Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 638/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.638
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - - împotriva deciziei civile nr.31/A/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta recurentă - -
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 20.06.2008 întâmpinarea formulată de către reclamanta intimată, iar la data de 24.06.2008 cererea de amânare formulată de pârâta intimată - - însoțită de împuternicire avocațială.
Avocat A, în reprezentarea reclamantei intimate, depune la dosar împuternicire avocațială și arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Curtea, având în vedere că nu s-a făcut dovada lipsei justificate a apărătorului ales al pârâtei recurente, respinge cererea de amânare formulată de către acesta.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat A, în reprezentarea reclamantei intimate, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțate în apel ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. A arătat că tribunalul a pronunțat hotărârea cu respectarea dispozițiilor art.6 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că motivele invocate de recurentă sunt neargumentate.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.8389/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- a fost anulată ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta împotriva pârâtei - -
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2007 i s-a pus în vedere reclamantei, prin reprezentant, să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 5.686,52 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferente acțiunii sale, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată, reclamanta neînțelegând să se conformeze dispozițiilor instanței de judecată.
Pentru aceste motive judecătoria a pus în discuție excepția de insuficientă timbrare invocată de către pârâtă, excepție pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.20 al.1-3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, "taxele de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată -. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Chiar dacă în ședința publică din 13.06.2007 reprezentantul reclamantei a făcut dovada achitării sumei de 569 lei, aceasta reprezintă o plată parțială și nu una integrală, reclamanta încălcând dispozițiile art.2 lit.g pr.civ.
În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.137 al.1 pr.civ, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.31/A/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- apelul a fost admis, iar sentința desființată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că obligația de plată nu a fost adusă la cunoștința reclamantei, aceasta nefiind citată cu mențiunea obligării sale în acest sens, faptul că această obligație a fost adusă la cunoștința reprezentantului părții nefiind relevant.
A mai reținut instanța de apel că a sancționa reclamanta pentru că reprezentantul său a depus o taxă de timbru insuficientă reprezintă o încălcare a garanțiilor procesuale inclusiv prin prisma art.6 din CEDO.
În fine, s-a avut în vedere că, punând în discuție și încuviințând probatoriul solicitat de reclamantă (la termenul din 13.06.2007), instanța s-a considerat legal investită, neputând fi sancționată reclamanta pentru această culpă.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivare a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art.20 din Legea 146/1997, reclamanta luând cunoștință prin reprezentant de obligația de timbrare și de cuantumul datorat cu acest titlu.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, invocând în favoarea sa dispozițiile art.20 din legea 146/1997 și art.6 din CEDO.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, instanța a stabilit în sarcina sa obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5686,52 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate.
La acest termen de judecată (01.05.2007) reclamanta nu a fost prezentă dar a fost reprezentată de apărătorul ales care, primind termen în cunoștință, a luat la cunoștință și de conținutul acestei obligații (fila 39 dosar fond).
stabilite în sarcina reclamantei nu au fost contestate sub aspectul cuantumului și nici sub cel al obligației de achitare.
Pentru termenul ulterior (fila 46 dosar) reclamanta a depus dovada de achitare a sumei de 569 lei taxă de timbru și timbru judiciar, instanța încuviințând cererea sa de probațiune (fila 46 dosar fond).
În fine, la termenul din 12.09.2007, instanța a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii invocată de pârâtă.
Conform dispozițiilor art.20 din legea 146/1997 modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; în cazul în care taxa judiciară de timbru a fost calculată în cuantumul legal instanța va pune în vedere petentului să o achite până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației sancționându-se cu anularea acțiunii.
În cauza de față, instanța a pus în vedere această obligație apărătorului ales al reclamantei.
Nu poate fi reținut argumentul instanței de apel potrivit cu care, nefiind prezentă la acel termen, reclamanta trebuia citată cu mențiunea cuantumului taxei de timbru.
Astfel, este adevărat că obligația de timbrare revine reclamantei și nu reprezentantului acesteia, însă această dispoziție nu derogă de la dispozițiile art.153 al.1 pr.civ. referitoare la termenul în cunoștință.
Conform acestor dispoziții, partea care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare.
Această prezumție nu operează în situațiile limitativ prevăzute în art.153 al.2 pr.civ.
Se observă că, în cauză, apărătorul ales al reclamantei a luat în cunoștință la 30.05.2007 atât termenul la care judecata a fost amânată, cât și obligația ce revenea reclamantei în sensul achitării taxei judiciare de timbru, respectiv al cuantumului acesteia. Prezumția instituită de art.153 al.1 pr.civ. a fost întărită inclusiv de achitarea de către reclamantă a unei părți din taxa stabilită de instanță, acest aspect rezultând din cuprinsul chitanței -PJ (fila 42 dosar fond).
Cum reclamanta a avut termen în cunoștință prin apărător ales și a cunoscut obligația stabilită de instanță, având în vedere și faptul că niciuna dintre situațiile prevăzute de art.153 al.2 pr.civ. (situații în care s-ar fi impus citarea reclamantei) nu se regăsește în cauză, în mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanta trebuia citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru.
Câtă vreme reclamanta a avut cunoștință despre obligația stabilită de instanță și a avut la dispoziție mai mult de 3 luni pentru îndeplinirea acestei obligații (necontestată), instanța de recurs apreciază că nu se poate reține încălcarea vreunei garanții procesuale și nici dreptul la un proces echitabil în sensul art.6 din CEDO, astfel cum a apreciat instanța de apel.
Este adevărat că la termenul ce a urmat stabilirii obligației de plată sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art.20 al.3 din legea 146/1997, instanța nu s-a preocupat de verificarea îndeplinirii acestei obligații și a procedat la încuviințarea cererii de probațiune formulată de reclamantă, însă acordarea unui nou termen de judecată în aceste condiții nu este de natură a acoperi nulitatea invocată și nici de a conduce la o reiterare a obligației de plată anterior stabilită.
Aceasta, pentru că reclamanta avea cunoștință despre cuantumul exact al taxei datorate și de sancțiunea nerespectării obligației, iar instanța era obligată să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art.20 al.3 din legea 146/1997 câtă vreme a constatat că obligația nu fusese respectată nici la două termene după ce fusese adusă la cunoștința reclamantei.
Contrar susținerilor formulate pe calea întâmpinării de către intimată, legea nu obligă la înștiințarea în scris despre obligația de timbrare, iar dispozițiile art.20 al.5 din Legea 146/1997 (de asemenea invocate pe calea întâmpinării) nu sunt incidente în cauză, ele stabilind obligația instanțelor de control judiciar în sensul dării în debit pentru taxele neachitate în fazele procesuale anterioare.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.304 pct.1, 2, 3.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. instanța va admite recursul declarat de pârâta - - împotriva deciziei civile nr.31/A/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.8389/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - - împotriva deciziei civile nr.31/A/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.8389/12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 iunie 2008.
Pentru președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
aflat în concediu de odihnă
semnează președintele CAT
Prof.univ.dr.
Grefier,
- -
Red.FȘ/03.07.2008
Tehnored.MM/2 ex/08.07.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud. C,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
