Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1019/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1019
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1361 din 21.08.2009 a Tribunalului Iași, intimata fiind " CONS "
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul intimatei " CONS ", asistat de avocat, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Avocat pentru intimata " CONS" depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata " CONS " solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Arată că cele trei motive recurs nu sunt întemeiate și că instanța de fond nu a considerat necesar să se administreze proba cu martori solicitata de parat având in vedere aspectele ce rezultau din celelalte probe. Depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3237/99/23.05.2008, reclamanta " CONS" Lac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 60.694,78 lei reprezentând prejudiciu cauzat societății și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că începând cu data de 16.05.2006 pârâtul a fost angajatul societății pe postul de vânzător - gestionar, conform contractului individual de muncă nr. -/18.05.2006 iar în urma inventarierii stocului de marfă și a întocmirii balanței de venituri și cheltuieli la data de 30.11.2007, s-a procedat și la verificarea evidenței contabile a firmei începând cu luna aprilie 2005, constatându-se existența unor lipsuri în gestiune. Astfel, la contul clienți de încasat s-a constatat că gestionarul - vânzător a întocmit facturi, a livrat marfa aferentă acestora, dar nu a întocmit chitanțe și nu a introdus în gestiunea firmei sumele respective, rezultând un prejudiciu de 25.279,63 lei. La contul disponibil în casă s-a constatat o lipsă în sumă de 28.429,02 lei. În consecință, valoarea totală a lipsei în gestiune la data de 30.11.2007 era în sumă de 53.708,65 lei, împrejurare consemnată în procesul verbal încheiat la data de 18.02.2007.A mai susținut reclamanta că în urma verificărilor ulterioare, inclusiv prin inventarele efectuate la 31.12.2007 și 29.02.2008, s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 60.694,78 lei. După constatarea acestei lipse în gestiune, de comun acord cu pârâtul s-a stabilit că acesta va rambursa în contul firmei debitul de 60.694,78 lei. Reclamanta precizează și faptul că paguba cauzată de pârât este din vina și în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 270 alin. 1 Codul muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că a fost salariatul pârâtei în perioada 16.05.2006 - 01.03.2008. De la data de 01.01.2008 a discutat cu administratorul firmei referitor la plecarea sa din societate întrucât era nemulțumit de salariul oferit. Astfel, părțile au convenit încetarea raporturilor de muncă în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii,el formulând o cerere de demisie. Ulterior, administratorul firmei s-a răzgândit și nu a mai înregistrat cererea de demisie în evidențele societății. A mai susținut pârâtul că la data angajării sale la societatea pârâtă nu a semnat o fișă a postului, semnătura de pe fișa depusă la dosar fiind contrafăcută.
Pârâtul a mai învederat faptul că la data angajării sale nu a fost efectuat un inventar de predare - primire, primul inventar fiind efectuat după aproximativ 30 - 45 de zile. De asemenea, pârâta nu a respectat dispozițiile legale referitoare la inventariere, respectiv prevederile Ordinului nr. 1153/2004. Cu privire la contul clienți de încasat,a susținut pârâtul că acești clienți sunt cunoștințe ale administratorului și că primea ordin verbal sau telefonic de la administrator pentru a livra mărfuri la firmele menționate în cererea de chemare în judecată. Dacă erau valori mari, se încheia factura, plata având loc la termenele negociate de administrator. Dacă erau valori mai mici, nu se întocmeau facturi, facturarea având loc atunci când se adunau valori mai mari, în timp. Banii pe mărfurile livrate îi încasa fie el, fie administratorul. Când încasa el banii întocmea chitanță pe loc, iar când încasa administratorul banii, elibera chitanță doar la ordinul acestuia. Astfel, nu avea nici o evidență a clienților neîncasați, aceasta obligație revenindu-i de altfel administratorului. În acest sens, potrivit nr. 1753/2004, pct. 28, creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor de cont, unitățile creditoare sau debitoare urmând să confirme creanțele în termen de 5 zile de la primirea acestora. răspunderea pentru buna organizare a acestei operațiuni revine administratorului, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991.
