietar al imobilului în litigiu pe care îl ocupă în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 5206 din 21 noiembrie 1997.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a constatat că în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu prevederile Legii speciale nr. 10/2001 aceasta este neîntemeiată, legea specială în ansamblu reprezentând procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de stat și aflate în posesia acestuia, fapt ce nu include dreptul fostului proprietar de a promova o acțiune pe calea dreptului comun împotriva actualului proprietar, fost chiriaș, această posibilitate fiind în deplină concordanță cu principiul liberului acces la justiție al oricărei persoane.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a constatat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la prescripția dreptului de a cere constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între foștii chiriași și unitatea deținătoare a imobilului, nulitate ce nu formează obiectul prezentei cereri, prin care se solicită în temeiul art. 480 Cod civil, compararea a două titluri de proprietate perfect valabile.
De asemenea, nici excepția perimării dreptului la acțiune nu a fost considerată ca întemeiată, întrucât instituția perimării vizează un proces deja început, iar argumentele invocate de pârâtă în susținerea acestei excepții vizau prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 ce permit reclamantului dreptul de a opta între procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 și continuarea unei acțiuni de drept comun ceea ce nu este cazul în speță.
Referitor la excepția lipsei calității procesual active, tribunalul a constatat că nici această excepție nu este întemeiată în raport de motivul invocat de pârâtă, respectiv faptul că actul de partaj voluntar nu constituie titlu de proprietate asupra imobilului, întrucât în dovedirea acestei calități reclamantul a invocat și actul autentificat sub nr. 14207/1909 prin care autoarea sa inițială a dobândit imobilul. Pe de altă parte actul de partaj voluntar ulterior încheiat urmează a fi apreciat ca având o dublă natură juridică, confirmând atât calitatea de moștenitor a părților cât și existența în patrimoniul acestora a masei succesorale de la data deschiderii succesiunii.
Pe fondul cauzei tribunalul a analizat actele depuse la dosar a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, precum și a preluării acestuia în mod abuziv de către stat ca efect a aplicării Decretului nr. 92/1950, împrejurări recunoscute de altfel și prin emiterea Dispoziției nr. 8618 din 21 august 2007 prin care s-au propus acestuia acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995.
La rândul său pârâta a dobândit cu privire la același apartament dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 5206/22113 din 21 noiembrie 1997 încheiat în baza Legii nr. 112/1995.
Comparând cele două titluri de proprietate, cel al reclamantului provenind de la adevăratul proprietar, dar care și-a pierdut eficiența în timp, și cel al pârâtei provenind de la statul neproprietar, dar care s-a considerat îndreptățit să adopte măsurile reparatorii cele mai oportune sub aspect legislativ ( Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001) și să dispună de bunurile pe care le-a stăpânit o lungă perioadă de timp, tribunalul a apreciat că preferabil este titlul constituit de stat pe temeiul legii speciale, ca o garanție a siguranței circuitului civil.
Această soluție a fost în opinia tribunalului conformă și cu cea adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 09 iunie 2008, în dosarul nr. 60/2007 prin care se precizează că în cazul în care se sesizează neconcordanța între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate, prioritate care poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridici - cum este cazul în speță (dreptul de proprietate al pârâtei deja câștigat - nefiind contestat și fiind apreciat ca perfect valabil).
Pentru aceste considerente tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat constatarea faptului că titlul său este preferabil prin operarea uzucapiunii de scurtă durată, tribunalul a reținut că ceste susțineri sunt nefondate, raportat la faptul că potrivit dispozițiilor art. 1895 Cod civil trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv existența unei posesii utile de minim 10 ani, buna - credință și just titlu.
Ori în prezenta cauză prima condiție nu este îndeplinită, posesia pârâtei sub nume de proprietar începând la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare din 21 noiembrie 1997 iar prezenta acțiune în revendicare considerată ca o evidentă tulburare în exercitarea dreptului de proprietate a fost formulată la 16 iulie 2007, deci anterior împlinirii termenului de 10 ani prevăzut imperativ de lege.
În aceste condiții nefiind dovedite condițiile prevăzute de art. 1895 Cod civil, tribunalul a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel.
În esență și-a motivat apelul în sensul că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece, că valabilitatea titlului statului trebuie stabilit conform art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 și Constituția României, că preluarea imobilului de la autorii săi a fost abuzivă și atrage nevalabilitatea statului, și prin comparație celor două titluri, greșit sa reținut că valabilitatea titlului său s-a pierdut în timp și ar fi preferabil titlul ce provine de la un neproprietar, mai ales conform legislației Convenției Europene a Drepturilor Omului (filele 2 - 7 dosar apel).
Apelul este nefondat.
Susținerile apelantului referitor la nevalabilitatea titlului statului sub aspectul dobândirii imobilului abuziv, au fost recunoscute de instanță (de altfel arătate ca atare și în apel - filele 4, 5 și 6 din apel).
Practic esența apelului se reduce la faptul că prin compararea de titlurilor nu se dă preferabilitate titlului apelantului.
Or, prima instanță argumentează corect, care au fost criteriile prin care a apreciat cele două titluri și a avut în vedere și legislația Convenției Europene a Drepturilor Omului, diferind interpretarea ce o dă apelantul deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanța.
Se reține că argumentele instanței se bazează pe interpretarea corectă a deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanța, fiind și în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 1/2009, dar și cu legislația Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Ca atare, instanța de apel reține că motivele formulate nu pot fi primite, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
Așa fiind, cum motivele de apel sunt neîntemeiate, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul - reclamant domiciliat în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1355 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă domiciliată în B, Intrarea nr. 6,. 1, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de al comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
.
4ex./20.07.2009
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
