Anulare act. Decizia 639/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.639
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți și și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva Deciziei civile nr.82. din 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții intimați și, lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta reclamanților intimați învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamanților intimați și, solicită respingerea ambelor recursuri, menținerea ca deplin legală a deciziei pronunțate de Tribunalul Timiș. A arătat că plângerea formulată de pârâți împotriva dispoziției primarului a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a dispus restituirea în natură a imobilului situat în T,-. Când a urmat să se emită o nouă dispoziție, pârâții au aflat că reclamanții au cumpărat imobilul în litigiu, contract despre a cărui existență nu s-a avut cunoștință. Prin urmare, pârâții au încheiat în baza Legii 112/1995 două contracte distincte pentru două imobile diferite, dar învecinate, deși unul se află pe str.- și celălalt pe str.-. În concluzie, a solicitat respingerea recursurilor conform întâmpinării formulate cu cheltuieli de judecată dovedite cu chitanța depusă la dosar.
După dezbateri, dar înaintea încheierii ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic pentru pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului T, care solicită admiterea recursurilor.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.82. din 06.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați și, invocată de pârâții intimați și, precum și ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și și împotriva sentinței civile nr.8308/11.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Astfel, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care, prin sentința apelată a dispus următoarele: a respins excepția tardivității acțiunii; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local T, și; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.9523/A/02.10.1996, privind imobilul evidențiat în CF nr.38210 T, nr.top 13035/2 și 13036/2, situat în T,-; a dispus rectificarea CF 38210 T în sensul revenirii la situația anterioară vânzării imobilului; a obligat pârâții la plata către reclamante a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali și și pârâtul reconvențional Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, rezumând motivarea, că prin contractul de vânzare cumpărare nr.9523 din 02.10.1996 încheiat pentru imobilul din-,.1,.2, evidențiat în CF nr.39115 T, nr.top 13033/2/II, pârâții și au cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995, locuința deținută anterior cu contractul de închiriere nr.1355 din 22.01.1987, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.9523/A din 02.10.1996, încheiat pentru imobilul din-, evidențiat în CF nr.38210 T, nr.top 13035/2 și 13036/2, aceiași pârâți au cumpărat locuința tot în baza Legii nr.112/1995, fără a deține anterior contract de închiriere distinct pentru această unitate locativă.
Astfel, prima instanță a stabilit că dobândirea imobilului din-, s-a făcut cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea art.9 al.1 și 6 din legea nr.112/1995, care stipulează că doar chiriașii titulari de contract pot opta pentru cumpărarea apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari, făcând excepție chiriașii care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală, după ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu, astfel că se impune soluția constatării nulității absolute a contractului cu nr.9523A din 01.10.1996.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii reclamanților, prima instanță a reținut că nu poate avea în vedere dispozițiile art.45 al.5 din Legea nr.10/2001, prin care se face derogare de la dreptul comun, privind termenul de prescripție a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat, câtă vreme în cauza de față nulitatea este o consecință a fraudei la lege, supusă dreptului comun, nefiind permisă menținerea ca valabil a unui asemenea contract, care ar încălca ordinea publică și bunele moravuri.
Cererea reconvențională formulată de pârâți pentru restituirea sumei achitate ca preț și a investițiilor a fost respinsă de prima instanță, avându-se în vedere că pârâții reclamanți reconvenționali au introdus-o împotriva unei persoane juridice care nu are calitatea procesuală pasivă în această cerere, cel care răspunde fiind Ministerul Finanțelor, pentru Statul Român.
În calea de atac a apelului, pârâtul apelant Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților, arătând că imobilul din- a fost preluat cu plată în baza Decretului nr.223/1974, fiind închiriat pârâților și potrivit fișei locative anexate la contractul nr.13055/22.01.1987, iar notificarea de restituire în baza Legii nr.10/2001 a fost depusă după încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâții apelanți au solicitat, în principal, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea cererii formulate de reclamanți, susținând că în mod greșit s-a apreciat ca tardivă precizarea de cerere reconvențională prin care au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fond, pârâții apelanți au învederat că în mod nejustificat s-a respins cererea cu privire la despăgubirile reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu, precizând, că au cumpărat un singur imobil, la care s-a adăugat uscătoria și magazia.