Cu privire la contul disponibil în casă, pârâtul a susținut că nu avea obligația de a completa registrul de casă, însă efectua și această operațiune la cererea administratorului. la bancă și ridicările de numerar erau făcute numai de administratorul societății, ridicările de numerar consemnându-le în registru fie pe baza celor afirmate de administrator, fie pe baza extraselor de cont. Astfel, nu avea nici o imagine a realității soldului de casă întrucât nu avea la îndemână actele din care să constate că sumele încasate pe monetar sau chitanțe sunt depuse în totalitate în bancă. Răspunderea îi revine administratorului întrucât nu el a avut atribuții de completare a registrului de casă, nu a fost numit casier, nu s-au solicitat și nu s-au constituit garanțiile aferente, nu s-a efectuat inventarierea disponibilităților bănești în casierie.
Referitor la inventarierea mărfurilor, pârâtul a susținut că în balanța de verificare la 31.12.2008, la contul 371 "mărfuri" apare în sold suma de 41082,63 lei, iar în lista de inventariere (faptic) apare suma de 41082,63 lei, astfel că nu există nici o lipsă în gestiune. În balanța de verificare la 31.03.2008, la contul 371 apare în sold suma de 18661,63 lei, iar în lista de inventariere apare suma de 28650,38 lei, rezultând deci un plus de 9988,75 lei, plus care nu apare în evidența contabilă. Pârâtul a mai precizat că modul de organizare și administrare a activității reclamantei este deficitar, iar pe fondul deficiențelor existente s-a instalat un management neperformant.
În cauză au fost efectuate la fond o expertiză grafologică și o expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu data de 16.05.2006, pârâtul a fost salariatul pârâtei " CONS" pe postul de gestionar, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr. -/18.05.2006. Pârâtul a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte până la data de 01.03.2008. Deși la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada încetării raporturilor de muncă dintre părți, instanța de fond a reținut că începând cu data de 01.03.2008 pârâtul a fost salariatul "", astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la. I sub nr. -/06.03.2008.
În perioada cât a fost salariatul reclamantei, pârâtul a fost angajat pe postul de gestionar. Din cuprinsul fișei postului rezultă că pârâtul avea următoarele atribuții: de a elibera bonul fiscal în mod obligatoriu pentru fiecare marfă vândută, de a întocmi facturi și de a elibera chitanțe la clienți, de a preda zilnic încasările însoțite de justificarea acestora, de a ține evidența mărfurilor intrate și vândute prin întocmirea documentelor de evidență primară, de a întocmi monetarul, de a verifica zilnic concordanța dintre stocul de marfă existent în depozit cu fișa de magazie. Această fișă a postului cu atribuțiile pârâtului a fost semnată de către acesta la data de 16.05.2006, data începerii raporturilor de muncă. În ceea ce privește susținerile pârâtului referitoare la faptul că nu a semnat fișa postului,prima instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în cauză a fost efectuată o expertiză grafologică, iar din concluziile acestui raport rezultă că semnătura corespunzătoare poziției "am luat la cunoștință//vânzător gestionar// " de pe documentul intitulat "Fișa cerințelor postului" data "16.05.2008", aparține pârâtului. În consecință, pârâtul a semnat fișa postului, astfel că acesta avea cunoștință de atribuțiile ce îi revin.
