Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1089/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1089/R/2008
Ședința publica din data de 20 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR VA - DIRECȚIA SILVICĂ Z împotriva sentinței civile nr. 347 din 18 februarie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată a formulat și înregistrat la data de 14.05.2008, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsa, instanța apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în b baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.347 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a espins ca nefondată acțiunea reclamantei REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR VA - DIRECȚIA SILVICĂ Z, privind obligarea pârâtei, la plata sumei de 1.881 lei reprezentând măsuri de protecție socială acordate necuvenit.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta a fost angajata reclamantei până la data de 31.08.2006, când prin Decizia nr. 179 din 31.08.2006 a fost concediat, ca urmare a reducerii postului în temeiul art. 14 din Anexa nr. 1 la HG nr. 1105/25.09.2003, Hotărârea nr. 6/27.06.2006 a Consiliului de Administrație a - V A, art. 65 și următoarele din Legea nr. 53/2003, art. 63 și art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă al V
Ca urmare, la data concedierii pârâta a beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute la art. 74 din Contractul Colectiv de muncă, respectiv de 4 salarii brute, în cuantumul net.
Împotriva acestei decizii pârâta a formulat contestație solicitând concedierea în temeiul art. 65 și următorul din Codul muncii raportat la art. 2 din Legea nr. 174/2006 solicitând să fie beneficiarul măsurilor de protecție socială prevăzute de acest act normativ.
Prin decizia civilă nr. 799/R/2007 a Curții de Apel Clujs -a dispus ca pârâta să beneficieze de măsurile de protecție socială prevăzute de Legea nr.174/2006, decizia fiind executată de reclamantă.
Urmare a acestui fapt reclamanta consideră că pârâta nu poate beneficia de ambele măsuri de protecție socială.
Potrivit prevederilor art. 74 din Contractul Colectiv de muncă al
VA, la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile salariatului, unitatea va acorda acestuia o compensație în bani în funcție de vechimea avută. Aceste prevederi erau aplicabile atunci când desfacerea contractului de muncă intervenea și pentru reducerea de personal prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării.
4 al aceluiași articol, face precizarea că aceste drepturi se acordă numai salariaților cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, disponibilizați, care nu beneficiază de protecția socială în baza unor acte normative specifice.
Acest aliniat nu îi este aplicabil pârâtei deoarece, după cum am mai arătat, s- stabilit că aceasta beneficiază de prevederile Legii nr. 174/2006.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 5, 6, 7 din Legea nr. 174/2006 "Persoanele disponibilizate conform prevederilor alin.1 (prin concedieri colective ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari) beneficiază de plăți compensatorii. Alte forme compensatorii, potrivit contractului colectiv de muncă, pot fi acordate dacă Regia Națională a Pădurilor - VA are posibilitatea să le acorde, în conformitate cu hotărârea consiliului de administrație.
Plățile compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă în vigoare la data disponibilizării colective pot fi acordate lunar, indiferent de prevederile din contract, aceste plăți având același regim de impozitare ca și indemnizația de șomaj.
În cazul în care persoana disponibilizată potrivit prevederilor alin. 1 beneficiază de plăți compensatorii sau de alte forme de compensații, potrivit contractului colectiv de muncă, conform prevederilor alin. 5, din bugetul asigurărilor pentru șomaj se acordă venituri de completare pentru un număr de luni egal cu diferența dintre perioada prevăzută la alin. 2 și numărul de luni pentru care s-au acordat plăți compensatorii".
În concluzie plățile compensatorii și indemnizația de completare nu se exclud una pe cealaltă ci se completează.
Ca urmare instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata plăților compensatorii primite cu ocazia concedierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR VA - Direcția Silvică Z, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea intimatei la plata sumei de 1.881 lei reprezentând prejudiciul cauzat pârâtei.
În motivele de recurs arată că reclamanta a fost angajată în cadrul Direcției Silvice Z până în 31.08.2006 pe postul de crescător fazani la de la Ocolul Silvic Prin decizia nr.179 din 31.08.2006 a fost concediată ca urmare a reducerii postului ocupat, ea beneficiind de măsurile de protecție socială prevăzute de art.74 din Contractul colectiv de muncă al Regiei Naționale a Pădurilor VA, respectiv de 4 salarii brute în cuantum net în sumă de 1881 lei.
Pârâta a contestat decizia de concediere la Tribunalul Sălaj, solicitând instanței modificarea deciziei în sensul de a se dispune concedierea în temeiul art.65 și urm.muncii, raportat la art.2 din Legea nr.174/2006 privind unele măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul Romsilva.