Prin concluziile scrise, pârâții apelanți au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați și au reiterat excepția prescripției dreptului la cțiune conform art.45 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul a constatat că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu motivarea că obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare iar interesul reclamanților derivă din faptul că notificarea cuprinzând cererea de restituire în natură a fost respinsă pentru motivul că imobilul a fost înstrăinat.
Tribunalul a reținut, de asemenea că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect respinsă, dar motivarea trebuie înlocuită, în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art.45 din Legea nr.10/2001 care se referă la nulitate, indiferent de cauză.
Astfel, tribunalul a apreciat că termenul de 1 an nu poate curge de la data intrării în vigoare așa cum prevăd dispozițiile menționate, ci de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la data cunoașterii existenței înstrăinării către chiriașii pârâți, care a avut loc prin comunicarea Dispoziției nr.848/26.02.2007, astfel că introducerea acțiunii la data de 17.04.2007 a fost efectuată în termenul de prescripție special reglementat de Legea nr.10/2001.
Cu privire la motivele invocate de pârâtul apelant Consiliul Local al Municipiului T, instanța de apel a reținut că sunt nefondate, întrucât imobilul a fost înstrăinat cu încălcarea flagrantă a Legii nr.112/1995, fiind încălcată interdicția prevăzută de art.9 al.1 și 6, astfel încât pârâții nu se pot prevala de buna lor credință.
Tribunalul a reținut că solicitarea pârâților apelanți privind desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare nu poate fi primită, atâta timp cât precizarea acțiunii reconvenționale în despăgubiri contra Statului Român prin Ministerul Finanțelor era tardivă, dar și inadmisibilă, întrucât cererea reconvențională poate fi formulată doar împotriva reclamantului, potrivit art.119 al.1 pr.civ. iar, în speță, a fost formulată inițial împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului T și, ulterior, împotriva unei terțe persoane față de litigiu.
Cu privire la susținerea formulată de pârâții apelanți în sensul că au cumpărat un singur imobil, instanța de apel a reținut că din contractul analizat rezultă contrariul, obiectul vânzării fiind de fapt un imobil distinct, înscris într-o carte funciară diferită.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și și pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Pârâții recurenți și au solicitat admiterea recursului, reiterând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând cu privire la această din urmă excepție că din însăși conținutul acțiunii reclamanților rezultă că aceștia au cunoscut situația imobilului de peste 1 an și 6 luni. În ceea ce privește fondul, pârâții recurenți au susținut că nu au încălcat art.9 al.1 și 6 din Legea 112/1995, în sensul că nu au dobândit mai mult de un imobil, care li s-a acordat de Primărie, respectiv o anexă din curte, care nu avea destinația de locuință, fiind de bună credință.
Pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii cererii reclamanților.
Acest pârât recurent și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. Legea 10/2001 și Legea nr.213/1998, susținând că în mod eronat s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.9123/A/02.10.1996, întrucât imobilul în litigiu situat în T, str.-/ - a fost preluat în baza Decretului 223/1974, cu titlu conform art.6 din legea nr.213/1997, iar potrivit fișei locative, adresei RA Urbis din 27.09.1996 și adresei -14.02.2007 emisă de Serviciul administrare imobile a fost închiriat pârâților atât imobilul de pe-, cât și imobilul de la-, fiind vorba de un singur imobil cu două fronturi stradale.
Totodată, pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului Taî nvederat că notificarea de restituire a fost depusă ulterior încheierii contractelor și că termenul de prescripție curge de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și nu de la comunicarea Dispoziției nr.848/2007.
