Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 93/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul - Asociat Unic SC Com SRL, din L,-,. 8, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1946 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului apelantului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2009, care fac e parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 6 septembrie 2006, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților SC SA, și Ministerul Justiției la plata sumelor de 8 milioane lei cu titlu de daune materiale și miliarde lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 29.01.1998, SC SA a achiziționat de la SC Com SRL L - al cărei unic administrator a fost reclamantul - un autotractor marca R cu număr de înmatriculare -, iar datorită unor neînțelegeri privitoare la preț, reprezentantul SC a depus împotriva reclamantului o plângere penală sub acuzația de tâlhărie. Reclamantul a mai arătat că datorită abuzurilor comise de ofițerul de poliție, s-a dispus trimiterea sa în judecată, însă prin sentința penală nr. 19/21 ianuarie 2004 Tribunalului Mureșs -a dispus achitarea reclamantului, soluția rămânând definitivă prin decizia nr. 256/13 ianuarie 2005 ÎCCJ. Ulterior reclamantul a formulat plângeri penale împotriva persoanelor care au efectuat ancheta penală - pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 259, 266, 268 Cod penal, însă plângerea a fost soluționată doar după ce a intervenit prescripția faptelor, fiind finalizate prin rezoluția din data de 30 iunie 2006 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. S-a mai arătat că autotractorul a cărui preț integral nu a fost plătit se află în posesia SC SA, că datorită anchetării sale abuzive i-a fost distrusă starea de sănătate și nu și-a mai putut continua activitatea, inclusiv datorită faptului că în fișa sa de cazier se menționa că este cercetat penal, iar datorită anchetei prelungite în privința plângerii sale penale, nu și-a mai putut câștiga drepturile pe calea unui proces penal.
În drept a invocat prev. art. 998 și urm. Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1946 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, precum și acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SA, cu sediul în G, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
S-a reținut în considerentele acestei sentințe că pârâtul Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că potrivit motivelor invocate în cauză de către reclamat, cererea aduce critici activității unor persoane și instituții cu care pârâtul nu se află în nici un fel de raporturi și pentru care nu este ținută să răspundă.
De asemenea, s-a reținut din oficiu excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei SC SA, întrucât s-a făcut dovada că s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea acestei societăți din registrul comerțului.
Prima instanță a analizat cererea reclamantului față de pârâtul, prin prisma prevederilor legale invocate - art. 998 cod civil -, respectiv angajarea răspunderii civile delictuale după dovedirea producerii unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa celui care a cauzat prejudiciul.
Din dosarele penale s-a constatat că pârâtul a efectuat cercetări și acte de urmărire în ceea ce-l privește pe reclamant, însă nu a reieșit că pârâtul a avut calitatea de organ de cercetare penală abilitat să efectueze cercetări în cauza penală ce i-a fost repartizată, având în vedere plângerea penală ce a fost formulată de SC SA. Nu a fost dovedit de lucrările dosarului de cercetare penală că această cercetare este abuzivă. Dimpotrivă, a reieșit că reclamantul a fost cel care nu s-a prezentat spre a fi ascultat în legătură cu plângerea penală mai sus menționată, iar în ceea ce privește aplicarea sechestrului asupra autotractorului marca R, cu nr. de în matriculare -, măsura a fost luată în conformitate cu disp. art. 14 alin. 3 lit. a Cod de procedură penală și în baza dispoziției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, prin Ordonanța nr. 75/P/15.02.1999. Prin înscrisul privind motivația daunelor morale depuse la dosar de către reclamant s-a arătat că pârâtul ar fi refuzat primirea la dosarul penal a unor înscrisuri și de asemenea a refuzat audierea martorilor propuși de acesta, însă aceste susțineri nu au fost dovedite, așa cum nu s-a dovedit nici împrejurarea invocată de reclamant privitoare la faptul că ar fi fost purtat cu cătușe pe stradă, pentru a fi discreditat.
Reclamantul nu a dovedit că i s-ar fi cauzat prejudicii de ordin material (raportul de expertiză contabilă a vizat beneficiul nerealizat de către SC Com SRL și nu de către reclamant). Sub aspectul daunelor morale, deși din actele medicale a reieșit că reclamantul suferă de depresie, nu s-a putut stabili vreo legătură de cauzalitate nici între înscrierea în certificatul de cazier al reclamantului a faptului că acesta este cercetat penal și activitatea de cercetare penală efectuată de pârât, câtă vreme înscrierea nu a fost dispusă de către pârât și pe de altă parte nu s-a dovedit că această înscriere l-a împiedicat să desfășoare o activitate remunerată sau să părăsească țara (nu a dovedit că ar fi formulat vreo cerere de angajare care să-i fi fost respinsă pe acest considerent).
Sub aspectul culpei, instanța de fond a reținut că toate actele efectuate de către pârât în cursul cercetării penale au fost desfășurate conform atribuțiilor care îi reveneau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
A apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil, pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând modificarea în tot a hotărârii apelate, ca fiind netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel în sarcina pârâților.
