Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1290/R-CM
Ședința publică din 30 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr.331 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă Rm.V prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și intimatul prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 32/2009, emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimat depune la dosar note de ședință.
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei - reclamante, având cuvântul solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în scris.
Avocat, având cuvântul pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.01.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 796,87 lei, reprezentând contravaloare cantitate de combustibil constatată lipsă la autovehiculul înmatriculat sub nr. -, autovehicul pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile de serviciu în calitate de conducător auto.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în conformitate cu adresa nr.24728/09.07.2007 privind revizuirea consumurilor pentru 11 autovehicule din cadrul secției transporturi și adresa nr.27812/06.08.2007 privind transmiterea consumurilor solicitate, Serviciul - G din cadrul Direcției economice a RVa procedat la inventarierea carburantului la un număr de 11 autovehicule, conform listelor de inventariere anexate la dosar, întocmind nota de constatare nr.708/16.10.2007 din care rezultă că societatea a suferit un prejudiciu de 21906,55 lei, reprezentând o lipsă cantitativă de 6578,55 litri motorină.
S-a învederat faptul că potrivit art.270 alin.1 și 2 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagube produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit art.270 alin.1 și 2, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport de măsura în care a contribuit la producerea ei. Dacă măsura care a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecărui salariat se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar.
S-a menționat că pârâtul este salariatul societății reclamante în baza contractului individual de muncă nr. 24402/01.06.2000, fiind încadrat în funcția de conducător auto, iar în îndeplinirea sarcinilor de serviciu în conformitate cu punctele B 3 și B 4 din fișa postului, acesta are obligația menținerii autovehiculului și a întregului inventar din dotare în stare perfectă de încredințare și de încadrare în normele de combustibil și de lubrifianți conform normativelor în vigoare.
S-a mai arătat că organul de control a avut în vedere la efectuarea calculului privind combustibilul consumat coeficientul de consum de carburant care a fost stabilit pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare - la 39,5 litri/100 km. plin-gol, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 14/1982, până la data de 01.08.2007 și 35 litri/100 km. plus coeficient de încărcătură și basculare aplicați conform Ordinului nr. 14/1992, stabilit prin referat de către Secția transporturi în conformitate cu Ordinul nr. 14/1982 - fișa activității zilnice pentru autovehicule, la autovehiculul cu numărul de înmatriculare - și cartea de identitate a autovehiculului care atestă capacitatea rezervorului ca fiind de 310 litri.
Astfel, s-a arătat că, analizând variația consumurilor în intervalul ianuarie 2005 - 2007, organele de control au concluzionat că pe perioada inventariată restul în rezervor depășește capacitatea rezervorului, variația depășirii consumului de carburant fiind în continuă creștere.
În concluzie, s-a arătat că în urma calculului efectuat de către serviciul -G s-a stabilit că pârâtul a prejudiciat angajatorul cu suma de 796,87 lei, reprezentând contravaloare cantitate de combustibil constatată lipsă la autovehicul.
De asemenea, reclamanta a mai menționat că în conformitate cu prevederile art. 1079 din Codul civil, angajatorul a pus în întârziere salariatul cu privire la plata sumei de 796,87 lei prin notificarea înregistrată sub nr.10487/09.11.2007.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil și ale Codului muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Astfel, pârâtul a arătat că toate susținerile reclamantei privind obligarea sa la plata sumei de 796,87 lei reprezentând contravaloare cantitate combustibil constatată lipsă la autovehiculul cu numărul de înmatriculare - sunt nefondate.
S-a învederat de către pârât faptul că este angajat al societății reclamante în funcția de conducător auto, în baza contractului colectiv de muncă nr.24402/01.06.2000 și de nenumărate ori a sesizat societatea atât verbal, cât și în scris cu privire la problemele cu care se confruntă referitor la consumul de combustibil, în sensul că autovehiculul înregistrează depășiri constante ale consumului normat de motorină, determinat de mai mulți factori. Ca urmare a faptului că societatea nu a răspuns la sesizările verbale, pârâtul a sesizat în scris conducerea secției transporturi la data de 02.03.2006, menționând faptul că autobasculanta înregistrează depășiri constante ale consumului normat de motorină determinate de anotimpul, precum și de schimbarea de injecție.