La data de 30.11.2007 reclamanta a procedat la inventarierea stocului de marfă. Din cuprinsul procesului - verbal încheiat la data de 18.12.2007 rezultă că în urma inventarierii stocului de marfă și a întocmirii balanței de venituri și cheltuieli la data de 30.11.2007 s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare totală de 53.708,65 lei, evidențiată astfel: la contul clienți de încasat o lipsă de 25.279,63 lei, iar la contul disponibil în casă o lipsă a disponibilului în casă în sumă de 28.429,02 lei. În legătură cu lipsa în gestiune de 25.279,63 lei, la contul clienți de încasat, în procesul verbal se menționează că pârâtul a întocmit facturi și a livrat marfa aferentă unui număr de 7 clienți, dar nu a întocmit chitanțe și nu a introdus în gestiunea firmei sumele respective. Acest proces - verbal și listele de inventar din data de 30.11.2007 au fost semnate de către pârât fără ca acesta să formuleze eventuale obiecțiuni. Prin nota explicativă din data de 18.12.2007, pârâtul, referitor la lipsa în gestiune de 25.279,63 lei, a precizat că a eliberat facturile pentru firmele menționate, însă nu știe dacă a eliberat și chitanțe la aceste firme. Ulterior, prin răspunsul la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că la clienții de construcții 11 I, Cabinet medical; "", "", " " și " Com", clienți menționați în procesul verbal din 18.12.2007, a întocmit numai facturile. Or, potrivit atribuțiilor menționate în fișa postului, pârâtul avea obligația de a întocmi facturi, de a elibera chitanțe și de a preda zilnic încasările însoțite de documentele justificative.
Ulterior, la datele de 31.12.2007 și 29.02.2008 au mai fost efectuate două inventare, listele de inventar fiind semnate fără obiecțiuni de către pârât.
În cauză a fost efectuată și o expertiză contabilă având ca obiectiv stabilirea valorii totale a pagubelor materiale cauzate societății reclamante de către pârât din vina și în legătură cu munca acestuia, de la data angajării și până la data de 29.02.2008, raportat și la atribuțiile înscrise în fișa postului. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că anterior lunii noiembrie 2007 au mai fost efectuate 3 inventare la care a participat și pârâtul. Astfel, la inventarul din data de 30.09.2006 s-a constatat o diferență în plus între soldul scriptic și cel faptic, iar la inventarierile ulterioare din datele de 28.02.2007 și 30.06.2007 nu s-au constatat diferențe semnificative între soldurile scriptice și cele faptice. Având în vedere faptul că la primul inventar din data de 30.09.2006 s-a constat o diferență în plus între soldul scriptic și cel faptic, instanța de fond a reținut că nu prezintă relevanță în cauză faptul că la momentul angajării pârâtului (16.05.2005) nu s-a efectuat un inventar. Astfel, întrucât la data de 30.09.2006 s-a constatat un plus în gestiune, lipsa în gestiune constatată la inventarierile ulterioare nu putea fi în nici un caz anterioară datei de 30.09.2006.
Tot din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că la inventarierea efectuată la data de 30.11.2007 s-a constatat o diferență în minus în valoare de 28.492,02 lei între soldul scriptic al disponibilului în casă și soldul faptic. Ulterior, la inventarierea din data de 31.12.2007 această diferență în minus s-a modificat la 28.157,66 lei, la această sumă adăugându-se și contravaloarea unor chitanțe emise către clienți de către pârât și neînregistrate în registrul de casă în valoare totală de 5.092,34 lei, diferența totală la data de 31.12.2007 fiind astfel de 33.250 lei. La inventarierea din 28.02.2008 s-a constatat că la lipsa de numerar de 33.250 lei se adaugă suma de 5.793,23 lei care a reieșit lipsă la inventarierea mărfurilor din magazin. Astfel, diferența totală la data de 28.02.2008 între soldul scriptic (registru de casă) și inventar era de 34.415,15 lei.