În motivarea apelului a arătat că prin neacordarea unui termen pentru precizarea acțiunii, instanța de fond l-a privat pe reclamant de dreptul la apărare care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil.
Instanța de fond în mod greșit a calificat termenul de 20.12.2007 ca fiind prima zi de înfățișare. Era un termen la care reclamantul era lipsit de apărare din motive întemeiate (motive de boală a apărătorului ales). Posibilitatea de a pune concluzii nu se poate realiza fără să se asigure principiul contradictorialității, or, având în vedere imposibilitatea fizică a apărătorului de a fi prezent, acest aspect vine în totală contradicție cu noțiunea de proces echitabil, în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului și cu aceea de garantare a dreptului la apărare.
La termenul imediat următor a depus precizare la acțiune, dar instanța, în depășirea rolului său activ, nerespectând principul contradictorialității, în lipsa apărării, privându-i de un drept fundamental, stabilește în mod eronat termenul de 23.11.2007 ca fiind primul termen de judecată, fără a le oferi posibilitatea de a uza de art. 132 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă. Excepția tardivității precizării la acțiune este o excepție relativă și nu poate fi ridicată din oficiu de instanță. Excepțiile relative pot fi ridicate numai de către părți într-un anumit termen, iar în cazul de față, chiar dacă precizarea de acțiune ar fi fost tardivă, ea ar fi trebuit admisă de instanță dacă exista acceptul celorlalte părți, dar sub nici o formă nu se putea ridica din oficiu sau în lipsa lor. Acest lucru afectează în mod grav dreptul lor la apărare, dreptul la un proces echitabil, principiul contradictorialității procesului civil fiind încălcat grosolan. În acest sens, citează prev. art. 6 pct. 1 din CEDO, art. 21 alin. 3 din Constituție, art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 156 Codul d e Procedură Civilă. Au invocat normele europene care au fost încălcate în ceea ce îl privește pe reclamant: art. 6 pct. 1 din CEDO, art. 8 din Declarația universală a drepturilor omului. Au amintit prev. art. 45 alin. 3 teza 1 din Constituția României, art. 504 alin. 2 Cod proc.penală, Hotărârea CEDO din 2005 în cauza Stoianova și împotriva României. Reclamantul a fost cercetat, anchetat, trimis în judecată, recercetat, reanchetat pe parcursul a 8 ani de zile, iar starea de incertitudine provocată de un astfel de proces, este perpetuată de aoa stfel de hotărâre, care a fost adusă cu încălcarea celor mai importante principii ale procesului civil, și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare - Decizia nr. 2508 din 20 martie 2007 ICCJ.
Pentru faptul că instanța de judecată a cărei hotărâre a apelat-o s-a pronunțat pe data de 30 ianuarie 2007, în lipsa sa și a apărătorului ales, fără a pune în discuția părților excepția asupra căreia a dispus, consideră că sentința este lovită de nulitate.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat, pe considerentul că, după cum rezultă atât din cererea de apel cât și din hotărârea pronunțată, în cauză au fost acordate reclamantului 4 termene pentru asigurarea apărării. Potrivit art. 221 din Statutul profesiei de avocat, avocatul are obligația de a depune toate diligențele pentru îndeplinirea serviciului profesional, iar în situația în care acesta este împiedicat să-l îndeplinească trebuie să își asigure substituirea. Având în vedere multiplele termene acordate în cauză, precum și faptul că, la termenul la care s-a judecat cauza, procedura a fost legal îndeplinită, au apreciat că nu sunt motive care să conducă la necesitatea desființării hotărârii și la trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că sentința civilă atacată a fost pronunțată în urma unei corecte analizări a stării de fapt și a argumentelor de drept invocate, instanța de fond constatând în mod corect că în speța de față nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de legiuitor sine qua non pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. Reclamantul avea sarcina să precizeze și să probeze acțiunea dedusă judecății, în termenele procedurale, în caz contrar suportă consecințele, sancțiunile corespunzătoare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, în virtutea efectului devolutiv al apelului, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la prima instanță la data de 6 septembrie 2009. Primul termen de judecată a fost fixat pentru data de 26 octombrie 2006, termen la care instanța a constatat neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâta SC SA, citația fiind returnată cu mențiunea c societatea s-a mutat de la sediul indicat. procedural a fost constatat și la termenul de judecată din 23 noiembrie 2006. La acest termen reclamantul a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâții Ministerul Justiției și, arătând că acestea sunt tardiv depuse, întrucât primul termen a fost pe 26 octombrie 2006. Prin încheierea de ședință instanța i-a pus în vedere reclamantului ca, până la următorul termen de judecată, să își precizeze cererea. Acesta nu a îndeplinit această obligație procesuală, anterior termenului de judecată stabilit pentru data de 21.12.2006, prezentându-se după încheierea dezbaterilor și solicitând un nou termen pentru a depune precizarea de acțiune. Instanța a fixat taxa de timbru aferentă cererii.