S-a mai arătat că, pe de altă parte, depășirile consumului normat de combustibil s-au datorat și traseului și manevrelor multiple realizate în desfășurarea activității. În acest sens, s-a menționat că autobasculanta este folosită în cadrul secției pentru transportarea reziduurilor de var și bentolită la batalul, secție la care există 7 puncte de încărcare situate pe un spațiu restrâns de circa 150. ceea ce necesită efectuarea mai multor manevre, rezultând astfel o funcționare a motorului care nu poate fi evidențiată în foaia de parcurs.
Cu privire la traseul de la secția la batal s-a arătat că are o lungime de 5 km. fiind stabilit de o comisie a secției transporturi care necesită opriri și demarări repetate datorită încărcării reziduurilor, cântăririi, punctelor de control, etc.
Față de cele menționate, pârâtul a solicitat conducerii secției transporturi renormarea consumului la autobasculanta cu numărul de înmatriculare -, iar ulterior această autobasculantă a fost echipată cu tahograf și litrometru. După trecerea unui interval foarte mare de timp, respectiv la data de 17.01.2007 s-a procedat la desigilarea litrometrului, întocmindu-se un proces-verbal pentru citirea indexului, iar apoi, pârâtul a solicitat calcularea alimentării cu carburant de la montarea până la desigilarea acestuia și compararea cu indexul litrometric, însă nici acest lucru nu s-a realizat.
La data de 26.07.2007 autobasculanta cu numărul de înmatriculare - a fost testată în vederea stabilirii și renormării consumului de carburant, întocmindu-se un proces-verbal și ulterior un referat din care rezultă un consum mai mare decât cel normat.
Din determinările efectuate a rezultat un consum mediu de 42,6 litri/100 km. echivalent, cu autovehiculul atât cu încărcătură, cât și fără încărcătură, pe distanță de până la 10 km. în acest consum mediu raportat la 100 km. echivalenți fiind inclusă și bascularea reziduurilor transportate.
În aceste condiții, s-a arătat de către pârât că nu sunt aplicabile dispozițiile art.270 alin.1 și 2 din Codul muncii, deoarece, dacă într-adevăr există pagube produse societății în ceea ce privește o lipsă cantitativă de motorină, ele nu se datorează culpei pârâtului, ci unor motive tehnice obiective, aspecte care au fost aduse la cunoștința societății, iar aceasta prin reprezentanții săi din sectoarele de specialitate a refuzat să intre în legalitate, respectiv să pună în acord consumul autovehiculului cu activitatea concretă desfășurată de acesta.
Totodată, pârâtul a menționat faptul că la sesizările făcute s-a răspuns cu foarte mare întârziere, astfel că s-a scurs o perioadă mare de timp în care acesta a desfășurat activitatea, autobasculanta înregistrând depășiri constante ale consumului normat de combustibil.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.331 din 23 martie 2009, respins acțiunea formulată de reclamantă.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 2005-2007 pârâtul a desfășurat activitate la societatea reclamantă, respectiv în calitate de conducător auto, în baza contractului individual de muncă.
Prin acțiunea de față societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii cantității de combustibil constatată lipsă la autovehiculul înmatriculat sub nr. -, pe care pârâtul și-a desfășurat atribuțiile de serviciu.
Unitatea a încheiat nota de constatare nr.708/16.10.2007, conform căreia, în urma inventarierii efectuate la data de 01.10.2007 la un număr de 8 autovehicule, a rezultat o lipsă cantitativă de 6578,55 litri motorină în valoare de 21906.55 lei.
Prin aceeași notă de constatare s-a propus recuperarea valorii de 21906,55 lei de la conducătorii auto.
Conform situației depusă la fila 23 din dosar, tribunalul a constatat că suma datorată de pârâtul, ca urmare a depășirii consumului normat de motorină, a fost calculată în cuantum de 796,87 lei.
Instanța de fond a reținut din declarația martorului G coroborată cu înscrisurile depuse la dosar că pârâtul, precum și ceilalți conducători auto care au desfășurat activitate pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare -, au sesizat atât verbal, cât și în scris conducerea societății reclamante cu privire la depășirile consumului normat de carburant.