Pârâtul recurent a susținut, de asemenea, că cenzurarea condițiilor de valabilitate ale contractului de vânzare a imobilului în litigiu trebuie raportate la dispozițiile în vigoare la acea dată (dreptul comun - art.948-968 și art.1294-1370.civ. Legea nr.112/1995, Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG 20/1996), iar nu la cele intrate în vigoare ulterior, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare este valabil, imobilul fiind trecut în proprietatea statului cu titlu și nefiind exceptat de la vânzare.
În fine, pârâtul recurent a susținut că buna credință a cumpărătorului, bazată pe principiul validității aparentei în drept, înlătură sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, conform art.46 al.2 din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinare (fila 15), reclamantele intimate și au solicitat respingerea recursurilor pârâților, motivând cu privire la recursul pârâților și că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, în condițiile în care orice persoană interesată poate să invoce nulitatea absolută și că, se asemenea, este neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune, pe considerentul că termenul de prescripție de 1 an curge de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la data cunoașterii înstrăinării imobilului către chiriașii pârâți.
Reclamanții intimați au mai învederat că sunt neconforme cu probele administrate susținerile pârâților recurenți, potrivit cărora nu au dobândit mai mult decât un imobil, întrucât imobilul în litigiu este un imobil distinct, înscris într-o carte funciară diferită.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, reclamanții au arătat că acesta face trimitere la aspecte din doctrină și jurisprudență care nu au relevanță în prezenta cauză, încercând să acrediteze ideea că "încheierea a două contracte distincte de vânzare cumpărare" pentru două imobile distincte (care conțin 6 camere și 2 bucătării) este ceva foarte legal și normal, neputându-se reține în cauză buna credință.
În urma examinării deciziei atacate în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. și art.9 al.1 și6 din legea nr.112/1995, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate ambele recursuri declarate în cauză, pentru considerentele ce în continuare succed.
Astfel, în primul rând, Curtea reține că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, pe motiv că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, iar reclamantele justifică interesul prin aceea că notificarea privind cererea de restituire a imobilului în natură a fost respinsă pentru considerentul că imobilul a fost înstrăinat și nu a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre judecătorească.
În al doilea rând, tot neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât așa cum corect a stabilit instanța de apel, termenul de 1 an prevăzut de art.45 din Legea nr.10/2001 nu poate curge de la data intrării în vigoare a legii, ci de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la data cunoașterii existenței înstrăinării imobilului către chiriașii pârâți, care a avut loc prin comunicarea Dispoziției nr.848/26.02.2007, astfel încât introducerea acțiunii la 17.04.2007 a fost efectuată în termenul de 1 an.
În ceea ce privește pretinsa valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare nr.9523/A/02.10.1996, Curtea are în vedere că cele două instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile art.9 al.1 și 6 din Legea nr.112/1995.
Potrivit art.9 al.1 din Legea nr.112/1995 "chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut de art.14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului", iar conform aliniatului 6 al aceluiași articol "fac excepție de la prevederile al.1 chiriașii titulari sau membri familiei lor - soț, soție, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu".
Or, în speța de față, în mod corect instanțele au constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.9123/A/02.10.1996, întrucât imobilul ce a făcut obiectul înstrăinării prin acest contract constituie o unitate locativă de sine stătătoare, conform art.3 din legea nr.112/1995, fiind evidențiat distinct în CF nr.38210, nr.top 13035/2 și 13036/2, compus din două Camere, bucătărie și baie, în suprafață totală de 46,62 mp, pârâții neavând contract de închiriere și pentru acest imobil și neputând dobândi un al doilea imobil în condițiile Legii nr.112/1995, fiind evidentă frauda la lege.
În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că decizia atacată este temeinică și legală, nefiind susceptibilă de modificare pentru cazurile prevăzute de art.304 pct.8 și 9.pr.civ. urmând a respinge ca neîntemeiate ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții și și Consiliul Local al Municipiului T împotriva Deciziei civile nr.82. din 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
Pentru președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
aflat în concediu de odihnă
semnează președintele CAT
Prof.univ.dr.
Grefier,
- -
Red.GO/01.07.2008
Tehnored.MM/2 ex/07.07.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
