Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2498/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.59.
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Herold Petre
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.1217 din data de 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SERVICIUL DE AMBULANȚĂ AL MUNICIPIULUI B și intimații pârâți, și -.
are ca obiect - acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet Individual, avocat, pentru intimatul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual, avocat, pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, eliberată de Baroul București -, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 18.01.2010 a unei petiții prin care intimatul pârât invocă excepția de litispendență iar la data de 15.01.2010, a unei întâmpinări formulate de către intimatul pârât.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,5 lei timbru judiciar.
Curtea comunică recurentei pârâte copia petiției prin care a fost invocată excepția de litispendență.
Curtea, după deliberare, constată că excepția de litispendență urmează a fi soluționată de instanța investită să soluționeze fondul litigiului, prezenta cauză având ca obiect soluționarea recursului ce privește hotărârea de declinare a competenței.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apreciază competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, ca fiind a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, obiectul dosarului fiind un litigiu de muncă.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului în raport de obiectul cauzei, respectiv acțiune civilă în răspundere delictuală.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a IV-a Civilă Ia data de 07.09.2009, sub nr-, reclamanta Serviciul de Ambulanța al Municipiului Bac hemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la repararea prejudiciului financiar constituit din suma de 126.118 RON ce reprezintă suma debitelor înregistrate în bilanțurile întocmite de reclamantă.
În fapt, s-a arătat că pârâții în timp ce ocupau anumite funcții în cadrul au săvârșit anumite fapte ilicite prin care, cu depășirea fișei postului, au prejudiciat patrimoniul reclamantei.
S-a mai arătat că sunt întrunite elementele prevăzute de art.988 și 989 cod civil și astfel se impune obligarea pârâților la plata sumei de 126.118 RON.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.39 din Codul Muncii, prevederile 1753/2004, art.22 din Legea nr.500/2002, Legea nr.82/1991, art.270-273, art.283 din Codul Muncii și art.998 Cod civil.
La termenul de judecată din 22.10.2009 reclamanta a arătat că cererea cu care a învestit instanța de judecată este o acțiune în răspundere civilă delictuală.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr.1217 din 22.10.2009, pronunțată în dosarul nr- a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 B, reținând că:
Deși argumentele de fapt ale cererii sunt în sensul că pârâții chemați în judecată nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul individual de muncă și în fișa postului, ceea ce ar putea atrage angajarea răspunderii patrimoniale potrivit dispozițiilor din Codul Muncii și implicit stabilirea unei competențe funcționale în favoarea secției a VIII-a a Tribunalului București, însă, în raport de precizarea expresă a reclamantei în sensul că litigiul este unui civil, cauza juridică fiind dată de angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, și față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, excepția necompetenței materiale este găsită întemeiată, motivat de faptul că potrivit principiului disponibilității reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că este o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecații, temeiul de drept determinând cauza juridică a acțiunii, iar potrivit dispozițiilor art.1 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, valoarea obiectului litigiului este sub 5 miliarde lei și astfel nu se poate reține incidența prevederilor art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, iar instanța competentă teritorial, potrivit dispozițiilor art.5 și art.10 pct.8 Cod procedură civilă este, fie instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța din circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită, instanțe care în cauza sunt identice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât competența aparține Tribunalului ca instanță de fond.
Susține recurenta că fiind un litigiu între o instituție publică și un angajat sau foști angajați ai acestuia, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a acestora pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în contractul individual de muncă și în fișa postului, litigiul prezent este un litigiu de muncă.
Recursul este întemeiat.
În temeiul disponibilității dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată aparține exclusiv reclamantului, el fiind acela care stabilește persoanele chemate în judecată și obiectul pretențiilor sale. Există însă și unele cazuri în care instanța nu este ținută de temeiul juridic pe care reclamantul îl dă cererii sale, fiind obligată ca, în limitele disponibilității, să identifice temeiul real al cererii sale. . instanței de la această obligație, poate determina situația de soluționare a cauzei pe un alt temei juridic, echivalentă necercetării fondului.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Serviciul de Anbulanță al Municipiului B, a chemat în judecată pe pârâții, și pentru a fi obligați la plata sumei de - lei RON ce reprezintă suma debitelor înregistrate în bilanțurile întocmite de Serviciul de Ambulanță a Municipiului
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că pârâții l-au prejudiciat în timp ce ocupau anumite funcții (manageri, administrator, consilier juridic, economist) deoarece nu au întocmit documentele necesare privind înregistrarea creanțelor și nu au luat măsurile necesare pentru recuperarea pagubelor.
În acțiune, la fiecare pârât este în detaliu prezentată funcția și obligațiile din fișa postului.
Prin urmare, suntem în prezența unui litigiu între o instituție publică și angajați sau foști angajați ai acesteia, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a acestora pentru neîndeplinirea obligațiilor prezentate în contractul individual de muncă și în fișa postului, fiind astfel un litigiu de muncă.
Potrivit art.281 din Legea 53/24.01.2003 ( Codul Muncii ) "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod".
În consecință, Curtea având în vedere că potrivit art.2 lit.c Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, constată că nu se impunea declinarea soluționării cauzei în favoarea judecătoriei, chiar dacă prin precizările sale reclamantul a arătat că suntem în prezența unui litigiu civil întemeiat pe dispozițiile art.998 Cod civil, instanța fiind ținută, conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă, de motivarea în fapt și nu în drept a cererii.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru soluționare Tribunalului București - Secția Litigii de Muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.1217 din data de 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SERVICIUL DE AMBULANȚĂ AL MUNICIPIULUI B și cu intimații pârâți, și -.
Modifică sentința în sensul că:
Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a VII-a (Litigii de Muncă).
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/05.02.2010
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Herold Petre