Prin cererea din 02.03.2007, depusă la fila 141 din dosar, conducătorii auto G, și au adus la cunoștința conducerii secției transporturi că începând cu anotimpul și totodată cu schimbarea de injecție, autobasculanta pe care aceștia își desfășoară activitatea înregistrează depășiri constante ale consumului normat de motorină. Aceștia au arătat că, prin repartizarea făcută, deservesc secția pentru transportarea reziduurilor de var și bentonită la batalul și la această secție există 7 puncte de încărcare care sunt situate pe un spațiu restrâns, ce necesită efectuarea mai multor manevre din care rezultă o funcționare a motorului ce nu poate fi evidențiată în foaia de parcurs. În consecință, s-a solicitat renormarea consumului la autobasculanta cu numărul de înmatriculare - în funcție de caracteristicile tehnice ale autobasculantei, gradul de încărcare al acesteia, condițiile climatice nefavorabile și condițiile de exploatare.
Așa cum rezultă din referatul și procesul-verbal ce au fost depuse la filele 38-40 din dosar, determinarea consumului de carburant la autovehiculul cu numărul de înmatriculare - s-a efectuat în data de 26.07.2007, deși secția transporturi a fost sesizată în scris încă din data de 02.03.2007 cu privire la depășirile constante ale consumului normat de motorină. În acest sens s-au efectuat două curse, în urma cărora calculul consumului s-a stabilit ca fiind de 41,75 litri/100 km. echivalenți (inclusiv bascularea).
În raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a concluzionat că în perioada 2005 - 2007 nu a micșorat consumul de carburant acordat la autovehicule, dar consumul aplicat a fost diminuat pentru că nu s-au acordat și aplicat toți coeficienții de corecție la stabilirea consumului și nu s-au acordat de asemenea toate sporurile prevăzute în Ordinul nr. 14/1982. Prin urmare, expertul a stabilit că nu există prejudiciu, întrucât consumul acordat a fost mai mic față de consumul normat după Ordinul nr.14/1982 al Ministerului Transporturilor și, pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile.
S-a constatat că vechimea autovehiculelor influențează consumul de combustibil corespunzător gradului de uzură, astfel că el este mai mare în perioada de rodaj, se menține aproximativ constant pe perioada uzurii normale, adică a ciclului de exploatare normală și crește accentuat în perioada uzurii de avarie. de avarie apare ori de câte ori nu s-au efectuat reparațiile curente la timp, precum și procesele tehnologice periodice conform prescripțiilor.
S-a reținut că normarea consumului de combustibil acordat de către reclamantă în perioada supusă controlului, ianuarie 2005 - 2007, pentru autovehiculele conduse de pârât, nu a fost în conformitate cu Ordinul nr. 14/1982, deoarece nu au fost aplicați toți coeficienții de corecție și nu au fost acordate toate sporurile legale. Nu s-a ținut seama de toți factorii care influențează consumul de combustibil, mai precis de coeficienții de corecție și nu s-au acordat sporurile legale.
Expertul a constatat că, comisia tehnică pentru determinarea consumului mediu de combustibil nu a fost legal constituită, conform paragrafului 3.1.1 din Ordinul nr. 14/1982 și nu au respectate condițiile și metodologia de lucru. Nu s-a respectat metodologia de calcul a combustibilului și nici metodologia de lucru.
Totodată, a constatat expertul, nu au fost aplicați toți coeficienții de corecție și nu au fost acordate toate sporurile pentru consumul de combustibil. Reclamanta nu a avut în vedere neajunsurile sesizate de pârât în perioada supusă controlului în ceea ce privește normarea și consumul efectiv de combustibil.
S-a reținut că nu au fost respectate instrucțiunile referitoare la efectuarea alimentărilor cu combustibil prevăzute în capitolul III din Ordinul nr. 14/1982, în care se precizează, printre altele, interzicerea alimentării cu combustibil peste capacitatea rezervorului.
Reclamanta nu a putut dovedi cum a fost stabilit consumul de 39,5 litri/100 km. consum aplicat pe toată perioada controlului. Suma de bani (prejudiciul) este calculat pe baza normărilor trecute (anterioare lunii iulie 2007), normări care nu au o bază legală.
Față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond a reținut că depășirile consumului normat de motorină nu se datorează culpei pârâtului, ci unor împrejurări obiective, care nu au fost avute în vedere la determinarea consumului de carburant la autovehiculul cu numărul de înmatriculare -, ce s-a efectuat în data de 26.07.2007, care, de altfel, s-a făcut mult mai târziu față de data sesizării pârâtului.
