Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1087/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1087/R/2008
Ședința publica din data de 20 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ Z împotriva sentinței civile nr. 345 din 18 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat a formulat și înregistrat la data de 14.05.2008, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsa, instanța apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în b baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.345/18 februarie 2008, Tribunalul Sălaja respins ca fiind nefondată acțiunea reclamantei REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - Direcția Silvică Z, împotriva pârâtului pentru restituirea unor sume încasate necuvenit.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul instituției reclamante până în data de 31 aug. 2006, când a fost concediat prin Decizia nr.176 din aceeași dată, ca urmare a reducerii postului ocupat, în temeiul art.14 din Anexa nr.1 la HG nr.1105/25 sept.2003, Hotărârea nr.6/27 iunie 2007 Consiliului de Administrație a - ROMSILVA, art.65 și urm. din Codul muncii și art.63 și 75 din Contractul Colectiv de Muncă al - Romsilva.
Urmare actului de mai sus, reclamantul a beneficiat de măsurile de protecție socială prev. de art.74 din CCM, respectiv - 4 salarii brute, la valoarea netă.
Împotriva deciziei de mai sus, pârâtul a formulat contestație, solicitând să se rețină ca temei al concedierii art.65 și urm. din muncii, raportat la art.2 din Legea 174/2004 și să beneficieze de măsurile de protecție socială prevăzute de acest act normativ. Cererea reclamantului a fost admisă, prin Decizia civilă 797/R/2007 a Curții de Apel Cluj.
Reclamanta a considerat că pârâtul nu este îndreptățit la măsurile de protecție socială inițial primite, solicitând obligarea lui la restituirea sumei încasate.
Prima instanță a reținut că în conformitate cu art.74 din CCM al Romsilva, la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile salariatului, unitatea va acorda acestuia o compensație în bani, în raport de vechime. Aceste dispoziții erau aplicabile și pentru reducerea de personal prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a dificultăților economice sau, a reorganizării și se acordă numai salariaților cu pe perioadă nedeterminată, care nu au beneficiat de protecție socială în baza unor acte normative specifice.
Aliniatul 4 care prevede această limitare a dreptului nu se aplică contestatorului întrucât acesta beneficiază de prevederile Legii 174/2006.
Or, art.2 alin.5 și 7 din Legea de mai sus prevede că, persoanele disponibilizate în baza acestui act normativ beneficiază de plăți compensatorii, alăturide alteforme compensatorii, potrivit Contractului colectiv de muncă, dacă Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA are posibilitatea să le acorde în conformitate cu hotărârea Consiliului de administrație.
Reținând, așadar că, plățile compensatorii și indemnizația de completare nu se exclud una pe cealaltă ci se completează, s-a respins ca fiind nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Z, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 5.116 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei.
În motivele aflate la 2-3, s-a arătat în esență că, la data concedierii, intimatul a beneficiat de măsurile de protecție socială prev. de art.74 din CCM, respectiv de 4 salarii brute, în cuantum net în sumă de 5.116 lei. Urmare sent.civile 2574/2006 a Tribunalului Sălaj, modificată prin decizia nr.797/R/2007, societatea reclamantă a emis decizia nr.156/11 oct.2007, pârâtul beneficiind și de măsurile de protecție socială prevăzute de Legea 174/2006, deși, conform art.74 din CCM angajatul nu poate beneficia de plăți compensatorii, dacă a beneficiat de protecție socială în baza unor acte normative specifice.
Întrucât pârâtul a beneficiat pe nedrept de suma de 5.116 lei, acțiunea este întemeiată, sentința prin care a fost respinsă fiind nefondată.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum rezultă din starea de fapt, corect reținută de prima instanță, reclamanta din această cauză a dispus concedierea pârâtului, având în vedere măsurile de restructurare și reorganizare a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, având ca temei art.14 din Anexa nr.1 la HG 1105/2003, art.65 din Codul muncii și art.63 și 75 din CCM al în vigoare la data respectivă.
În conformitate cu art.74 din CCM, pârâtul a beneficiat de 4 salarii brute, în echivalent net de 5.116 lei.
Ca urmare a litigiului de muncă dintre părți, s-a dispus modificarea deciziei de concediere, reținând ca temei al acestei măsuri art.65 muncii raportat la art.2 din Legea 174/2006 și constatând că reclamantul este îndreptățit la măsurile de protecție socială prev. de legea de mai sus (Decizia civilă nr.798/20 aprilie 2007 Curții de Apel Cluj - art.15 și urm. din dosar).
Conform art.1 din Legea 174/2006 (aplicabil pârâtului), salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de legea respectivă, rezultând din cuprinsul actului normativ că, plățile compensatorii prevăzute de contractul colectiv de muncă în vigoare la data disponibilizăriipot fi acordateplățile având același regim de impozitare ca și indemnizația de șomaj (art.2 alin.5, 6 și 7).
Prin urmare, corect prima instanță a apreciat că, obligarea instituției reclamante la plățile compensatorii în temeiul Legii 174/2006 nu are ca și consecință obligația pârâtului la restituirea sumelor încasate cu titlu de compensații în temeiul contractului colectiv de muncă, așa cum, fără temei se susține în acțiune și respectiv în recurs.
Consecința încasării plăților compensatorii în temeiul contractului colectiv de muncă este limitarea veniturilor de completare pentru un număr egal de luni cu diferența dintre perioada prevăzută de alin.2 al art.2 din lege și nr.de luni pentru care s-au acordat plăți compensatorii.
Recursul, față de considerentele de mai sus, fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ împotriva sentinței civile nr. 345 din 18.02.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - -- - -
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex.
11.06.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