Prin decizia nr.799/2006 a Curții de Apel s-a dispus modificarea deciziei de concediere în sensul solicitat, Directorul Direcției Silvice emițând decizia nr.158/11.10.2007 prin care s-a specificat că pârâta beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de Legea nr.174/2006.
Arată că pârâta a beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de contractul colectiv de muncă, precum și de măsurile prevăzute de LegeA nr.174/2006, ceea ce contravine prevederilor art.74 din Contractul colectiv de muncă unde se prevede expres că "aceste drepturi se acordă numai salariaților cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, disponibilizați, care nu beneficiază de protecție socială în baza unor acte normative specifice".
Consideră că instanța de fond s-a pronunțat fără a ține seama de prevederile art.74 din Contractul colectiv de muncă, intimata neputând beneficia de măsurile de protecție prevăzute atât de Contractul colectiv de muncă cât și de cele prevăzute de Legea nr.174/2006.
Prin întâmpinarea de la 7-9, pârâta solicită respingerea recursului și menținerea ca întemeiată și legală a sentinței civile nr.347/2008 a Tribunalului Sălaj.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut prima instanță, cele două categorii de plăți nu se exclud reciproc.
Cea prevăzută de art.74 alin.1, 2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva pe anul 2007 se acordă salariaților la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile, cea prevăzută de art.2 alin.5, 6, 7 din Legea nr. 174/2006, se acordă persoanelor disponibilizate conform prevederilor alin.1 din același act normativ.
Este adevărat că aliniatul ultim al art.74 din Contractul colectiv de muncă prevede că cea dintâi categorie de plăți se acordă numai salariaților care nu beneficiază de protecție socială în baza unor acte normative specifice.
Legea nr. 174/2006, intrată în vigoare anterior adoptării contractului colectiv de muncă pe anul 2007, prevede că alte forme compensatorii potrivit contractului colectiv de muncă pot fi acordate dacă Romsilva are posibilitatea să le acorde.
Din moment ce contractul colectiv de muncă pe anul 2007 prevăzut în cuprinsul art. 74 alin. 1 acordarea formelor de plăți compensatorii în funcție de vechimea în muncă a salariaților disponibilizați, reiese că a avut această posibilitate, iar plățile acordate în baza Legii nr. 174/2006 s-au făcut în conformitate cu norma de drept general ce prevede măsurile de protecție a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva prin concedieri colective.
Mai mult, conform art.2 alin. 8 din Legea nr. 174/2006, în lunile în care se acordă plățile compensatorii prev. la alin. 7 (cele prevăzute de contractul colectiv de muncă), plata indemnizației de șomaj și a venitului de completare( cel prevăzut de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 174/2006) se suspendă și se reia în lunile în care aceste plăți compensatorii nu se acordă.
Conform art. 3 din Legea nr. 174/2006 sumele necesare pentru acordarea venitului lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În ce privește compensația prev. de art. 74 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, aceasta se acordă de către unitate, adică din bugetul de venituri și cheltuieli al Romsilva.
Prin urmare, cele două categorii de plăți au atât temeiuri, cât și surse de finanțare diferite, neexcluzându-se reciproc, astfel încât reclamanta este îndreptățită să beneficieze atât de compensația reglementată de Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, cât și de cea prevăzută în Legea nr. 174/2006.
În plus, așa cum reiese din analiza comparativă a celor două reglementări prin care se acordă plăți compensatorii personalului Romsilva disponibilizat, acordarea ajutorului de șomaj - măsură de protecție socială cu caracter general de care beneficiază pentru o perioadă de timp toți angajații disponibilizați, indiferent de locul de muncă în care și-au desfășurat activitatea până la data disponibilizării - este prevăzută pentru foștii angajați Romsilva numai în Legea nr. 174/2006.
În ipoteza în care fostului angajat Romsilva care beneficiază de plățile compensatorii în baza contractului colectiv de muncă nu i se recunoaște dreptul de a beneficia și de măsura de protecție socială constând în plata ajutorului de șomaj reglementată doar de Legea nr. 174/2006, s-ar crea o discriminare între persoanele disponibilizate de la Romsilva și persoanele disponibilizate din cadrul altor regii autonome, societăți comerciale sau instituții, deși situațiile tuturor acestor persoane ar fi analoage și comparabile.
Din cele arătate, reiese că nu subzistă nici un temei de obligare a pârâtei la restituirea sumei încasate de aceasta, la data disponibilizării, în baza art. 74 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 la nivel Romsilva.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR VA - Direcția Silvică împotriva sentinței civile nr. 347 din 18.02.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Pt.- - --- - -
în conc.odihnă
Semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex./12.06.2008
Judecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