În consecință, tribunalul a apreciat că nu se poate reține în sarcina pârâtului neîndeplinirea atribuțiilor menționate în fișa postului, în cauză nefiind întrunite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de dispozițiile art.270 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.613 din 9 iunie 2009, Tribunalul Vâlceaa admis cererea formulată de pârât și a dispus completarea sentinței civile nr.331 din 23 martie 2009 pronunțată de aceeași instanță, în sensul obligării reclamantei la cheltuieli de judecată în cuantum de 801 lei către pârât.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și acordarea cheltuielilor de judecată, însă instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere accesoriu, deși la dosarul cauzei existau dovezi cu privire la contravaloarea onorariului de avocat și de expert suportate de acesta (119 - 401 lei, 160 - 200 lei și 159 - 200 lei).
Împotriva sentinței civile nr.331/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa formulat în termen recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând faptul că instanța a "interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia". Urmează a se observa că textul de lege este greșit indicat, întrucât dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă prevăd că modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ceea ce susține reclamanta că s-ar încadra în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, reprezintă de fapt motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că reclamanta vizează de fapt dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivând recursul, reclamanta susține în esență că în mod greșit s-a reținut prin hotărâre că nu a dovedit că salariatul a comis o faptă ilicită și a produs un prejudiciu în legătură cu munca sa, fără a se analiza obligațiile de serviciu care decurg din contractul individual de muncă și fișa postului.
Nu s-a avut în vedere de instanță că încălcarea atribuțiilor de serviciu constituie o condiție a răspunderii, fiind vorba de o faptă ilicită. Se mai arată că pârâtul, conform înscrisurilor depuse la dosar, a încălcat prevederile din fișa postului, depășind consumul normat de combustibil, fapt rezultat din inventarierea gestiunii de către organele de control. Prejudiciul suferit de reclamantă nu poate fi încadrat în riscul normal al serviciului, deoarece nerespectarea fișei postului și neîncadrarea în consumul normat de combustibil se datorează vinovăției salariatului.
Se mai susține de reclamantă că s-a aplicat greșit legea, cu referire la Ordinul nr.14/1982, ordin ce a fost abrogat și că în prezent nu există cadru legislativ care să impună determinarea consumului de combustibil. Arată reclamanta că acest ordin a fost interpretat și greșit aplicat, pentru că efectuarea alimentărilor la plecarea în cursă nu are legătură cu acest ordin.
În contextul celor de mai sus se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de casare invocate și potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
În speță, din analiza probelor administrate în cauză cu referire expresă la expertiza tehnică judiciară, ce a fost însușită de expertul observator al reclamantei, respectiv în perioada 2005-2007, reclamanta nu a micșorat consumul de combustibil acordat la autovehicule, dar consumul aplicat a fost diminuat pentru că nu s-au acordat și aplicați toți coeficienții de corecție la stabilirea consumului și nu s-au acordat toate sporurile prevăzute în Ordinul nr.14/1982 și care sunt explicate de specialist în lucrarea efectuată (145-148 dosar fond). S-a concluzionat că nu există prejudiciu, consumul acordat a fost mai mic față de consumul normat, după Ordinul nr.14/1982, iar reclamanta nu a putut dovedi cum a fost stabilit consumul de 39,5./100 km. consum aplicat pe toată perioada controlului. De asemenea, reclamanta nu a avut în vedere neajunsurile sesizate de pârât în perioada supusă controlului în ceea ce privește normarea și consumul efectiv de combustibil.
Din considerentele sentinței, reiese că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt rezultată din probele dosarului, situație căreia i s-au aplicat corespunzător dispozițiile art.270 pct.2 din Codul muncii, potrivit cu care salariații nu răspund de pagubele provocate de forță majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În ce privește Ordinul nr.14/1982, de precizat că însăși reclamanta l-a avut în vedere (a se vedea acțiunea) și susținerile acesteia în sensul că acest act normativ este abrogat nu influențează modul de soluționare al cauzei, deoarece expertiza tehnică judiciară a stabilit ca fiind eronate calculele cu privire la pretinsul prejudiciu.
De aceea, în considerarea celor arătate mai sus se apreciază că soluția pronunțată de tribunal este legală, așa încât în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul.
În baza art.274 Cod procedură civilă, obligă pe reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R V, împotriva sentinței civile nr.331 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Obligă pe recurenta-reclamantă R să plătească intimatului-pârât suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