Instanța de control apreciază că nu se poate imputa primei instanțe nerespectarea dispozițiilor procedurale sau încălcarea dreptului la apărare. Reclamantul avea de îndeplinit o obligație procesuală pe care nu a îndeplinit-o până la termenul stabilit de instanță. Nu a depus, anterior termenului de judecată stabilit, nici o cerere de amânare a cauzei pentru a-și putea îndeplini această obligație sau prin care să arate și să motiveze temeinic cauzele pentru care nu s-a conformat obligației dispuse de către instanță în ședință publică. Nu a solicitat nici strigarea cauzei la o anumită oră. de judecată încep la orele 8,30 iar părțile au îndatorirea de a fi prezente în sală și să aștepte luarea cauzei. Părțile au îndatorirea să își exercite drepturile procesuale cu bună-credință.
La termenele de judecată din 12 aprilie 2007 și 14 mai 2007 reclamantul face precizări orale ale cererii. Prima a fost nejustificat admisă de către instanță, respectiv admiterea cererii de citare a administratorului SC Grup SRL. Nu se impunea citarea acestuia, câtă vreme societatea era legal citată prin administrator judiciar. În mod legal instanța a respins cererea reclamantului de introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, "în cazul în care se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției", făcând o corectă aplicare a disp. art. 132 Codul d e Procedură Civilă. Este evident că prima zi de înfățișare a fost la termenul din data de 12 aprilie 2007, când toate părțile erau legal citate și puteau pune concluzii atât pe excepții, cât și pe fond. Instanța a acordat un termen pentru ca reclamantul să depună în scris punctul de vedere cu privire la excepția invocat și să depună și alte înscrisuri sau probe cu martori și nu a acordat un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
La termenul de judecată din 12 iunie 2007 din nou reclamantul a solicitat un nou termen de judecată, pentru a-și motiva daunele materiale. Cu toate că prima zi de înfățișare trecuse, prima instanță încuviințează cererea, pentru ca reclamantul să depună în scris motivarea pretențiilor. Din nou reclamantul nu se conformează dispozițiilor instanței, dimpotrivă, la termenul de judecată din 17.09.2007 depune prin registratura instanței un înscris prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător. Instanța încuviințează cererea. La următorul termen de judecată reprezentanta reclamantului depune împuternicire avocațială și solicită acordarea unui alt termen de judecată, deoarece a fost angajată înainte de începerea dezbaterilor și nu a avut timp suficient pentru a studia actele dosarului. Se încuviințează cererea. La următorul termen de judecată se solicită din nou amânarea cauzei de către reprezentanta reclamantului, pe motive medicale, cerere încuviințată.
La data de 19.12.2007 se depune în scris precizare de acțiune, cu depășirea primei zile de înfățișare și încălcarea prev. art. 132 Codul d e Procedură Civilă. Prin încheierea din 30 ianuarie 2008 instanța de fond constată că precizarea nu poate fi admisă, fiind inadmisibilă în această fază procesuală. Nu se poate reține nici o un motiv de nulitate a acestei încheieri, întrucât, după cum s-a explicitat mai sus, numitul nu trebuia citat în cauză, nici în calitate de administrator -cum s-a citat inițial- și nici în calitate de pârât -calitate pe care a dobândit-o ad-hoc pe parcursul procesului, din eroare materială. Ca atare, la termenul la care s-a respins precizarea de acțiune procedura de citare era legal îndeplinită cu toate părțile împrocesuate. De altfel, instanța de fond a și reținut prin acea încheiere împrejurarea că în cauză reclamantul se judecă în contradictoriu cu pârâții și SC Grup SRL, nu și cu pârâtul.
Toată această desfășurare cronologică duce la concluzia că dreptul la apărare al reclamantului a fost pe deplin respectat, acordându-se chiar mai multe termene pentru asigurarea apărării acestuia decât era procedural. De asemenea, principiul contradictorialității s-a respectat pe tot parcursul procesului. Mai mult, cadrul procesual e stabilit de către reclamant prin cererea de chemare în judecată. Nu se pot chema în judecată și alți pârâți, printr-o "precizare de acțiune" depusă cu nerespectarea termenului procedural.
Prima instanță nu a încălcat nici unul dintre textele de lege citate de reclamant în cererea de apel. "Termenul rezonabil" nu a fost respectat de către reclamant, care, prin fixarea greșită a cadrului procesual, numeroasele cereri de amânare și numeroasele precizări verbale sau scrise ale cererii introductive a tins la tergiversarea cauzei, în detrimentul său.
De asemenea, prima instanță a dat posibilitatea reclamantului de a invoca prin avocatul ales toate apărările și excepțiile pe care a înțeles să le ridice pe parcursul derulării procesului, punând în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept invocate și pronunțându-se asupra tuturor acestor aspecte invocate.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ferită de orice critici, motiv pentru care, în baza art. 296 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefundat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în L,-,. 8, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1946 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/9ex
jud.fond:
-20.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