Referitor la cei 7 clienți pentru care au fost emise facturi de către pârât, dar nu au fost înregistrate în registrul de casă încasările aferente lor, se precizează în raportul de expertiză că pentru 3 dintre acești clienți au fost întocmite facturi de către pârât, facturi în care au fost trecute și chitanțele cu care au fost încasate, dar aceste chitanțe nu au fost regăsite în registrul de casă întocmit de pârât. Astfel, se reține în raportul de expertiză că suma rămasă de justificat de către pârât pentru facturile emise către clienții (cabinet ), " " și " Com" este de 6.516,22 lei. De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că o parte din chitanțele din perioada verificată nu mai există în fizic și nici nu sunt înregistrate în contabilitate. Perioada în care au fost emise aceste chitanțe corespunde cu perioada în care au fost emise facturile la cei 7 clienți și care au fost au rămas neîncasate, iar suma totală rămasă de încasat este de 17858,91 lei.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă rezultă că valoarea totală a pagubelor materiale produse de către pârât societății reclamante este de 59.790,28 lei, sumă compusă din: 34.415,15 lei pentru disponibil în casă, 6.516,22 lei clienți încasați dar neînregistrați în registrul de casă și 17.858,91 lei clienți neurmăriți la încasare.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit disp. art. 25 din Legea 22/1969, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 54/1994,gestionarul răspunde integral față de agenții economici, autoritățile sau instituțiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa. Din analiza acestor prevederi rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs fapta; fapta personală și ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Ori, în speță, a reținut tribunalul, sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale prev. de art. 270 alin. 1 Codul muncii. Astfel, pârâtul a fost salariatul reclamantei, iar din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului din culpa pârâtului care, în calitate de gestionar, nu a respectat atribuțiile prevăzute în fișa postului, fapt ce a avut drept consecință o lipsă în gestiune în valoare de 59.790,28 lei conform raportului de expertiză.
În consecință, este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 59.790,28 lei reprezentând contravaloare prejudiciu. Având în vedere faptul că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 60.694,78 lei, iar din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că prejudiciul cauzat societății de către pârât este de 59.790,28 lei, prima instanța a constatat că este neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata diferenței de 904,5 lei.Ca atare, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 59.790,28 lei reprezentând contravaloare prejudiciu. Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat acesta faptul ca prezumția de culpa in producerea prejudiciului născuta in sarcina gestionarului in baza procesului verbal de constatare a lipsurilor in gestiune poate fi răsturnata prin orice acte legale din care sa rezulte inexistenta lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa gestionarului. In cauza, susține recurentul,angajatorul avea sarcina,conform art.287 din Codul muncii,sa facă dovada existentei si întinderii prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu precum si vinovatiei salariatului pana la prima zi de infatisare, ceea ce nu s-a întâmplat.
A mai susținut recurentul ca i s-a incalcat dreptul la un proces echitabil întrucât i-au fost respinse probele cu martori si interogatoriul intimatei, singura proba administrata, cea cu expertiza contabila,fiind subiectiva si neconducând la aflarea adevărului atât timp cat 7 dintre cele 10 obiecțiuni formulate au fost admise. Tribunalul trebuia in acest caz, in baza art.129 pr.civ. sa dispună efectuarea unei noi expertize.
Solicita recurentul casarea sentinței si trimiterea dosarului spre rejudecare pentru administrarea de noi probe.
In recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând, in baza disp.art.304 ind.1,actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, apararile intimatei " CONS" L si probatoriul administrat la fond, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut tribunalul, pârâtul recurent a fost salariatul pârâtei în perioada 16.05.2006 - 01.03.2008 pe postul de gestionar. Din cuprinsul fișei postului(filele 8-11 dosar fond), confirmata de expertiza grafologica efectuata ca a fost semnata de acesta, rezultă că pârâtul recurent avea atribuții de a elibera bonul fiscal în mod obligatoriu pentru fiecare marfă vândută, de a întocmi facturi și de a elibera chitanțe la clienți, de a preda zilnic încasările însoțite de justificarea acestora, de a ține evidența mărfurilor intrate și vândute prin întocmirea documentelor de evidență primară, de a întocmi monetarul, de a verifica zilnic concordanța dintre stocul de marfă existent în depozit cu fișa de magazie. Din cuprinsul procesului - verbal încheiat la data de 18.12.2007(fila 16 dosar fond), semnat de asemenea de către recurent fara obiecțiuni, rezultă că în urma inventarierii stocului de marfă și a întocmirii balanței de venituri și cheltuieli la data de 30.11.2007 s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare totală de 53.708,65 lei. Prin nota explicativa data cu acel prilej (fila 17 dosar fond), recurentul a confirmat ca a eliberat marfa pe baza de facturi pentru șapte clienți ai firmei dar nu a întocmit chitanțe, menționând ca nu isi explica lipsa in gestiune. Ulterior, prin răspunsul la interogatoriul luat in primei instanțe, pârâtul a recunoscut că la clienții de construcții 11 I, Cabinet medical; "", "", " " și " Com", clienți menționați în procesul verbal din 18.12.2007, a întocmit numai facturile dar nu a întocmit chitanțe.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă rezultă, așa cum s-a reținut si la fond, că valoarea totală a pagubelor materiale produse de către pârât societății reclamante este de 59.790,28 lei.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, angajatorul fiind intr-adevăr cel ce trebuie sa facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs fapta; fapta personală și ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului. Aceasta dovada a fost făcuta in cauza de către reclamanta intimata, așa cum a reținut si prima instanța, atât cu înscrisurile depuse la fond cat si cu expertiza contabila, proba care prin specificul sau era imposibil a fi administrata pana la prima zi de infatisare.
In ceea ce ii privește pe gestionari, in sarcina lor exista, in cazul lipsurilor in gestiune, o prezumție de culpa. Aceasta este intr-adevăr relativa, așa cum a susținut recurentul, putând fi răsturnata cu orice mijloc de proba.Aceste probe nu trebuie insa administrate de angajator ci de salariatul gestionar.
Nu poate fi primita susținerea recurentului ca i s-ar fi incalcat dreptul la un proces echitabil fiind privat de posibilitatea de a-si propune probe in apărare. După cum rezulta de la filele 41, 74 si 83 dosar fond, tribunalul a acordat paratului nu unul ci trei termene pentru apărare, la datele de 25 iunie 2008, 20 august 2008 respectiv 24 septembrie 2008.
Curtea constata ca in mod corect prima instanța a apreciat la termenul din 24 septembrie ca probele se propun si se discuta simultan, in contradictoriu, respingând proba cu interogatoriul reclamantei si ca singura care mai putea fi analizata la acel moment era cea prorogata, si anume expertiza contabila solicitata de reclamanta " CONS" Mai mult, s-au administrat la solicitarea paratului probele cu înscrisuri si expertiza grafologica. Proba testimoniala, propusa de doar prin întâmpinare, nu a fost reiterata de aparatorul acestuia la nici un termen de judecata.
Mai mult, deși a avut posibilitatea de a formula prin avocat propriile obiective la expertiza contabila admisa in cauza, paratul nu a inteles sa uzeze de aceasta, după cum rezulta din cuprinsul încheierii de ședința de la fila 143 verso dosar fond.
Chiar in aceste condiții, tocmai pentru a respecta dreptul la un proces echitabil si a lamuri cauza sub toate aspectele, prima instanța a admis o mare parte din obiecțiunile formulate de paratul la raportul de expertiza,ceea ce nu se poate susține ca l-ar fi prejudiciat pe paratul recurent ci dimpotrivă.
Art.212 pr.civ. invocat in motivele de recurs, nu impune ci lasă la latitudinea instanței de judecata, in ipoteza in care nu este lămurita prin expertiza deja efectuata, sa dispună întregirea acesteia sau o noua expertiza. Ori, la data de 15 iulie 2009, tribunalul a respins motivat cererea de efectuare a unei noi expertize, apreciind ca expertul a răspuns la toate obiecțiunile paratului.
de cele reținute si constatând ca nu exista in cauza alte motive de casare ori modificare a hotărârii, Curtea, in baza disp.art.312 pr.civ. va respinge recursul si va menține ca legala si temeinica sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1361 din 21 august 2009 pronunțata de Tribunalul Iași, sentința pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
11.11.2009- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
